Anarho-capitalişti ortodocşi?

Diverse feluri de liberali şi libertarieni români (de la M. Neamţu la B. Glăvan sau N. Ganea) avansează fie discursuri economice cu accente moralizatoare, fie produc conţinuturi teologice sau etice ce glorifică liberul schimb.

Ceea ce urmează are oarecum şi un caracter confesiv – eu fiind un ortodox şi un libertarian. Cum pot aceste două opţiuni să relaţioneze sau este oare cazul sa o facă? Dintr-o strategie şchioapă, spun dintru-început că sper că nu se aşteaptă nimeni la altceva decât la o manieră de punere a problemei.

Abordarea standard pe care un economist o poate avea pentru susţinerea unei economii de tip laissez-faire este situată pe calapodul logicii adecvării mijloacelor la scopuri. Adică spune-mi ce vrei să obtii şi cu ce resurse, iar un economist ar trebui să iţi poată arăta ce cale se apropie de cea optimă pentru atingerea obiectivului vizat. Economia nu se ocupă deci cu moralitatea scopurilor şi, de fapt, nici a mijloacelor. Aranjamentul social al proprietăţii private şi diminuarea intervenţiei guvernametale asigură, pentru un libertarian, cea mai buna alocare de resurse şi cea mai buna soluţie la problema coordonării actorilor participanţi la piaţă (dacă mai era vreun dubiu că economia planificată nu e soluţia…it’s like … huh…been there, done that).

E nevoie de teologie, valori morale, etc aici? Nu.

Ceea ce se constată relativ lejer este caracterul anistoric şi non-cultural al schematizării de mai sus. Dincolo de acceptarea sau respingerea tezei weberine – capitalismul oricat de impur (i.e. dirijiat parţial) are nevoie de un fundal juridic instituţional al proprietăţii private la nivel societal şi de un set de trăsături morale ale participanţilor – aceste trăsături morale sunt a fortiori reclamate intr-o virtuală stare originar- anarhică.

Ori in acest punct, problema se pune in felul in urmator: Spune-mi ce mai crezi despre lume şi viaţă (scuzati clişeul), ca să iţi spun dacă fundamentarea etică pe care vrei s-o oferi capitalismului e suficientă pentru reglarea relaţiilor sociale?

Aceasta e o întrebare la care au drept de raspuns nu doar economiştii si nici nu îmi dau seama de ce i-ar mai lua cineva in seamă pe economişti, ca economişti, atunci când intră pe acest teren. Mulţi anarho-capitalisti işi dau seama că apelul la capitalism trebuie să fie de fapt proclamarea libertăţii individuale ca valoare supremă într-o axiologie de care leftarzii trebuie convinşi. Unii (precum V. Topan) riscă chiar o lectură a Căderii în care libertatea este definită ca parte a Imago Dei. Ori din nou, as vrea să citesc asta oriunde, dar nu într-o prefaţă la „Birocraţia …” lui Mises. Pentru că economia, ca disciplină, nu este o metodă de window-dressing pentru a mi se propovădui hermeneutici ale textelor sacre. W. Block, mai consistent, într-un eseu întarziat faţă de a sa Defending the Undefendable, ne informează că el nu legitimează moral activităţile celor de „ne-apărat” (curva, peştele, …), ci doar pledează, ca libertarian, pentru decriminalizarea anumitor fapte. Alţii, precum C. Marinescu, încearcă să puna direct pe masa de joc problema necesităţii unui cadru normativ in care discuţia libertariană să se desfaşoare ( şi nici acest autor nu se sfieşte să-l citeze pr Sf. Ioan Gură de Aur).

Dacă eşti ortodox, crezi că lumea este într-o stare nenaturală şi este, de dragul unui joc de cuvinte, nenatural să te imbraci când în hainele academicului, când în cele ale lui Ioan Botezătorul. Dacă eşti „austriac” esti strâns, în cel mai bun caz, de un inter-subiectivism care nu e o copie a vieţii Treimice. Dacă vrei să pastrezi ce e bun (confrom sfatului apostolului), ar fi indicat să vi cu o propunere integra(n)tă, nu cu bucatele care cad câinilor în bot. Sau poate nu iţi place nici actuala ordine care implică un agnajament constituţional în care, în cele din urma, pentru a influenţa masele va trebui să le evanghelizezi cu propriul program etic. Şi la acest punct nu vad cum te ajută faptul că eşti economist, iar la nivel uman treci drept un totalitarist sub alt nume.

