Revoluția Trans

167 Responses to Revoluția Trans

1. anonymous says:

   6 august 2017 la 16:45

   ego,

   Daca tot ai ras asa de copios, hai sa-ti desenez; cand am spus ” noi stim ”, am spus, noi credem acel lucru, sau nu credem. De ce noi? pentru ca nu sunt singurul care are aceasi viziune despre acel lucru, de altfel nici tu nu esti singurul care stii ( crezi ) ca Dumnezeu este valetul vostru care deschide usi.
2. Gheorghe Boanta says:

   6 august 2017 la 19:02

   Polihronu,

   Ma simt obligat sa-ti raspund, chiar daca nu intentionam sa mai continuam dialogul. De la un om destept am pretentia sa primesc replici oneste, incat sa pot invata, daca anumite concepte sau idei nu-mi sunt clare. Insa, denaturarea, rastalmacrea intentionata a cuvintelor oponentului in disputa, pentru a-l pune in ridicol, si pentru a-l contrazice numai de dragul contrazicerii, este o metoda necinstita. La fel stau lucrurile si cu etichetarile imbracate in limbaj injositor fara nici o acoperire printr-o contra-argumentare serioasa. Nu pretind ca port cu tine un dialog la nivel academic, pentru ca nu am acest nivel, si nici nu folosesc un limbaj strict de specialitate in domeniul abordat. Si nici cei care comenteaza in aceasta pagina, nu par sa abordeze subiectele in discutie la un nivel elevat. Folosesc un limbaj colocvial, respectuos si de bun simt, as zice eu.

   – „Lumea nu a aparut “in timp si spatiu”, ci odata cu timpul si spatiul”.

   1. Afirmatia mea nu face referire la „cand”, ci la „unde” a aparut lumea: „in timp si spatiu”. 2. Contextul afirmatiei mele este intrebarea: cine L-a facut pe Dumnezeu”. Argumentul meu: notiunea a face, a crea, este relevanta numai IN timp si spatiu. Intrebarea „cine l-a facut pe Dumnezeu” Il plaseaza eronat in timp si spatiu, introducand ideea de cauzalitate in existenta lui Dumnezeu. Insa, conform conceptiei teiste, Dumnezeu exista transcendent spatiului si timpului, si de aceea, intrebarea este lipsita de sens. 3. Cand afirm „lumea a aparut in timp si spatiu” nu contrazic nicidecum afirmatia ta: lumea a aparut „odata cu timpul si cu spatiul”. Pentru ca argumentul meu nu se refera la „cand?”, ci la „unde?”. Afirmatia mea este la fel de corecta ca si a ta. 4. Daca m-ai fi intrebat cand a aparut timpul si spatiul, ti-as fi raspuns: odata cu marea explozie (the big bang). 5. Daca as fi la fel de „rautacios” ca tine si as cauta intentionat sa rastalmacesc cuvintele tal, as spune ca nu ai dreptate, deoarece lumea, asa cum este, de cand e lume, (adica universul propriu-zis, format din planete, stele, sisteme solare, galaxii), nu a aparut odata cu big bang-ul, cum spui tu, ci mai tarziu. Big-bangul este inceputul unui proces care duce la formarea universului. Energia (sub forma de radiatie) degajata la big-bang intra in expansiune, concomitent cu un proces de racire, care permite aparitia protonilor, neutronilor si electornilor, elementele de baza ale atomului (materia), proces care pe masura expansiunii si racirii treptate, conduce la aparitia planetelor, stelelor, sitemelor solare, galaxiilor, etc. Trece ceva timp, dupa big-bang pana se formeaza „lumea”. Totusi, cum eu sunt o persoana generoasa 🙂 si bine intentionata cand interpretez cuvintele oponentului meu in disputa, accept ca afirmatia ta luata in sens general, la fel ca si a mea, este corecta.

   – „E uimitor cit de multe dificultati colcaie nereperat in frazele de mai sus”.

   „Nereperat” nu gaseste in dex.ro. 🙂 , decat „reperat”, de la „a repera”, a cauta repere. Reductionismul materialist din conceptia ateista care reduce (valga la redundáncia) toata realitatea si tot lantul cauzalitatii in timp si spatiu nu e decat o DOGMA, si nu poate pretinde a fi standardul dupa care este evaluata conceptia teista. Singurul fundament al acestei pretentii nu e decat vanitatea neintemeiata, trufia si infumurarea „fundului gol” al ateistului. Conceptia teista presupune, nu fara temei, existenta realitatii spirituale, a spiritului. Afirmatiile mele, in cadrul conceptiei teiste, nu sunt lipsite de repere. Desigur, nu sunt repere pentru dogma ta, dar ce te indreptateste sa spui ca reperele teismului n-ar fi valide? Numai dogmatismul tau. Nu pricep de ce ridiculizei ideea ca in afara si deasupra lumii spatio-temporale ar putea fi conceputa existenta unei Cauze necauzata, Cauza prima, ca sa vorbesc in limbajul lui Aristotel, pe care teismul crestin o identifica cu Dumnezeu? Logica simpla iti impune ca lantul cauzalitatilor te duce undeva, candva la un inceput si la o ultima Cauza necauzata si responsabila de aparitia a tot ceea ce circumscrie realitatea. Succesiunea infinita de cauze este irationala si imposibila. Este rational, este consecvent cu gandirea logica, a afirma ca Prima Cauza in mod necesar este necauzata. Altfel nu putem vorbi de un inceput al lantului cauzal. A ridiculiza aceasta concluzie si a contrapune prostiile debitate de Stephen Hawking privitor la autocrearea universului din nimic este o enorma imbecilitate, ca sa folosesc expresia ta. Este un joc lipsit de fair play, necinstit, cand ateismul nu are nici o explicatie dincolo de prima secunda a timpului si de prima milesima de milimetru de spatiu, in timp ce incearca sa impinga in ridicol conceptia teista consecventa gandirii logice. Replica ta „n-avem raspuns la toate intrebarile” este mai degraba demna sa conduca la tacere si nu de ironie. Cand ironizezi o idee, inseamna ca o evaluezi. Care este standardul? Dogma ateista?

   – „a vorbi despre o “cauza exterioara si transcendenta lumii spatio-temporale”. . . ESTE a multiplica entitatile”

   Se pare ca dai de inteles ca briciul lui Ockham este un principiu atat de strict si de precis, incat invalideaza orice teorie care multiplica entitatile, in cazul de fata conceptia teista privitoare la origini. In realitate, principiul acesta, asa cum este folosit in enuntarea teoriilor stiintifice, nu exclude posibilitatea validitatii unei variante augmentata cu elemente aditionale, ( o varinata care multiplica entitatile). Cat de riguros este acest principiu? Citez din Wikipedia: „Dificultatea în cazul briciului lui Occam constă în faptul că aceasta nu specifică, și nici nu este întotdeauna clar, care teorie este mai simplă. Mai mult, briciul lui Occam nu reprezintă decât o preferință estetică pentru simplicitate. Prin urmare nu poate fi considerată riguroasă”.

   – „Pai, nu ne-au spus misticii ca Nimicul nu e decit un alt nume pentru Dumnezeu? Si nu are teologia crestina o dogma a creatiei ex nihilo? Ne ajuta cu ceva in elucidarea originilor sa postulam ecuatia asta: nimic + “o cauza exterioara si transcendenta lumii spatio-temporale”?

   N-ai inteles ce vor sa spuna misticii. Teologia negativa (apofatica) nu are nimic de-a face cu nimicul conceptiei ateiste din care, chipurile, s-ar fi autocreat universul . De ce confunzi nimicul mistificat si deificat de ateism ( cata consecventa ?! ) cu creatia ex-nihilo? Sunt concepte radical opuse. Inlocuieste nimicul din ecuatie cu Atotputernicia lui Dumnezeu, si creatia ex-nihilo capata sens. Altfel, toate teoriile si toate propunerile ateiste nu vor face decat sa amplifice lipsa de sens.

   – “proiectului rational” (care e departe de a fi altceva decit wishful thinking)”

   Te invit sa privesti cerul intr-o seara senina de vara. Nu e wishful thinking, ci e evidenta. In ciuda denigrarilor si a blocajelor exercitate de comunitatea stiintifica ateista, cercetatorii ce propun Inteligent Design aduc mereu dovezi in favoarea unui proiect al lumii, care inevitabil indica spre un Proiectant. Eu cred ca acest Proiectant este Elohim. Recunosc, este o chestiune de credinta si de apologie crestina. Daca tu nu-l poti numi Elohim, nu-i nici o problema. Il poti numi cum vrei tu. Sau daca nu poti sa-l numesti, macar fi onest si recunoaste existenta proiectului, si nu te mai tot ascunde dupa cuvinte mestesugit alcatuite, care nu spun nimic. Iar daca nu-l poti defini pe Proiectant, tacerea este mai demna, decat sa-mi spui ca ceea ce cred eu este o imbecilitate. Este nedemn pentru un intelectual. Dar este pe masura ateismului. Pentru ca, denigrarea face parte din fibra interioara a ateismului infumurat, care, cu pseudo-postulatele lui, in realitate nu contribuie cu nimic la cunoastere, asa cum a facut-o crestinismul, ci, parazitand teismul (si mai ales crestinismul) traieste din denigrarea si negarea ilogica a acestuia.
3. anonymous says:

   6 august 2017 la 19:31

   Cauza necauzata si responsabila de aparitia a tot ce este cazut ce circumscrie realitatea.
4. polihronu says:

   6 august 2017 la 21:45

   GB,

   Te-ai ofticat, dar numai pentru ca ai memoria scurta. Tu esti cel care a introdus “imbecilitatile” in dialog (“Are ateismul o teorie a originilor? Nu, pentru ca nu se poate exprima privitor la inceput, decat prosteste sau de o maniera imbecila.”) Cind scriam “vezi imbecilitatile de mai sus”, ma refeream la raspunsul meu, asumindu-mi (sarcastic poate) descrierea ta. De altfel, mai grav, uiti si ca eu am ajuns la ateism plecind de pe pozitii teiste, si ca, in traseul deconvertirii, am explorat (temeinic si indelungat) toate teismele de pe piata, prizind temporar citeva dintre ele. Asta ar trebui sa aneantizeze si acuzatia ta de dogmatism – absolut amuzanta cind vine de la cineva care nu a facut inca exercitiul exodului din dogmele teologiei.

