Biserica, de la Vestea cea Bună la fake news

Biserica a devenit un caz particular al fenomenului fake news. Pentru a înțelege procesul trebuie mai întâi să înțelegem că: 1. fake news este rezultatul implementării unor strategii de marketing în corporațiile mass media, și 2. biserica este o corporație care caută să își maximizeze profitul.

Trebuie deasemenea să amintesc că atunci când spun ”fake news” nu mă refer la aspectul mitologic al religiei. Este vorba de faptul că adevărul, faptele, și consistența logică au devenit irelevante pentru predicator și ascultător chiar și în relație cu mărturia de credință a bisericii.

Așa cum am afirmat, înainte de a fi o formă de manipulare politică/religioasă, fake news reprezintă o strategie pentru profit.

La începutul anilor ‘80, corporațiile au început să mute fișele clienților de pe hârtie pe computere IBM foarte puternice. Asta a deschis posibilitatea analizei de date și au fost create primele tehnologii software pentru Customer Relationship Management (CRM). Ideea este că, înainte de a ridica receptorul, persoana de la pupitru să vadă pe monitor toată istoria în relație cu compania a clientului care sună. Mai mult, analiza datelor arată evoluția probabilă în viitor a acestei relații, ce produse noi ar fi dispus să cumpere, și, mai ales, puterea de cumpărare. Clienții sunt grupați pe categorii, se fac favoritisme și discriminări, se folosesc strategii diferite, și sunt promovate produse diferite.

În decada următoare, datele au fost mutate în cloud, ceea ce înseamna că un număr nelimitat de computere pot avea acces la CRM.

Secolul XXI a adus social media în analiză. SM este instrumentul perfect pentru cuantificarea informațiilor personale și analiza psihologică a clienților, mai ales a clienților potențiali. CRM analizează fanteziile și fetișurile cumpărătorilor, pe baza cărora sunt elaborate produse și strategii noi. Crește cooperarea între corporații, companii financiare, companii de comunicații, guverne, mass media, politicieni, social media, în colectarea și analiza datelor.

Fake news este rezultatul implementării CRM în industria de știri. Oamenii cumpără acele știri pe care vor să le audă. Producătorii de știri studiază fanteziile clienților și le vând produsele care hrănesc aceste fantezii. Mai mult, împărțirea triburilor digitale din social media în camere de ecou asigură loialitatea necondiționată a clienților indiferent cât de mult sunt mințiți.

În mod similar, politicienii știu ce vor constituenții să li se promită și le spun ce vor să audă, nu ce intenționează să facă.

Tehnologia CRM a pătruns repede în biserici. Bisericile sunt corporații care fac profit din vânzarea de mântuire. Membrii sunt clienții și interesele sunt clienți potențiali. Ca orice corporație, biserica caută să cucerească piețe noi. În acest scop, culege informații despre clienții ei sau potențiali clienți, care sunt stocate și analizate prin tehnologii adaptate la propria activitate.

La fel ca în cazul corporațiilor comerciale, unde clientul nu știe că este așezat ca o insectă sub lupă, credincioșii nu sunt conștienți de faptul că se află sub lupa bisericii.

De exemplu, un evanghelist îi invită pe ascultători să scrie cereri de rugăciune pe bilețele pentru ca el să petreacă noaptea rugându-se pentru fiecare în parte. Scopul adevărat este să introducă aceste cereri într-o bancă de date unde să fie analizate în vederea elaborării unor strategii de marketing religios. Cunoașterea e putere, mai ales când este vorba de cunoașterea acelor puncte vulnerabile care se dau pe față în rugăciune. În același fel, colectarea de întrebări are ca scop analiza lor mai degrabă decât răspunsurile. Cele mai multe întrebări rămân fărăr răspuns, iar cele care primesc un răspuns sunt considerate strategice.

