President Frum

Rocky Twyman este unul dintre cei mai bine cunoscuți activiști sociali SDA. Contribuția lui la binele public include activități diverse cum ar fi colectarea de bani pentru organizații religioase/non-profit, activism pentru donații voluntare de măduvă, petiția pentru decernarea Premiului Nobel pentru pace lui Oprah Winfrey, rugăciune pentru curățirea Golfului Mexic (BP a apreciat inițiativa), rugăciune la nunta lui Chelsea Clinton (de la distanță), și rugăciune în fața Casei Albe (Obama nu l-a primit înlăuntru) pentru alungarea demonilor. Exorcismul aeșuat din motive logistice. În Washington nu existau destui porci să transporte toate legiunile de demoni în Potomac River.

”Nu îmi amintesc toate victoriile” a declarat Twyman cu modestie. Cea mai celebrată dintre ele rământe totuși Prayer at the Pump. PAP a fost o mișcare națională în 2008, care consta în grupe de rugăciune ținându-se de mînă în jurul pompei de benzină și rugându-se pentru scăderea prețurilor. Serviciul se încheia cu imnul mișcării pentru drepturi civile „We Shall Overcome”. „We’ll have lower gas prices” a fost inserat în a doua strofă. ”Prețurile vor cădea ca zidurile Ierihonului”, a profetizat Twyman.

Encyclopedia of American Loons îl numește pe Rocky un idiot, ”probabil inofensiv”, care ”nu înțelege cum merg lucrurile” dar se crede important din cauză că media l-a așezat în centrul atenției. The Congressional Medal of Honor Society l-a nominalizat între finaliști pe lista pentru decernarea premiului Above and Beyond Citizens Award. Premiul este alternativa civilă a Medaliei Congresului și reprezintă cea mai înaltă distincție acordată unui civil în US. Cum a ajuns Rocky Twyman alături de Desmond Doss?

Probabil la fel cum un șaman papuaș se plimbă prin junglă cu o decorație de tinichia pe tunica zdrențuită de pușcaș marin. Nici unul dintre cei doi ”nu înțelege cum merg lucrurile”. Amândoi cred că lucrurile merg prin magie.

Tele-evanghelistul George Vandeman povestea într-o emisiune despre un vas militar american naufragiat în Insulele Solomon. Atunci când japonezii au venit să caute vasul, nu l-au putut găsi, pentru că fusese demontat și ascuns piesă cu piesă de papuași. Piesele mai mici dar importante, cum ar fi echipamentul electronic, erau purtate de băștinași ca podoabe. Vandeman se arată impresionat de loialitatea instinctivă a băștinașilor față de partea bună în războiul din Pacific, pe care o compară cu loialitatea credinciosului ”fără lumină” în Marea Luptă. Nu realiza că era vorba despre un cargo-cult care fetișiza echipamentul militar.

Exemplul oferit de Vandeman ridică o întrebare interesantă. Explicația comun acceptată a fenomenului cargo-cult este aceea că aborigenul, ne putând înțelege cum lucrează economia modernă, vede în producția de mărfuri un fenomen supranatural. Întrebarea care se ridică acum este dacă nu cumva a avut loc o colonizare mitic-ideologică a minții băștinașilor. Parodia de armată americană putea fi transformată în rezistență locală în cazul invaziei japoneze.

Acum se ridică o altă întrebare. Cum se explică cargo-cultizărea mentalității evanghelice în ultimii ani? Este adevărat că o paralelă este posibilă între mintea șamanului și cea a predicatorului, gata oricând să ofere o explicație supranaturală pentru ceea ce nu înțelege. Dar lucrurile prea sunt cusute cu ață albă.

Miliarde de dolari scutiți de taxe sunt investiți în proiecte ca Arca lui Noe, Muzeul Creației și tink-tancuri YEC. Miracole și apariții de îngeri sunt propagate în mainstream media în numele neutralității jurnalistice. Autorii seriei Left Behind apar pe coperta revistei Time în numele aceleași neutralități. Candidați la preșidenție sunt întrebați dacă cred că universul este mai vechi de 6000 de ani. La universitatea Andrews se învață că Originea Speciilor a fost dictată de Satana. Sursa citată este un con-artist care și-a publicat fanteziile cu principala casă de publicații a bisericii. Chiar și teologia pe care am învățat-o la o prăpădită școală de țârcovnici din România este găsită prea elitistă. Ce se întâmplă?