   Nu, nu face sens sa intrebi “care este cauza cauzei necauzate?” – dar face uneori sens sa pui intrebari care nu fac sens. Tautologia de mai sus nu-mi apartine, ci e intrinseca subterfugiului ieftin care e multiplicarea entitatilor din metafizica “miscatorului nemiscat”. Pe de alta parte, inca nu mi-ai spus cum poate ceva din afara spatiu-timpului cauza ceva in spatiu-timp (ba chiar spatiu-timpul). Nici ce e aia “afara” din spatiu timp sau “inainte” de spatiu timp. In varianta tare a argumentului meu, Dumnezeu trebuie introdus in spatiu-timp daca vrei sa produca efecte in spatiu-timp. Ceea ce ne aduce inapoi la intrebarea ‘fara sens’ de la care am plecat.

   Nici ‘neiubit’ sau ‘nedigerat’ nu sint in dictionar. So what? Limba nu traieste in dictionar, ci in gura vorbitorilor ei. Iar daca eu vreau sa folosesc adverbial forma adjectivala negata a unui verb, bravo mie 🙂 Ai raspuns cumva tuturor intrebarilor mele si nu mai ai ce face?

   “Conceptia teista presupune, nu fara temei, existenta realitatii spirituale, a spiritului.”

   Hai cu temeiul.

   “ateismul nu are nici o explicatie dincolo de prima secunda a timpului…”

   Nici teismul nu are, decit daca, brusc si necinstit, schimba definitia “explicatiei”.

   “Replica ta ’n-avem raspuns la toate intrebarile’ este mai degraba demna sa conduca la tacere…”

   Intocmai. E mai sanatos sa traim cu taceri legitime, decit cu sporovaieli bastarde.

   Ca acum ataci insasi lama lui Ockham, ma multumeste. Nimeni nu-ti poate denunta optiunile estetice. Dar atunci fii onest pina la capat, si nu mai pretinde ca Biblia e altceva decit literatura, iar Dumnezeu un personaj literar.

   Nu am nicio intentie sa te invat pe tine ce-i ‘nimicul’.

   Inteligent Design a mincat prea multa bataie aici, pe Oxigen, pentru ca sa-i mai car si eu pumni.

   Pentru aia cu contributia crestinismului la cunoastere ar trebui insa sa te caftesc. Da’ ti-o vei lua singur intr-o buna zi.
5. Gheorghe Boanta says:

   7 august 2017 la 16:30

   Polihronu

   Citez din scriitorul Mihail Neamtu:

   „Ateismul e, până la urmă, o formă de reducționism epistemologic.

   Prin ateism, lumea e mai mică, mai strâmtă, mai înghesuită. Când negi problematica Divinului, suspenzi întrebarea privind cauza primă a tuturor lucrurilor (reflecție deja prezentă la Platon sau Aristotel).

   Ateismul nu e rezultatul necesar al unui demers științific, ci un postulat ideologic. Absența lui Dumnezeu nu poate fi subiectul unei investigații empirice. Nu poți demonstra în laborator inexistența unei instanțe, prin definiție, transcendente.

   Ateismul militant este, de fapt, produsul raționalismului de secol XVIII, care a respins o anumită metafizică medievală (onto-teologia). Chiar și tezele unui Voltaire tot un reducționism metodologic apără.

   Axiomatica sau fizica modernă s-au adaptat, în schimb, mult mai bine la tensiunea logică a paradoxului. Nu mă miră faptul că nenumărați savanți (precum John Lennox) au ajuns apologeți ai credinței creștine”.

   „Firile emancipate vor să stimuleze dialogul, spiritul inclusiv, curiozitatea intelectuală. Ei bine, ateismul închide o conversație, nu deschide o dezbatere.

   Umanistul veritabil vrea să hrănească sufletele oamenilor cu o paletă cât mai mare de întrebări.

   De unde vine lumina răsăritului? Dar magia asfințitului la mare? Cine e responsabil pentru binecuvântările acestei lumi? Cum se explică hrana fabuloasă și gusturile delicioase din bucătăria mediteraneeană? Dar cerul pictat de impresioniști? Cine decontează sublimul junglei amazoniene? Dar azurul scăldat în splendoarea coralilor din Pacific? De unde vin toate aceste frumuseți?

   Ronald Reagan spunea că ateul este ca un gurmand invitat la o masă copioasă, delectat de bunătățile puse pe tavă, dar care susține vehement că restaurantul n-are un bucătar.

   Putem reformula: ateismul e un răspuns obtuz la întrebările candide ale copilăriei. Ateismul nu e generos, ci are un iz cinic (etalat sub pretextul onestității intelectuale).

   Cultural vorbind, e dificil să aplauzi ca necredincios Cantata lui Bach („Herz und Mund und Tat und Leben” – mov. X, BWV 147). Ateu fiind, e mult mai ușor să ratezi întâlnirea cu Requiem-ul lui Mozart, pictura lui Rembrandt, poezia lui Rilke sau Arghezi ori frescele de la Voroneț.

   Cultural vorbind, ateismul te handicapează și te privează de instrumente rafinate de interpretare a trecutului cultural al Europei, dar și al altor civilizații”.

   – Aseara, cantam la pian Cantata 147 de Bach si, gandindu-ma la dialogul nostru, mi-a venit in minte exact gandul pe care-l exprima aici Mihail Neamtu. Numai mintea si sufletul crestin a fost capabil de asemenea capodopere. Apropo de contributia crestinismului la cunoastere si la cultura elevata, pentru care mi-ai promis cafteala 🙂 . Nici o cultura nu a produs un Bach, un Händel, un Bartholdy, un Schubert, etc. In nici un muzeu occidental nu poti merge fara sa-L intalnesti, intr-o forma sau alta, pe Hristos. Tot ceea ce a produs umanitatea ceva mai inalt, mai frumos, mai demn de admiratie, poarta amprenta teismului crestin. Si chiar, ceea ce este mai maret in cultura si arta occidentala, dupa indepartatea umanismului de crestinism, odata cu modernitatea iluminista, se foloseste de acelasi „material”, de aceleasi valori, de aceeasi inspiratie care isi au originea in crestinismul propovaduit de biserica mai bine de un mileniu si jumatate.
6. polihronu says:

   7 august 2017 la 19:07

   Mihail Neamtu e, ca prea adesea, full of shit. Umanistul ateu nu se priveaza de absolut nimic, ba chiar admite „problematica divinului” – asa cum am spus-o si eu explicit. Reductionismul epistemologic e „reductionist” doar daca insisti inca sa numesti „cunoastere” lucruri extrem de diferite. Modul in care cunosti motorul cu ardere interna e semnificativ diferit de modul in care il cunosti pe Mos Gerila. Pentru ca admit aceasta distinctie nu inseamna ca ingustez lumea. Dimpotriva, abia asa ii las libertatea deplina – nu mai trebuie sa aleg dogmatic intre Mos Gerila si Dumnezeu. Nimic din ceea ce e omenesc nu-mi e strain. Nu suspend nicio intrebare, recunosc doar umil ca unele raspunsuri NU sint raspunsuri. Si, dupa cum bine arata chiar dialogul nostru, ateismul deschide dezbateri. Apropo, Schubert a fost agnostic. Iar requiem-urile unor agnostici / atei precum Brahms, Berlioz, Verdi, Fauré sau John Rutter nu-s cu nimic mai prejos decit ale lui Mozart, Cherubini sau Dvořák. Eu unul cint preludiile si fugile lui Bach cu aceeasi satisfactie cu care le cint si pe ale lui Shostakovich.
7. polihronu says:

   7 august 2017 la 19:15

   Apropo, te faci ca uiti ca crestinismul nu e deloc singurul izvor al culturii occidentale. Muzeele sint pline de paginism grec de pilda. Iar evreii il cearta pe Freud ca l-a facut celebru pe Oedip.
8. polihronu says:

   7 august 2017 la 19:20

   Uite ateul intrind in biserica.
9. polihronu says:

   7 august 2017 la 21:07

   Si da, distinctia epistemologica de mai sus ii chinuie si pe teologi. Participam acum vreo doi ani la un seminar de filozofie la Heythrop College (institutie iezuita), cu oameni ca John Cottingham sau Keith Ward in audienta, in care un tinar doctorand milita pentru inlocuirea discursului despre ‘cunoasterea religioasa’ in favoarea unuia despre ‘intelegere religioasa’.
10. Ianis says:

    8 august 2017 la 05:54

    Interviul de mai jos cu Mircea Cartarescu parca se termina mult prea repede.
    In context, de urmarit opinia despre homosexualitate si familia traditionala

    http://www.digi24.ro/emisiuni/in-fata-ta/in-fata-ta-7-august-22-30-773884
11. Gheorghe Boanta says:

    8 august 2017 la 07:01

    Ianis

    Ce spui de comentariul asta?

