Boko Haram este declaratia de misiune a educatiei adventiste

16 mai 2014 29 comentarii

Nu inteleg de ce adventistii se roaga pentru fetele nigeriene rapite de militantii islamici. Boko Haram inseamna „Educatia Apuseana Este Pacat”. Aceasta este si declaratia de misiune a educatiei adventiste. Prin educatie apuseana se intelege intrebarea socratica si indoiala carteziana. Apusul inseamna Iluminismul si umanism secular. Misiunea scolii adventiste este sa izoleze mintea elevului sau studentului de asemenea influente.

Probabil veti obiecta ca metodele difera, dar diferenta este data tocmai de influenta Iluminismului. Apusul a cunoscut ultimul episod de barbarie religioasa in timpul razboiului de 30 de ani. Dupa aceea, Apusul a preferat sa introneze ratiunea in spatiul public si sa lase religia in spatiul privat. Nu-mi spuneti de Robespierre, Stalin si Hitler. Ei au invadat spatiul privat si au asezat ideologia in spatiul public. Fascismul sovietic/nazist a descins din Romantism, antiteza Iluminismului.

Rapirea fetelor din Nigeria se poate justifica biblic. Intrebati-l pe pastorul dumneavoastra despre episodul cu fetele madianite din Numeri 31, 17-18. Va raspunde ca virginele au fost salvate in vederea unei educatii si casatorii dupa voia Domnului. Asta spun si militantii Islamici.

Este adevarat, va admite pastorul, dar Islamul nu cunoaste invatatura lui Isus. Ba o cunoaste si o cinsteste. Asa o fi, dar Islamul nu a avut o Reformatiune. De fapt a avut mai multe. Islamul a cunoscut Renasterea cu sute de ani inaintea Apusului. Ceea ce a lipsit Islamului a fost un Luther. Dar un Luther nu poate exista fara un Pavel. Aici este problema. Pavel este autorul universalitatii apusului prin daramarea zidului de despartire dintre iudaism si elenism. Islamul este o forma avansata de iudeo-crestinism. Este pre-paulinian. De aceea nu a produs un Luther si tot de aceea nu a asimilat momentul de universalitate reprezentat de un Ibn Sīnā sau un Ibn Rushd.

Din acelasi motiv Adventismul nu a putut asimila propriile lui momente de universalitate: Jones, Waggoner, Kellog, Ford, Numbers, profesorii de la La Sierra, (la urma, ca o starpitura, EC). Adventismul se vrea iudeo-crestin, adica pre-paulinian, adica parohial. Educatia apuseana este pacat pentru ca este universala. Boko Haram.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

End of time, end of story

4 aprilie 2014 63 comentarii

Endoftimestory ne ofera un splendid exemplu de junkpsychology atunci cand explica motivele pentru care raman eu in biserica. Daca ET ar fi psihologul care se pretinde, ar sti ca oricine investeste o viata intr-o cauza oarecare, nu poate sa nu o iubeasca. In termeni mai putin sentimentali, s-ar putea vorbi eventual despre o codependenta, desi termenul nu mi se potriveste.

ET ma acuza in continuare ca vreau sa dau jos din caruta a treia parte din ingeri. Aici avem ceva mai mult de discutat. Eu as vrea sa-i conving pe toti fratii/surorile ca e timpul sa nu se mai joace de-a ingerasii cu aripi de mucava. E timpul sa deschida adevaratele aripi, ale mintii.

Cu privire la datul jos din caruta am o intrebare pentru ET: ce conteaza, mijlocul de transport, sau directia in care mergem?

Referitor la transport,  oare nu a citit fratele ET in Marturii vol. 5 cum ne vom da jos din caruta si vom urca muntele desculti? Din cate imi amintesc eu, problema este cu cei care raman in caruta, nu cu  aceia care coboara din ea. In rest, sunt de acord cu el ca problema este caruta. ET face parte din acea clasa, reprezentata mai ales de pastori, care considera ca avem ceva de invatat de la Amishi. Sa mergem cu caruta in era spatiala. Ideea este ca trebuie sa ramanem in secolul XIX. Aici e miezul problemei.