Anunțuri

15 Responses to Anarho-capitalişti ortodocşi?

  1. Păi din cei trei pomeniți la început, doar al treilea este liberal și chiar libertarian, ceilalți n-au nici în clin nici în mânecă… Teologul e fundamentalist ortodox cu ceva deschidere spre un ecumenism ce ar putea da drept de cetate (în cetatea augustiniană a zeului) unora dintre doctorii bisericii caholice (și prin asta se reîntoarce dialectic la fundamentalismul constitutiv). Economistul de la URA e doar un Friedman-ian, adică un keynesist un pic mai spre dreapta, dar la fel de liberal precum Friedman (adică deloc).Abordarea liberală nu are loc în niciuna dintre variantele de monetarism, pentru că acesta scoate banii din lista de mărfuri.

    Apoi, Weber e un minunat autor, dar concluziile lui – nici măcar cele din Etica… – și metodele pe care le folosește nu mai sunt utilizabile azi fără a ajunge la societate închisă și pseudoștiință de sorginte rousseau-ist-hegeliană. Zic și io, nu dau cu paru’…

  2. furtunadragos says:

    Nu poti sa armonizezi o societate cand vrei sa o reglementezi, influentezi, intr-o maniera bolnava cu un complex de sisteme si ideologii limitate.

  3. ce zici de comertul legionar ? interesant ! nu a rezistat mult : trocul nu produce taxe si se micsoreaza ciolanul :))))

  4. ibrian says:

    @bogdan
    Oarecum in legatura cu problema pusa de dvs. e articolul asta (http://www.criticatac.ro/26492/scrisoare-ctre-prietenii-mei-libertarieni/). A carui logica, privind aspectul remarcat de dvs, este pe scurt: capitalismul solicita schimburi monetare, schimburile monetare au fost mediate de impozitarea in moneda, ergo productia capitalista are nevoi de stat ca instrument de a obliga masele la schimburi indirecte (i.e folosind moneda). Argument altfel foarte subred…

  5. ibrian says:

    @gigi

    Ce ma preocupa pe mine este ca autorii citati sunt preocupati atat de ordinea proprietatii private a „austriecilor”, cat si de o ierarhie a valorilor morale, aspect care cred ca e greu de contestat pentru cineva care i-a lecturat pe cei vizati.

    Legat de Weber, eu nu discut teza lui explicita (calvinism>rationalizare>capitalism), ci ideea, altminteri de bun simt, ca „motivul profitului” (al agonisirii in vedrea economisirii-reinvestirii) si regulile jocului capitalist pot fi in fapt determinate de considerente religioase (scuze pentru vaguitatea termenilor).

  6. furtunadragos says:

    Autorii sunt sclavii lu Schweighoffer, Kronospan, etc… Capitalismu n-are reguli…

    Ianis lasa-mi un nr de tel…

  7. Ibrian,

    A avut vreodată creștin-democrația doctrină economică?

    Vorbim de motivul profitului sau de cel al activității?

  8. Calvinismul: piata ca test al electiei.

    Evangelicalismul: piata ca intelligent design – test al credintei: creationistul e neoliberal – evolutionistul e socialist.

    Ortodoxia: piata ca exorcizare a fantomei comunismului.

  9. ibrian says:

    @Gigi

    Crestin-democratia e vreo eticheta pentru democratia aparuta in context crestin? Daca da, doctrina economica, oricare ar fi ea, e tot ideologie. Economia, ca disciplina, poate cel mult remarca niste conditii de rationalitate care explica succesul unor actiuni.
    Daca vorbim de c-d ca orientare politica, discutia ma lasa rece 🙂

    Motivul activitatii, multumesc de clarificare. Profitul este, desi rezultatul actiunii, parte a surprizei antreprenoriale.

    @Edi

    Ce-i cu zicerile astea? 🙂

  10. Ibriane,

    Niciunul dintre cei trei amintiți de tine nu se încadrează la liberalism (care, istoric, a trecut de la stânga la dreapta); și, cum pe zona de dreapta nu mai există decât creștin-democrație, aici suntem nevoiți să-i includem.

    Fix de orientare politică vorbesc.

    Democrația a apărut pe ruinele creștinismului, chiar dacă simbolic încă nu avem democrație nicăieri. Democrația este unul dintre modurile tari de dezvrăjire a lumii, de anulare a transcendenței în sens creștin, de secularizare socială. Abia când ungerea dispare poate înmuguri democrația.

