Inconstientii practicanti ai inaltei critici

Mai aud inca, asa cum s-a intimplat si aici nu demult, ca “inalta critica” este o inventie ateista menita sa distruga increderea credinciosilor in textul Scripturii. “Exegeza istorico-critica” ar fi rezultatul blestemat, dar inevitabil al adoptarii unor presupozitii sceptice. Adevarul nu poate fi mai strain de aceasta marota a apologetilor de duzina ai crestinismului. 

Inalta critica nu este o inventie moderna, nici vreun stil aparte de lectura a textelor sacre. Ea face parte de mai bine de doua milenii (macar de pe vremea cind invatatii din Alexandria formulau problema homerica) din repertoriul hermeneutic. Daca critica textuala (mai umila) se ocupa de stabilirea filologica a textului, inalta critica pune in discutie elementele cadru ale interpretarii – autor, data, context istoric. Parintii bisericesti faceau critica inalta atunci cind redau traditiile cu privire la originile evangheliilor. Rabinii care au respins canonicitatea unor suluri, mai ales pe motive de pseudepigrafie, s-au dedat si ei la critica inalta. Inalta critica a facut si autorul lui Iuda cind a citat din Enoh. 

Majoritatea covirsitoare a interpretilor care au contrariat credinta naiva a crestinului traditional au fost ei insisi crestini, ba chiar oameni ai bisericii – preoti si teologi. Multe dintre inovatiile lor scandaloase au fost concepute in sprijinul ortodoxiei – Astruc, de pilda, a propus ipoteza documentara in apararea auctorialitatii mozaice. Iar unele dintre rezultatele inaltei critici sint astazi perfect acceptabile si celui mai fundamentalist crestin – nimeni nu-l mai faulteaza pe Casaubon pentru ca a demontat opinia medievala care facea din popularul corpus hermetic un produs contemporan lui Moise.

Cind un Florin Laiu incearca sa demonstreze ca Daniel a fost scrisa de Daniel in secolul VI i.e.n., el face inalta critica. Se chinuie degeaba, pentru ca nimeni nu poate trage in mod legitim de textul lui Daniel pentru a acoperi istorie post-macabeica, indiferent de data acceptata pentru originea lui. Iar cind cercetatorul onest sugereaza ca autorul danielic e de fapt de secol II, nu face asta din capriciu diabolic – textul insusi tradeaza familiaritatea lui cu epoca elenista, in detrimentul timpului diegetic (se pricepe mai bine la diadohi decit la mezi si persi). 

Istoria postrenascentista a hermeneuticii biblice constituie de altfel parte integranta, daca nu cumva decisiva, din aparitia si dezvoltarea metodei stiintifice. Asa cum Copernic lasa observatia sa-i modeleze presupozitiile, umanistul incearca sa dea tot mai bine seama de datele textului sacru. Iar cind teologii modernitatii timpurii incep sa explice posesiile demonice ca tulburari psihiatrice, racordind exegeza biblica la stiinta vremii, ei nu fac altceva decit facusera Parintii Bisericii cu un mileniu si mai bine inainte – care intelesesera ca nu e intelept sa te pui cu filozofii. In ambele cazuri, teologul sfirseste prin a contribui la avansarea scopurilor si metodei stiintifice. Care duce, la rindul ei, la moartea lui Dumnezeu. 

Da, ateismul e rezultatul, nu cauza lecturii critice a Bibliei.

61 Responses to Inconstientii practicanti ai inaltei critici

  1. Asa cum se stie, robia babiloniana (ca toate robiile) a fost produsa de regele israelit impreuna cu elita celor instariti ca Daniel si cei trei tineri care au decis sa nu se mai supuna babilonienilor si sa-i provoace sa vina sa cucereasca Iudea si sa ia populatia de rind in robie.

    Am cunoscut un redneck in Tennessee (nu departe de Nashville, Collegedale) care imi explica cum ca razboiul civil l-a facut elita din Sud pentru ca, fiind ei constienti ca nu va mai tine mult cu bumbacul, au vrut sa manipuleze guvernul federal sa ia sclavii negrii de pe spatele lor si sa-i puna pe spatele platitorilor de taxe. Suna asemanator.

  2. Nebucadnetar si Darius sunt personaje create in antiteza cu Antioh. Ei reprezinta imperiul ideal – capul de aur – in opozitie cu imperiul elenist.
    Belsatzar este proptotipul lui Antioh – profanatorul vaselor de la templu.
    Daniel si cei trei tineri sunt prototipul martirilor din Macabei care au refuzat sa manance mancaruri necurate.
    Antihristul din Daniel 11 este rationalismul grec care nu cinsteste nici un Dumnezeu dar cinsteste totusi dumnezeul polisului (moartea lui Socrate).
    Ceata de derbedei sunt evereiii epikurus care s-au intinat cu cultura greaca.
    „Atunci se va ridica marele voevod Mihael” – patratul eschatologic- care pune capat imperiului elenist inaugurat de Arsitotel (Lyceum – universitatile) si ucenicul sau in fata caruia a tacut tot pamantul (1 Macabei) – pana s-a ridicat marele macabeu sfaramand idolii cu ciocanul patratului.