Postul lui ET se incheie cu un apel patetic, in cel mai autentic limbaj de lemn, gen „o brother, where are thou”. Prietene ET, atunci cand am ales sa confrunt biserica nu am facut-o cu masca pe fata. Nu este ironic faptul ca cineva care se baga atat de insolent in viata altcuiva, o face din umbra? Imi amintesti de altii care apelau la mine sa ma intorc, desi nu stiam nici cine sunt si nici daca voi iesi pe aceeasi usa pe care am intrat. Parafrazandu-l pe Emanuel Ungureanu, suntem o biserica infectata de mema bolshevik/menchevka la nivel structural.  Scoate-ti masca, prietene ET si vom sta de vorba. Pana atunci, end of story.

P.S.

la viata mea am lucrat ca muncitor forestier (tzapinar), taietor de stuf in Delta Dunarii,  miner de strapungere la constructie hidrocentrala, muncitor in constructii si apicultor.  Evolutia m-a facut pentru lucruri grele, (probabil vreo gena de Neantherdal). De acea acea nici nu mi-am gasit locul intre asa zisii intelectuali ai sistemului.

Înregistrat sub Editorial

Neil deGrasse Tyson are dreptate: este bad design

14 martie 2014 102 comentarii

Prieten mi-e Beni, dar mai prieten mi-e adevarul. Neil are dreptate.  Aparatul reproductiv este „bad design”. Dar mai intai sa definim termenii. “Bad design” nu insemneaza ca organul respectiv nu este perfect adaptat pentru functia lui, ci ca Dumnezeu nu a creat un organ nou pentru fucnctia de reproducere, ci a lasat evolutia sa foloseasca ce avea. Inteligent Design sustine notiunea de complexitate ireductibila, in care toate partile trebuie create simultan, intrucat organul nu poate functiona fara una din ele. Conform filosofiei ID, Dumnezeu ar fi creat aparatul de reproducere perfect si l-ar fi asezat unde a gasit cu cale. Teoria evolutiei sustine ca aparatul reprodcutiv si aparatul urinar au o evolutie comuna si au folosit in cea mai mare parte din istoria vietii acelasi orificiu ca si intestinul. De aici proximitatea/promiscuitatea anatomica. Hai sa lasam faptele sa vorbeasca.

  1. Gonadele si osmosa existau in animalele primitive (ca meduza sau buretele) inainte de existenta unori canale de transport. Gametii se elimina prin gura in apa marii pentru a fi fertilizati de alti gameti (ca icrele). In astfel de specii, de cele mai multe ori, animalul produce gameti de ambele sexe care se reproduc in interiorul organismului. De unde lipsa de schimb de informatie genetica, si inghetarea in forme primitive.
  2. In vertebrate, gonadele sunt asezate langa rinichi. De aceea gametii se folosesc de canalul urinar ca mijloc de transport. Evolutia se foloseste de ce are.
  3. Toate vertebratele, inafara de mamiferele placentate, au o deschizatura numita cloaca (canal in latina) care serveste de anus, aparat urinar si aparat reproductiv.
  4. In mamiferele placentate, cloaca se pastreaza doar in faza embrionara, iar la sfarsitul gestatiei se diferentiaza in anus si aparat urinar-reproductiv. Gonadele coboara in scrotum (cu exceptia elefantului, hienei, unor rozatoare si insectivore). Evolutia foloseste ce are.
  5. La primate, femela a dezvoltat un canal diferit pentru reproducere, dintr-o formatie renala embrionara, care la mascul dispare inainte de nastere. Noi suntem primate. Femeia foloseste canale diferite pentru reproducere si urina. Barbatii folosesc acelasi canal pentru ambele functii. Care este designul perfect?
  6. Toate placentatele inafara de primate folosesc urina ca semnal sexual. Cine a plimbat un caine prin parc stie ca trebuie sa se opreasca cu rabdare langa fiecare copac. Aceasta este din cauza canalului comun. Evolutia a folosit canalul comun pentru a dezvolta un mecanism de investigare a partenerului prin miros. Primatele sunt singurele mamifere care sunt trezite sexual prin privire. Nu ca masculii ar admira estetic femelele. Ati observat acea umflatura rosie la femela maimuta cand ati vizitat parcul zoologic? Este un semnal care indica ovulatia. V-ati intrebat de ce este rosul culoarea pasiunii? Evolutia foloseste ce are.

