Alti dumnezei, alte iluzii

• 

Viziunea ateistă este în mod corespunzător afirmativă și îmbunătățitoare, în același timp niciodată nu este afectată de amăgirea de sine, de gândirea dorințelor sau de compătimirea auto-compasionala a celor care simt că viața le datorează ceva.

Also sprach Richard Dawkins in The God Delusion. Dar daca unii i-au reprosat ca ignora complexitatea fenomenului religios, se pare acum ca si optimismul cu privire la atei este la fel de reductionist. De cexemplu, declarația Consiliului Asociației Umaniste Americane (19 Aprilie, 2021) cu privire la retragerea onoararii lui Richard Dawkins, in 1996, ca umanist al anului.

Din păcate, Richard Dawkins a acumulat în ultimii ani o istorie de a face declarații care folosesc masca discursului științific pentru a înjosi grupurile marginalizate, o abordare antitetică valorilor umaniste. Ultima sa declarație implică faptul că identitățile persoanelor transgender sunt frauduloase, în timp ce atacă simultan identitatea neagră ca una care poate fi asumată atunci când este convenabil. Încercările sale ulterioare de clarificare sunt inadecvate și nu transmit nici sensibilitate, nici sinceritate.

Crima de gandire a lui Dawkins este un tweet postat la inceputul lunii.

În 2015, Rachel Dolezal, președinte NAACP, a fost denigrată pentru că s-a identificat drept neagra. Unii bărbați aleg să se identifice ca femei, iar unele femei aleg să se identifice ca bărbați. Veți fi denigrat dacă negați că sunt literalmente ceea ce se identifică.

Daca nu stiti cine este Rachel Dolezal, articolul de pe Wikipedia va lamureste. Expresia „identitatea neagră ca una care poate fi asumată atunci când este convenabil” este mai degraba un eufemism. Frauda de identitate a fost acoperire pentru frauda de welfare si procesomanie patologica pentru discriminare fictiva. Dolezal a ramas sfidatoare in pozitia ei, afirmand ca este neagra pentru ca „asa simte” si ca biografia inventata reprezinta un adevar launtric, stiti, „naratiunea” care este „adevarata” chiar daca nu corespunde adevarului obiectiv.

Dawkins arata contradictia interna a unui sistem de valori care condamna însușirea etnic-culturală pentru a beneficia de statutul de victima, si, in acelasi timp, condamna pe cei care condamna însușirea de gen din motive similare.

Autorul lui The God Delusion ramane consecvent unei gandiri care „nu este afectată de amăgirea de sine, de gândirea dorințelor sau de compătimirea auto-compasionala a celor care simt că viața le datorează ceva”. Ca om de stiinta, a sustinut totdeuana ca universul este amoral si indiferent la etica si valorile noastre. Daca gena egoista este o ofensa adusa religiei, cu atat mai rau pentru religie. Biologia nu este „gândirea dorințelor”.

Insa de data asta, cei ofensati nu sunt fundamentalsitii evenghelici. AUA il acuza pe Dawkins de „o abordare antitetică valorilor umaniste” si lipsa de „sensibilitate”. Ne batem cu virusul Covid 19 si Dawkins se afla in prima linie in combaterea teoriilor pseudostiintifice si a miscarii antivaccin, dar, vai, este „insensibil”.

Desigur, nu e prima data cand umanismul miorlaitor se plange ca stiinta nu tine cont de sensibilitatile lui, ca ratiunea e mai rece decat povestile, ca omul de stiinta nu livreaza dupa gusturele si capriciile pietei, ca adevarul obiectiv intra in conflict cu expresionismul patologic al secolului. Aici Dawkins se confrunta cu aceiasi monstrii pe care i-a intalnit in biblebeltul american. Probabil, nu este un accident ca si Rachel Dolezal vine dintr-o familie de misionari penticostali si ca a fost homeschooled in copilarie. Insa, de data asta, monstrii vorbesc limbajul ateismului.

Ce i-asi reprosa eu lui Dawkins este ca nu merge pana la capat. Umanismul crestin macar are argumentul teleologic. Nu suntem perfecti dar aspiram spre acel Imago Dei pentru care am fost destinati. Insa, pentru cineva care se declara ateu, idea ca animalul uman este „iteralmente ceea ce se identifică”, adica ceva mai mult decat un cimpanzeu care maimutareste Omul, este cea mai jalnica iluzie.