Duelul după balul mascat

Mult așteptata dezbatere între Slavoj Zizek si Jordan Peterson – Happiness: Capitalism vs. Marxism – te face să te gândești la pictura lui Jean-Léon Gérôme – Duelul după balul mascat. (Zizek despre Peterson: „someone who is also my enemy”. Peterson: „Any time, any place, Mr. Zizek”). John Leigh, comentând tabloul, spune că duelistul „nu luptă pentru a câștiga ceva de la adversar, ci pentru a declara cine sau ce este.”

Fără îndoială că ambele tabere de fani își vor declara favoritul învingător după dezbatere. Însă în timp ce cultul lui Peterson vede în Zizek doar un alt marxist cultural pe care idolul lor îl va răsturna cu un bobârnac (vezi titluri pe youtube în genul Peterson face praf o feministă proastă, etc.), pentru Zizek, simptomul Peterson reprezintă isteria care se substituie căutării de sine.

Spune Leigh:

În alegerea căii noastre prin viață și pentru a deveni noi înșine, fiecare trebuie să ucidem versiunile potențiale ale noastre înșine, persoanele care am fi putut deveni.

La fel ca în pictura lui Gérôme, pantomimul trebuie confruntat pentru ca eul să se elibereze de carnavalul ideologic.

Ideologia este tradiția iudeo-creștină care așează barbatul și femeia, stăpânul și sclavul, seniorul și șerbul, la locul lor. Adevărul este revoluția creștinismului primitiv care proclamă omul universal.

Ideologia este pietrificarea darwinian-socială a genului. Adevărul este eul cartezian care transcende natura și societatea.

Ideologia este universalitatea banului. Adevărul este universalitatea gândului.

Ideologia este tribalismul naționalist-religios. Adevărul este solidaritatea umană.

Ideologia este arhetipul Madonei. Adevărul este eliberarea Madonei de comercializare pornografică și perversiune puritan-clericală.

Confruntarea măștii ideologice este necesară pentru a declara cine suntem.