Asadar, Neil are dreptate. Dumnezeu nu a inventat un organ special pentru functia de repoducere, ci a lasat evolutia sa foloseasca aparatul urinar-excretor. Cu toate problemele, inclusiv cazuri nefericite in care cloaca apare ca un atavism la unele femei. Eu cred ca evolutia prin sansa si mijloace naturale nu exclude un plan divin. Ma indoiesc insa ca putem gasi dovezi de “inteligent design”. Caci “cine a cunoscut gandul Domnului”? Stiinta nu poate nici dovedi nici infirma existenta lui Dumnezeu. Daca adoptam insa falsa dilema “design sau ateism”, ateii ne bat cu o mana la spate.

Neil deGrasse Tyson are dreptatesi si atunci cand spune ca natura universului este “chance and contingency”. Daca vrem mai mult decat atat, trebuie sa privim in spatele universului. Aici Biblia are mult de spus, dar noi o confundam cu cartea de colorat. Sau sa priveasca la omul-Dumnezu crucificat.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Cosmos II: “the black guy doesn’t die in this movie”

13 martie 2014 58 comentarii

Acum 16 ani mi s-a oferit privilegiul de a manca faramituri sub masa stapanilor la un fast-food din Atlanta. Timp de cateva luni m-am intalnit saptamanal cu un grup de WASP Southern-Baptists si SDA intr-un program de “christian accountability”. Caine flamand ce eram, mi-a ramas osul in gat atunci cand am auzit prima data expresia “Satan and Sagan”.

Carl Sagan reprezenta pentru mine tot ce poate oferi mai bun America. Ca narator era egalul lui Mark Twain. Ca perceptie poetica a universului, era un al doilea Poe. Ca astronom era egalul lui Hubble. In programul spatial, a fost unul din pionerii explorarii periferiei sistemului solar. Ca matematician, a propus elipsele kepleriene care au permis lui Voyager sa navigheze, folosind gravitatia corpurilor ceresti, pana in spatiul intergalactic. Din punct de vedere religios, Sagan iti ofera sentimentul unitatii cu universul. “Suntem cenusa stelelor arse”. “Suntem universul constient de sine I nsusi”. Ca unul pentru care orice intrebare este legitima, Sagan ridica si intrebarea despre Dumnezeu, dar recunoaste ca mintea noastra nu o poate rezolva. Ca umanist, a fost autorul mesajului nostru catre stele, in cele doua limbaje universale, geometria si muzica. Ca experimentator social, a fost un copil genial al anilor ’60, un progresist si un pacifist radical.

Desigur ca Sagan nu a fost crestin, dar a oferit crestinilor cateva provocari care nu pot duce decat la o articulare mai buna a teologiei naturale (John Polkinghorne vine in minte), si ocazia unui dialog civilizat (ma refer la manierele lui Sagan).

Aveti ma jos partea ‘crestina’ a dialogului:

I look forward to my home in Heaven, and Earth after evil people like Sagan, and Satan are no longer polluting it and tempting others to be hateful like them, and after it’s been melted down and reformed into perfectly beautiful safe place.

Praise the Lord brother, dar chestia cu pamantul “melted down si reformed” nu mai este suficienta de cand Pioneer a poluat galaxia cu acordurile lui Beethoven si schita pacatoasa a unui cuplu care face pe locuitorii lumilor necazute sa puna mainile la ochi. Unde mai pui ca si Satana s-a intors in cer calare Voyager.

Acesta este si motivul pentru care rebootul lui Cosmos narat de Neil deGrasse Tyson: Cosmos: A Space-Time Odyssey, incepe cu un tribut pentru Giordano Bruno. Bruno nu a fost un om de stiinta ci un vizionar. Sagan nu a fost doar un om de stiinta, ci si un vizionar. Cat despre Tyson, el spune ca adevaratul om de stiinta nu este doar un laborant cu post-doctorat, ci mai ales cineva al carui creier este programat de o viziune stiintifica a lumii, si pentru care nu exista intrebari interzise.

Mai important este insa contextul similar cu cel din timpul lui Bruno. Ceea ce am admirat todeauna la America este exact lucrul pentru care cercurile traditionale si Biserica Ortodoxa o dispretuiesc: America nu a avut un Ev Mediu, ca atare nu are traditii nationale si sfinti. Ceea ce nu stiam acum 15 ani este ca in America Evul Mediu a fost re-inventat in secolul XX de crestinii speriati de modernitate. Nu numai ca suntem martoriiunui nou razboi sfant impotriva stiintei, dar acest razboi s-a si radicalizat in comparatie cu timpul lui Sagan. Razboiul impotriva stiintei este insotit de un atac impotriva societatii seculare si un revizionism istoric care contesta redacinile iluministe ale US. Ma astept ca noul Cosmos sa starneasca o reactie mai violenta, mai deschisa si mai politicizata decat seria lui Sagan.

