In cautarea viitorului pierdut

Exista o civilizatie iudeo-crestina? Exista, si centrul ei se afla la Meca. Statele Unite reprezinta o civilizatie iudeo-crestina in masura in care teologia politica devine tot mai mult oglinda Islamului. Feminismul intersectionist si patriarhalismul Alt-Right reprezinta poli opusi ai acestui proces de islamizare in substanta a civilizatiei americane. Europa asteapta la rand.

Iudeo-crestinsimul are copita despicata dar nu rumega. Mai rau, scroafa s-a intors la ce a varsat.

Crestinismul este, dupa Hegel, negarea negatiei in conflictul dintre iudaism si elenism. Primii care au incercat o astfel de sinteza au fost ivatati Iudei ca Philon din Alexandria si Iosephus Flavius. Saul din Tars a aratat de ce o astfel de sinteza este posibila doar in notiunea Logosului intrupat. Grecii au ras dar istoria a dat dreptate rabinului botezat.

In dialectica hegeliana, noua sinteza implica un proces de ablatie, adica de eliminare a reziduriilor si pastrare a ceea ce este esential in teza si anti-teza. Ce se intampla insa daca ablatia este incomplecta? Daca reziduuri primitive nu au fost eliminate?

Zizek introduce aici, in stilul sau balcanic, termenul de constipatie hegeliana. Voi imprumuta termenul scandalos al lui Zizek pentru a sublinia adevaratul scandal: Crestinsimul este o religie constipata.

Ablatia iudaismului primitv a fost incomplecta. Acesta este si motivul pentru care iudeul modern zambeste atunci cand un misionar zelos incearca sa-i arate ca Yeshua este Mesia pe baza profetiilor, si pentru care, acelasi iudeu modern, se incrunta atunci cand evanghelicii celebreaza mutarea ambasadei US (si a catorva republici de banane) la Ierusalim.

Cineva va obiecta, pe buna dreptate, ca nici ablatia paganismului nu a fost complecta. Este adevarat, insa aspectul acesta nu ma intereseaza aici. Problema cea mai grava a Crestinismului este constipatia iudeo-crestina, care va duce in mod inevitabil la islamizarea Apusului, si atunci ablatia paganismului va fi complecta.

Acesta este si adevaratul motiv pentru care Nout Ateism nu poseda raspunsul. Noul Ateism este tributar acelei ideologii anglo-saxone numita filozofia analitica. Nu degeaba, la polul opus, filozofia analitica este studiata in toate seminariile fundamentaliste. Ideea de a trece in tacere pe langa lucrurile despre care Ludwig Wittgenstein nu ne da voie sa vorbim lasa loc pentru vorbitul in limbi, cantatul fara creier, si predica de zgomot alb. Aici se aplica perfect reprosul lui Saul din Tars catre filozofii atenieni: filozofia v-a lasat prea religiosi. Noul Ateism trateaza constipatia iudo-crestina prin diaree.

In stadiul prezent al bolii, avem nevoie de chirurg, adica de stiinta. Ablatia iudaismului are nevoie de critica textual-istorica si, (puneti-va centurile de siguranta), de perspectiva neo-darwinista asupra vietii. Matematicianul si filozoful britanic Alfred North Whitehead spune ca rolul stiintei pentru religie este acela al unui dus rece care trezeste la realitate. Prea multi crestini deliranti au astazi nevoie de o caldare de apa cu ghiata trurnata pe cap.

Intorcandu-ne la Saul din Tars, aspectul cel mai semnificativ al cuvantarii din Atena este acela ca isi construieste argumentul numai pe premisele filozofice ale grecilor. Iudaismul apare aici ca elementul secundar, care trebuie incorporat si redus la atributele esentiale.

Esecul Crestinsmului consta in faptul ca nu a reusit sa opereze aceasta reductie pana la capat. De aceea Crestinismul este vulnerabil astazi la atacurile stiintei. Copilaria ratiunii poata fi inteleasa, si, impreuna cu ea, copilaria teologiei. Pretentiile de adevar absolut ale lieralismului biblic nu mai au scuza. Ablatia complecta a reziduurilor antice si medievala este critica pentru ca procesul dialectic sa ramana deschis spre viitor. Am urcat prea departe si prea sus pe piscurile istoriei pentru ca o intoarcere in trecut sa fie posibila altfel decat ca o prabusire in abis.

Noaptea cuțitelor lungi a lui Elohim

Iubirea de aproapele si dublul santaj al Europei

In ultima lui carte publicata, REFUGEES, TERROR AND OTHER TROUBLES WITH THE NEIGHBORS, AGAINST THE DOUBLE BLACKMAIL, (Octombrie, 2016), Slavoj Žižek discuta notiunea iudeo-crestina a aproapelui, in opozitie cu “dublul santaj” al dreptei populiste si stangii liberale. Nu este greu de inteles de ce xenofobia si construirea de ziduri intre natiuni (sau garduri de sarma ghimpata acasa) este in opozitie cu iubirea aproapelui, chiar daca cei care o predica se declara de (cele mai) multe ori, crestini. Aspectul asupra caruia se concentreaza Žižek este insa confuzia intre toleranta stangii liberale, bazata pe relativism moral/multiculturalism, si imperativul crestin de a iubi aproapele ca pe sine.

