O viziune mult prea optimistă
29 august 2019 16 comentarii
Prima mea mașină, o dacie care se apropia, ba a și trecut bine de 30 ani și vreo 300 mii km, a avut mult de suferit în timpul comunismului, ca noi toți.
Îmi amintesc că, la un moment dat, uleiul din baie nu mai era clar: devenise o emulsie apoasă, nivelul nu mai scădea, ci creștea.
Primul și cel mai frecvent diagnostic pentru un astfel de semn, este împușcarea – fisura, o soluție de continuitate – în garnitura chiulasei. Am schimbat de două ori garnitura, odată în țară, altădată în străinătate. Simptomul persista. Nu avea rost să continui în același mod.
Apoi mi-am găsit omul – un mecanic cu experiență, căruia, povestindu-i tărășenia, zice: Într-un sfert de oră îți arăt defectul! A scurs uleiul, a demontat baia și apoi m-a invitat sub mașină. Apa izvora printr-o fisură în blocul motor!
Întregul schelet, eșafodajul motorului, respectiv mașinii, era compromis! Trebuia schimbat!
Ani de zile mă chinuisem și mă luptasem cu această avarie fundamentală. Însăși identitatea mașinii era poansonată pe trupul ei, care devenise inutilizabil! A trebuit schimbat, am schimbat actele mașinii, și defectul a fost remediat.
Aceasta este drama religiei, a creștinismului, a confesionalismului, într-o eră a informației în timp real, răspândită pretutindeni, o eră a cunoștințelor exacte, a existenței, vieții și conștienței, conștiinței, bazate pe evidențe.
Vă vorbește un om care s-a bucurat din plin de toate avantajele, confortul, satisfacțiile, mângâierile și bucuriile religiei, dar care a suferit și toate ororile ei: de concepție, consecințe, identitate, inadecvare, înstrăinare, claustrare.
A trecut aproape o jumătate de mileniu de când omenirea se trezește, printr-un proces continuu și complex.
Renaștere, reformă, revoluții științifice, tehnice și sociale, economice, politice, iluminism, umanism, modernitate, viitor.
Bisericile se golesc, își schimbă destinația sau devin muzee, centre ale artei, turistice.
Vor mai trece una, două, trei generații. Nepoții noștri s-au născut deja cu gaget urile în mână.
Teama devine rezonabilă și controlabilă, suferința este asumată, etica este asimilată, moartea este acceptată ca o necesitate a vieții.
Structurile lumii, ale existenței sunt tot mai deslușite. Infinitul mic sau cel astral, sunt dizolvate în structura granulară a câmpului, paradoxurile se volatilizează. Legile și realitățile cuantice, mecanice, naturii și astrofizicii își dau mâna.
Imaginația face casă bună cu creativitatea, arta, miturile devin tezaurul de înțelepciune al umanității și sunt înțelese ca produs al inconștientului individual și colectiv.
Misterul Olimpului lasă loc Misterului Cuantic, Misterului Complexității. Ritualul este înlocuit de procesul asimilării, înțelegerii, iar miracolul se întrupează în circulația informației și comunicare.
Confortul, tehnologia, echitatea, serviciile sociale, preiau parțial asperitățile. Volens nolens,mediul câștigă atenția decidenților. Nu suntem perfecți, dar devenim tot mai perfectibili.
Sosesc dintr-o altă eră. Copil fiind, umblam cu picioarele prin colb. Toată ziua, treceau unul sau două ZIS uri pătrățoase din timpul războiului, lăsate de ruși. Radio – cu galenă – avea un singur consătean. Telefonul – doar la primărie și cu manivelă. Electricitate – lampa cu petrol. Vă dați seama de parcursul unei singure generații? Miniaturizare, TV, computere, laptop, tablete, telefoane, internet. Ce va urma?
De la dacia pricăjită, pe care o remediam ad hoc cu un gătej înfipt într-o avarie, am ajuns la un hibrid. Se pare că soluția decongestionării este renunțarea la mașina proprie. Parcuri de transport ecologice, complet electronizate, fără pilot, vor suplini transportul.
Ne îndreptăm către naveta interstelară.
Rămânem optimiști.
Există Dumnezeu! Nu acela creat după chipul și asemănarea oamenilor. Ci Acela concomitent transcendent și imanent. Campbell afirmă că Dumnezeu este o sferă inteligibilă – o sferă cunoscută minții, nu simțurilor – al cărei centru este pretutindeni și a cărei circumferință nu este nicăieri. Un adevăr – se spune – repetat de mulți filosofi! Și cea mai potrivită definiție.