Numai ca s-au mai intamplat si altele intre timp. Mai intai, stiinta a facut progrese fantastice de la primul Cosmos. Cineva trebuie sa fie astazi foarte “umplut de duhul” sau foarte „born again” ca sa nu vada cat de solid este cazul lui Sagan/Tyson. De exemplu fraza” suntem cenusa stelelor arse”. Avea sanse pe timpul lui Sagan pentru cine intelegea nucleosinteza si ciclul de viata a stelelor. Tyson va arata probabil ca praful cosmic din sistemul solar contine izotopi de Ne formati in trei tipuri de nove si supernove (AGB), si ca acesti izotopi sunt cu doua miliarde de ani mai vechi decat sistemul solar. Sau va arata modul in care atomi de C, H, O, Ph, si S in particulele de ghiata din spatiu sunt bombardate de radiatii solare si formeaza aminoacizi. Huston, we have a problem.

Mai este si o alta problema. Tyson nu este Sagan. Este ucenicul celui din urma, de la care a mostenit pasiunea si viziunea stiintifica, dar, spre deosebire de maestrul sau delicat si impaciuitor, Tyson este un negru crescut pe strazile din Bronx unde nu se intoarce obrazul celalalt. Introducerea cu Bruno este un semn ca nu intentioneaza sa o faca nici in Cosmos. In idiom de Bronx “the black guy doesn’t die in this movie”.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Ultimul delir paranoic in Adventism

4 martie 2014 102 comentarii

Pana ce Walter Veith ne va explica cum au provocat iezuitii criza din Ukraina, Doug ne ofera o noua predica traznitoare despre papa. La data cand scriu, emisiunea video de la AF a ajuns deja epidemica si a fost tradusa in romaneste.

Despre ce este vorba?

De curand a avut loc o mică conferința în Texas, unde un grup de lideri harismatici au ascultat o prezentare a episcopului anglican Tony Palmer, urmata de un videoclip inregistrat pe celularul sau, in care papa adreseaza audientei din Texas un apel la unitate in diversitate. Tony Palmer a facut introducerea cu o prezentare destul de trunchiata a istoriei reformatiunii si contrareformatiunii, insistand ca ruptura intre lutherani si catolici s-ar fi incheiat odata cu semnarea unei formule teologice comune cu privire la Justificare. Este timpul, spune el, ca si evanghelicii sa semneze acest document. In treacat fie spus, declaratia comuna nu este cu nimic deosebita de felul in care teologia adventista mainstream defineste Justificarea.

Papa a vorbit cu umilinta ca de la egal la egal si nu a facut nici o aluzie ca evanghelicii sa se intoarca sub jurisdictia Romei. Argumentul lui a fost acela ca iubirea de aproapele este mai importanta decat doctrinele care ne separa, si a lasat sa se inteleaga ca recunoaste bisericile protestante, atunci cand le-a cerut sa se roage pentru el. Francis nu s-a prezentat pe sine ca „parinte” ci ca „frate”. Palmer insusi a subliniat ca notiunea de catolicitate nu insemneaza Romano-Catolicism ci universlitatea crezului crestin.

 Pe scurt, suna mai degraba ca un Interfaith Prayer Breakfast decat ca o conspiratie pentru impunerea decretului duminical. Asadar, unde e problema?

Explicatia lui Doug este un splendid non sequitur. Pe romaneste, unde dai  si unde crapa. Intalnirea asta este inceputul decretului duminical. Argumentul? Noi stim ca vine decretul, deci intalnirea trebuie sa fie despre decretul duminical.

S-a intamplat odata ca o femeie care tocmai ma depasea pe un drum rural mi-a facut semn sa las geamul jos. Am facut cum spunea, presupunand ca ma va anunta ca nu-mi merge becul din spate. Spre surprinderea mea, a inceput sa urle la mine: “I am wondering why you bastards continue to follow me?” Am pus acceleratia la podea si am demarat cu rotile scartaind, mai inainte ca femeia sa ma impuste in self-defense.

