Miros de Hristos, parfum de gnoză

Trăiți în dragoste, după cum și Unsul ne-a iubit și s-a dat pe sine pentru noi ca un prinos și ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu. E limbajul sacrificial al Vechiului Legămînt, desfășurat în perifrază pentru iubirea Unsului, sugerînd deja că „a trăi în dragoste” e a jertfi. Euodía e aroma plăcută a cărnii mistuite de Duh (nu stingeți Duhul!).

Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu… care răspîndește prin noi în orice loc mireasma cunoștinței (gnosis) lui. În adevăr, noi sîntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă (euodía) a Unsului – de la moarte spre moarte pentru cei ce sînt pe calea pierzării, de la viață spre viață pentru cei ce sînt pe calea mîntuirii. Participăm noi înșine la sacrificiul ambiguu al Hristului. Defilarea triumfală e spre flacăra de pe altar. Acolo, în focul veșnic, e pomul cunoștinței binelui și răului. Unsul miroase și a iad.

Am de toate și sînt în belșug. Sînt bogat de cînd am primit prin Epafrodit ce mi-ați trimis – un miros de bună mireasmă (euodía), o jertfă bine primită și plăcută lui Dumnezeu. Pînă să judece îngerii, trupul însîngerat al Unsului parfumează buzunarele apostolului. Pentru că Hristos a mirosit întotdeauna și a bani.

Cam asta e povestea.

Lasă un răspuns:

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.