    „Un incult si corupt: Mircea Cartarescu!

    Tocmai postasem mai jos un coment privind comemorarea de la Marasesti, unde l-am apostrofat dur, tangential, pe Mircea Cartarescu, considerat de unii – nu de mine -, poetul reprezentativ. Il vad acum intervievat, din nou, pe un post de televiziune. Il urmaresc cu atentie si buna-credinta. Sunt ingrozit, iar si iar. Personajul face niste afirmatii aiuritoare, plutind senin intr-un amatorism cultural fara margini. Ma intristeaza nu acest mod superficial de tratare a unor teme serioase, ci faptul este luat in serios, este intrebat de moderatori ca un fel de guru national: cum este posibil asa ceva? Dau cateva exemple.

    Ne spune Cartarescu ca familia traditionala (crestina) este un mit, care nu se sprijina pe realitate… Daca ar fi studiat putin notiunea, ar fi inteles ca mitul este o realitate, iar mecanismele constitutive ale mitului fac parte din realitate, din modul de reprezentare al oamenilor in intreaga istorie (exista si o carte celebra a lui Roland Barthes – Mythologies, un mare ganditor modern, unul dintre cei care i-au contestat pe traditionalisti chiar, care descrie acest mecanism). De fapt Cartarescu nu cunoaste notiunea, o confunda cu ceea a ce este fabulatoriu, fantasmatic, ireal in sensul de neadevarat, iluzoriu etc.

    Pe de alta parte, Cartarescu nu stie ca intreaga gandire crestina nu se fundamenteaza „mitologic”, adica pe un mecanism de tip simbolic de reprezentare umana, ci „mistic”, pe o realitate vie, adevarata, revelata si sfanta, adica pe Iisus Hristos! Iisus Hristos nu este un mit si nimic din ceea ce s-a nascut din asa-numita „credinta avraamica”. In urma cu cateva luni un actor de la Hollywood a fost dat afara dintr-o sinagoga la Ierusalim in mod brutal, pentru ca a indraznit sa numeasca „mit” credinta mozaica… Or, familia crestina are ca fundament chiar aceasta realitate divina, iar nu mitul! Dovada ca poetasul nostru este absolut incult. Si, cu toate acestea, isi permite sa vorbeasca cu mare dezinvoltura despre lucruri pe care nu le cunoaste. In acelasi stil, Cartarescu ne spune ca nu exista o repudiere a comunitatii gay decat in Vechiul Testament, trecandu-l pe Apostolul Pavel la subsol, ca nesemnificativ… incredibil! Nu cunoaste episodul participarii lui Iisus la nunta din Cana Galileii, prima dintre minuni si revelarea Sa ca Mesia, si semnificatia acesteia. Nici vorbele Mantuitorului: „Nu am venit sa stric Legea si proorocii, ci sa o implinesc…” sau „Lasati copiii sa vina la Mine!” etc. Nu fac aceste precizari legat de mult discutata problema a casatoriei pentru cuplurile gay, ci pentru a intelege simplu ca acest personaj este absolut incult si nu are autoritate intelectuala sa vorbeasca despre astfel de lucruri.

    Pentru ca am scris deja lung si nu este locul pentru alte dezvoltari, un ultim comentariu: Cartarescu vorbeste despre „coruptia la poporul roman din ultimii 500 de ani”! Delir! Ca suntem un popor corupt! Nu i-o pot ierta! D-le Cartarescu, d-ta esti un tip profund corupt, te acuz de coruptia cea mai grava, intolerabila, pentru care pedeapsa inchisorii ar fi prea mica! Pentru ca impostura d-tale, prezentata ca educatie culturala, este infinit mai grava decat bacsisul dat medicului si primarului. Prin coruptie pura ai fost promovat ca poet, om de cultura, de unde iti si castigi banii multi si bolnavi, nemeritati. Nu pentru pozitiile politice si ideologice personale te acuz, sunt treaba ta, ci pentru lipsa de discernamant si prostie. Sunt dezgustat. As fi dorit sa fie posibila o dezbatere decenta, cu argumente pro si contra, dar din partea unor oameni care au ce spune, sunt intelectuali adevarati. Poporul roman iti va da o pedeapsa exemplara: ignorarea absoluta si uitarea absoluta. Pentru toti cei care cred ca adevarul este un pres pe care isi pot sterge picioarele de noroi, cuvintele marelui Simion Barnutiu: „Tineti cu poporul, ca sa nu rataciti!”

    Aurelian Pavelescu, https://www.facebook.com/pg/aurelian.pavelescu/about/?ref=page_internal
12. polihronu says:

    8 august 2017 la 07:20

    „Tineti cu poporul, ca sa nu rataciti!”

    Iar poporul striga „rastigneste-l!”
13. Ianis says:

    8 august 2017 la 08:50

    Gheorghe Boanta

    Ce as putea sa spun despre comentariul unuia care zice
    „…gandire crestina nu se fundamenteaza „mitologic”, adica pe un mecanism de tip simbolic de reprezentare umana, ci „mistic”, pe o realitate vie, adevarata, revelata si sfanta, adica pe Iisus Hristos!” ?

    Omul e in ‘realitatea’ lui. Fabuleaza neoriginal si fara stil.
14. Gheorghe Boanta says:

    8 august 2017 la 19:44

    Polihronu

    Am fost foarte surprins sa citesc in comentariul tau ca Schubert a fost agnostic. Desi, este unul dintre compozitorii mei preferati de muzica sacra, nu am intalnit pana acum aceasta idee. Am cautat in google sperand sa nu ai dreaptate 🙂 , totusi in cateva linkuri (in engleza, spaniola, germana si romana) am intalnit doar mentiunea ca ar fi fost agnostic, fara precizari in plus. Oarecum deceptionat, nu puteam sa pricep cum a putut Schubert sa compuna muzica sacra de o asa traire sensibila si profunda, fiind agnostic. Astazi am continuat cautarea si am gasit ceva ce mi-a pus inima la loc 🙂 . Am gasit o carte in PDF ” A GUIDE TO FRANZ SCHUBERT’S RELIGIOUS SONGS” by Jason Jye-Moon” https://scholarworks.iu.edu/dspace/bitstream/handle/2022/17123/Moon%2C%20Jason%20%28DM%20Voice%29.pdf?sequence=1&isAllowed=y (pag. 1-13) si un articol http://www.npr.org/templates/story/story.php?storyId=5398354, care sustin ca Schubert si-a pastrat convingerile crestine pe tot parcursul vietii, chiar daca a avut si o perioada de clatinare si mai ales o atitudine critica fata de cler si fata de institutia bisericii catolice.

    „his close friend Anselm Huttenbrenner affirmed that Schubert did keep his religious faith throughout his life: Schubert had a devout nature and believed firmly in God and the immortality of the soul. His religious sense is clearly expressed in many of his songs. At the
    time when he was in want, he in no way lost courage, and if, at times, he had
    more than he needed, he willingly shared with others who appealed to him for
    alms”. (pag.11-12).

    Am fost placut surprins sa aflu ca iubesti si interpretezi la pian muzica lui Bach. Teolog, muzician, . . . s-ar potrivi sa urmeze pastor. Nu se incadreaza calificativul ateu 🙂 . Totusi, sa nu ne pierdem speranta. Daca un peste asa mare ca Saul de Tars a fost prins de Domnul in plasa, ma gandesc ca tu nu-I pui mai mari dificultati 🙂 . Important ca esti sincer in cautarile tale. M-as bucura sa aud intr-o zi ca cel care odata combatea cu zel credinta in Isus Hristos, a devenit apostolul ei.

    In timp ce-ti scriu, imi vine in minte experienta unui pastor adventist din Spania. In urma cu vreo 15 de ani, treceam printr-o perioada foarte grea, iar acest pastor, de o calitate umana si spirituala speciala, a stat de vorba cu mine si, ca incurajare, mi-a povestit experienta lui. Dupa cativa ani de pastorire, isi pierduse credinta si devenise ateu. Nu mai putea sa creada, desi isi dorea. A intrat in criza si s-a dus la sefii de la uniune si le-a povestit ce i se intampla. S-a asteptat sa fie concediat. Dar, cei de la uniune l-au inteles si l-au sfatuit sa nu abandoneze lucrarea, chiar daca simtea ca nu mai poate sa creada, ci sa continue sa predice, sa se roage, sa ceara lui Dumnezeu, daca exista, sa-i dea iarasi credinta. Asa a facut. Mai bine de 3 ani s-a zbatut cu apologia ateista vesus apologia crestina, in timp ce trebuia sa-si faca meseria de pastor, mecanic. In final, inima i s-a incalzit iarasi fata de Scriptura si credinta si speranta in Dumnezeu a inflorit din nou in viata sa. Astazi continua sa fie pastor. Predica cu caldura, convingere si dragoste fata de oameni si fata de Dumnezeu.

    Pentru ca nu ai aversiune dusmanoasa fata de biserica, ba chiar uneori o frecventezi, dupa cum ai scris, fara teama de a te ofensa si cu toata pretuirea fata de un om educat si un cautator sincer dupa adevar, iti urez succes in cautarile tale, si Dumnezeul cel atotputernic, imbracat in mister de necuprins, in care cred cu toata convingerea, sa ti se reveleze intr-o zi, daca este nevoie la fel de dramatic precum lui Saul si, de ce nu, in enumerarea calitatilor tale, dupa teolog si muzician, sa poate urma si cea de pastor 🙂 , un fel de apostol al lui Isus Hristos! 🙂 Zambesc dar vorbesc foarte serios.
15. polihronu says:

    8 august 2017 la 21:34

    Greu sa gasesti text mai cuprinzator despre agnosticismul si homosexualitatea (de ce nu?) lui Schubert decit acesta.