Secretul fericirii este că problemele vor persista, iar noi oamenii, le vom rezolva!
Despre Sorin Săndulache
oxigen2 
„moartea este acceptată ca o necesitate a vieții”
Va recomand cartea lui Martin Hägglund, This Life. Why Mortality Makes Us Free
Dmnu´ doctor,
Mai demult, odata, va ascultam si interactionam vorbind la o SS , undeva,aiurea, prin Romania.
Trecusera cava ani de la ce-o fi fosta aia, in ´89.
Tema de la SS nu era despre creier, dar dvs o „duceati” ,usor, pe acolo.
Cum ca emotiile, in fine, chestii, duc la pacat sau constiinta linistita.
Pt mine ,dobitoaca fiind, era ceva cool, de auzit si bagat la bibilica.
Trec anii, ma pune dracu´ sa invat ceva mai mult, ba inca vine si „moftul” numit inteligenta emotionala ca si condiment la neuropsihiatrie, si, dom´le, dracie mare….
Dumneavostra, dupa toate deliciile si kkturile inevitabile ale religiei, faceti un remebermind la aia 500 de ani ca fiind baza pt speranta, pt optimism !!
Ce sa zic !?
Sa fie intr-un ceas bun,sau, daca nu, sa fie intr-un ceas cu cuc !!
Doar ca, domnu´ doctor, sa nu va asteptati ca sa fiti inteles si, mai ales, acceptat pt ce ganditi,scrieti si ziceti.
Slaba speranta, adica Speranta TV !!
Articolul ăsta îmi confirmă distanța abisală care mă separă de „protestantism”. O viziune mecanicistă,reducționistă.Chiar și după moartea metafizicii cred că rămâne imponderabil în interioritatea umană,cred că „omul e mai mult decât suma calităților și defectelor lui”,cred că rămâne inexprimabil,că trăim în interval.Chiar și nereligios fiind,cred în profunzimea observației lui Cioran -„Problemele omului n-au fund,pentru că răzbat în Dumnezeu”.Medicul adventist(nu sunteți primul pe care l-am întâlnit) face lumină,pune ordine,”detenebrează” religia.Adică face operații pe creier cu toporul.”De aici nu mai e mult până la atitudinea doamnei care nu vede în Nietzsche decât un nebun.O ființă luminoasă,cu prețul decerebrării-omul nou,trecut prin atelierul psihologului.
Drama religiei,a crestinismului?…Cateva ganduri !
Saltul spre Modernitate,spre gandirea critica a fost facut, nu fara convulsii ,de Occident ,pe parcursul a cateva secole …
In spatiul nostru cultural turbulentele acestui Mare Salt Inainte sunt accentuate de viteza cu care el se derulează -intr o singura generatie am sărit din caruta cu cai in mașini hibrid,de la radio cu galena la internet,etc.
Gandul efemeritatii înlocuiește treptat ,dar greu ,gandul vesniciei, iar acest “shift” este la originea “dramei”..
Amurgul zeilor inseamna amurgul unei mitologii…Fara certitudinea conturării clare a unui substitut /echivalent ,homo religiosus devine stingher,debusolat,confuz…incearca sa bâjbâie intr o lume straina dupa niste repere care sa i redea confortul existențial .
Concret, un “credincios” educat dupa ingusta lege a fariseilor bisericii ,nu stie cum sa se poarte decent in oricare situație in care este aruncat “extra eclesia “,adica in afara bulei culturale in care a fost tinut.
Autorul articolului are meritul de a ne împărtăși experienta propriului salt cultural spre Modernitate ,cu toate implicațiile aferente.
Asteptam si alte episoade!
din ce in ce mai mult vad greselile lui Max Weber ! eliminarea misticului din religie transforma credinta in afacere de tip piramidal !
