In cautarea viitorului pierdut

Exista o civilizatie iudeo-crestina? Exista, si centrul ei se afla la Meca. Statele Unite reprezinta o civilizatie iudeo-crestina in masura in care teologia politica devine tot mai mult oglinda Islamului. Feminismul intersectionist si patriarhalismul Alt-Right reprezinta poli opusi ai acestui proces de islamizare in substanta a civilizatiei americane. Europa asteapta la rand.

Iudeo-crestinsimul are copita despicata dar nu rumega. Mai rau, scroafa s-a intors la ce a varsat.

Crestinismul este, dupa Hegel, negarea negatiei in conflictul dintre iudaism si elenism. Primii care au incercat o astfel de sinteza au fost ivatati Iudei ca Philon din Alexandria si Iosephus Flavius. Saul din Tars a aratat de ce o astfel de sinteza este posibila doar in notiunea Logosului intrupat. Grecii au ras dar istoria a dat dreptate rabinului botezat.

In dialectica hegeliana, noua sinteza implica un proces de ablatie, adica de eliminare a reziduriilor si pastrare a ceea ce este esential in teza si anti-teza. Ce se intampla insa daca ablatia este incomplecta? Daca reziduuri primitive nu au fost eliminate?

Zizek introduce aici, in stilul sau balcanic, termenul de constipatie hegeliana. Voi imprumuta termenul scandalos al lui Zizek pentru a sublinia adevaratul scandal: Crestinsimul este o religie constipata.

Ablatia iudaismului primitv a fost incomplecta. Acesta este si motivul pentru care iudeul modern zambeste atunci cand un misionar zelos incearca sa-i arate ca Yeshua este Mesia pe baza profetiilor, si pentru care, acelasi iudeu modern, se incrunta atunci cand evanghelicii celebreaza mutarea ambasadei US (si a catorva republici de banane) la Ierusalim.

Cineva va obiecta, pe buna dreptate, ca nici ablatia paganismului nu a fost complecta. Este adevarat, insa aspectul acesta nu ma intereseaza aici. Problema cea mai grava a Crestinismului este constipatia iudeo-crestina, care va duce in mod inevitabil la islamizarea Apusului, si atunci ablatia paganismului va fi complecta.

Acesta este si adevaratul motiv pentru care Nout Ateism nu poseda raspunsul. Noul Ateism este tributar acelei ideologii anglo-saxone numita filozofia analitica. Nu degeaba, la polul opus, filozofia analitica este studiata in toate seminariile fundamentaliste. Ideea de a trece in tacere pe langa lucrurile despre care Ludwig Wittgenstein nu ne da voie sa vorbim lasa loc pentru vorbitul in limbi, cantatul fara creier, si predica de zgomot alb. Aici se aplica perfect reprosul lui Saul din Tars catre filozofii atenieni: filozofia v-a lasat prea religiosi. Noul Ateism trateaza constipatia iudo-crestina prin diaree.

In stadiul prezent al bolii, avem nevoie de chirurg, adica de stiinta. Ablatia iudaismului are nevoie de critica textual-istorica si, (puneti-va centurile de siguranta), de perspectiva neo-darwinista asupra vietii. Matematicianul si filozoful britanic Alfred North Whitehead spune ca rolul stiintei pentru religie este acela al unui dus rece care trezeste la realitate. Prea multi crestini deliranti au astazi nevoie de o caldare de apa cu ghiata trurnata pe cap.

Intorcandu-ne la Saul din Tars, aspectul cel mai semnificativ al cuvantarii din Atena este acela ca isi construieste argumentul numai pe premisele filozofice ale grecilor. Iudaismul apare aici ca elementul secundar, care trebuie incorporat si redus la atributele esentiale.

Esecul Crestinsmului consta in faptul ca nu a reusit sa opereze aceasta reductie pana la capat. De aceea Crestinismul este vulnerabil astazi la atacurile stiintei. Copilaria ratiunii poata fi inteleasa, si, impreuna cu ea, copilaria teologiei. Pretentiile de adevar absolut ale lieralismului biblic nu mai au scuza. Ablatia complecta a reziduurilor antice si medievala este critica pentru ca procesul dialectic sa ramana deschis spre viitor. Am urcat prea departe si prea sus pe piscurile istoriei pentru ca o intoarcere in trecut sa fie posibila altfel decat ca o prabusire in abis.

Cine ne va salva în 2018

Draga Christine…

Scrisoarea lui Karl Barth catre nepoata lui privitor la dilema creatie/evolutie.

Basel, 18 februarie 1965

Draga Christine,

Ai avut de așteptat teribil de mult pentru un răspuns la scrisoarea ta din 13 decembrie – nu din cauza indiferenței, pentru că sunt sincer interesat de bunăstarea ta, a mamei si a surorilor tale, și sunt mereu bucuros să primesc o veste bună din Zollikofen [aproape de Berna, Elvetia].

Nu ti-a a explicat nimeni la seminar ca nu poti compara saga creației biblice cu o teorie știintifică ca cea a evoluției, asa cum nu poti compara, să spunem, o orga cu un aspirator, ca nu se poate vorbi aici de armonie, dar nici de de contradicție?

Istoria creației este o marturie a inceputului sau al devenirii oricarei realitati distincte de Dumnezeu, în lumina cuvintelor si faptelor lui Dumnezeu mai târziu, fapte și cuvinte referitoare la poporul Sau Israel, în mod natural, sub forma unei saga sau poem. Teoria evoluției este o încercare de a explica aceeasi realitate în conexiunile ei interne, fireste, sub forma unei ipoteze științifice.

Saga creației se ocupă numai cu devenirea a tot ce exista, și prin urmare cu Revelatia lui Dumnezeu, care este inaccesibila știintei ca atare. Teoria evolutiei se ocupa cu ceea ce a devenit, așa cum apare observatiei, cercetarii si interpretarii umane. Asadar, atitudinea ta față de saga creației și teoria evoluției poate lua forma unui ori/ori numai daca te inchizi complet fata de credința în revelația lui Dumnezeu sau fata de preocuparea (sau ocazia) pentru înțelegerea științifică.

Asadar, spune-i profesoarei respective sa faca diferenta intre ce este diferit si sa nu fie inchisa complet la ambele părți.

Răspunsul meu vine atât de târziu, deoarece chiar în ziua în care ai scris, 13 decembrie, am avut un accident vascular cerebral și a trebuit sa petrec mai multe săptămâni în spital.

Cu salutări sincere pe care poti sa le dai mai departe mamei și surorilor tale,

Al tau,
unchiul Karl