Aspectul de fake news constă în faptul că biserica, la fel ca mass media, le oferă clienților acele știri care confirmă prejudecățile lor.  Acestea pot fi știri misionare din zone primitive cu evenimente supranaturale, evenimente sociale sau catastrofe naturale care confirmă profeția, descoperiri care arată că pământul are 6000 de ani, etc. Aspectul cel mai important este că asemenea produse sunt livrate pe baza studiului pieței mai degrabă decât din convingere religioasă. Clienții cumpără ce vor să audă.

Există însă un aspect mult mai sinistru. Corporațiile, mass media, religia, și propaganda politică fac alianțe strategice și războaie info pentru mințile noastre, așa cum făceau păstorii din Miorița pentru oile ”multe și cornute”. Pasivitatea baciului mioritic pierdut în reflecții metafizice ne reprezintă pe noi.

Anunțuri

Zyklon B

Daca cineva deschide fereastra unui compartiment aglomerat in Romania, se gasesc cateva voci care sa protesteze ca se face „curent”, si curentul este rau, poate fi chiar letal. „Curentul” este un exemplu tipic de afectiune psiho-somatica indusa cultural. Imigrantul roman pierde sensibilitatea la curent cand ajunge intr-o tara unde aerul curat este doar aer curat.

Nu am fost surprins niciodata de protestele celor care s-au temut ca O2 aduce „un curent” periculos in biserica. Teama de „un curent’ este teama de „curent”, superstitia babelor si a ipohondrilor. Am intelegere, chiar daca uneori sunt sarcastic. „Primiti bine pe cel slab in credinta”. Ce te faci insa atunci cand cineva conspira sa tina geamul inchis cu orice pret, si acel cineva nu este nci baba reumatica, nici ipohondru paranoic, in nci un caza cineva care s-a temut in viata lui de expunerea la „curentele” de care vrea sa-i proteseze pe altii?

Intrebarea care vine in minte este daca nu cumva ceva mai sinistru decat isteria curentului se ascunde in spatele ferestrei inchise. Nu cumva trenul nostru a fost capturat, si fereastra trebuie tinuta inchisa, nu de teama aerului proaspat, ci pentru ca suntem prizioneri? Nu cumva trenul a schimbat ruta spre un lagar de concentrare? Nu cumva in spatele fetelor zambitoare care ne servesc fast-fooduri si sof-drinkuri teologice se ascund agentii Gestapoului?

NU CUMVA TEAMA DE OXIGEN ASCUNDE BUTOIUL DE ZYCLON B?

Cel care vrea sa deschida geamul trebuie aruncat afara din tren. Dar intrucat uniformele cu cap de mort nu trebuie deocamdata sa apara, locul lor este luat de un internet stooge.

„Plant” and „stooge” more commonly refer to any person who is secretly in league with another person or organization while pretending to be neutral or actually a part of the organization he is planted in, such as a magician’s audience, a political party, or an intelligence organization (Wikipedia)

Idea este ca cel care vrea aer curat sa fie indemnat sa sara din tren. Pentru a proteja fundamnetalismul adventist fara a trada natura oculta a puterii care il sustine, este necesar sa plantezi „stooge” care sa-ti spuna „lasa adventismul si vino cu mine sa ne facem Jesus freacks” sau „fii consecvent si declara-te ateu”, sau pur si simplu „hai sa ne dovedim libertatea injurand in biserica”. Acelasi „stooge” se intoarce apoi spre calatorii speriati de curent si spune: „nu vedeti ca asta vrea sa deschida geamul ca sa va traga curentul afara pe geam”. ARUNCATI-L PE EC DIN TREN.

Teoria mea este ca aceia dintre noi care incearca sa rascumpere experienta lor adventista din fundamentalism religios, sunt acuzati de pe pozitia unui liber-gandism de youtube ca sunt inconsecventi si practica doublethink, tocmai pentru a proteja biserica de gandire libera. Idea este ca un adventist trebuie sa fie fundamnetalist sau sa plece de buna voie. Aruncatul din tren este doar ultima optiune.

Anno Domini 35 – Orwell