țl, BDT
Vă respect opțiunile și pot să vă înțeleg afinitățile. Omenirea a înregistrat un recul de un mileniu sub binecuvântarea acestora. Apoi, au sosit niște oameni harnici, curioși și curajoși care au înțeles că nu folosește la nimic să pui aripi sau coarne realității, ci îți poți sufleca mânecile ca să dai o mână de ajutor. Când constați că este suficient să numeri repetițiile (între 37 și peste 100) CAG (citozină-adenină-guanină) în gena responsabilă Huntington, pentru a face boala între 2 și 70 ani, cu transmitere dominantă, sau să n-o faci deloc la 36 repetiții, înțelegi – în sfârșit – că nici un spirit sau spiriduș nu-ți influențează soarta. Apoi te alfabetizezi. Deprinzi cititul. Genomul uman. Apoi creezi ceva similar operelor shakespeareiene și nu numai că poți oferi sfat genetic, dar speri să vindeci multă suferință.
Ce ziceți? Ne întoarcem la tămâie și liturghie sau mai bine, continuăm? Nu sunt încă dependent și este prea târziu să devin, dar am învățat să prețuiesc alcoolii aromatici volatili! Și muzica tonală, chiar și cea modală, bizantină. Înțelegeți ce vreau să spun? Parfumul florilor și aromele fructelor pot fi exprimate în multe feluri. Camforul eucaliptului și rășinile coniferelor au rolul lor: laic și eclesiastic. Preoții îi dau foc, noi facem colofoniu și artă. Arta vindecării!
” Că vinovat e tot făcutul / Si sfânt doar nunta ,începutul.”
„E fericit cuvântu-n gând / Rostit,urechea îl defaimă” … „O,drama de-a muri de alb / Sau moartea de-a învinge totuși.” Știu,viitorul vă aparține.Îl puteți vedea mai clar în exemplarele lui bolnave – Dărvășan,Gâdea …nu vreau să dau alte exemple.Translucid,fără tabu-uri,prieten cu toată lumea și cu nimeni -(neavând idiosincrazii,ptr că nu are identitate spirituală),acasă oriunde și nicăieri,pozitiv- omul nou,omul viitorului,fără umbre,fără rest(fără potențialități,totul în act).
Mă declar, cu mândrie (sfântă!), țăran! Poate nu suficient de logic. Oricum, mă simt mult mai apropiat de Dvs, decât de celebritățile amintite.
Care Gâdea?
Mihai.
De cateva veacuri i se tot canta prohodul religiei, prematur si hilar, atat timp cat nu doar ca se incapataneaza sa nu moara, ba chiar da semne de revigorare. Tehnologia ofera jucarii pentru copiii ajunsi maturi, dar nu ofera raspusuri la problemele majore ale vietii, ci doar…divertisment. Si cum atei nu exista, ci doar idolatri , a proslavi stiinta ghici ce-o fi? Nicu Steinhardt in „Jurnalul fericirii” : ” Cibernetica este suprema dovada rational stiintifica a creatiei, notiunea universala de programare nu mai îngaduie nici o îndoiala cu privire la existenta Creatorului.
Ceea ce, desigur, nu cuprinde si necesitatea unui mântuitor si a întruparii sale. Acestea ramân mai departe sub semnul libertatii, sunt actul nostru cel mai de pret, mai specific diferentiator si mai anti-entropic : actul de credinta, la fel de antidestin ca si Arta pentru un Malraux, ca si anti-istoria pentru un Mircea Eliade.
Ipoteza hazardului creator al vietii mi se pare, fata de a creatiei divine, din ce în ce mai putin probabila pe masura ce realitatea se dezvaluie în uluitoarea ei complexitate si conexare. Putin probabil,în limbaj probabilistic, e totuna cu zero. „
„Arta pentru un Malraux, ca si anti-istoria pentru un Mircea Eliade”
Steinhardt insusi iti arata ca e posibil sa fii religios si fara sa fii teist. Crestinismul e cu desavirsire optional.
„uluitoarea ei complexitate si conexare” inseamna, in limbaj probabilistic, teoria haosului.
„Cibernetica este suprema dovada rational stiintifica a creatiei, notiunea universala de programare nu mai îngaduie nici o îndoiala cu privire la existenta Creatorului”.
Cibernetica arata ca orice sistem cu feed-back este impredictibil. „Notiunea universala de programare” este determinismul secolului XVIII – care s-a lovit deja de problema celor trei corpuri. Liviu, confunzi stiinta computerelor cu stiinta abacului.
Poli, tu nici nu mai realizezi ce aberații emiți . Steinhardt îți arată ca e posibil sa fii religios și fără a fi teist?! Ce fumezi nene? E tare…
Iti recomand fumatul. Poate prin fumul tigarii vezi si tu ce scrie-n text.