oxigen2

Inception

“Cel mai rezistent parazit este o idee plantata in inconstient” – spune Dominic Cobb (Leonardo DiCaprio) in Inception, si de aici stim ca Christopher Nolan l-a citit pe Dawkins.

Mema egoista – explica biologul britanic – la fel ca gena egoista nu se slujeste decat pe sine. O idee ajunge sa consume vieti si istorii nu pentru ca este rationala sau utila ci pentru ca – la fel ca virusii sau parazitii – a dezvoltat prin selectie naturala un mecanism de supravietuire si reproducere bine adaptat la conditiile organismului gazda.

Cristophor Nolan nu este insa interesat de memetica pur si simplu ci de inceptie: plantarea memei dinlauntru, direct in inconstientul victimei. Ideea este cu atat mai sinistra cu cat este teoretic posibila. Si asta ne aduce aminte de situatii ingrijorator de familiare.

In lumea biologica, spune Dawkins, parazitul modifica comportamentul gazdei care devine agent activ in reproducere. Soarecele infectat de toxoplasmoza nu se mai teme de pisica, pentru ca ciclul reproducerii trece prin stomacul pisicii. Furnica infestata se suie pe firul ierbii pentru a fi mancata de vaca, intrucat ciclul reproducerii trece prin vaca. Cainele turbat musca pentru ca virusul rabies se transmite prin muscatura animalului infectat. Purtatorul de boli venerice traieste in promiscuitate sexuala pentru ca virusul lui are nevoie sa se reproduca.

In lumea memelor, avem reclama si moda, preotul si copii, martorii cu zelul lor, etc. Procedura este identica cu viespea care isi paralizeaza victima inainte de a implanta larva in trupul ei. Plantatorul de meme recurge la un mijloc de a paraliza gandirea critica inainte de a infecta mintea. La biserica asta se intampla de obicei atunci cand faci pielea gainii cu lacrimi. Sau cand frica de iad paralizeaza intrebari legitime.

Chipul lui Robert Fisher framantat de “idea lui” (o idee atat de importanta incat Fisher va sacrifica un imperiu corporat pentru ea), cu ochii iluminati de o recenta epifania referitoare la iubirea ne-marturisita a tatului sau (un rechin cu totul absorbit de sine), si presupusa dorinta secreta ca Robert sa desfaca compania (de fapt dorinta companiei rivale), pe fundalul echipei de inceptie care umblase la subconstientul sau, te face sa te gandesti la acele poze in care un convertit cu fata luminata este fotografiat alaturi de evanghelistul si pastorul care l-a botezat.

Mal, aruncandu-se in gol, controlata de ideea ca realitatea este un vis, te face sa te gandesti la Jugarean si idealismul infectat de mema sinuciderii mesianice. Rezistenta ei la logica si fapte pare o aluzie la Florin Laiu si creierul sau infectat de meme fundamentaliste. Si parca il auzi pe DiCaprio pronuntand replica cheie a filmului: “Cel mai rezistent parazit este o idee plantata in inconstient”.

Filmul nu se opreste insa la meme. Tema fundamentala este natura realitatii. Intrebarea daca nu cumva realitatea este un doar un vis nu este noua. Nu stim cum arata lumea ci doar felul in care suntem afectati de ea. Nu avem nici o dovada ultima ca logica noastra reflecta ordinea lumii. “Gandirea te minte si ochiul te-nseala” spune Eminescu. Viata noastra poate fi doar un vis sau mai rau, un vis intr-un vis, sau un vis intr-un vis intr-un vis, in regresie infinita.

Astazi stim ca lumea este intr-adevar un vis, dar un vis controlat de realitate. Mai exact, creierul recreiaza lumea pe baza informatiilor senzoriale si testeaza in fiecare nano-secunda acest model in relatie cu realitatea. Daca mintea este desprinsa de realitate, creierul nu inceteaza sa creieze lumi, dar acestea sunt fantastice. Asa apar visele, transele si halucinatiile. O minte exersata stie insa sa ramana treaza si in aceste conditii. Asa se nasc visele lucide, care constituie ideea cea mai fascinanta a filmului, si iarasi Nolan si-a pregatit bine tema.

Cobb explica Ariadnei intr-o diagrama foarte simpla cum viata si visul se folosesc in principiu de acelasi mecanism. Contrar opiniei comune, deosebirea intre cele doua nu consta in faptul ca in vis creierul ar creia o lume a lui, pe cand in stare de veghe vedem lumea asa cum este. Creierul este cel care creiaza lumea in ambele situatii. Diferenta este ca atunci cand suntem treji realitatea furnizeaza datele si testul modelului creat. In vis, tot creierul este cel care creaza si datele. Problema ramane testul. Si aici vine partea interesanta.

Echipa lui Cobb foloseste totemuri personale ca ultim mijloc de control. Cobb, de exemplu, foloseste un titirez. Daca titirezul continua sa se invarteasca la infinit, insemneaza ca Cobb este prins intr-un vis. Daca cade, lumea este reala. Ideea este inspirata din practica viselor lucide. De regula nu stim ca visam atunci cand visam. Cineva care are un vis lucid stie insa ca viseaza si se foloseste de obicei de anumite teste cum ar fi cititul (de regula nu putem citii in vis), ceasuri digitale, incalcarea legilor gravitatiei, gesturi socante in public, pentru a testa realitatea.

Asta ridica insa alte intrebari. Este posibil ca viata noastra sa fie un gen de matrix, un vis indus foarte bine regizat, nu neaparat ontologic ci psiho-social? Cu alte cuvinte, este posibil ca noi sa fim programati sa traim intr-o realitate asa cum vor altii sa o percepem? Intrebarea se contureaza in finalul filmului cu titirezul lui Cobb invartindu-se pe masa.

Succesul unor filme ca Matrix sau Inception ne arata ca intrebarea devine cu atat mai relevanta cu cat manipularea realitatii in viata si media devine norma. Si probabil acesta este motivul pentru care budismul devine tot mai popular in lumea crestina. Budismul este intemeiat pe ideea spargerii perceptiei colective a realitatii. Crestinismul dimpotriva, o impune. Unii incep sa suspecteze ca biserica este matrix si credinta inceptie.

Si uite asa ajung oamenii sa se joace cu titirezul in timpul predicii.

Secolul XXI va fi (stiintifico-)religios, sau nu va fi de loc (nici stiintific nici religios)

Stiinta nu s-a nascut ca parte a unui proiect secular separat de, sau opus sacrului. Stiinta a aparut in contextul unei dezbateri teologico-metafizice in crestinism. In acest context stiinta a oferit raspunsul pe care umanismul si mistica nu l-au putut oferii la contradictiile inerente teologiei medievale.

Voi schita procesul pe scurt.

1. Crestinsmul a acceptat mai intai de la Platon, mai tarziu, in Evul Mediu, de la Aristotel, conceptul ca universaliile exista ca entitati reale. Explicatia lumii avea la baza notiunea ca sufletul rational de origine divina are o cunoastere inascuta a universaliilor, si pe aceasta baza poate deduce logic toate propietatile universului, asa cum propietatile geometrice ale corpurilor pot fi deduse fara masuratori empirice plecand de la axiomele euclidiene. Voi numii aceasta teologie euclideana.
2. In secolul XIV “nominalismul” a creat prima bresa in teologia euclidiana demonstrand ca universaliile sunt modele conceptual-ligvistice nu entitati obiective. Nominalismul a fost numit “via moderna” in opozitie cu “via antica” care includea Thomismul, Scotismul, and Augustinianismul. Modernitatea origineaza in nume si preocupari din „via moderna”. Reprezentantul cel mai cunoscut al nominalismului  a fost William Ockham care a respins speculatiile logico-filosofice in favoarea observatiei empirice. Stiinta moderna s-a nascut din nominalism. Dar trebuie subliniat ca preocuparea nominalistilor era in primul rand de natura teologica. Daca speculatiile metafizice nu sunt un izvor de cunoastere a divinitatii, atunci cum poate fi inteles Dumnezeu in relatie cu omul?
3. Intrebarea a generat doua raspunsuri in evul mediu:
   1. Mistica – cunoasterea irational-intuitiva a lui Dumnezeu si a universului.
   2. Umanismul – omul este masura tuturor lucrurilor
4. Umanismul a fost initial un curent crestin. S-a radicalizat in urma razboaielor religioase din Europa in care catolicii si protestanti au dovedit ca sunt la fel de rai. Manifestul umnaismului secular a fost cel mai bine exprimat de John Milton in discursul lui Lucifer din „Paradise Lost”: „Decat sclav in cer mai bine liber in iad”.
5. Stiinta a aprut in secolul XVII ca un arbitru in controversa intre religie si umanism cu privire la locul omului in univers. Stiinta a scos omul din centrul universului dar a respins in acelasi timp argumentele ontologice ale metafizicii scolastice cu privire la existenta lui Dumnezeu.
6. Problema crestinismului in secolul XXI este ca vede in stiinta un rival. Atunci cand se gaseste in fata argumentului stiintific, un crestin de regula va apela la una din urmatoarele doua cai:
   1. Recursul la via antiqua – la metafizica lui Augustin sau Aquinas – daca are cultura clasica.
   2. Recusul la barbarismul pre-clasic de tip Maccabean sau Petru Cititorul si sf. Cyril (care au linsat-o pe Hypatia in sec V), daca este ne-educat.

Stiinta si modernitatea au deci o origine teologico-metafizica. Gandirea crestina trebuie sa continue dezbaterea pe care a initiat-o in secolul XIV fara inhibitii si false prejudecati. Stiinta are un raspuns de oferit credintei.