Morala: cand cineva care te ajunge din urma pretinde ca este urmarit de tine, nu are rost sa apelezi la ratiune. La fel cum nu are rost sa rationezi cu un sot care se plange ca tipul de la TV se uita mereu in directia sotiei lui. Omul are argumentele lui. E urmarit de politia secreta, are o camera in TV, show-ul a fost regizat de serviciul secret special pentru el, iar sotia, care stie toate acestea, flirteaza cu agentul secret. Se numeste delir paranoic.

Nici eu nu voi incerca sa conving pe nimeni ca intalnirea din Texas nu are nimic de a face cu profetia. Orice argument as aduce va fi considerat o dovada ca sunt fie apostat fie infiltrat. Intrebati psihiatrul.

Aveti dreptate. Bisericile noastre in care ingerii casca si demonii textuiesc sunt monitorizate de papa si infiltrate de iezuiti.Toate evenimentele din ultimele doua decade, de la razboiul din Irak la conflictul din Ukraina, au fost regizate de iezuiti/iluminati cu cu scopul final de a ne neutraliza pe noi, care suntem ultima piedica in calea noii ordini mondiale. Numele noastre sunt scrise pe lista neagra a papei. SUNTEM IMPORTANTI. Acum ne putem ocupa de ceva serios?

Înregistrat sub Editorial Tagged with ,

Dansul macabru al scheletilor din frigider

28 februarie 2014 30 comentarii

George Bernard Shaw spunea ca daca nu poti scapa de scheletele familiei, le poti face cel putin sa danseze.

Pentru ca Ianis a deschis deja frigiderul cu scheleti, va propun sa urmarim dansul macabru. Orchestra canta Șostakovici.

Pe la mijlocul anilor 1860, Ellen si James au fost rugati sa mijloceasca pentru vindecarea unui bolnav. Redau mai jos istoria asa cum poate fi gasita in 1T.

He was pale and emaciated. He requested the prayers of the people of God. He said that his family were sick and that he had lost a child. He spoke with feeling of his bereavement. He said that he had been waiting for some time to see Brother and Sister White. He had believed that if they would pray for him he would be healed. We told him that we were unacquainted with his life, that we would rather those who knew him would pray for him…In a dream the case of that man was clearly presented. His course from his childhood up was shown…  He had practiced self-abuse from his boyhood up, and he had continued the practice during his married life… His moral principles were so weak that when brought in conflict with long-established indulgence they were overcome. The baser passions had gained the ascendancy over the higher nature”. I asked him in regard to health reform. He said he could not live it. His wife would throw graham flour out of doors if it were brought into the house. This family had been helped by the church. Prayer had also been offered in their behalf. Their child had died, the wife was sick, and the husband and father would leave his case upon us for us to bring before a pure and holy God, that He might work a miracle and make him well… Here was a man debasing himself daily, and yet daring to venture into the presence of God and ask an increase of strength which he had vilely squandered, and which, if granted, he would consume upon his lust.

Exista trei aspecte semnificative in relatarea Elenei White.

1. Legatura intre reforma sanitara si YEC. Conditia bolnavului este urmarea risipei de energie vitala prin “self-abuse”. Premisa este ca la creatiune omul a fost inzestrat cu o cantiatate limitata de energie vitala. Principala cauza a bolii este pacatul, i.e. risipa de energie vitala. Efectele acestei risipe se transmit lamarckian de la o generatie la alta. Din cauza diminuarii energiei vitale, omul a degenerat de la conditia lui Adam (tipologie anglo-saxona, patru metri, tinerete fara batranete, viata masurata in secole), la conditia mizerabila a omului modern. Mai mult, omul va deveni o specie extincta in cateva generatii, daca nu face o reforma urgenta in stilul de viata, mai ales in alimentatie, imbracaminte si practici sexuale.

Legatura cu YEC este data de notiunea perfectiunii orginale a formelor de viata si, mai ales, de idea ca energia vitala originara nu ar fi putut dura mai mult de aproximativ 6 milenii.

2. Dimensiunea eschatologica. Vitalismul si obsesia degenerarii rasiale erau teme comune in societatea victoriana. Altfel cum reusea Kellogg sa circumcida doua treimi din America? Ellen White adauga insa aici imperativul perfectiunii ultimei generatii. Aspectul pozitiv (sa recunoastem) este idea ca sufletul nu exista independent de trup. Aspectul problematic este utopia intoarcerii la “stilul de viata din Eden” si “ultima zi pe pamant sa fie ca prima zi din cer”.  Cei care fundamenteaza filozofia vegan pe teza ca omul a fost facut sa fie fructivor, nu se intreaba de ce leul nu s-ar poate intoarce si el la pasune. Dimensiunea eschatologica a reformei sanitare adauga o nota de urgenta care duce in mod natural la extreme si fanatism.

