Argumentele politice ale apocalipticismului
5 ianuarie 2022 14 comentarii
Abuzul de istorie in maniera sodomista
17 noiembrie 2015 41 comentarii
Cornel mi-a reprosat ca induc lumea in eroare prin titlul ultimului articol. Altii mi-au spus in fata ca mint. Sunt dator un raspuns.
Sunt constient ca nu a fost intentia lui Cornel sa faca o declaratie explicita in sensul in care am interpretat-o eu. Probabil ca nici nu s-a gandit la toate ramificatiile afirmatiilor lui cu privire la atacul de la Paris. Totusi asta nu il scuza. Cornel este o persoana publica si trebuie sa isi asume raspunderea pentru ce scrie.
Atunci cand si-a insusit naratiunea Marii Lupte cu privire la Revolutia Franceza, intr-un context care sugereaza ca atacurile de la Paris sunt consecinta „pacatului Sodomei” in versiunea Republicii, Cornel a acceptat implicit ca „pacatul Sodomei” a fost laicizarea casatoriei si legalizarea divortului. Ma astept ca un apologet al valorii istorice a Marii Lupte sa stie ce apara.
Redefinirea casatoriei ca contract civil joaca in interpretarea lui Scott/White rolul apocaliptic atribuit in zilele noastre casatoriilor homosexuale de evanghelicii fundamentalisti. Scott vorbeste despre dreptul la divort asa cum vorbeste dreapta crestina despre Roe vs. Wade. (Nimic nou sub soare). Ellen White il citeaza pentru a dovedi ca laicizarea contractului matrimonial a dus la sodomificarea Republicii – cauza atacurilor de saptamana trecuta, dupa Cornel.
Spune White:
Franţa a prezentat şi caracteristicile care s-au manifestat îndeosebi în Sodoma. În timpul Revoluţiei, s-a dat pe faţă o stricăciune şi o decădere a moralităţii asemănătoare cu aceea care a adus distrugerea asupra cetăţilor din câmpie. Un istoric prezintă laolaltă ateismul şi depravarea Franţei, aşa cum sunt redate în profeţie: „Strâns legată de aceste legi care afectau religia, era aceea care desfiinţa legătura de căsătorie – cel mai sfânt angajament pe care-l pot face fiinţele omeneşti, a cărui durabilitate duce cu toată puterea la consolidarea societăţii – reducând-o la un simplu contract civil cu caracter trecător, în care cei doi se pot angaja şi pe care îl pot părăsi după bunul lor plac”. Dacă demonii s-ar fi apucat să descopere o cale de a distruge cu cel mai mare efect tot ce este venerabil, plăcut, sau permanent în viaţa conjugală şi să obţină în acelaşi timp asigurarea că paguba morală pe care avea de gând să o producă va fi perpetuată de la o generaţie la alta, ei n-ar fi inventat un plan mai cu efect decât degradarea legământului căsătoriei” Sophie Arnoult, o actriţă vestită pentru spiritul ei batjocoritor, a descris căsătoria republicană liberă ca fiind sacramentul adulterului” (Scott, vol.I, cap.17).
Sodomificarea consta deci intr-un act legislativ care aduce “laolaltă ateismul şi depravarea asa cum sunt redate in profetie” . Despre ce este vorba?
“Strâns legată de aceste legi care afectau religia, era aceea care desfiinţa legătura de căsătorie”. Asadar, transformarea Parisului in Sodoma s-a facut prin desfiintarea casatoriei. Insa intreb: cand a “desfiintat” adunarea legislativa casatoria?
Avem raspunsul mai departe: “reducând-o la un simplu contract civil”. Care a fost deci nelegiurea Sodomei? A refuzat sa legifereze sacramentului catolic, recunoscand casatoria civila ca domeniu separat de religie. Trebuie sa adaug ca aceasta este astazi starea normala a lucrurilor in lumea civilizata?
Mai departe: “în care cei doi se pot angaja şi pe care îl pot părăsi după bunul lor plac”. Cu alte cuvinte, adunarea legislativa a recunoscut dreptul la divort. Ei bine Sir Walter Scott, astazi dreptul la divort este recunoscut aproape universal. Printre cei care nu il recunosc (cel putin in dreptul femeii) se afla si autorii atacului din Paris. Aici invocarea maniei divine de catre Cornel da pe fata afinitati ingrijoratoare.
In concluzie: Parisul a devenit Sodoma atunci cand legiuitorii au laicizat casatoria, adica au recunoscut dreptul la casatorie civila fara sacramentul catolic, si au recunoscut dreptul natural de a intrerupe o relatie consensuala fara apropbarea bisericii. Si aici vine intrebarea care doare: cum poate accepta Cornel, chiar daca numai implicit, ca atacurile de la Paris au fost cauzate de redefinirea casatoriei ca pe „un simplu contract civil cu caracter trecător, în care cei doi se pot angaja şi pe care îl pot părăsi după bunul lor plac”, atunci cand el se foloseste de aceleasi libertati pentru a pune capat unei relatii disctructive? Nu ca am avea ceva impotriva. Este viata lui, dreptul lui. Asa au gandit si legiuitorii Republicii.