Pentru a evita teoria conspirației voi apela la teoria relației între baza economică și suprastructura religioasă a societății.

Să începem cu economia.

Acum două decenii, corporații financiare din toată lumea au început să investească din greu în piața imobiliară și industria de credit americană, văzute ca ”safe haven”. Efectul a fost cea mai mare himeră economică din istoria lumii de la vacile lui Iosif încoace (voi reveni la vacile lui Iosif puțin mai jos). Balonul de săpun financiar a crescut și s-a colorat frumos, umflat fiind de bănci și companii de investiții deregulate în numele pieței libere, afaceri imobiliare dubioase, și piramide financiare camuflate în companii de investiții și multi-level-marketing.

Orice piramidă financiară se prăbușește atunci când baza ajunge la limită. Pentru a lărgi baza piramidei imobiliare dincolo de limitele social-economice, a fost inventat subprime mortgage.

Idea era de a acorda credit cumpărătorilor insolvenți și a vinde pachetul financiar investitorilor din Europa și Asia, așezând riscul asupra economiei mondiale. Pasul următor a fost finanțarea categoriilor dezavantajate economic, în numele accesului egal la visul american.

Rezultatul a fost catastrofa financiară globală din 2007/2008.

Cargo-cultismul evanghelic este ideologia religioasă a economiei de baloane de săpun.

Orice cargo-cult are la bază două principii. Primul este fetișismul mărfii. Cargo nu este căutat pentru valoarea intrinsecă ci pentru iluzia că papuașul care îl posedă participă la bunăstarea albilor. Al doilea principiu este acela că cargo se obține prin incantație și ritual.

Ambele aspecte s-au dezvoltat în lumea evanghelică ca răspuns la himera economică. În primul rând, evanghelicii au abandonat etica protestantă, caracterizată prin frugalitate și disciplină, pentru fetișismul consumului și principul ”greed is good”. În al doilea rând, s-a răspândit superstiția miracolului financiar. Pastori deveniți multi-milionari peste noapte s-au oferit pe ei înșiși ca exemple.

Îmi amintesc de un pastor penticostal care explica la un talk-show de ce zboară cu jetul personal. Liniile aeriene sunt pline de demoni. Atunci când Dumnezeu îi vorbește în timpul zborului și el se rdică în picioare: ”ce ai spus Doamne?”, este admonestat să se așeze și să își pună centura de siguranță. (Ne putem imagina ce s-ar întâmpla dacă pastorul ar începe să vorbească în limbi și ar striga ”praise the Lord” în arabă). Omul i-a cerut lui Dumnezeu un jet și i s-a dat, căci care este tatăl căruia îi cere fiul un jet și îi dă un bilet la Economy.

Rugăciunea lui Iaebeț a fost predicată ca mantră biblică pentru îmbogățire miraculoasă. O altă mantră populară este visul lui Iosif. Iosif, ni se spune, a visat visul egiptean și Domnul i-a dat palate și piramide pentru că a crezut. Dacă visezi visul american și crezi îți pică și ție case și un loc privilegiat într-o piramidă financiară ca Amway, Herbalife, sau Mannatech – frecție-pe-picior-de-lemn.

Dacă istoria lui Iosif ar fi fost citită cu atenție, credincioșii ar fi înțeles pericolul în care se află. Miracolul economic al lui Iosif a constat în speculații cu cereale așa cum fac astăzi rechinii de Wall-Street. Iosif a distrus economic clasa de mijloc și a transformat-o în sclavi.

Istoria se repetă. În 2007 balonul a făcut pâc și vacile slabe au început să iasă din râu.

Și care a fost efectul? S-a pocăit cineva de evanghelia prosperității? Au început constituențiiii să-și sune reprezentanții și să facă petiții la Casa Albă pentru reforma sistemului și pedepsirea celor vinovați? Dimpotrivă, au fost gata să plătească pentru salvarea instituțiilor care le-au distrus economia și bonusuri grase pentru criminalii executivi. Explicația este: Cargo-Cult.

Mai întâi, au fost cei care, la fel ca Rocky Twyman, au spus: ”prayer changes things”. Apoi au fost cei care au spus că a venit sfârșitul și au fugit la munți. În sfârșit, majoritatea evanghelicilor au decis că lucrurile merg rău pentru că Jeezas și Moș-Crăciun-cu-traista-plină nu sunt primiți pe covor roșu la Casa Albă.

Soluția? John Frum președinte.