Duelul după balul mascat
3 martie 2019 21 comentarii
Mult așteptata dezbatere între Slavoj Zizek si Jordan Peterson – Happiness: Capitalism vs. Marxism – te face să te gândești la pictura lui Jean-Léon Gérôme – Duelul după balul mascat. (Zizek despre Peterson: „someone who is also my enemy”. Peterson: „Any time, any place, Mr. Zizek”). John Leigh, comentând tabloul, spune că duelistul „nu luptă pentru a câștiga ceva de la adversar, ci pentru a declara cine sau ce este.”
Fără îndoială că ambele tabere de fani își vor declara favoritul învingător după dezbatere. Însă în timp ce cultul lui Peterson vede în Zizek doar un alt marxist cultural pe care idolul lor îl va răsturna cu un bobârnac (vezi titluri pe youtube în genul Peterson face praf o feministă proastă, etc.), pentru Zizek, simptomul Peterson reprezintă isteria care se substituie căutării de sine.
Spune Leigh:
În alegerea căii noastre prin viață și pentru a deveni noi înșine, fiecare trebuie să ucidem versiunile potențiale ale noastre înșine, persoanele care am fi putut deveni.
La fel ca în pictura lui Gérôme, pantomimul trebuie confruntat pentru ca eul să se elibereze de carnavalul ideologic.
Ideologia este tradiția iudeo-creștină care așează barbatul și femeia, stăpânul și sclavul, seniorul și șerbul, la locul lor. Adevărul este revoluția creștinismului primitiv care proclamă omul universal.
Ideologia este pietrificarea darwinian-socială a genului. Adevărul este eul cartezian care transcende natura și societatea.
Ideologia este universalitatea banului. Adevărul este universalitatea gândului.
Ideologia este tribalismul naționalist-religios. Adevărul este solidaritatea umană.
Ideologia este arhetipul Madonei. Adevărul este eliberarea Madonei de comercializare pornografică și perversiune puritan-clericală.
Confruntarea măștii ideologice este necesară pentru a declara cine suntem.
oxigen2 
https://m.youtube.com/watch?v=WYb-VciyQOk o alternativa la filosofia zgomotoasa sau de carnaval, ca tot ati folosit metafora.
spiritul grec al cunoasterii de dragul cunoasterii, fara pardide si agende si prostii.
partide*
Pai dezbaterea capitalism marxism a durat aproape un secol si s-a incheiat odata cu prabusirea URSS. Nu stiu ce ar mai fi de discutat.
Edi,
Ce statut epistemic au adevarurile enuntate aici, in contrast cu ideologia?
Sau ca sa vorbesc mai pozitivist, cum am putea verifica/arata ca sunt adevarate?
Ori te pomenesti ca o fi existand totusi vreun domeniu metafizic/trans-istoric (poate tocmai pentru ca procesul istoric i-a dat o obiectificare intranzitiva in raport cu timpul) unde stiinta validarii empirice nu se aplica?
„a durat aproape un secol si s-a incheiat”
De parca nu gasesti socialism, statism, asistentialism etc. in Vechiul Testament. Sau nu e papa un iezuit marxist (stiu, aproape un pleonasm).
Pina despicati adevarul de ideologie, luati de cititi o carte misto care, printre altele, arata de ce creationistii sint prosti cind umbla cu Shannon in gura si teistii se impusca in picior cind il pomenesc pe Gödel.
dincolo de orice ideologie
„Unde am citit oare, se gîndeă Raskolnikov, mergînd mai departe, că un condamnat la moarte, un ceas înainte de execuţie, spunea sau se gândea, că dacă ăr fi silit să trăiască undeva la o mare înălţime, pe piscul unei stânci oarecare, pierdută în ocean, pe un loc atât de îngust, încât abia i-ar fi încăput picioarele, iar jur împrejur ăr fi numai prăpăstii, valuri, întuneric etern, singurătate şi furtună, şi să rămînă pe spaţiul acela de jumătate de metru o viaţa întreagă, o mie de ani, o veşnicie, tot ar fi mai bine decât să moară!
Numai să trăieşti, sa trăieşti, să trăieşti! Oricum ar fi viaţa – dar să trăieşti!…
Cât adevăr e în asta! Cât de ticălos e omul! Dar şi mai ticălos este acela care pentru asta îl numeşte ticălos”
Sunet atroce, dar profesor magic intr-o prezentare excelenta.