Cornel crede ca Dumnezeu a pedepsit Franta pentru ca a legalizat divortul in timpul Revolutiei
16 noiembrie 2015 48 comentarii
Cornel ataca din nou…
În urmă cu câteva sute de ani, prin 1789, Franța (oare de ce iarăşi Franța?) s-a dezis de religie, a încoronat o actriță drept zeița Rațiunii și s-au dus cu toții să se închine ei. Bibliile au fost arse în piața cetății, lumea avea nevoie de ateism ca să se scuture de jugul religiei. În trei ani și jumătate însă, Franța a ajuns la o asemenea decădere morală încât unul dintre gânditorii vremii a afirmat: “Dacă nu există Dumnezeu, El ar trebui inventat
Acum stim cine e de vina. Si noi care credeam ca a fost Metal Rock si calcarea Sabatului.
(Ah, era sa uit: Acest articol este proprietatea Ring Media Group şi este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare integrală sau parţială a conţinutului se poate face doar cu citarea sursei, astfel: pentru publicaţiile tipărite – Ziarul „ring”, iar pentru publicaţiile online – http://www.ziarulring.ro/stiri/editorial/268100/2015/-Frontal-Teroare-in-Paris).
Asa, acum ca am citat sursa, il putem si noi ruga cu umilinta pe Cornel sa ne dezvaluie sursele lui cu privire la Revolutia Franceza?
Sa le luam la rand.
În urmă cu câteva sute de ani, prin 1789, Franța (oare de ce iarăşi Franța?) s-a dezis de religie…
Asa zisa decrestinare a Frantei a fost, de fapt, o eliminare a bisericii catolice din spatiul public. Termenul corect este laicizare. Procesul s-a incheiat cu Concordatul din 1801 pe timpul lui Napoleon. Scopul laicizarii a fost de a interzice bisericii sa influenteze politica statului. Un aspect important a fost secularizarea obscenei proprietati funciare a bisericii si abolirea privilegiilor feudale ale clerului.
Conflictul cel mai dramatic a fost determinat de faptul ca Scaunul Papal a cerut preotilor sa nu recunoasca Constitutia votata de Adunarea Nationala. Biserica sustinea monarhia de drept divin. Nu doar republicanismul dar chiar si monarhia constitutionala erau anatema. Revolutia a judecat pentru tradare preotii care au refuzat sa recunoasca autoritatea constitutiei. Preotii executati nu au murit pentru Isus ci pentru monarhia de drept divin.
Pe de alta parte, alti preoti si credinciosi catolici au facut parte din adunarea care a votat constitutia. Cand biserica a declarat razboi Revolutiei, acestia si-au dezbracat haina preoteasca si au denuntat biserica catolica ca dusman al libertatii. Credeti ca degeaba a fost arestat Pius VI in 1798? Sa nu uitam ca Danton si Napoleon au murit catolici desi au sustinut laicizarea Frantei, ultimul pe cea a intregii Europe.
Biserica a exagerat evenimentele nefericite din timpul domniei terorii si cercurile reactionare anglo-saxone au folosit aceste exagerari si inventii in scopuri propagantiste. Acestea au fost izvoarele lui Uriah Smith in interpretarea fantezista a lui Apocalips 11 si de la el au intrat in cartea Marea Lupta. Extrema dreptei crestine din US a imbratisat teza revizionista conform careia Revolutia Americana ar fi fost o revolutie crestina si denunta, prin contrast, Revolutia Franceza ca ateista, pe baza naratiunii catolic-reactionare a timpului.
Bibliile au fost arse în piața cetății…
Faimoasa ardere a bibliilor este o inventie. Evenimentul real a fost un incendiu la manastirea Cluny in 1790, in urma unei revolte de strada, in timpul caruia a ars biblioteca manastirii. Nu exista dovezi sa fi existat o intentie speciala de ardere a cartilor. Ironic, biblioteca de la Cluny a fost intr-adevar arsa intentionat in timpul razboaielor religioase, dar in numele Domnului. Au ars-o Hughenotii.
…lumea avea nevoie de ateism ca să se scuture de jugul religiei.
Conducatorii Revolutiei Franceze, in speta Robespierre, au vazut in ateism o atitudine aristocratica, decadenta, raspunzatoare in mare parte pentru iresponsabilitatea claselor conducatoare fata de generatiile viitoare, exprimata in binecunoscutul slogan atribuit lui Madame de Pompadour: “dupa noi potopul”. Ca reactie, Revolutia a imbratisat credinta in Fiinta Suprema ca fundament al eticii ceteanului. La fel ca Revolutia Americana, al carei model l-au urmat, Francezii au profesat o credinta generala in Creator fara sa specifice preferinta pentru o anumita religie.