    Sa-ti fac si eu urari de apostazie?
16. anonymous says:

    8 august 2017 la 22:00

    Pai sa-ti doresti Poli! nu ti-a spus omul ca dupa teolog si muzician, ultima treapta spre desavarsire este sa fii pastor!?
17. Gheorghe Boanta says:

    9 august 2017 la 03:36

    Polihronu & anonymous

    Ce parere aveti despre „spovedania” lui Lucian Mandruta?

    De ce nu e nici o sfâraială să fii ateu

    De ce nu e nici o sfâraială să fii ateu

    De cele mai multe ori cand ma pomenesc intr-o dezbatere religie vs. ateism uit sa le spun credinciosilor un lucru important si care cred ca le-ar facea placere:

    As vrea sa fiu ca ei.

    Chiar as vrea. Am 48 de ani, probabil ca ma asteapta inca vreo 10-20 ok, restul de boala, apoi decesul, apoi nimic. Ce bine-ar fi sa pot crede ca viata e doar o faza a unei existente vesnice, in care cineva va avea grija de sufletul meu… Nici nu va imaginati cat de tare, fara nici o ironie, cat de tare as vrea sa schimb scepticismul, ratiunea si mintea care imi spun ca orice as face, orice ar fi, in maxim 30 de ani sunt nimic.

    Absolut nimic. Ma gandesc la asta, cateodata de doua ori pe zi. Nu e un sentiment placut. Fata de nimic, chiar si iadul pacatosilor pare o solutie buna: pentru ca de fapt si in iad, oricat te-ai chinui, continui SA EXISTI.

    Eu insa nu pot crede in asta, in viata vesnica si in salvare de la moartea trupului. Nu pot, pentru ca demult, in copilarie, am pus cap la cap argumentele divin vs biologic si ratiunea a tras concluzia care ma urmareste si acum: suntem organisme biologice cu timp limitat de viata. Si atat.

    Nu pot sa cred altceva. Nu pot, si va rog sa ma credeti ca mi-as dori. Chiar foarte tare. M-ar scuti nu doar de nopti in care ma trezesc in transpiratia aceea rece a spaimei de vesnicia neantului. Dar poate ca mi-ar da si energia necesara sa continui sa fac lucruri cu sens aici pe pamant.

    Ma uit in jur, cei mai multi dintre oamenii fericiti sunt credinciosi. Cei mai multi dintre nevrotici si neadaptati sunt atei. Prietenii mei care cred in divin au o privire mai senina, vacante mai vesele, amici mai buni in jurul lor. Cred ca sunt si mai bogati: la mine in sat, oamenii cu stare, sunt si cei mai vizibil religiosi. Si vad ca le merge bine. Oamenii ii respecta atunci cand vorbesc despre asta. Eu trebuie de cele mai multe ori sa imi ascund parerile despre spiritualitate. Pentru ca sunt putini care sa le accepte.

    De-aia ii si invidiez pe cei cu credinta, crestini sau de alt cult. Pentru ca sunt mai bine integrati in comunitatile lor, pentru ca viata lor are mai mult sens, pentru ca pot crede sincer ca isi vor petrece vesnicia cu cei dragi.

    Pentru mine, vesnicia e o drama. Pentru ca stiu – sau cred, luati-o cum vreti – ca atat eu, cat si cei pe care ii iubesc, n-o sa mai existe intr-o buna zi.

    Si asta ma topeste zilnic de puteri.

    De-asta nici nu ma mai bat prea tare cu credinta, in ultima vreme. Pentru ca stiu ca alternativa la ea, adevarul meu, e cu mult mai cumplita.

    O traiesc in fiecare zi, si nu e nici o sfaraiala. Tocmai de aceea, ca om privat de ea, recomand tuturor, cu caldura, religia.

    Te face mai fericit.

    Si chiar daca la capatul vietii descoperi ca dobitocul de ateu a avut dreptate, macar ai trait pana atunci mai relaxat decat el.
18. anonymous says:

    9 august 2017 la 08:05

    GB,

    Frica de ne-existenta, unde am mai scris si in alte locuri, este cea care impinge omul sa inventeze ceva, sa-si creeze un confort. Evident ca adevarul este rece si dureros, de aceea al impoleim mereu pentru a fi mai usor de digerat, iar daca esti paranoic si te gandesti toata ziua la momentul mortii, normal ca inebunesti, in loc de asta ar trebui sa te intrebi; ” am fost ceva inainte de a exista ? ,nu a fost ne-existenta starea in care am fost dintotdeauna?” Dar daca te impaci cu tine si ati ocupi mintea facand lucrurile de aici bine, aceste ganduri nu te inpiedica sa traiesti o viata frumoasa. Probabil LM, are si alte probleme, divort, singuratate… Iar daca esti o persoana sociabila si ai un temperament sangvin, nu te multumeti cu putini prieteni si fara sa comunici.
    In concluzie, asa cum spune si el; alegi sa traiesti viata, asa cum este, sau sa traiesti crezand o minciuna frumoasa. Acum sa ne intrebam, cati dintre crestinii aia fericiti aici cu gandul la vesnicie or si merge acolo, daca ar exista existenta aia idilica? nu-i cunoastem toti pe crestini, nu-i cunosti si tu?
19. Ianis says:

    9 august 2017 la 08:07

    Cristi Danilet – judecator
    „Tot mai des în ultima perioadă auzim despre „pericolul” pe care l-ar reprezenta comunitatea LGBT. Se invocă chestiuni precum nevoia de a proteja familia tradițională și morala poporului, ni se reamintește de Sodoma și Gomora, suntem atenționați cu privire la scăderea natalității și pericolul referitor la creșterea copiilor de către părinți de același sex, ni se dă ca certă iminența legiferării pedofiliei sau zoofiliei și ni se aduce ca argument suprem faptul că o minoritate nu poate dicta unei majorități.
    Ei bine, tipul acesta de discurs este specific unei anumite părți a Europei, unde influența sovietică a fost uriașă. Nu o spun eu, ci Curtea Europeană a Drepturilor Omului, organism judiciar internațional care aplică și interpretează în mod oficial Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe care România a semnat-o în anul 1994 și care a devenit lege internă de atunci. Iar Curtea a fost confruntată de mai multe ori cu aceste argumente invocate de țările în care persoane având o anumită orientare sexuală au fost hărțuite sau sancționate. ”

    Impotriva LGBT pot fi invocate morala sau traditia, pericolul pedofiliei sau puterea majoritatii?
20. polihronu says:

    9 august 2017 la 08:14

    „Ce parere aveti…”

    Niciuna.
21. anonymous says:

    9 august 2017 la 09:00

    Ianis,

    Normal ca isteria asta nationala pe tema homosexualilor este una inventata si a scos-o de la naftalina BOR-ul, exact dupa incendiul de la Colectiv, cand popularitatea lor s-a dus in jos vertiginos in urma mai multor gafe. Si atunci au gasit pericolul national; nu coruptia endemica, a politicienilor, a clerului, a administratiei, lipsa scolilor,a spitalelor si a infrastructurii care este la pamant, ci lgtb. Daca ai starpim pe astia, s-au rezolvat toate lucrurile, ne v-om intoarce si noi acasa sa mergem pe drumuri de pamant, prin balti, copii v-or merge la scola unde tavanele cad pe ei, s-au scapa in bazinele wc-urilor care colecteaza rahatul.O scoala unde se schimba legile educatiei in fiecare an (27 ani). V-om manca margarina pe paine si v-om face multi copii. Traiasca credinta, traiasca BOR-ul, traiasca si preotii carora le plac baietii parfumati, ca sa-i infiereze mai cu zel pe homesexuali!
22. alterego1968 says:

    9 august 2017 la 12:04

    „Tot ceea ce a produs umanitatea ceva mai inalt, mai frumos, mai demn de admiratie, poarta amprenta teismului crestin. Si chiar, ceea ce este mai maret in cultura si arta occidentala, dupa indepartatea umanismului de crestinism, odata cu modernitatea iluminista, se foloseste de acelasi „material”, de aceleasi valori, de aceeasi inspiratie care isi au originea in crestinismul propovaduit de biserica mai bine de un mileniu si jumatate.”