Ca tot veni vorba de ideologie…As vrea sa aud părerea lui Polihronu(si nu numai a lui) despre ideologia prezentata in următorul articol: https://adevarul.ro/news/politica/conservatorismul-sinteza-crestinismul-traditional-trait-intr-o-societate-moderna-piata-libera-capitalismului-interviu-adela-mirza-presedinta-alternativa-dreapta-1_5c7c1fc0445219c57ed75747/index.html.Ar arata Romania mai bine sau mai rau cu partidul acesta la guvernare?Ce spune bine?Unde greșește?
am citit rabdator pana la:
” Specialiştii au arătat deja de mult timp că modernitatea provine din creştinism, că fără creştinism nu am fi avut separaţia dintre religie şi stat, laicizarea, drepturile omului, libertatea individuală şi nici măcar ştiinţa modernă. Când vorbim despre creştinism, aşadar, la asta ne referim, la coloana vertebrală a societăţii „
Eu nu am de spus decit doua lucruri: ca, din punct de vedere istoric, crestin-democratia e o contradictie in termeni – si nu mi-e deloc clar ca actualii ideologi ai dreptei se delimiteaza de radacini (mai degraba dimpotriva); si ca, daca critica clasica a comunismului pivoteaza in jurul ideii ca acesta ignora natura umana, crestin-democratia nu e deloc mai putin utopica – crestinismul a inventat “omul nou” (si ii pune in circa asistenta sociala, de pilda).
AV, Ibrian,
Nu este asta si problema Crestinismului – „absolutul fragil” – apropos de Zizek. Marxismul este doar o alta secta apocaliptica. Singurul aspect demn de luat in considerare este cel teologic.
Derrida are un punct in Spectrele lui Marx. Comunismul este fantomă. URSS a fost o forma de exorcism sustinută in secret de dusmanii lui ideologici pentru că oferea un trup. O dată înmormântat trupul, fantoma bântuie.
1992, arunc și eu doi bănuți în coș. Ultima încercare de întoarcere a modernității la „radăcinile creștine” s-a încheiat cu moartea lui Franco și a fost o catastrofă în Europa. În altă ordine, o utopie își are valoarea ei câtă vreme cuvântul nu se face trup.
There is a hope that acts as an explosive, and a hope that disciplines and infuses patience.The difference is between the immediate hope and the distant hope. A rising mass movement reaches the immediate hope. It is intent on stirring its followers to action, and it is the around-the-corner brand of hope that prompts people to act. Rising Christianity preached the immediate end of the world and the kingdom of heaven around the corner; Mohammed dangled loot before the faithful; the Jacobins promised immediate liberty and equality; the early Bolsheviki promised bread and land; Hitler promised an immediate end to Versailles’ bondage and work and action for all. Later, as the movement comes into possession of power, the emphasis is shifted to the distant hope—the dream and the vision. For an “arrived” mass movement is preoccupied with the preservation of the present, and it prizes obedience and patience above spontaneous action, and when we “hope for that we see not, then do we with patience wait for it.”
Every established mass movement has its distant hope, its brand of dope to dull the impatience of the masses and reconcile them with their lot in life. Stalinism is as much an opium of the people as are the established religions.
dys,
Diferenta între Trostky si Stalin este diferenta între apocalipsa imediată (revoluția permanentă)si apocalipsa amânată (cincinale, plenare, etcetera). Interesant ca a doua necesita mai multa teroare decat prima. In primul caz, teroarea este îndreptată împotriva dușmanului ideologic. În al doilea, împotriva celor care își pierd răbdarea din propria tabără (ex. trotskiștii). În cazul creștinismului, apocalipsa amânată a avut nevoie de inchiziție. Urmașii lui Koresh, contrar legendei oficiale, nu au avut nevoie de teroare pentru a-și jertfii soțiile, copiii, și viața pentru cele șapte sigilii.
Коба, зачем тебе умереть?
Mulțumesc tuturor pentru raspunsuri!
Сталин бессмертен
“Were/are you a supporter of Donald Trump?
As a symbol of renewed white identity and common purpose? Sure. As a policy maker and leader? Dear god no.”
– Brenton Tarrant