Liberalismul are monopolul asupra discursului public si foloseste canalele media pentru a promova imaginea idealizata si romantata a refugiatului musulman. Azilantii ar fi, din acest punct de vedere, doar victime inocente ale razboaielor civile din tarile musulmane, cand de fapt sunt parte a problemei. Aici Žižek nu se sfieste sa le aminteasca americanilor ca popoarele pe care le-au eliberat de dictatori seculari inteleg prin libertate dreptul de a tine femeile ca sclave si a executa apostatii. Cele doua victime iconice care au alimentat suportul public pentru invazia Irakului, femeia, pentru liberali, si crestinul, pentru evanghelici, au dus-o mai bine sub Sadam. Stanga refuza sa recunoasca faptul ca musulmanii – (si alte minoritati) – nu sunt la fel ca noi, si nu pot deveni ca noi in una sau doua generatii. Asa se face ca populismul xenofob monopolizeaza discutia despre conflictul de valori si pericolul grav care ameninta existenta civilizatiei europene.

Žižek sustine ca notiunea iudeo-crestina a iubirii neconditionate fata de aproapele are la baza recunoasterea diferentei, nu obfuscarea ei. Samariteanul, vamesul, leprosul, nu trebuie iubiti pentru ca sunt ca noi, ci tocmai pentru ca sunt diferiti. Cei care trebuie urati sunt, paradoxal, cei ca noi, adica familia si tribul, atunci cand acestea devin o piedica in calea identificarii cu tragedia familiei umane fragmentate. Legatura care il leaga pe samariteanul milos de victima talharilor nu este legatura tribala de sange sau cultura, ci solidaritatea universala a victimelor unei istorii de ura si violenta tribala, al carei promotori sunt ultima instanta chiar preotul si levitul, care au trecut indiferenti mai departe.

Insa iubirea care isi risca viata ca sa bandajeze ranile aproapelui nu manifesta interes pentru sensibilitati culturale. Europa isi poate sacrifica confortul si isi poate perliclita chiar existenta pentru siguranta fizica si demnitatea umana a refugiatilor, dar nu trebuie sa fie toleranta cultural-religios. Iisus nu a venit sa aduca pacea ci sabia, sau ura, impotriva oricarei ideologii si religii tribale.

La fel ca samariteanul milos, europenii trebuie sa vina in ajutorul refugiatilor in virtutea solidaritatii universale a celor disperati. In ultima instanta, aceleasi elite corporat-globale care au distrus Irakul, Libia, si Siria, au distrus si Europa asa cum a fost. Mizeria si desperarea nu-i face pe oameni mai nobili, ci mai rai, spune Žižek, spre indignarea sanctimonioasa a liberalilor, de aceea eticheta de “violator” sau “terorist” nu este un stereotip populist. Acest gunoi uman este reprezentat de notiunea crestina a aproapelui cu care ne identificam in disperarea si suferinta universal umana, si care trebuie confruntat in numele aceluiasi om universal pe care este intemeiata ideea de Europa.

Bazele Teologice ale Islamului

In Capcana Vechiului Testament

Geneza la Ferguson

images Versiune audio

Boko Haram este declaratia de misiune a educatiei adventiste

Nu inteleg de ce adventistii se roaga pentru fetele nigeriene rapite de militantii islamici. Boko Haram inseamna „Educatia Apuseana Este Pacat”. Aceasta este si declaratia de misiune a educatiei adventiste. Prin educatie apuseana se intelege intrebarea socratica si indoiala carteziana. Apusul inseamna Iluminismul si umanism secular. Misiunea scolii adventiste este sa izoleze mintea elevului sau studentului de asemenea influente.

Probabil veti obiecta ca metodele difera, dar diferenta este data tocmai de influenta Iluminismului. Apusul a cunoscut ultimul episod de barbarie religioasa in timpul razboiului de 30 de ani. Dupa aceea, Apusul a preferat sa introneze ratiunea in spatiul public si sa lase religia in spatiul privat. Nu-mi spuneti de Robespierre, Stalin si Hitler. Ei au invadat spatiul privat si au asezat ideologia in spatiul public. Fascismul sovietic/nazist a descins din Romantism, antiteza Iluminismului.

Rapirea fetelor din Nigeria se poate justifica biblic. Intrebati-l pe pastorul dumneavoastra despre episodul cu fetele madianite din Numeri 31, 17-18. Va raspunde ca virginele au fost salvate in vederea unei educatii si casatorii dupa voia Domnului. Asta spun si militantii Islamici.

Este adevarat, va admite pastorul, dar Islamul nu cunoaste invatatura lui Isus. Ba o cunoaste si o cinsteste. Asa o fi, dar Islamul nu a avut o Reformatiune. De fapt a avut mai multe. Islamul a cunoscut Renasterea cu sute de ani inaintea Apusului. Ceea ce a lipsit Islamului a fost un Luther. Dar un Luther nu poate exista fara un Pavel. Aici este problema. Pavel este autorul universalitatii apusului prin daramarea zidului de despartire dintre iudaism si elenism. Islamul este o forma avansata de iudeo-crestinism. Este pre-paulinian. De aceea nu a produs un Luther si tot de aceea nu a asimilat momentul de universalitate reprezentat de un Ibn Sīnā sau un Ibn Rushd.

Din acelasi motiv Adventismul nu a putut asimila propriile lui momente de universalitate: Jones, Waggoner, Kellog, Ford, Numbers, profesorii de la La Sierra, (la urma, ca o starpitura, EC). Adventismul se vrea iudeo-crestin, adica pre-paulinian, adica parohial. Educatia apuseana este pacat pentru ca este universala. Boko Haram.