    Oare chiar asa sa fie, in crestinismul predicat de biserica?
    Prietene, nu are nimic a face cu crestinismul propovaduit de biserica, are a face cu formidabila invatatura a acelui Om. Biserica a alterat mesajul, debilizandu-l si dovada sunt chiar raspopitii care au devenit cei mai vehementi contastatari ai lui Dumnezeu.
    Cum s-a intamplat asta? Simplu, asa cum un copil abuzat in copilarie ramane tarat in timpul vietii, si fara o interventie terapeutica care sa-l ajute sa depaseasca conflictul, tot asa si ei vor continua sa orbecaie inconstienti de suferinta lor. Abuzatorul, cel care i-a molestat, e chiar biserica, prietene. Sa ajungi marioneta unor niumurugi, care si-au batut joc de tot ce era mai sfant in tine, profitand de buna ta credinta numai ca sa poata ei trai fara griji, spoliind paraua vaduvei, pentru ca mai apoi sa intelegi ca ai fost inselat si sa descoperi si modul josnic in care ti-au tinut inregimentata constiinta, nu e ceva peste care treci cu usurinta. Pe undeva le inteleg incrancenarea si o socotesc chiar normala, dar numai ca solutie de etapa.Nu-i normal sa inlocuiesti o forma de autism cu alta fie si pentru faptul ca e nedrept sa-L bage pe Isus in aceeasi oala cu sefii nu stiu carei conferinte. Dar pentru asta trebuie sa inteleaga corect mesajul acelui Om, atunci vor intelege si cum a fost denaturat, si mai ales de ce.
23. anonymous says:

    9 august 2017 la 12:42

    Si dupa solutia asta de etapa pe care o intelegi, care ar fi urmatoarea etapa la care ar trebui sa trecem? S-a schimbat biserica, sau o v-a face vreodata? pe Isus al consideram un mare revolutionar si reformator, care a fost omorat de biserica, chiar daca ea se numea poporul ales . Odata mort, aceasi biserica l-a insusit pentru putere, autoritate si cascaval.Restul e poveste, nimeni nu face ce a spus Isus.
24. polihronu says:

    9 august 2017 la 14:59

    „Isus in aceeasi oala cu sefii nu stiu carei conferinte”

    Isus are olita lui.
25. Gheorghe Boanta says:

    9 august 2017 la 17:32

    alterego1968

    De ce-L numesti constant pe Isus Om? El este Omul-Dumnezeu, este Logosul intrupat. El a pretins asta despre Sine, nu biserica. Si de ce „Tu” si nu „tu” cand te referi la om ? Pare a fi o influenta newage.

    Opinia despre crestinism, biserica, crestinatate si cultura crestina depinde de „ochelarii” fiecaruia. Eu cred in valorile crestine, in misiunea bisericii, in superioritatea culturii create de crestinatate. Astazi, occidentul decadent nu mai este crestin, ci anti-crestin. Este inca puternic pentru ca traieste din resursele economice, morale si spirituale mostenite din vremea cand cultura si valorile crestine erau influente. Dar, din nefericire, repeta istoria ridicarii si decaderii imperiului roman. De-a lungul istoriei, pretutindeni in lume, in mijlocul diverselor culturi, unde a prins radacina, crestinismul a creat comunitati al caror efect a fost mereu binefacator, asemenea unor oaze de odihna si speranta. Nu cred o boaba din propaganda mincinoasa si calomnioasa, din falsul istoric premeditat al pretinsilor „iluministi” intunecati si a progeniturilor lor ateisto-marxiste. Cine bea din ape otravite se otraveste. Iar cei otraviti ideologic se vad dupa simptome.
26. polihronu says:

    9 august 2017 la 17:35

    Si eu care credeam ca una dintre valorile crestine este adevarul mai presus de atasamentele doctrinare sau emotionale.
27. Gheorghe Boanta says:

    9 august 2017 la 19:28

    Polihronu

    Doctrinele sunt reflectii asupra adevarului revelat. Adevarul prin excelenta este Isus Hristos. In afara de El, sunt numai opinii. Opinii sunt si „adevarurile” exprimate in acest blog. Nu poate exista convingere fara atasament, fara traire emotionala, fara vibratia sufletului. Astazi, de pilda, am asteptat aproape o ora cu masina intr-o parcare langa o manastire catolica din orasul in care locuiesc. In fata ei era un loc de meditatie cu un crucifix. M-am oprit cu privirea indelung asupra lui Hristos rastignit si, instantaneu cu emotie in glas am rostit: Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Tu ai murit si pentru pacatele mele! Si am simtit nevoia sufleteasca sa ma inchin cu semnul crucii. A fost ca o respiratie adanca, care te face proaspat inlauntru si te odihneste. Stiu ca pentru tine asta pare lipsit de logica, dar pentru mine a fost un moment de bucurie spirituala si repunere pe directia sensului vietii.
28. Martin Luther says:

    9 august 2017 la 20:25

    Gheorghe Boantă, un creștin ( fost pastor AZS) vorbind LIBER pe un blog de înaltă critică la adresa creștinismului și blagoslovind ateismul cum doar un creștin o poate face. Pe când și viceversa, un ateu vorbind liber de la vreun amvon creștin? Niciodată!!!
    Cam asta e diferența concretă de „moralitate” dintre ateism și creștinism când vine vorba de lucruri concrete, de practică. Cum spunea cineva: „ ateii sunt acele persoane care preferă să pună în practică ceea ce creștinii doar predică cu emfază ”…
29. Ianis says:

    9 august 2017 la 21:27

    ML, nu te pune cu misionarii:
30. Gheorghe Boanta says:

    9 august 2017 la 21:39

    Martin Luther

    George Dumitru, dar tu esti o persoana toleranta si respectuoasa!!! Am scris eu ceva aici sau altundeva despre experienta ta de viata? Atunci, tu de ce vorbesti public despre experienta mea de viata? Nu esti la prima abatere. Macar in amintirea acelor ani de prietenie si respect reciproc si, mai apoi, a momentelor de amaraciune personala, pe care le-am trecut amandoi, in paralel, cand ai gasit in mine o ureche atenta si o inima intelegatoare, ar fi fost decent sa nu intri in chestiuni ce tin de intimitatea vietii mele. Ti s-au terminat argumentele logice, si recurgi la atacul la persoana? In urma cu 3 ani, datorita opiniilor mele conservatoare „bigote si retrograde”, mi-ai interzis sa mai comentez la articolele tale sau la tine in facebook, chiar daca comentariile mele de opinie diferita nu depaseau niciodata limita decentei in dialog. Ti-am respectat dorinta si m-am retras. Blogul acesta, din cate stiu, nu este al tau. Cand proprietarul imi va cere sa nu mai comentez, ma voi retrage. Iar, daca vrei sa reluam dialogul, nu am nimic impotriva, dar cu respect reciproc, asa cum procedeaza o persoana educata cum te-am cunoscut odata.
31. Ianis says:

    9 august 2017 la 21:43

    Problema lui Gheorghe Boantă nu e neaparat ca s-a dus pe „terenul Satanei” ca sa discute cu cei pierduti ci ca nu reuseste sa se desprinda de pasareasca invatata si exersata in biserica. Ultima lui postare e o insiruire de platitudini fara sens si semnificatie in afara bisericii.
32. polihronu says:

    9 august 2017 la 21:44

    „Adevarul prin excelenta este Isus Hristos.”

    Asta e o propozitie fara continut. Pentru ca „Isus Hristos” nu e decit multimea eterogena a opiniilor despre personajul literar Isus Hristos. Nu exista „crestinism”, ci doar puzderie de „crestinisme” – diferite hristologii, diferite soteriologii, diferite eschatologii etc. Nu exista nici macar o etica crestina, ci versiuni, uneori contradictorii, ale eticii, colorate in vocabular biblic. Situatia asta face posibila pretentia mea, ca ateu, de a fi mai crestin decit orice crestin. Pentru ca si eu pot sa-mi impanez ateismul cu citate din carti sacre. Ba chiar sa sustin ca lipsa de continut acuzata mai sus nu e o deficienta, ci o virtute. Scriam aici: „Fragmentarea (intra)denominationala a crestinismului nu este o nenorocire, ci un destin implinit. Crestinismul este fringere.” Sau aici: „Ateismul este Imparatia lui Dumnezeu… Ateismul renunta la credinta si speranta (aceasta din urma in sensul ei apocaliptic), lasind loc, aici si acum, dragostei.” Sau aici: „Omul este fiul lui Dumnezeu… Tocmai de aceea religiile (inclusiv crestinismul, cu derivatele lui) sint atit de usor o ratare a proiectului hristic – pentru ca se preocupa obsesiv de altceva (spirite, moaste, ierarhii, dogme, obiceiuri, viata de apoi) decit de om.”

    Asa ca stai tu in masina si respira adinc. Trece cerul pe linga tine.
33. alterego1968 says:

    10 august 2017 la 03:45

    GB
    Ii spun Om pentru ca El se numeste pe Sine Fiul Omului. Daca n-ar fi fost Om ca mine si Ca Tine, tot demersul nostru ar fi zadarnic, am plange la mormant strain.
    Cand utilizez majuscule ma refer la Dumnezeirea care esti, adevaratul tau Sine (adevarata ta identitate), iar atunci cand nu, ma refer la ceea ce Pavel numeste „fire pamanteasca” sau sinele tau iluzoriu(egoul tau).
34. Gheorghe Boanta says:

    10 august 2017 la 06:06

    Ianis

    Nu m-am asteptat sa vezi altceva in ultimul meu comentariu decat platitudini fara sens. Mi-am semnalizat aceasta asteptare in propozitia de incheiere. Numai ca, ceea ce pentru tine este o platitudine, o banalitate, o mediocritate, pentru cateva zeci de generatii de oamenii in ultimele doua milenii a fost valoarea suprema a vietii, a fost un ideal pentru care au luptat, au construit, au creat, s-au jertfit, lasandu-ne in urma ca mostenire cea mai avansata civilizatie, cu cel mai inalt nivel cultural si spiritual la care s-a ridicat umanitatea pana acum. Gestul meu de ieri din fata crucifixului ma plaseaza in pozitia de beneficiar recunoscator al acestei mosteniri. Ma aseaza in locul in care ma regasesc pe mine insumi, in care mi se confirma identitatea, in care imi este alungata senzatia lipsei de semnificatie pe care mi-o provoaca societatea negarii de sine in care imi duc traiul zilnic. E ca o reintoarcere la casa parinteasca. As suferi o dezordine interioara foarte serioasa, as fi un ingrat peste masura, daca mi-as renega si dispretui originile in asa masura incat mi-as consuma toate energiile si resursele de care dispun in demonstrarea banalitatii lipsita de valoare a tot ceea ce pentru ei a fost motorul sufletesc care i-a propulsat prin vicisitudinile istoriei, aducand-o pana la noi, descendenta lor care se pretinde, cu emfaza, cea mai inteligenta, dar si cea mai infumurata si mai iresponsabila. Din nefericire, tocmai asta este ceea ce face acum occidentul decrestinat si debusolat. Dar, nu fara consecinte fatale. Daca pentru tine, cliseele rationaliste ale modernitatii si relativismele postmodernitatii sunt valori autentice, care te scot din banalitate si mediocritate, si pentru care merita sa te sacrifici (ce concept straniu, nu-i asa? ), atunci eu nu-ti proorocesc un viitor luminos.

