Pornografia ca paradigma politica
10 octombrie 2020 12 comentarii
Deosebirea dintre pornografie și viața nu ține de suprafață de piele ascunsă sau expusă. Pornografia este caracterizată în primul rand prin absența interiorității. Sărăcia visceral emoțională a privitorului este compensata de excesul de imaginatie voyerista. În filmul și literatura care au viața ca tema, pe scurt, în artă, sexul explicit își are locul într-o țesătură umană de trăiri și evenimente. În pornografie, toate evenimentele și trăirile, întreaga narațiune, sunt doar un pretext pentru a pune sexul în scenă.
Poti face o tragedie din relatia lui Caesar cu Cleopatra. Un film cu titlul Nero si Poppaea nu poate fi decat pornografic. Nu pentru ca primii ar fi fost niste sfinti. Diferenta este ca Caesar a facut istorie in timp ce Nero a facut spectacol fara substanta. Nero nu poate fi imaginat in sex altfel decat a fost in viata politica.
Insa pornografia politica naste monstrii. Secolul XX a fost marcat de un Nero modern. Istoria national-socialismului german a inceput ca un imens spectacol politic. De fapt, am putea spune ca, in ultima instanta, scopul razboiului a fost spectacolul pornografic suprem: Europa aplaudand imparatul gol. O fi pornografia democrat-liberala a secolului XXI mai benigna?
Scopul politicii este viata polisului, iar scopul polisului este viata mai buna a cetateanului. Asa spuneau grecii, inventatorii democratiei. In lumea noastra, scopul politicii este partidul politic iar scopul partidului este viata mai buna a politicianului. Pentru cetatean, scopul politicii este spectacolul. Discursul, dezbaterea, programul, idealurile pe buze, sunt doar mijloace pentru generarea orgasmului colectiv.
Autorul american Philip Roth a ales titlul The Human Stain pentru ultimul roman dintr-o trilogie care care debutează în era McCarthy și se încheie în era corectitudinii politice. Titlul a fost inspirat de faimoasa pată pe rochia lui Monica Lewinsky. Americanii, arată Roth, sunt mai obsedați de o pată de slăbiciune umană pe vesmantul public decât de ce se ascunde sub el. Nu degeaba acuzatorul lui Clinton a devenit apărătorul lui Epstein doi ani mai târziu.
Pare ciudat că cineva intolerant față de “human stain” îl apără pe Epstein. Nu este nici o contradicție. Aspectul exorcisat nu este “stain” ci “human”. Cu alte cuvinte, morala de spectacol ascunde teama de substanta umana. Paradisul Epstein cuprinde același vid interior pe care îl întâlnim în fundamentalismul cultic, calculul partizan, sau sărăcia orwelliana a limbajului corect politic. Absenta interioritatii garanteaza starea de status quo. Lucrurile noi vin dinlăuntru.
oxigen2 
Exhibarea interiorității vide e și ea un spectacol. Lipsa de conținut se ‘afirmă’ de regulă prin manifestări spectaculare. Dar și interioritatea conținută tinde să (se?) dea în spectacol spre captarea atenției. Urgența exteriorizării e una dintre caracteristicile lumii în care trăim. Excepțională prezentare, un articol de excepție care poate fi dezbătut din multe puncte de vedere.
Poate ca spectrul e intr-adevar complet: trebuie ca exista si exhibitionisti cu interioritate sau sfinti ai suprafetelor – oameni pe care nu-i gaseste intelepciunea nici cind tac.
Teama de substanta umana…..
Adica fum, sau vanzatori de fum , adica moralistii plm…
Nu stiu de ce ,poate din cauza substantei, doamna plm,imi pare fara par pe limba,dar nu fara substanta.
O fi si asta vreo SDA frustrata …..
Salut baieti, ce mai faceti ?
Citim.
“Absenta interioritatii garanteaza starea de status quo.”
Sper ca s-a prins toata lumea ca ai descris impulsul conservator ca pornografic. De unde rezulta ca cei care militeaza impotriva pornografiei (de obicei conservatorii) sint la fel de porno ca obiectul dispretului lor. Asa cum, apropo, cei care denunta “emisia lasciva” in interpretarea muzicala sint gardienii vidului launtric.
Daca musulamanii descopereau America macelareau toti nativii pagani pentru ca asa le cerea Cartea. Columb a fost un idiot care nu a acceptat argumentul invatatilor catolici cu privire la circumferinta pamantului si a avut norocul sa dea de niste insule in drumul spre India dar de aici pana la idealizarea Califatului e un drum lung. Tipic Slate: judecata PC asupra istoriei.
E doar un interview cu autorul unei carti. Interview in care chiar nu se vorbeste deloc despre califat altfel decit ca amenintare omniprezenta in ideologia cruciatului.
Tipic Edi – sa creada ca Slate nu face decit revizionism PC 🙂
Was Columbus’ Voyage to the “New World” Driven by Islamophobia?
Daca titlul asta nu e PC atunci e (ironic) din The Onion. Islamofobia insemana o teama irationala de Islam. Teama europenilor de Islam in secolul XV nu era de loc irationala.
Ideologia este la doamna Rebecca. Mai intai, Columb si Vasco da Gama nu au cautat sa ocoleasca prezenta otomana „ever more powerful” in Europa ci in Asia. Drumul spre India nu duce prin Marea Neagra. Doi, interesul a fost in primul rand comercial. Califatul a intrerupt legaturile comerciale/culturale cu China si India si ibericii au decis sa inconjoare pamantul. In secolul XV era un plan la fel de indraznet ca explorarea spatiului in secolul XX. Este ca si cum ai reduce explorarea spatiului la ideologia razboiului rece.
Jesus, Mikhail, you dumb PC idiot, they thought they were in India. Sultanatul Mughal era in India, nu evreii.
Sure porn is political https://youtu.be/RLIIP32tSGE?t=1049