3. Jocul puterii si starea de urgenta. Este evident ca Ellen White s-a folosit de aceasta situatie pentru a-si intari controlul asupra bisericii. Imaginati-va prin ce au trecut patriarhii barbosi cand au aflat ca Ellen White inspecteza, in viziune, dormitoarele lor si poate sa vada ce se intampla sub plapuma. Biserica s-a multumit de-a lungul istoriei sa controleze sufletele. Ellen White pretinde controlul asupra trupului. Ideea nu este noua. Incepand din sec XVII, mai multe secte protestante au practicat sistemul de control asupra vietii private si au incurajat membri sa se spioneze unii pe altii. In Adventism, acest control total al individului se face in numele si pe baza scrierilor sorei White. De aceea atunci cand te intalnesti cu cineva din biserica la supermarket sa uita imediat in caruciorul tau.

Acest control absolut asupra credinciosului devine tot mai mult o replica a starii de urgenta care justifica anularea libertatilor intr-o dictatura moderna. Ideea este ca atunci cand tara este in primejdie este o crima politica sa dezbati sau sa chestionezi deciziile conducatorului suprem. Cand persecutia este la usa, ploaia tarzie este intarziata, numarul celor 144k este aproape complet, a gandi insemneaza tradare.

In concluzie, YEC, reforma sanitara si perfectiunea ultimei generatii sunt instrumente de control absolut asupra vietii individului de catre o grupa care revendica mantaua Ellenei White.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , , ,

Evolutie vs Creationism

14 februarie 2014 264 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , , , ,

Imparatul gol face parada modei la Creation Museum

8 februarie 2014 114 comentarii

Oamenii de stiinta nu dezabat creationismul din acelasi motiv pentru care nu dezbat pamantul plat. Atunci cand imparatul defileaza gol pe strada, nu are rost sa intri intr-o dezbatere cu cei care-i admira toaleta. Ei vad bine ca imparatul este gol, dar considera ca ceea ce vad este o doar o iluzie. Dezbaterea devine vanatoare de fantome.

Creationismul se reduce in ultima instanta la idea ca universul este o iluzie. Dumnezeu l-a creat pe Adam deplin matur, acum cateva minute. Are buric, are maseaua de minte, vorbeste cu fluenta unui om bine educat, priveste lumea ca ochii si mintea unuia cu experienta. Dar s-a nascut acum cateva minute. Universul pare vechi de 13,8 G dar are 6k. Ceasurile atomice indica timp adanc pentru ca au fost re-setate. Coloana geologica exista, dar a fost facuta de Dumnezeu atunci cand a aranjat fosilele potopului dupa modelul arborelui lui Darwin (ascunse sunt caile Domnului). Genetic markers nu sunt dovada stramosului comuni ci a amalgamarilor demonice.

Este interesant ca gnosticii foloseau exact acelasi argument cu privire la Isus. Imparatul nu sangereaza gol pe cruce. Trupul lui Isus este o iluzie, la fel ca si lumea in care traim. Pe de alta parte, acceptand teza inerantismului biblic si ca Geneza ar fi fost dictata de Dumnezeu, intrebarea este daca putem avea incredere ca Dumnezeu spune adevarul in Biblie dupa ce ne-a mintit in natura.

Rene Descartes a exprimat substanta teologiei lui Bacon, Galileo si Kepler atunci cand a spus ca axioma fundamentala a stiintei este acea ca exista o relatie absoluta intre adevarul logic si cel ontologic. Pe scurt, putem extrapola legile prezente ale naturii in toata istoria universului tocmai pentru ca Dumnezeu nu minte. Creationismul este din acest punct de vedere o forma de gnosticism.

Intorcandu-ne la problema dezbaterii creationismului, un om de stiinta nu poate dezbate creationismul, pentru ca o asemenea dezbatere ar implica negocierea axiomei fundamentale a inteligibilitatii universului. Odata axioma nemai fiind axioma, stiinta nu mai este stiinta, si creationismul va declara victorie, sau cel putin remiza. Cei care admira hainele imparatului gol se lauda ca stiinta nu poate dovedi ca imparatul e gol. Quod erat demonstrandum.