    P.S. Imi cer scuze ca nu stiu sa-ti scriu decat in limbajul pasaresc invatat la biserica. Totusi, pentru un postmodernist, pentru care toate expresiile culturale sunt la fel de valoroase, remarca ta e lipsita de corectitudine politica.
35. Ianis says:

    10 august 2017 la 07:25

    Gheorghe Boanta
    Nu te considera special, oamenii de pe toata fata pamantului se jertfesc zilnic pentru diferite platitudini cu care sunt hraniti de mici. Crestinismul nu e cu nimic special pe langa ele, in domeniul acesta, originalitatea s-a epuizat de mult. Cu ceva consecventa ai putea observa ca platitudinile religiei tale sunt cultivate pe altele mai vechi, disparute de mult.

    Cand mai aduci argumentul crestinismului intemeietor de civilizatii, ar fi corect sa amintesti si zecile de civilizatii pe care acesta le-a distrus ca sa isi faca loc in istorie. Dar nici aici nu e nimic special, si religiile evolueaza dupa aceleasi legi ale naturii precum orice fiinta de sub soare. Civilizatii mari au fost si inainte si dupa crestinism. E o greseala sa judeci istoria civilizatiei prin prisma escatologiei crestine.
    (oricum, afirmatia ta e in sine o eroare logica comuna; daca ai fi fost atent la ce au scris poli si edi in trecut ai fi inteles ca „civilizatia crestina” nu e rodul crestinismului ci a antitezei lui)

    Observ ca ai scris un text in care predomina emotiile si senzatiile. Fara suparare, esti in sevraj religios (nu-i asa, tot o platitudine este si expresia „religia e opiumul popoarelor”?) si asta te impiedica sa gandesti rational.
    Multi dintre cei care scriem pe forumul asta am trecut prin faza asta (unii dintre noi am fost chiar „dealeri”, nu doar consumatori) si stim ca doar timpul poate schimba ceva.
    Atata timp cat ai drogul in sange, vei continua sa vorbesti despre „occident debusolat” (o mare tampenie, dupa parerea mea), despre „civilizatie crestina” (tot o mare tampenie, vezi mai sus), despre „adevaruri revelate” (asta e un non-sens) si altele din jargonul religios.

    Religiile evolueaza; iti place sau nu, chiar si crestinismul o face. Este legea naturii: nastere, maturitate, moarte.
36. Ianis says:

    10 august 2017 la 07:35

    Gheorghe Boanta
    Ca sa vezi cat de gol suna pasareasca, te invit sa definesti cateva din expresiile folosite de tine pana acum:

    – „bucurie spirituala”
    – „adevarul revelat”
    – „Adevarul prin excelenta este Isus Hristos”
    – „occidentul decadent”
    – „muzica sacra” 🙂

    Marea ta provocare va fi sa explici fara sa folosesti alte platitudini.
    Iti poti imagina cat de seci sunt discursurile tale in urechile normale? Din punctul asta de vedere, nu te deosebesti cu nimic de un predicator ambulant care delireaza apocalipse prin portavoce la colt de strada
37. Gheorghe Boanta says:

    10 august 2017 la 08:47

    Polihronu

    – „Isus Hristos” nu e decit multimea eterogena a opiniilor despre personajul literar Isus Hristos. Nu exista „crestinism”, ci doar puzderie de „crestinisme” – diferite hristologii, diferite soteriologii, diferite eschatologii etc. ”

    Isus Hristos este un personaj istoric real, nu doar literar. Evangheliile sunt relatari ale evenimentului istoric, Isus Hristos, nu simple creatii literare ale unor presupusi romancieri. Nu cred ca expresia „eterogen” (pestrit, compus din elemente de provenienta diferita) este adecvata pentru a descrie diversele abordari despre El. Opinia asta tine mai degraba de inceputurile scolii teologiei rationaliste ultraliberale. Isus Hristos este un Personaj complex, care nu poate fi suprins dintr-o singura perspectiva. In acelasi timp, este un Personaj misterios, a carui personalitate depaseste mult personalitatea umana obisnuita. Avand in vedere complexitatea si misterul Persoanei Lui, nu mi se pare deloc nefiresc sa existe perspective hristologice diferite si inca nedefinitive. Variatiuni pe aceeasi tema. Nici vorba de eterogenitate.

    Cand am spus ca Adevarul prin excelenta este Isus Hristos, m-am referit la Personajul Evangheliilor, nu la diversele opinii hristologice. Mantuirea depinde de intalnirea si ramanerea cu/in Isus Hristos din Evanghelii, experienta accesibila „pruncilor” (Luca 10:21).
    Nu are nimic de-a face cu intelectualismul academic elitist, nici cu sistematizarile dogmatice rationale.

    Fragmentarea denominationala a crestinismului poate fi explicata prin cauze externe, ce nu tin de esenta lui. Folosirea conceptului frangerii euharistice, esential in crestinism, pentru a descrie frangerea unitatii lui dogmatice si institutionale este doar un joc de cuvinte inteligent. Nimic mai mult. Numai unei analize superficiale, de natura sectar-integrista, sau de sorginte reductionist-rationalista, concentrata doar asupra formei si aparentei (perceptia senzoriala), ii scapa realitatea unitatii si coeziunii interne a tuturor variantelor de crestinism, in invataturile fundamentale, in spirit, in experienta religioasa, in identitatea scopului si misiunii, la un nivel superior, „in Hristos”, mai presus de toate diviziunile inerente unei lumii a entropiei, un nivel in care toate contradictiile se intalnesc si se armonizeaza (la fel ca in fizica cuantica). Nu vorbesc in sensul ecumenismului politic, ci in sensul a ceea ce este esential in crestinism, dincolo de toate expresiile lui contextuale, culturale si traditonale.

    Isus a prevazut aceasta frangere formala a crestinismului. Apostolii, la fel. Graul si neghina in aceeasi arie, oile si caprele in acelasi staul, lupi rapitori furisati in tuma imbracati in blana de oaie, prooroci falsi, etc., sunt imagini ale fragmentarilor anuntate mai dinainte. Dar, dincolo de toate acestea, dupa declaratia lui Isus, biserica, al carei intemeietor este El, va iesi invingatoare, pentru ca portile iadului nu o vor birui. Pentru mine, aceasta declaratie evanghelica este fundamentala.

    – „Nu exista nici macar o etica crestina, ci versiuni, uneori contradictorii, ale eticii, colorate in vocabular biblic”.

    Aici cred ca ai dreptate. Gandirea liberal-rationalista si cea relativista a facut mult rau crestinismului. Raman socat si deceptionat sa vad propuneri de solutii etice extrem de contoversate la provocarile societatii contemporane, din partea unor pretinsi reprezentanti ai crestinismului, care nu au nici un fundament evanghelic. Am fost si eu, cu ani in urma, fascinat de zambetul perfid al progresismului, dar m-am desteptat ca dintr-un vis urat. De aceea sunt astazi de opinie conservatoare, si nu am de ce sa-mi fie rusine.

    – „Omul este fiul lui Dumnezeu… Tocmai de aceea religiile (inclusiv crestinismul, cu derivatele lui) sint atit de usor o ratare a proiectului hristic – pentru ca se preocupa obsesiv de altceva (spirite, moaste, ierarhii, dogme, obiceiuri, viata de apoi) decit de om.”

    Ceea ce numesti aici „proiect hristic” cred ca este mai degraba o deviere de la proiect. Umanismul, cu accentul sau exclusiv asupra omului, aici si acum, nu este proiectul hristic original, ci doar o incercare a omului neputincios de a-si schimba conditia, singur, fara Dumnezeu. Isus a spus: „Imparatia Mea nu este din lumea aceasta”. „Pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad, ci la cele ce nu se vad; caci lucrurile care se vad sunt trecatoare, pe cand cele ce nu se vad, sunt vesnice” .”Dar, cetatenia noastra este in ceruri”.

    – „Ateismul renunta la credinta si speranta (aceasta din urma in sensul ei apocaliptic), lasind loc, aici si acum, dragostei.”

    In aceasta propozitie nu faci decat sa-ti tradezi fibra crestina profunda, care subzista cu incapatanare, sub invelisul ateu cu care te-ai acoperit. Ceea ce spui tu aici, nu este ateism veritabil, ci o exprimare a aspiratiei unui crestin iesit din proiectul hristic original si care nu se poate dezice de propria-i identitate.