    Problema este că, dacă iei în serios Luca 4:6, ungerea, orice ungere, este în numele Satanei.

    O doctrină economică nu poate exista autonom. Ea derivă dintr-o doctrină politică, pentru că doar acolo poate fi fundată legitimitatea statului ca actor care – chiar și în varianta minimală – cel puțin se sustrage regulilor pieței.

    Parlamentarismul a apărut înaintea democrației, ca piață a puterii. Doar că pe această piață există un – cel puțin – oligopol. De fapt, creștin-democrația e cea care obligă statul să rămână doar oligopol, să nu devină monopol.

    Apoi, nu uita de piața violenței, care este exclusivă; doctrina violenței legitime – atât de profund zguduită de atentatele de la Paris – este o pastișă proastă a „contractului social”. De fapt, pe piața violenței, orice individ este contrabandist; părintele ce-și altoiește pruncul e fratele dealerului de droguri. Mrs. Clinton știe ce face…

    Ei, și ultima – dar și cea de pe urmă, eschatologic vorbind – este piața „valorilor”. Dar și aici „patristica” doamnei fostului domn președinte știe ce face. Valorile religioase sunt ca mercurialul din vremea împușcatului.

    N-ai piață fără etică, dar etica este abolire a pieței valorilor. Ăsta este blocajul progresiștilor multi-culti.

  11. @ EC

    Am de foarte multă vreme senzația că Jean Calvin este prost înțeles chiar de „calviniști”.

    Ideea de evoluție desenată de Condorcet este Lamarck. Darwin nu prea e socialist. Ismele sunt, toate, socialiste.

  12. ibrian says:

    @gigi

    „cum pe zona de dreapta nu mai există decât creștin-democrație, aici suntem nevoiți să-i includem”

    Ce este un liberal, dupa dvs? Artimtetica politica,nu in sensul lui Petty, ci al unei operationalizari ce permite „calcule doctrinare” ma amuza: in dreapta erau X,Y, din care scazand pe X, a mai ramas Y.

    „O doctrină economică nu poate exista autonom. Ea derivă dintr-o doctrină politică, pentru că doar acolo poate fi fundată legitimitatea statului ca actor care – chiar și în varianta minimală – cel puțin se sustrage regulilor pieței.”

    Da. Si la randul ei o doctrina politica decurge dintr-o viziune asupra drepturilor, care la randul ei e rezultatul unei oarecare etici. Prefer insa „doctrinei economice” – o „economie politica” sanatoasa care nu este altceva decat (scuze pentru excesul de didacticism) disciplina care se ocupa cu utilizarile alternative ale resurselor (unde raritatea nu are decat un rol de variabila).

    Despre pietele mentionate de tine – da, tot ce este supus tranzactionarii si legitimat de acceptarea subiectiva poate fi numit piata sau poate fi privit ca raport de schimb.

    „N-ai piață fără etică, dar etica este abolire a pieței valorilor.”

    Ceea ce revine intr-un fel la a spune: nu ai piata fara piata. Daca etica (ca norma de comportament) este rezultatul unui consens, atunci si valorizarea consesnului (sau consintamantului) a necesitat un consens prealabil si tot asa ad infinitum…. Aceasta este totusi o problema „originara”, ceea ce pentru mine reclama mult prea multa speculatie.

  13. Ibriane,

    Liberal e ăla care pune libertatea înainte de orice altceva.

    Și te poți amuza oricât. Majoritatea conservatorilor români se revendică de la Luigi Sturzo, nu de la Stuart Mill.

    Dar, apropo, ce altceva ai mai avea pe dreapta?

    ***

    Cred că greșești cu „o doctrina politica decurge dintr-o viziune asupra drepturilor”. Știu că e o idee extrem de utilizată și prețuită de conservatori, dar însăși ideea de „drepturi” este un construct metafizic absurd și inconsistent, precum națiunea.

    Cred că vom ieși din actuala fundătură intelectuală atunci când vom avea curajul să renunțăm la toate aceste fantoșe metafizice. Pur și simplu nu pot vedea cum ai putea întemeia ideea de „drepturi”.

    ***

    A te referi la obiectele lumii ca „resurse” poate fi eroarea fondatoare – și vinovata – pentru eșecul științei economice ca știință.

    ***

    „Despre pietele mentionate de tine – da, tot ce este supus tranzactionarii si legitimat de acceptarea subiectiva poate fi numit piata sau poate fi privit ca raport de schimb.”