Insemneaza ca Bill Nye a gresit acceptand dezbaterea de saptamana trecuta? Relaxati-va domnilor. “The science guy” stie ca cei care contempla osanzile obscene ale imparatului defiland gol la Creation Museum, cu entuziasmul unui spectator la o parada a modei in Paris, nu pot fi convinsi ca realitatea nu este o iluzie, si nici ca iluziile lor nu sunt reale. Nye nu se adreseaza lor. Tinta lui Nye este copilul din gloata lui Ken Ham, a carui minte nu este inca echipata cu mecansimele defensive ale parintilor lui. Copilul acesta va putea face ceea ce nu poate Nye. Cititi povestea lui Anderson. Nici un argument nu poate demola iluzia hainelor imparatului. Strigatul unui copil o va face.

Daca nu ma credeti, uitati-va in jur. Toate efortutile industriei miliardare de gogosi se prabusesc in fata unui tanar echipat cu un laptop.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Cu Iacob Coman despre interpretarea Bibliei

28 ianuarie 2014 95 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , , , ,

Raspuns

26 decembrie 2013 4 comentarii

Ok, atunci care loc teologic (a la Melchanton) nu e obiectul adecvat al contemplatiei mistice, poeziei…?

Acel “loc” teologic care “are loc”, adica exista in coordonate de spatiu si timp. Nu discut aici daca locul este real sau imaginar, cunoscut sau necunoscut. Prin definitie un fapt “are loc” in spatiu si timp.

De ce crucea ar fi o exceptie?

Tocmai asta este si idea. Dumnezeu se descopera in spatiu si timp.

Cum poate fi relevant un delir liric pentru contemporaneitate?

Intrebarea este cum poate fi relevanta Geneza ca descriere factuala pentru contemporaneitate. Cum poate fi relevanta orice descriere factuala a ceva dinafara lumii? Care este diferenta intre delirul liric si cel religios?

Plasarea lui Dumnezeu intr-o vecinatate mereu absenta,

Problema cu vecinatatea mereu absenta a explicat-o Philo: “Dumnezeu este locul lumii si lumea nu este locul lui”. Dumnezeu se descopera in timp (istorie/viata, gand, verb), nu in loc (idol, templu, cer). Singura vecinatate in care Dumnezeu nu este absent este aproapele.

despre care nu se poate vorbi, nu reprezinta teologie, deoarece inceteaza a mai fi orice fel de “logie”…

Teologia este “analiza a limbajului in care vorbim despre Dumnezeu” (Barth). Teologia in sens Aristotelian/Thomist, logie despre Dumnezeu ca entitate, este o iluzie.

Edi il citeaza pe Wittgenstein ca si cum ar fi vorba de o descriere a “ceva”, ori intr-un anume sens tocmai asta nemultumeste la  Tarctatus-ul sau, ca vrea sa fie (sau pare a fi) descriptiv si esueaza in acest demers.

Tocmai asta e problema. Sintaxa noastra ne limiteaza la descrierea faptelor definite in saptiu/timp. Daca credem in Creatie, vom accepta ca spatiul si timpul au fost create… si gramatica mea deja incepe sa patineze. Cum pot folosii  timpul trecut cu privire la crearea timpului, ca si cum ar exista “inainte” si “dupa”, inafara lui. Cum pot descrie un eveniment care “a avut loc” inainte ca sa existeun  loc

Toate textele sunt interfete narative pentru ceva, ceea ce nu insemna ca discursurile nu pot avea pretentia ca se refera univoc (si neparadoxal) la ceva. Intrebarea este mai degraba daca un text are astfel de pretentii.

Relatia univoca intre text si acel ceva este definita de faptul ca semnele din care este format textul sunt organizate la fel ca elementele din care este format acel ceva pe care il descrie. Structura limbajului reflecta structura existentei. In cazul Genezei, o astfel de relatie nu e posibila, pentru ca orice naratiune implica existenta lumii asa cum este ca un dat.

Ce inseamna ca o teorie legitimeaza intelectual o convingere? Ca ofera suport epistemic (in sens de entitlement)?

O filosofie/teologie este legitima atunci cand ia in considerare ceea ce se cunoaste despre lume. Inainte de Darwin era imposibil chiar si pentru un evolutionist sa desconsidere idea de finalitate in explicarea adaptarii organismelor. Idea noua adusa de Darwin nu a fost evolutia, ci natura aleatorie al procesului. O filosofie nihilista poate aduce aceasta ca argument in favoarea ideii ca viata este doar un accident.