Greseala lui Robespierre nu a fost ateismul ci instituirea cultului public al Fiintei Supreme, ceea ce constituia o violare a separarii bisericii de stat. Liberi cugetatorii au raspuns cu drama Cultului Ratiunii, dar guvernul nu a avut nici o legatura si scopul a fost pur dramatic (de aceea a fost aleasa o actrita, nu o “preoteasa a ratiunii”, pentru rolul principal).
În trei ani și jumătate însă, Franța a ajuns la o asemenea decădere morală …
Si in ce a constat aceasta decadere morala? Robespierre a impus un cod etic al cetateanului mai draconic decat in orice tara din Europa.
Victor Hugo, o sursa mai credibila decat Marea Lupta, descrie astfel atmosfera in anul anul 1793 in Paris. Este foamete si saracie, dar nimeni nu sparge vitrinele negustorilor de diamante. Noaptea parizienii se aduna in bisericile si catedralele pe care Revolutia le-a redat poporului (ce e rau in asta?), socializeaza si vorbesc despre vremuri noi. Puterile straine se pregatesc de invazie, dar parizienii au moralul ridicat.
Iata mai jos conversatia intre un preot catolic revolutionar si un tanar nobil (revolutionar) educat de el, in romanul „97”:
„Your Republic weighs, measures, regulates man; mine lifts him into the open sky. It is the difference between a theorem and an eagle.”
„‘You lose yourself in the clouds.’
‘And you in calculation.’
‘Harmony is full of dreams.’
‘There are such, too, in algebra.’
‘I would have man made by the rules of Euclid.’
‘And I,’ said Gauvain, ‘would like him better as pictured by Homer.'”
Acesta era decaderea morala francezilor: visuri si socoteli pentru o lume mai buna. Atunci de unde povestea cu decaderea morala?
Raspunsul este simplu. Revolutia a legalizat dreptul la divort si la casatorie fara aprobarea bisericii. Biserica a sustinut todeauna ca separarea ei de oficiul civil va duce la un potop de imoralitate – si a inventat povestea dezmatului revolutionar. Acum, francezii nu au fost niciodata puritani, dar cu ce erau mai morali pe timpul lui Louis XIV cand prostimea cumpara mantuirea de la preoti atei si episcopii aveau amante de lux? Ori vrea Cornel sa spuna ca revolutia a fost imorala pentru ca a legalizat divortul?
Dacă nu există Dumnezeu, El ar trebui inventat
Asta a spus-o Voltaire, dar a petrecut cei „trei ani si jumatate” in Mausoleu. Nu ca revolutia nu i-a urmat sfatul.
Parisul nu vrea cozonac
8 ianuarie 2015 261 comentarii
Un Voltaire modern a fost asasinat.
E comod (din punct de vedere politic si religios), sa spui ca ucigasul a fost un sociopat care nu reprezinta religia pe care o apara. Probabil ca nu o reprezinta. Cu siguranta ca nu reprezinta religia in general. In nici un caz Crestinsmul. Dar cine il omoara pe Voltaire nu o face in numele sau ci in numele dusmanului lui Voltaire, si dusmanul lui Voltaire e religia.
Ma numar printre cei chemati sa fie dusmanii lui Voltaire. Pentru ca sunt pastor, si Voltaire a ras de vocatia mea. Pentru ca reprezint credinta, si Voltaire este liber cugetator. Pentru ca a inspirat Revolutia Franceza, si Revolutia ne-a adus secularismul, (impreuna cu libertatea si drepturile universale ale omului). Am fost dusmanul lui Voltaire pentru ca Voltaire este dusmanul religiei.
Insa atunci cand binele si raul se polarizeaza, zonele gri se restrang si optiunile sunt limitate. Lumea se imparte astazi intre Voltaire si dusmanii lui Voltaire. De partea lui Voltaire sunt atei ca Dawkins si Harris, agnostici ca Neil Tyson si Bill Niles, bascaliosi ai religiei ca Bill Maher, eroi ca Ayan Hirsi Ali. Impotriva lui sunt toate religiile, cultura seculara a corectitudinii politice, multiculturalismul radical, Chamberlainii appeasement-ului tip coexist, extrema dreapta si stanga din orice tara.
Astazi vreau sa ma declar de partea lui Voltaire alaturi de atei, agnostici si liberi-cugetatori, pentru ca vreau sa fiu de partea binelui si impotriva raului. Altfel asi fi complice la moartea lui Charlie Hebdo.
S-a mai intamplat odata ca Parisul a iesit in strada inspirat de pana lui Voltaire. Prin virtutile Internetului, astazi toti suntem parizieni. Atentie slujitorii religiei: nu mai oferiti oamenilor cozonac in loc de paine. Ultima oara povestea asta s-a terminat la ghilotina.
oxigen2 
Comentarii recente