Mântuitorul mâinilor murdare
14 august 2026 4 comentarii
Dostoievsky, Crimă și pedeapsă, Raskolnikov, Alyona Ivanovna. A omorî cotoroanța sau a nu omorî cotoroanța? Aceasta este întrebarea.
Spunem despre Dostoievsky că suspendă așazisul demers calculabil, rece, raționalist, pragmatic, formalist bla bla bla. Și da, pe bună dreptate.
Deci nu omorâm cotoroanța. E imoral.
Dar nu. Nu-i pică din cer nici lui Dostoievsky un „alt calculabil, dar sfânt”.
Suspensia și indecizia persistă: am lăsat cotoroanța vie dar ce înseamnă momentul când răsuflăm ușurați că „în sfârșit a luat Dumnezeu cotoroanța la el”, sau „în sfârșit s-a dus dracului cotoroanța”?
Nu e răsuflarea ușurată tot o complicitate la crimă cu circumstanța atenuantă că „ei bine, măcar n-am făcut-o cu mâinile noastre”?
Nu e răsuflarea ușurată mustrarea lui Matei că „ai poftit cu gândul, deci ai și comis păcatul în inima ta”?
Nu e răsuflarea ușurată rugăciunea lui Pilat? Slavă Călăului Ispășitor de Sus care poartă pe mâini sângele nostru?
Hai recunoașteți. Și eu pe măsură ce înaintez în vârstă mă surprind tot mai des cu „am scăpat și de ăsta”.
oxigen2 
Care e calculul sfânt al azs-ul care doarme cel puțin trei sferturi din sâmbătă sau ortodoxul care sfințește duminica până e turtă de beat?
Înseamnă „să fie de-un 5”. Adică Doamne știi că noi suntem supușii păcatului care nu pot de zece, dar poate iese de-un 5. Că doar n-am dormit chiar tot Sabatul și n-am trebăluit în Sfânta Duminică.
*ului
so truth! Răsuflu ușurat când un Jeffrey Dahmer este executat ori când poliția împușcă a crazy person cu ak47 ce trage aiurea pe străzi 🙂 în ciuda lui sapolsky
Țintești prea departe. Găsești și apropiați de care nu ți-ar părea rău să-i afli rătăciți printr-o divină comedie.