Ce insemna sa corecteze? E aceasta o afirmatie despre “continutul” stiintei?

Probabil ca nu este cuvantul cel mai potrivit. Biserica are datoria sa argumenteze in favoarea unui sens absolut al vietii. Dar idea ca teologia sa corecteze stiinta este nelegitima pentru ca teologia nu  este stiinta.

Teologia nu poate pune limite stiintei (Galileo contra Inchizitiei), dar stiinta are tot dreptul sa puna limite speculatiilor teologice. Acesata pare a fi o varianta de NOMA care, contrar pozitiei exprimate alteori de Edi (vezi referintele lui la Against Method),  nu observa ca progresul stiintei permite si un anahism al legitimitatii intrebarilor (limitelor), afirmatia asta (5.) e asa de dogmatica  incat…

Nu vad unde ma contrazic. Against Method arata ca dogmatismul si formalizarea rigida a cerintelor academice este de aceiasi natura cu opozitia filosofilor impotriva ideii lui Galileo. Daca Feierabend spune ceva relevant la discutia noastra, este ca stiinta nu trebuie sa fie supusa la constrangeri teologice. Pai tocmai asta e problema cand o biserica iti spune ce ai voie si ce nu ai voie sa accepti din stiinta. Inca ceva: autorul a recunoscut ca in conditiile scepticismului filosofic si relativismului post modern, nu ar mai sustine teza anarhismului atat de hoatarat.

Edi se dovedeste a fi un adept al God of the gaps…

Nu vad cum sunt adeptul la “God of gaps”. GOG este atunci cand incearci sa umpli gaurile de cunoastere cu explicatii supranaturale.

…deoarece pana la urma teologia nu va mai ramane cu nicio intrebare de pus.

Teologia nu intreaba “cum” ci “pentru ce”.

Biblia nu este ineranta, iar Geneza este o doar parte din Biblie. Asa si? Crede cineva (cu exeptia unor adventisti hardcore) ca asta trebuie probat pe seama citatelor din EGW, nu vede nimeni nicio ironie aici?

Agumentul are ca scop sa arate unor hardcore SDA o contradictie in hermeneutica lor.

“Revelatie in sine”, ca si cum ar fi convenit cineva ce este aceea “revelatie”. Mai ales ca Edi pare sa aiba o problema cu orice teologie exprimata propozitional si necontradictoriu, atunci nu vad cum un text poate sa reveleze ceva care este in afara discursului logic.

Acesta a fost raspunsul la o intrebare in contextul unei discutii in care s-a convenit ca VT este o revelatie propozitionala. Intr-adevar, eu nu cred in opozitia dintre revelatie si procesul istoric natural, si nici nu cred in inspiratia propozitionala care insemneaza inspiratie verbala pe Clintoneste. Aici nu discut insa problema revelatiei, ci dogma celor sase zile literale ca argument circular pentru sabat.

Biserica nu are dreptul….mi se pare ca notiunea de drept e una foarte nepotrivita aici. Cineva are sau nu are drepturi in functie de cum sunt definite si derivate acestea. Ideea ca drepturile apartin indivizilor si nu comunitatilor e una moderna sadea si nu are nicio relevanta ce drepturi (in sens iluminist) cred unii sau altii ca au intr-o adunare ecleziala.  E la fel de amuzant ca atunci cand pastorii cred ca trebuie sa se adreseze dreptului muncii in chestiuni doctrinare.

Afirmatia mea nu are ncic o legatura cu notiunea de drepturi civile. Nu ma intereseaza drepturile pe care mi le da statul modern atunci cand intru intr-o biserica. Dar nici nu intentionez sa renunt la drepturile mele naturale (de la Creator), ca crestin (libertatea crestina) si ca protestant (dreptul de a intepreta personal).

Nu ma intereseaza prea mult ce se petrece in adventism. Simptomatic este insa faptul ca Edi ia urma unor insi pe care mai de mult ii considera irationali (si care si-au trait traiul, dar acest lucru pare sa-i scape lui Edi) si se plaseaza nu in contra adventismului, ci in contra oricarui fel de crestinism (cu exceptia cazului in care va produce un self-styled brand – in acest cadru hermeneutic iluzoriu propus de teze).

Lipseste ceva: problema adevarului.

Înregistrat sub Editorial

← Articole mai vechi

Articole mai noi →