    Este suficient de documentat si dovedit faptul ca ateismul umanist, care a inceput la origine prin asumarea inversata a proiectului crestin escatologic si prin incercarea de realizare a acestuia acum si aici, a sfarsit lamentabil in antiumanism. Dragostea din aspiratia umanismului ateist nu e decat o utopie, o iluzie, fara vreo legatura cu realitatea concreta. Desi, imperfect, avand in vedere realitatea umana prin care s-a manifestat, crestinismul este singurul sistem de idei, singura filozofie, singurul umanism, prin care dragostea sacrificiala (cea veritabila, nu abominatiile mizerabile ce i se substituie insidios) a fost si este inca materializata in aceasta lume. In rest, doar utopii inselatoare si deceptionante.
38. EvolutiaRatiunii says:

    10 august 2017 la 09:04

    Ianis,
    GB nu-ti poate explica expresiile folosite de el deoarece mintea lui operează doar cu ele. Trebuie să încerce să înțeleagă și evoluția biologică si pe cea a textului biblic ca să înțelega de ce gândește un ateu așa. Trebuie doar sa fie sincer cu el în toată căutarea lui si când analizează imformatiile să își golească mintea de tot ce a învățat.
39. EvolutiaRatiunii says:

    10 august 2017 la 09:10

    GB,
    Citește’l pe Bart D. Ehrman.
40. anonymous says:

    10 august 2017 la 10:26

    http://www.gandul.info/stiri/cand-vom-avea-o-noua-lege-a-educatiei-anuntul-facut-de-liviu-pop-16689725
    Ce spuneam mai sus se intampla din nou.
41. anonymous says:

    10 august 2017 la 10:46

    GB,

    Fratili pastor, pacea Domnului! nu stiu de ce sunteti asa de suparat pe noi, v-am interzis noi sa v-a exercitati credinta, mai ales faptele dacat datul din gura? v-a cerut cineva sa fiti ca noi, v-a impiedicat occidentul decadent la a carei tzatza sugeti sa fiti urmasul lui Hristos, sau sa fiti un credincios autentic?
42. polihronu says:

    10 august 2017 la 11:22

    „Isus Hristos este un personaj istoric real, nu doar literar.”

    Nu neg ca personajul literar Isus Hristos a fost inspirat de vreo persoana istorica. Dar tu nu ai acces in evanghelii la vreo persoana istorica, ci doar la un personaj literar. Asa cum spunea chiar azi un amic al meu teolog: „intruparea nu inseamna decat inliterare, cu bunele si relele ei”. Mai mult, stim sigur ca persoana istorica Isus seamana doar partial cu personajul literar Isus. Niciun individ nu locuieste la pol pregatind tot anul cadouri pentru copii cuminti, pentru ca sa le distribuie in toata lumea intr-o singura noapte. Nimeni, azi sau vreodata, n-a mers pe apa si n-a hranit mii de oameni cu doi pesti. Doar personajele literare sint capabile de asemenea fapte. Dumnezeul despre care crezi ca a creat universul le-a facut imposibile in istorie. Sau, cum spuneam in chiar primul meu text de pe O2, „daca Schliemann a gasit Troia inseamna ca Zeus si sleahta lui zeiasca chiar au existat si s-au implicat in razboiul troian?”

    Si daca tot citez copios din mine insumi zilele astea, sa trimit si aici: „Realitatea textului este ca Matei, Marcu, Luca si Ioan – de exemplu – nu spun aceeasi poveste, ca ar trebui sa scriu de fapt „Matei”, „Marcu”, „Ioan”, ca Hristos Lumina Lumii – ca orice „armonie” a evangheliilor, incepind cu Diatessaron-ul lui Tatian – este, in sensul propriu, opera de fictiune.” Sa-ti aduc aminte ca Marcu si Pavel (poate si Ioan) nu stiu nimic de nasterea din fecioara? Ca Matei, Marcu si Ioan nu povestesc nimic despre vreo rapire la cer a personajului Isus? Ca Matei si Luca dateaza nasterea eroului lor la un deceniu diferenta? Ca Ioan si sinopticii dau zile diferite (deci ani diferiti) ale crucificarii? Etc. Nici macar in Biblie nu avem un singur Isus. Iar varietatea teologica a abordarilor noutestamentale e spectaculoasa. Seamana personajul ioanin Isus cu eroul sinopticilor? E Isus al lui Petru, scaldat in apocaliptica lui Enoh, acelasi cu Isus al autorului Evreilor? E Isus al lui Pavel acelasi cu Isus al lui Simeon (Luca 2), care „astepta mingiierea lui Israel” si care vede in prunc „slava poporului Tau Israel”?

    „Personaj complex… misterios”, adica eterogen si etern pliabil la interpretari, chiar si contradictorii. Nu incorona Isus regi in Evul Mediu? Nu pretinde Isus astazi ca accepta democratia si domnia legii, desi se ascunde in dosul imunitatii suverane? Nu facea Isus comert cu sclavi? Nu vrea astazi Isus sa binecuvinteze doua femei care se iubesc? Ai impresia ca ai monopol pe „crestinismul autentic”? „Ramanerea cu/in Isus Hristos”, ca „experienta accesibila ‘pruncilor’” nu e fix ingroparea lui Isus in subiectivismul experientei mistice? In emotia si atasamentul afectiv al celui care respira adinc in masina? Tot eu scriam: „Se prea poate ca Augustin sa se fi inselat: nu golul din noi are forma lui Dumnezeu, ci Dumnezeu ia forma golului din fiecare dintre noi.” Cu siguranta am voie, ca si tine, sa-l decupez pe Isus in asa fel incit sa-mi umple si mie gaurile.

    „Fragmentarea denominationala a crestinismului poate fi explicata prin cauze externe, ce nu tin de esenta lui.”

    Nu neg. Dar si o astfel de abordare nu face decit sa dea marturie de fragilitatea intrinseca a esentei crestinismului (ca sa pleonasmizez). Fragilitate pe care am decelat-o fix in literaturizarea despre care vorbeam mai devreme. Si nu cumva „ceea ce este esential in crestinism, dincolo de toate expresiile lui contextuale, culturale si traditonale” e acelasi lucru cu „ceea ce este esential” in oricare dintre religiile lumii?

    „nu este proiectul hristic original”

    Pai, in litera lui, n-o sa regasesti „proiectul hristic original” niciunde. In primul rind pentru ca, asa cum am aratat deja, avem chiar ‘la sursa’ o pluralitate de proiecte hristice. In al doilea, pentru ca proiectul original continea, in varianta lui apocaliptica, revenirea lui Isus inainte de sfirsitul epocii romane. Nu s-a intimplat, drept pentru care credinciosii au trecut la practica milenara a reconfigurarii proiectului. Unii s-au impacat cu sabia, altii au invatat matematica – numai pentru ca sa rescrie indefinit ‘proiectul hristic original’. Eu – umanistul ateu – de ce n-as avea dreptul sa propun propria interpretare a acestui proiect? Apropo, n-am cum sa-mi tradez „fibra crestina profunda”, de vreme ce iti spun pe sleau ca ateismul meu e crestinismul adevarat. Ca tu nu accepti sinceritatea ateismului meu (ala capabil de iubire) e doar pentru ai nevoie de fantosa ateismului care nu poate duce decit la Holocaust (pe care am demontat-o de mult).
43. Gheorghe Boanta says:

    10 august 2017 la 11:27

    Ianis

    – „Ca sa vezi cat de gol suna pasareasca, te invit sa definesti cateva din expresiile folosite de tine pana acum: „bucurie spirituala”, „adevarul revelat”, „Adevarul prin excelenta este Isus Hristos”, „occidentul decadent”, „muzica sacra” . Marea ta provocare va fi sa explici fara sa folosesti alte platitudini. Iti poti imagina cat de seci sunt discursurile tale in urechile normale? Din punctul asta de vedere, nu te deosebesti cu nimic de un predicator ambulant care delireaza apocalipse prin portavoce la colt de strada”

    Faptul ca nu sesizezi incarcatura semantica a limbajului religios, considerandu-l gol, fara continut, ma surprinde. De ce? Deoarece, imi spui ca ai fost odata crestin, probabil adventist, ba mai mult ai fost chiar „dealer”, nu numai „consumator”, adica lider, pastor, etc. Prin urmare: 1. Ori pretinzi, prefacandu-te doar, ca limbajul religios iti suna a pasareasca, deoarece odata trebuie sa-ti fost comun, familiar. Poate chiar ai fost introdus de mic in semnificatiile lui, totusi, acum, pretinzi ca nu-l mai pricepi. Sa fie oare vorba de ceva similar cu atitudinea plina de ifose, a odraslelor infumurate ale boierilor intoarse de la Paris, care nu mai pricepeau „pasareasca” materna si sensurile ei neevoluate? Sa fie vorba de aroganta plina de sine, specifica celor mai multi atei?
    2. Ori, chiar nu pricepi limbajul religios si experienta spirituala pe care o descrie, deoarece niciodata nu l-ai cunoscut, niciodata nu l-ai integrat in stilul tau de viata. Sa fie oare posibil ca n-ai fost niciodata crestin in sensul autentic al cuvantului, ci numai unul de cultura crestina/adventista, care n-a cunoscut niciodata pocainta si nasterea din nou, si care a ajuns sa ocupe pozitia de lider, nu din vocatie, nici din pasiune fata de adevarul crestin, ci numai motivat de dorinta de a face o cariera intelectuala si profesionala? Stiu ca e foarte greu sa fi lider in biserica si sa vorbesti despre o experienta pe care tu nu o cunosti. Tot ceea ce faci, tot ceea ce spui se transforma in platitudini fara sens.

