Și eu am Duhul

În Galateni 1, Pavel folosește patru prepoziții pentru a nega, sub aspecte subtil distincte, vreo filiație umană pentru proclamația lui – apó, diá, katá, pará (v. 1, 11, 12). Tot ce știe el despre Isus e de la Isus. Nu de la vreun Isus istoric prin intermediul vreunui martor, ci de la Isusul viu, prin comunicare directă.

Atunci cînd scrie în 1 Corinteni 11:23 „am primit de la Domnul”, Sinodala face bine să sublinieze singularul revelațional subliniat de Pavel: „eu de la Domnul am primit”. Pavel nu citează vreun document sau vreo tradiție care să conserve mantre. El îl citează pe Isusul ceresc. Și face asta încastrînd cuvintele Jertfei în propria învățătură cu privire la cum trebuie consumată Jertfa.

Celelalte două instanțe de invocare a unei opinii hristice, tot în 1 Corinteni (7:10-11 și 9:14), sînt și mai interesante. Divorț și bani – nimic revoluționar, nimic teologic, nimic revelațional. Doar două opinii halahice perfect rezonabile pentru un fariseu. Pavel își rezervă în ambele cazuri dreptul să extindă, să nuanțeze, să contrazică, să respingă pe de-a-ntregul dacă conjunctura o cere.

Nu e exclus ca mici colecții de logia hristice să fi început să circule deja. Sursele lor sînt clasice – exegeza sulurilor (Deuteronomul despre divorț și bani) și extazul mistic (răscroind creativ vechi idei). Pavel își rezervă în tot cazul dreptul să aibă propriile opinii, ba chiar să propună el însuși doctrină hristică.

„Și dacă l-am cunoscut pe uns kata sárka, acum nu-l mai cunoaștem kata sárka”. Israelul cărnii e cu totul irelevant în proclamația paulină. „În Hristos Isus, nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur”. Făptura cea nouă a lui Israel e Duhul. A fi în Hristos nu trece prin Isusul biografiei. E suficient să Duhnești.