    Vezi dacă nu citești Geneza? „V-am dat orice plantă ce-și poartă sămânța în sine de pe fața întregului pământ și orice copac ce poartă fructe care-și au în sine sămânța să vă fie hrană”. Omul este supus tranzacționării în sine, întrucât orice viață este un schimb cu lumea. De-aia nu ne putem hrăni decât cu substanțe organice. Așa cum nu putem respira dacă nu gâfâim.

    Piața nu e decât „teofania” dependenței, pentru că e singura pedagogie a libertății.

    ***

    „Daca etica (ca norma de comportament) este rezultatul unui consens”

    Ajung la regresia infinită pentru că umbli cu stafii metafizice. Dacă ai înțelege consensul ăla ca un fluid compus din consensuri individuale, n-ai mai regresa nicăieri. Am încercat să-i povestesc la un moment dat lui Sonata cum, de fapt, nu există furt, ci doar schimb viciat – ori fără justă, negociată și acceptată recompensă, ori schimb nedorit pur și simplu. Da, am dreptul să refuz să vând 🙂

  14. ibrian says:

    Gigi,

    Voi lăsa deoparte discuţia sterilă despre ce sunt unii şi alţii şi cum se eticheteză ei la stânga sau dreapta si cum îi punem noi în borcane. După politicile lor îi veţi cunoaşte ….

    Chestiunea „drepturilor” e în strânsă legatură cu partea legată de consens. Nu este oare potrivit ca o concesie pe care mi-ai facut-o, o tranzacţie pe care ai acceptat-o să fie numită un drept al meu asupra ta? Bineînţeles că această relaţie tranzactională este prezentă într-un continuum (fluid, dacă vrei ….) – că piaţa e un proces, nu o stare de echilibru – reprezintă una dintre cele mai remarcabile şi realiste contribuţii ale austriecilor în sterpele discuţii despre echilibre generale. Însă problema regresului rămâne: Într-un schimb originar, cum află participanţii că acela e un schimb? Precep ei schimbul ca fiind echivalent şi de ce este asta important pentru ei? sau ca să pun o intrebare, oarecum nepotrivită, – Când s-a facut o primă definire ostensivă, cum s-a explicat (mai degarabă, descris) că acesta este un proces de definire?

    Ce e corect este faptul că „drepturile” sunt folosite cu atât de diverse încărcături încăt au toate caracteristicile unor stafii metafizice (Vezi şi interesantul articol al lui Milbank, daca autorul tot a ajuns subiect de caterincă, – Against Human Rights).

    Câte ceva despre „resurse” – toată discuţia despre resurse a ajuns la noi pe filiera factorilor de producţie probabil de la fiziocraţi …, ceea ce mă preocupă pe mine (şi aici s-ar putea să mă înşel – mai ales că nu mi-am batut capul cu asta, iar ce spun acum are caracter de intuiţie) este dacă nu cumva a spune despre lucruri că sunt resurse nu se suprapune cu lumea utilităţii lucrurilor aflate la îndemănă – a la Heidegger?

  15. „Nu este oare potrivit ca o concesie pe care mi-ai facut-o, o tranzacţie pe care ai acceptat-o să fie numită un drept al meu asupra ta?”

    Cum ziceam aseară, inclusiv dreptul lui Yahve derivă dintr-un contract, în VT 🙂

    „Însă problema regresului rămâne: Într-un schimb originar, cum află participanţii că acela e un schimb?”

    Trebuie să afle? Eu cred că întâi a fost schimbul, apoi l-au numit astfel.

    „Precep ei schimbul ca fiind echivalent şi de ce este asta important pentru ei?”

    Câtă vreme e schimb și nu furt – cf. discuția cu Sonata despre subiect – are compensație justă, negociată și acceptată.

    „Când s-a facut o primă definire ostensivă, cum s-a explicat (mai degarabă, descris) că acesta este un proces de definire?”

    A răspuns la o întrebare. Un copil a auzit un cuvânt înainte să fi cunoscut lucrul desemnat, și aia a fost prima definire. Regresia se oprește la zeu, ca toate regresiile. „Voi să nu vă numiți rabbi, căci unul singur este învățător, iar voi toți sunteți frați”.

    Problema este că unii își arogă autoritate tehnică sau epistemică (tehnocrați, epistemocrați) și a dispărut până și simulacrul care în politică a supraviețuit, prin alegeri.

    Lumea e sursă, nu re-sursă. Doar „viața”, materia organică e re-sursă. Adică resursele sunt rezultatul cultivării. La îndemână sunt și cele minerale.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: