Racul la romani

Filmul 30 DE ANI DE DEMOCRATIE mi-a amintit iarasi de racii lui Peterson. Pentru cei care nu cunosc conceptul, racul care se cocoata pe alții are secretii de serotonina. Povestea un capitalist de mucava, in respectivul documentar, cum s-a cocoțat el în noaptea de anul nou pe salteaua cu $ 100.0000.000 cash, a baut o sampanie scumpa, și a f…ăcut “dragoste” (un eufemism) cu soția (de atunci). Bănuiesc ca racul baron mustea de serotonina.

Diverse clase de looseri invidioși, în loc sa urmeze sfatul Profetului, pune-ti camera în ordine, mangaie pisica, mergi la biserica, se întrebau cum sa faca sa functioneze o societate falimentară și ieseau in strada sa schimbe lumea. Te miri ca nu aveau serotonina.

Și mie mi s-a tăiat serotonina cand am văzut ditamai racul miscandu-si antenele, însă nivelul a început sa creasca cand l-am văzut pus la fiert. Insa, ne explicau martirii tranziției, ei erau victimele invidiei loserilor cu concepții învechite, cum ar fi binele comun, care nu au fost destul de isteti pentru economia si politica de bazar, si, pe deasupra, nu este etic sa faci spectacol media din drama lui Patru Case cu camere puse în ordine.

Așa o fi, dar și-au luat și looseri porția lor de serotonina. Căci, spune Profetul, racul sa ne fie de pildă că merge tot înapoi spre Evul Mediu, se cocoata întru serotonina pe cash, pe soția marfa, pe lege, pe stat, pe looseri. Noi facem serotonina cand mergem înainte și vedem egalitate.

Poate si americanii ar trebuii sa vada filmul.