    Mi-am facut scoala in regimul comunist, in perioada deceniului 6 si 7, cand materia de socialism stiintific era obligatorie. Imi aduc bine aminte de limbajul ideologic marxist-leninist, cu ifosele lui de rationalitate si gandire stiintifica, cu sloganul „religia – opiumul popoarelor”, care denunta ironic si zeflemitor obscurantismul religios si lipsa gandirii lui rationale. Am trait pe pielea mea umilirea si injosirea, din pricina religiei, din partea profesorilor angajati politic si ideologic si a arogantilor, incultilor si vulgarilor activisti de partid de la primarie, de la locul de munca, etc. Dar, ceea ce ma surprinde la tine este asemanarea, pana la identitate, a limbajului tau cu cel din epoca de trista amintire. Daca ai prins regimul comunist, probabil, erai la o varsta destul de frageda ca sa-l fi putut invata atunci. Tind sa cred ca l-ai insusit mai degraba in „epoca revolutionara”, din (neo)marxismul cultural actual, cu care sunt otraviti TFL-istii din miscarea #Rezist. Si pentru ca ti-au lipsit „anticorpii”, pe care eu, de pilda, i-am dezvoltat in epoca de aur, ai fost fascinat si cucerit de zambetul perfid si ipocrit al acestei ideologii demagogice. Imi vine in minte un text din profetul Ieremia: „Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apa”.
44. polihronu says:

    10 august 2017 la 11:34

    „Am trait pe pielea mea umilirea si injosirea, din pricina religiei, din partea profesorilor angajati politic si ideologic si a arogantilor, incultilor si vulgarilor activisti de partid de la primarie, de la locul de munca, etc.”

    Iata ca ne explici si mecanismul emotional care alimenteaza rationamentul falacios care pretinde ca ateismul insusi nu poate fi decit ‘arogant, incult, vulgar’. Sa nu mai vorbim ca treci prea usor sub tacere posibilitatea ca crestinul sa fie arogant, incult, vulgar. Apropo, cunosti vreo aroganta mai vulgara decit aia din „Eu sint calea, adevarul si viata”?
45. alterego1968 says:

    10 august 2017 la 12:55

    „Apropo, cunosti vreo aroganta mai vulgara decit aia din „Eu sint calea, adevarul si viata”?”
    Da, cunosc nenumarate!
    Cand Hristos face afirmatia are in vedere nu faptul ca in mod unic este El ceea ce afirma, ci incearca sa aduca in lumina constientei Tale ca si Tu esti la fel. Asa ca numai aroganta nu e afirmatia sa.
    Dar ca sa dam exemplu de afirmatie cu adevarat aroganta : „Eu/El nu sunt/e Calea, Adevarul si Viata!” Asta e o aroganta prosteasca si e inceputul reducerii la absurd avand o consecinta logica ingrozitoare in limbajul comun : „Viata mea”, ca si cum Tu si Viata ati fi doua realitati distincte iar tu ai putea emite drept de posesie(proprietate) asupra Vietii. Principiul alteritatii e primul pe care Hristos il denunta. „Eu sunt altul, sunt altceva decat semenii mei. Eu posed propria mea „viata”, asa ca sunt in drept sa fac orice celuilalt, sa-l ignor, sa-l fur, sa-l las la limita subzistentei, ori chiar sa-l suprim fizic. Totul imi este permis, pentru ca suntem diferiti. El nu e ca mine, e altul si „viata mea” e mai de pret decat „viata lui”! ”
    Cam asta ar fi pe scurt ceea ce numim viata!
46. polihronu says:

    10 august 2017 la 13:43

    „are in vedere”

    Stii ce am eu in vedere cind zic „eu sint calea, adevarul si viata”? Asta.
47. Gheorghe Boanta says:

    10 august 2017 la 13:55

    Ianis,

    Hai sa vorbim despre expresiile folosite de mine, si pe care, le percepi ca platitudini. Normal ar fi fost, mai intai, tu sa-mi explici, de ce aceste expresii, dupa opinia ta, sunt platitudini. Dar, este mai usor sa examinezi decat sa fii examinat, nu. 🙂

    – „Bucuria spirituala” – Bucuria este un sentiment de satisfactie, de multumire, de implinire. Este o vibratie a sufletului, este o experienta vie, ce apare intr-o gama larga de nuante, de diferite grade de intensitate si manifestari exterioare. Una este bucuria tanarului care-si intalneste iubita, alta este bucuria elevului care a luat nota maxima la examen; una este bucuria la o petrecere cu prietenii in fata unui pahar si alta este bucuria poetului sau a compozitorului cand isi admira creatia; una este bucuria unui moment cand se primesc laude sau apaluze, alta este bucuria celui iertat de pacate, mantuit si acceptat ca fiu al lui Dumnezeu. Pentru cel care crede, aceasta din urma este o bucurie spirituala, la fel ca aceea pe care o traieste intens si vibrant atunci cand canta un imn de slava cu lacrimi de recunostinta in ochi. Este o bucurie spirituala pentru ca este motivata de cauze ce tin de spiritualitate. Nu, prietene, bucuria motivata de credinta ca Isus este Mantuitorul, ca in El exista speranta pentru viata aceasta si pentru dincolo de ea, nu este o banalitate, o platitudine, ci este o traire vie, o vibratie a sufletului. Este o bucurie spirituala reala. Chiar daca tu consideri ca motivul bucuriei spirituale este nerealist, ca este o imaginatie fictiva, ca nu are obiect real, ci este pur subiectiva, totusi bucuria spirituala este o traire emotionala reala. Nu inteleg de ce ar fi o platitudine.

    – „Adevarul revelat” – Pentru reductionismul materialist si pentru cel rationalist, realitatea se reduce strict la materie si la ratiune. Dar, omul are „gandul vesniciei”, are o aspiratie care trece dincolo de materie si dincolo de limitele ratiunii. Mircea Eliade a demonstrat asta. Exista motive temeinice pentru care cei mai multi cred in transcendent. Nu intru acum in detalii. Materia nu poate fi considerata, nici macar stiintific, ca fundament al realitatii ultime, si nici ratiunea nu este capabila sa cunoasca dincolo de limitele ei, pentru a ajunge la cunoasterea lucrului in sine (das Ding an sich). De aceea, credinta crestina sustine ca adevarul ultim, de a carui cunoastere depinde raspunsul la intrebarile fundamentale ale vietii: cine suntem?, de unde venim si incotro ne indreptam?, care este sensul vietii?, nu-l putem afla decat numai daca Dumnezeu, fundamentul ultim al realitatii, binevoieste sa ni-l descopere. Credinta crestina este centrata pe Isus Hristos, care a pretins ca este Fiul lui Dumnezeu, ca El este unicul care L-a vazut si a vorbit nemediat cu Dumnezeu, ca ceea ce El ne spune despre Dumnezeu, despre lumea aceasta si lumea de dincolo, despre existenta si scop in viata, despre originea si destinul nostru, este adevarul. Acest fapt, motiveaza si afirmatia „Adevarul este prin excelenta Isus Hristos”, pentru ca prin El, Dumnezeu S-a revelat pe Sine si planurile Sale intr-un mod special. Este un adevar de credinta, pentru care milioane au fost si inca sunt capabili sa-si dea viata. De ce ar fi o banalitate? Pentru tine, care nu crezi, da este o banalitate, dar pentru mine este adevarul fundamental. De cand esti tu si conceptia ta reductionista, materialista si limitata, standardul dupa care se evalueaza autenticitatea sau banalitatea unei expresii de credinta?

    – „Occidentul decadent” – Nu crezi ca ar fi inutil sa mai insist asupra acestei expresii, ca sa demonstrez lipsa ei de banalitate? Trebuie sa fii cu totul rupt de realitatea conditiei morale si spirituale (nu neaparat in sens religios, desi si acesta poate fi inclus) a Occidentului pentru ca sa mai ai nevoie de explicatii privitor la decadenta lui. Daca insisti revin, dar nu are sens sa pierdem vremea cu ceea ce este asa de evident. Ai fost la o parada gay? Acum o luna am fost cu nevasta-mea la Köln sa vizitam Domul. Cand sa plecam acasa, am fost blocati de o manifestare gay pride. Nevasta-mea s-a speriat rau de tot si si-a revenit destul de greu. Grotescul, scarbosul, uratul, ocultul, mostruosul, satanismul, debusolarea morala, ingineria sociala cu efectele ei devastatoare, ideologiile absurde ce tin de noaptea mintii, etc. nu sunt oare simptome ale decadentei occidentale?

    – „Muzica sacra” – Ce este asa de greu de inteles? Exista muzica scrisa special pentru inchinare crestina, sau creatii coral-simfonice (oratorii) pe teme biblice, in timp ce exista o mare varietate de muzica fara tematica religioasa, de la cele mai valoroase compozitii clasice, pana la cele mai decadente zgomote dedicate diavolului. De ce ar fi o platitudine expresia „muzica sacra”? Este un termen consacrat in muzicologie. Or fi si muzicologii dusi cu pluta, precum crestinii? 🙂
48. alterego1968 says:

    10 august 2017 la 14:13

    Cand tu zici „eu sunt calea, adevarul si viata” e firesc sa ai in vedere imaginea cu pricina. As fi mirat sa n-o ai in vedere!
    Curiozitatea mea ar fi ce ai Tu in vedere cand zici „Eu sunt…..Calea, Adevarul si Viata”, asta daca ai zis-o vreodata.
    Cu alte cuvinte: Cine Te crezi Tu ca Esti, eu sunt sau Eu Sunt?
49. polihronu says:

    10 august 2017 la 14:15

    „Nevasta-mea s-a speriat rau de tot si si-a revenit destul de greu.”

    Intr-adevar a decazut occidentul, daca nevasta-ta se poate speria dintr-atita 😛
50. anonymous says:

    10 august 2017 la 14:20

    ” Este un adevar de credinta, pentru care milioane au fost si inca sunt capabili sa-si dea viata”
    http://www.dailymail.co.uk/video/news/video-1108613/ISIS-video-shows-suicide-bomber-car-explosives-blast.html

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.