  3. Paul Csavdari says:

    @Edi,

    Nu draga, ca doar e demonstrat stiintific in eprubeta ca razboiul n-are nimic de-a face cu conducatorii si ideile din capul lor ci razboiul se datoreaza modificarilor din cromozomi, gene si sprancene… 🙂

  4. ibrian says:

    Ce-i mai place adventistului Poli sa faca misto in bula lui de semidocti!
    Cand Origen facea comparatii intre manuscrisele VT, unii isi intorceau baschetii pe dos. (Desi pentru unii, poate lectura alegorica nu trebuia – sub ochelarii lor de cal – sa fie preocupata de puritatea slovei.)
    Iar faptul ca CBGM arata o omogenitate remarcabila a manuscriselor de diverse traditii, pare sa-i scape…. Sau la Andrews nu se facea d-astea…..

  5. Aurel Ionica says:

    Da, Edi, tu faci „explicatii” si „aplicatii” ale textelor „profetice” ca la camapniile de evanghelizare, singurele la care ai „stralucit,” dar de alte „tehnici” de a citi textele nu ai habar.

  6. polihronu says:

    „Origen”

    Nu inteleg reprosul. Ca nu l-am mentionat si pe Origen in micul meu argument despre antichitatea inaltei critici si a criticii textuale? Tacerea mea e oricum mult mai amiabila decit reactia sfintului si dreptcredinciosului imparat Iustinian – care l-a declarat eretic si i-a ars cartile.

    „la Andrews”

    Uite un link, la intimplare. Richards, Johnston si Younker mi-au fost toti trei, in diferite rinduri, profesori. Primul (cu contributii serioase in domeniu, mentionate chiar si in rezumatul tezei) conducea the AU Greek Manuscript Research Center, unde adunase aproape o mie de manuscrise si microfilme dupa manuscrise ale NT.

    Vad ca ai dezvoltat o afinitate pentru atacuri gratuite. Nu-ti sta deloc bine.

  7. polihronu says:

    Sa nu uitam ca postmodernul de mine e mai curind de partea lui Origen. Nu, nu cred ca Isus e sensul VT, dar cred ca rastalmacirea (inclusiv a lui Isus) e sensul Bibliei. D-aia, cind zic ca ateismul e implinirea Crucii, sint mai origenist decit oricare dintre voi.

  8. Nope. Am vrut doar sa arat ca paranoia cu rationalismul grec te aseaza intre nostalgicii robiei babiloniene. In ce priveste istoria lui Daniel ca parabola a conflictului intre elenism si iudaism, nu este originala si este mai solida decat fantezia cu sclavii vegetarieni din babilon.

    Paul,

    Desigur ca regii fac razbooiul insa insa ideea ca un rege planuieste sa fie invins si orbit este ridicola.

  9. Paul Csavdari says:

    @Edi,

    Ce a planuit regele, e una. Ce a „produs” decizia regelui, e alta. Textu’ nostru vorbeste despre produsu’ (matematic, rezultatu’) deciziei de nesupunere.

    Si parca ochii scosi erau a lu’ Zedechia… 🙂

  10. Alise Fekete says:

    Poli, ti-am citit cateva articole aseara (putine), si daca nu e prea mare deranjul te-as ruga sa-mi explici niste notiuni.

    ”ateu crestin” si ”ateismul este implinirea crucii”

    Notiunea de ateu crestin este destul de noua pentru mine (dupa cum vezi nu prea sunt la zi) si am googalit-o putin dar mi-ar placea sa te intreb personal.

    Sunt de acord cu idea de ”moartea lui Dumnezeu”, adica pica din ecuatie orice explicatie supranaturala si idei care nu se pot demonstra si daca cumva exista ceva mai mult de atat, nu ne intereseaza pentru ca nu putem opera cu ele (cum spuneai intr-un articol). Dar apoi, ”crestin” vrea sa zica ca gasesti un reper in Isus/invataturile lui ca om, ca gasesti in biblie anumiti samburi care se pot planta in conditii noi, etc.?

    Pana acum nu prea am urmarit discutiile care s-au generat pe aici si nici toate emisiunile/editorialele dar daca explici astea in vreun articol, da-mi linkul pls ;). Multumesc

  11. polihronu says:

    Inseamna ca idealurile intruchipate de personajul literar Isus pot fi adoptate si intr-un cadru de referinta care nu gaseste vreo utilitate pentru discursul despre zeu. Mai multe aici sau aici sau aici sau aici si aici.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: