Papa nu intelege sensul injuraturii de mama

24 ianuarie 2015 35 comentarii

Papa ar putea invata ceva de la romani: sensul injuraturii de mama. “Daca injuri pe cineva de mama, asteapta-te sa fi luat la pumni”. Intrebarea este: de ce ar injura cineva de mama.

Aici romanii pot sa dea lectii. Impresionantul noastru lexicon de injuraturi terminate in “ma-ti” insereaza de regula un simbol religios dupa predicat. Obiectul blasfemiei nu este mama pur si simplu, ci dumnezeii, hristosii, sfintii, crucea, anafura, coliva, lumanarea, icoana, s.a.ma.d. asociata cu ea. Ciudat este faptul ca o etnie care se mandreste cu ramanerea intru dreapta credinta este atat de prolifica in a folosii simbolurile credintei in declaratii obscene. Ca si cum crucea ma-ti nu este si crucea mamei mele. Sau poate nu este?

Adevarul este ca injuraturile sunt meme mai vechi decat crestinismul. Vocabularul crestin reprezinta doar mutatii si adaptari la conditii noi. La fel ca genele, memele au scrisa in ele istoria originilor. Ceea ce intrevedem in subtextul injuraturii de mama este prezenta unui totem matriarhal de care sunt legate geneza si identitatea unui inamic.

A in-jura este opusul la a con-jura. Cel care con-jura zeii sau spiritele stramosilor, o face de obicei impotriva unui alt trib, cu care se afla in conflict. Cel care in-jura aceiasi zei sau spirite, o face pentru a-i neutraliza. Obscenul desacralizeaza. Cele mai vechi imagini obscene apar in picturile rupestre. Nu este nici o indoiala ca aceste picturi apartin unor ritualuri magice. Obscenitatea rituala este magie indreptata impotriva altei magii.

Refuz sa cumpar delirul intelectual despre homo religiosus si antropologia sacrului. Sacrul este o institutie politica. Sacre sunt regele, patria, biserica, drapelul, razboiul “sfant”. Sacrul cere libertatea si sangele individului. Prostul crede si li se inchina.

Nici o putere nu poate rezista daca este in totalitate cinica. Cei de sus trebuie sa creada si ei intr-un fel pentru a fi crezuti de prostime, dar nu se pot cobori la nivelul ei. Aici este rolul intelectualului. El va elabora teorii despre nevoia de ritual si mit, sustinand ca fara acestea ordinea sociala s-ar prabusii.

Rezistenta nu poseda instrumentele intelectual-culturale ale puterii. Arma ei este cinismul. Rebelul rade de lucrurile sacre si le injura. Injuratura este o desacralizare a institutiilor care cer sangele, sudoarea si mintea lui. Este magia omului de rand impotriva totemurilor politico-religioase care incearca sa-l hipnotizeze.

Islamul se afla in varful unui vector politico-religios care incearca sa restaureze puterea politica a religiei. Aceasta restauratie nu are nimic religios in sine. Adevaratul conflict este intre Descartes si Marea Minciuna. Atunci cand societatea este polarizata intre o elita care a confiscat totul si restul lumii, puterea are nevoie de opiumul maselor. Democratia de spectacol te vrea prost. Este nevoie ca oamenilor sa li se ia armele intelectuale care pot legitima rezistenta.

Establismentul este multiculturalist si denunta universalismul ratiunii ca islamofobie, rasism, si imperialism cultural. Idea este sa ramana universalismul produselor Cola si a jucariilor electronice, dar tribalismul este un bun aliat. Intelectualii romani construiesc discursuri dadaiste despre nevoia de transcendent si redescoperirea sacrului. Omului de rand ii ramane injuratura, cinismul care dizolva sacrul in hohote de ras.

Batalia pentru libertate si adevar universal nu mai este purtata de elitele culturale. Scolile, media, cultura sunt vandute. Rezistenta este contra-culturala. Este Family Guy, South Park, filmul independent, pop-ateismul (noul ateism), satira groasa, incorectitudinea politica, intr-un cuvant, iconoclasmul. Impotriva acestora s-au unit establismentul politic si multiculturalismul, papa si capitalul, ortodoxia si omul de cultura, intr-un cuvant, toata breasla argintarilor lui Dimitrie.

Cred ca papa ne-a oferit un sfat pe jumatate. Cealalta jumatate ar fi: si cand veti fi luati la pumni, nu uitati sa intoarceti obrazul celalalt. Adevarul este ca atunci cand Isus a fost acuzat de blasfemie, nu le-a spus ucenicilor sa se pregateasca pentru pumni, si nici nu a repetat predica de pe munte. Sfatul lui a fost: vinde haina si cumpara sabie. Renunta la confort si pregateste-te de razboi.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , , , , , , , , , ,

Pozitia de supunere

20 ianuarie 2015 143 comentarii

Am primit de curand urmatorul email de la Marcus Crassus:

Florin Laiu a postat un link despre slujirea femeilor in biserici, sau ceva asemanator – un studiu despre hirotonirea femeilor… Am remarcat un comentariu al unei fete de 28 de ani…

Redau mai jos o parte din comentariul fetei-de-28-de-ani.

Toate lucrurile au fost facute ca femeia sa fie un simbol al creaturii si barbatul sa fie un simbol al Creatorului… De aceea frati si surori care ati sesizat ca hirotonirea femeii ca pastor reprezinta un pacat capital, va rog sa nu omiteti radacina acestui rau intamplat. Cand poporul a cerut un conducator omenesc in locul lui Dumnezeu nu reprezinta (sic) altceva decat femeia in locul Barbatului sau creatura in locul Creatorului… Poporul adventist repeta aceasta istorie trista….. creatura in locul Creatorului, femeia in locul Barbatului…

Fata are dreptate. Cu o singura exceptie: a asezat caruta inaintea cailor. Barbatul nu este simbolul Creatorului, asa cum femeia nu este simbolul creatiei. Dimpotriva, mitul Creatorului patriarh este o proiectie simbolica a politicii sexuale din Canaanul epocii bronzului. Fantoma acestei lumi de mult trecute ne bantuie in imaginea unui Dumnezeu alpha-male.

Sa incepem cu un episod familiar din viata lui Avraam.

Avraam a zis celui mai batran rob din casa lui, care era ingrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ti, te rog, mana sub coapsa mea; si te voi pune sa juri pe Domnul, Dumnezeul cerului si Dumnezeul pamantului ca nu vei lua fiului meu o nevasta dintre fetele canaanitilor, in mijlocul carora locuiesc… (Gen 24: 2.3; vezi si Gen 47:29).

Rabinii sunt in general de acord ca “sub coapsa” este un eufemism pentru Milah, penisul circumcis. Cine jura trebuie sa puna mana pe un obiect sacru. Robul pune mana pe Milahul batranesc asa cum crestinul pune mana pe crucea popii. Caracterul sacru al Milahului s-ar datora faptului ca circumcizia este semnul Legamantului.

Exista totusi o problema cu aceasta interpretare. Avraam nu spune “te voi pune sa juri pe semnul Legamantului” ci “te voi pune sa juri pe Domnul, Dumnezeul cerului si Dumnezeul pamantului”, adica pe Creator. La fel ca fata-de-28-de-ani, Avraam si robul sau cred ca simbolul Creatorului se afla “sub coapsa”. Urmand sfatul lui Spinoza: “non ridere, non lugere, neques destestari, sed intelligere”, nu vom rade ca Charlie Hebdo, nu vom plange ca fata-de-28-de-ani, nu vom detesta pornografia juramantului, ci vom incerca sa intelegem ce se intampla.

Prima explicatie care vine in minte este ca pro-creatia simbolizeaza Creatia. Intrucat se credea ca barbatul are “samanta” iar femeia este doar “brazda” sau “gazda”, (sau vre un alt cuvint de origine geto-dacica), in care este semanata samanta. Barbatul impartaseste o calitate divina, care explica si superioritatea lui morala – vir-tutea. “Ferice-acela… ce ca si Iacob sta var-tos”. Idiomul romanesc exprima intr-un cuvant cele doua calitati cardinale ale patriarhului biblic: virtutea si hiper-potenta sexuala.

Si totusi, Milahul lui Avraam este o departare de simbolurile falice ale Neoliticului. Baal este intr-adevar o divinitate hiper-sexuala. Yahveh manifesta o virilitate ascetica. Mai mult, cultele fertilitatii sunt condamnate hotarat in Biblie. Milahul exprima o mutatie in teologia politica.

Pentru a intelege aceasta mutatie, vom merge mai departe la continutul juramantului pe care Avraam il cere de la robul sau: “jura ca nu vei lua fiului meu o nevasta dintre fetele canaanitilor, in mijlocul carora locuiesc”. Rabbi Shlomo Ephraim ben Aaron Luntschitz explica astfel relatia intre asezarea mainii pe Milah si continutul juramantului: circumcizia simbolizeaza despartirea reproducerii de pofta sexuala. Fetele canaanite au mostenit dorintele sexuale puternice care l-au facut pe Ham/Canaan sa profite de Noe la betie (era mare criza de fete dupa potop). Recunoastem aici teme de mai tarziu: pericolul femeii straine, care trebuie indepartata cu orice pret, ca in Ezra 9; pacatul originar ca pofta sexuala, la Augustin; circumcizia femeii, in Islam; izolarea vestimentara sau excluderea femeii din spatiul public, in Islam si in Iudaismul Ortodox; conceptia imaculata; sexul doar pentru reproducere; obsesiile puritane; lista continua.

Toate acestea ofera impresia unei preocupari morale. In realitate, reprimarea dorintei are un caracter politic. Scopul este transformarea sexualitatii intr-o relatie de putere. Relatia intre Yahveh si Creatia sa, in special relatia cu Israel, este o relatie sexuala distilata in mod absolut la aspectul de dominatie masculina. Activitatea reproductiva a patriarhilor are ca scop sa genereze o posteritate careia sa-i “porunceasca” cu autoritate absoluta. Simbolul puterii regale este haremul. Scopul acestuia nu este satisfactia carnala, ci proiectia puterii. Yahveh i-a pus lui David la san sotiile stapanului sau. Absalom “a intrat” public la sotiile tatalui sau. Imparatul Siriei cere lui Ahab sa-i dea sotiile si ficele. Imparatul Asiriei ridica asediul Ierusalimului numai dupa ce Ezechia ii cedeaza haremul. Violul de razboi este ritualul invingatorului. Violul strainului, ca in Sodoma, este tot un ritual al puterii.

Femeia devine simbolul obedientei absolute. De aceea ritualul obedientei la barbat este “prosternarea”, adica pozitia de supunere a masculului mai slab in fata la alpha-male. Pozitia de supunere, intalnita la mamiferele gregare, este un ritual sexual, in care masculul se declara simbolic femela, pentru a evita coarnele masculului rival. Este interesant de observat cum a copiat religia si monarhia Orientului Mijlociu acest ritual. Nu doar prosternarea, dar si castrarea simbolica (circumcizia) este necesara pentru a nu starni mania lui Yahveh.

Milahul lui Avraam este simbolul divinitatii, pentru ca este un simbol teologic-politic. Este simbolul dominatiei absolute. Creatorul este vazut ca o divinitate super-masculina aflata intr-o relatie sado-masochista cu propria creatie. Merita sa ne intrebam in ce masura simbolurile de mai tarziu ale Creatorului: coarnele altarului, sulul Torei, filacteriile, crucea, sunt versiuni sublimate ale Milahului patriarhal. Ce-i lipseste femeii ca trebuie sa taca in biserica?

Sa revenim la timpul nostru cu un citat din Michel Foucault:

Underlying both the general theme that power represses sex and the idea that the law constitutes desire, one encoun­ters the same putative mechanics of power. It is defined in a strangely restrictive way, in that, to begin with, this power is poor in resources, sparing of its methods, monotonous in the tactics it utilizes, incapable of invention, and seemingly doomed always to repeat itself. Further, it is a power that only has the force of the negative on its side, a power to say no; in no condition to produce, capable only of posting limits, it is basically anti-energy. This is the paradox of its effective­ness: it is incapable of doing anything, except to render what it dominates incapable of doing anything either, except for what this power allows it to do. And finally, it is a power whose model is essentially juridical, centered on nothing more than the statement of the law and the operation of taboos. All the modes of domination, submission, and subju­gation are ultimately reduced to an effect of obedience. Why is this juridical notion of power, involving as it does the neglect of everything that makes for its productive effec­tiveness, its strategic resourcefulness, its positivity, so readily accepted? In a society such as ours, where the devices of power are so numerous, its rituals so visible, and its instru­ments ultimately so reliable, in this society that has been more imaginative, probably, than any other in creating devi­ous and supple mechanisms of power, what explains this tendency not to recognize the latter except in the negative and emaciated form of prohibition? Why are the deploy­ments of power reduced simply to the procedure of the law of interdiction?

Let me offer a general and tactical reason that seems self-­evident: power is tolerable only on condition that it mask a substantial part of itself. Its success is proportional to its ability to hide its own mechanisms. Would power be ac­cepted if it were entirely cynical? For it, secrecy is not in the nature of an abuse; it is indispensable to its operation. Not only because power imposes secrecy on those whom it domi­nates, but because it is perhaps just as indispensable to the latter: would they accept it if they did not see it as a mere limit placed on their desire, leaving a measure of freedom­ however slight-intact? Power as a pure limit set on freedom is, at least in our society, the general form of its acceptability.

Pentru cei care nu au avut rabdare sa citeasca tot pasajul, il voi reduce la o idee oarecum trunchiata. Represia sexuala ascunde adevaratul caracter si scop al puterii. Suntem facuti sa credem ca daca nu am acorda altora puterea sa limiteze libertatea noastra, am fi in pericol. Puterea nu este interesata decat de putere, dar vrea sa credem ca este interesata de conditia noastra morala, pentru a ne controla vietile cu consintamantul nostru.

Nici o societate, orcat de barbara, nu ar accepta omorarea cu pietre daca ar stii ca scopul ei este doar acela de a intarii puterea de viata si moarte a conducatorilor religiosi. Nici o biserica nu ar accepta controlul pastoral absolut, daca ar stii ca pastorul este preocupat doar de putere. Hirotonirea femeii nu ar fi o problema daca agenda politica a celor care i se opun ar fi clara. Creatia nu ar fi o sotie desculta si gravida in bucatarie, cu o vanataie sub ochi, daca fata-de-28-de-ani ar intelege natura politica a sexismului biblic. Dar creatia pare sa aiba Stockholm Syndrome.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , , , , , , ,

Nu va lasati creierele pe calea ferata

14 ianuarie 2015 32 comentarii

La ceremonia inmanarii premiului Darwin pentru soldatul care a devenit cobai voluntar, Darwin a luat cuvantul si a spus:

Cu cine voi asemana neamul acesta de oameni? Il voi asemena cu o turma de oi care trece calea ferata urmandu-si pastorii. Trenul se apropie cu viteza, locomotiva suiera strident, dar turma nu se opreste. Dupa ce bolidul a trecut, turma isi continua mersul compact lasand in urma creiere de oaie risipite pe calea ferata.

Dupa ceremonie, ucencii s-au apropiat de el si l-au intrebat: „talcuieste-ne pilda cu trenul si oile pe calea ferata”.

Darwin a luat din nou cuvantul si a spus:

Voua v-a fost dat sa intelegeti tainele selectiei naturale. Pentru ei, taina aceasta este acoperita de Creationismul Stiintific.

Asa cum v-a scris, dupa intelepciunea data lui, si fratele Dawkins, selectia actioneaza la nivelul genei. Supravietuirea genei de oaie depinde de supravietuirea turmei, mai degraba decat de cea a individului, si de decizia pastorului, mai degraba decat de cea a oii. De aceea instinctul de conservare al oii este instinctul de consevare a turmei. Oaia va alege sa moara mai degraba decat sa se rupa de turma, si turma va alege sa sacrifice un numar de oi, mai degraba decat sa se desparta de pastorii ei.

Omul este singurul animal care isi poate recicla instinctele prin cultura. Religia este instrumentul cel mai eficient. Revolutia pleistocenului a constat in transformarea omului din scavenger si culegator in vanator. Cultura picturilor rupestre, care se intindea din Spania pana in Romania si Franta, ne-a lasat urmele unor ritualuri elaborate prin care omul se identifica cu animalul de prada. Revolutia agrara, care a avut loc aproximativ acum 10.000 de ani, a reciclat instinctul de vanator in instinctul de turma. Instrumentul acestei transformari a fost credinta in zei, care a inlocuit religia totemica si shamanismul vanatorului-culegator. Oamenii au devenit “turma zeilor” pastorita de reprezentantii acestora, preotul si regele.

Manifestarea istorica extrema a co-dependentei oaie pastor a fost iudaismul. Trebuie sa recunoastem totusi ca profetii evrei au fost primii care au atacat aceasta relatie. Totusi, ea s-a pastrat in Crestinism, comunicata prin canalele paralele ale religiei si agriculturii, pana in secolul luminilor. Iarasi trebuie sa recunoastem ca evreii seculari au avut o contributie majora in victoria iluminismului. Acesta este si motivul pentru care evreii sunt subiectul favorit al teoriilor conspirative reactionare, de la Protocoalele Inteleptilor Sionului la Walter Veith.

Atunci, un profet evreu, care se scobea in nas sub crengile pomului vietii, s-a ridicat si a zis:

Capitalismul a eliberat taranul medieval din robia seniorului si a preotului. Proletarul e stapan pe forta lui de munca si poate sa o vanda cui vrea. Desi nu se bucura de educatia burgheza, proletarul nu are stupiditatea religioasa a taranului. Duminica bea bere si mananca mici in loc sa mearga la biserica. Cat despre burghez, religia lui este banul.

Atunci – intreba alt ucenic – cum au ajuns AZS sa aiba psihologie de turma in sec XX?

Evreul se mangaie pe barba si raspunse:

Religia este opiumul poporului. Literalismul Vechi-Testamentar a facut ca AZS sa devina o enclava Vechi-Testamentara in timpurile moderne. De asemenea, paranoia apocaliptica ii face pe AZS sa creada ca daca se desprind de turma vor fi victimele celor sapte plagi. Cat despre pastori, ei sunt clasa stapanitoare, membrii ai acelei elite pe care propria lor invatatura o numeste “fiara cu coarne de miel care vorbeste ca un balaur”.

Profetul scoase o hartie de sub surtucul peticit si citi cu accent german:

We feel that if anyone should recognize a debt of loyalty and service for the many courtesies and considerations received from the Department of Defense, we, as Adventists, are in a position to feel a debt of gratitude for these kind considerations. The type of voluntary service which is being offered to our boys in this research problem offers an excellent opportunity for these young men to render a service which will be of value not only to military medicine but to public health generally. I believe I speak not only the sentiments of our administrative group in this office, but also of our Adventist young men in the services, in observing that it should be regarded as a privilege to be identified with the significant advanced step in clinical research.

Aceste este, continua el, raspunsul lui Theodore R. Flaiz, secretar al Departamentului medical al Conferintei Generale catre Lt Colonel W. D. Tigertt, commantul unitatii medicale de la Fort Detrick. Tonul este acelasi pe care pastorii din Romania il foloseau, in acelasi timp, in corespondenta lor cu autoritatile marxiste, (evreul rosii), in timp ce tinerii lor infudau puscariile pentru aspecte tehnic-formale imprumutate din Iudaism si invatate de la aceiasi pastori.

Ucenicii au inceput sa rada si sa faca glume pe seama premiantului, care si-a lasat aripile in jos de rusine. Atunci s-a apropiat de ei un preot iezuit care avea o harca de Homo erectus pekinensis intr-o mana si fructul oprit in cealalta. Parea frantuz, si facea parte dintre ucencii lui Darwin si ai lui Isus, in acelasi timp. Preotul a ridicat mana si a spus:

Nu radeti. Crestinismul va fi salvat de Teoria Evolutiei.

Exista o impresie gresita cu privire la faptul ca Isus ne recomanda sa fim oi. Intr-adevar, Isus se adreseaza oilor si denunta pe pastori ca “hoti si talhari”. “Mai marii neamurilor stapanesc peste ei si oamenii ii numesc “eyergetes” – binefacatori. Intre voi sa nu fie asa”. Pildele lui recunosc o realitate bio-sociala. Dar Isus le recomanda ucenicilor sa recicleze instinctul gregar in instinct de sarpe/porumbel. Oaia care renunta la confortul stupid al turmei va supravietui intre lupi prin reciclarea instinctului gregar in intelepciunea sarpelui.

Sarpele nu este inteligent. “Intelepciunea” la care se refera Isus este suma instinctelor si dotarilor, care este una din cele mai formidabile mecanisme de supravietuire individuala in istoria vietii. Sarpele vede in infrarosu. In aparenta surd, are o ureche interioara care simte cele mai mici vibratii in nisip. Sarpele a renuntat la picioare pentru a se misca liber in orice mediu: pe pamant, sub pamant, in apa, in copaci, in scorburi. Sarpele nu are nevoie de turma si de pastor. Fiti dar intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii

In concluzie, Darwin a spus:

Multumim celor care au imbunatatit genomul lui Homo Sapiens lasandu-si creierele de oaie pe calea ferata.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , , , , , , , , , , , , ,

Tacerea Mieilor

13 ianuarie 2015 3 comentarii


images Versiune audio

Înregistrat sub Video Tagged with , , , , , , , ,

Parisul nu vrea cozonac

8 ianuarie 2015 261 comentarii

Un Voltaire modern a fost asasinat.

E comod (din punct de vedere politic si religios), sa spui ca ucigasul a fost un sociopat care nu reprezinta religia pe care o apara. Probabil ca nu o reprezinta. Cu siguranta ca nu reprezinta religia in general. In nici un caz Crestinsmul. Dar cine il omoara pe Voltaire nu o face in numele sau ci in numele dusmanului lui Voltaire, si dusmanul lui Voltaire e religia.

Ma numar printre cei chemati sa fie dusmanii lui Voltaire. Pentru ca sunt pastor, si Voltaire a ras de vocatia mea. Pentru ca reprezint credinta, si Voltaire este liber cugetator. Pentru ca a inspirat Revolutia Franceza, si Revolutia ne-a adus secularismul, (impreuna cu libertatea si drepturile universale ale omului). Am fost dusmanul lui Voltaire pentru ca Voltaire este dusmanul religiei.

Insa atunci cand binele si raul se polarizeaza, zonele gri se restrang si optiunile sunt limitate. Lumea se imparte astazi intre Voltaire si dusmanii lui Voltaire. De partea lui Voltaire sunt atei ca Dawkins si Harris, agnostici ca Neil Tyson si Bill Niles, bascaliosi ai religiei ca Bill Maher, eroi ca Ayan Hirsi Ali. Impotriva lui sunt toate religiile, cultura seculara a corectitudinii politice, multiculturalismul radical, Chamberlainii appeasement-ului tip coexist, extrema dreapta si stanga din orice tara.

Astazi vreau sa ma declar de partea lui Voltaire alaturi de atei, agnostici si liberi-cugetatori, pentru ca vreau sa fiu de partea binelui si impotriva raului. Altfel asi fi complice la moartea lui Charlie Hebdo.

S-a mai intamplat odata ca Parisul a iesit in strada inspirat de pana lui Voltaire. Prin virtutile Internetului, astazi toti suntem parizieni. Atentie slujitorii religiei: nu mai oferiti oamenilor cozonac in loc de paine. Ultima oara povestea asta s-a terminat la ghilotina.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , , , ,

Raport Financiar: Decembrie 2014

1 ianuarie 2015 Un comentariu

Mulțumim tuturor care ne-au susținut. Mergem înainte. Va dorim un an nou împlinit.

Dec 31, 2014 Donation From D.N. $400.00 USD
Dec 31, 2014 Donation From V.G. $150.00 USD
Dec 30, 2014 Donation From C.V. $20.00 USD
Dec 26, 2014 Donation From F.S.V. $999.00 USD
Dec 18, 2014 Donation From M.P. $100.00 USD Citește mai mult din acest articol

Înregistrat sub Anunțuri

Ideea periculoasa a lui Hawking III

1 ianuarie 2015 77 comentarii


images Versiune audio

Înregistrat sub Video Tagged with , , , , , , , , , , , ,

Ideea periculoasa a lui Hawking II

26 decembrie 2014 5 comentarii


images Versiune audio

Înregistrat sub Video Tagged with , , ,

Predatia sexuala este un ritual al puterii pastorale

23 decembrie 2014 88 comentarii

La noi in sat, pentru a scapa de saracie, trebuia sa te faci preot sau bandit. Eu am ales calea cea grea. Tu te-ai facut preot pentru ca nu ai curajul sa faci ce fac eu. (Dialog in The Good, the Bad and the Ugly)

Atunci cand a avut loc scandalul cu ringul de pedofilie din Rotherham, Slavoj Zizek a publicat un articol in The Guardian, in care sustine ca manifestarile de sado-masochism si pedofilie in structuri de putere religioasa au caracter ritual (inconstient) si sunt esentiale pentru perpetuarea acelor structuri: “it is not something that happens because the institution has to accommodate itself to the pathological realities of libidinal life in order to survive, but something that the institution itself needs in order to reproduce itself”.Teza lui Zizek deschide o fereastra neasteptata in directia scandalului sexual de la liceul teologic din Cluj.

O scurta incursiune in blogosfera este suficienta pentru a vedea ca marea majoritate a celor afectati de scandal vad o contradictie intre pozitia pastorala si delictul sexual. Si totusi, daca luam in serios ceea ce sugereaza psihanalistul Zizek, episodul de la Cluj exprima natura secreta a puterii pastorale si este ceva de care aceasta putere are nevoie ocazional pentru a se auto-perpetua.

Ce este pastoratia?

Pastorul s-a nascut atunci cand omul a descoperit o cale mai usoara decat vanatoarea. Animalul domestic este vanatul redus la dependenta de vanator. Pastorul ofera protectie si siguranta. Vanatul se auto-dezarmeaza si devine oaie. Creierul devine mai mic, inteligenta scade, mecanismele electrochimice aflate la baza reactiei “fugi sau lupta” se atrofiaza. Respectul mitic dintre vanat si vanator este inlocuit cu iubirea sado-masochista dintre pastor si turma. Ritualul totemic este inlocuit cu jertfirea mielului.

Domesticirea omului a avut loc acum 6000 de ani (Gen 3 ). Antropologii ne spun ca de atunci incoace omul a avut o evolutie paralela cu cea a animalelor de curte: creierul s-a micsorat, inteligenta a scazut, instinctele de luptator s-au tocit, nevoia de siguranta si dependenta fata de autoritate a crescut. Cea mai veche definitie a omului in textele antice este aceia de “turma a zeilor”. Dar “zeii sunt departe, sus”, pastorul langa noi. Omul domesticit s-a auto-dezarmat si s-a asezat sub toiagul pastorului.

Pastorul este un predator deghizat, care prefera sa domesticeasca vanatul mai degraba decat sa-si asume riscul vanatorii. Violenta bruta este sublimata intr-o relatie sado-masochista numita “iubire si grija pastorala”. Natura letala a acestei relatii este celebrata in episoade pe care cei neinitiati le considera accidente nefericite, dar pastorii (mai exact, aceia dintre ei care au fost initiati in secretul lor) le recunosc ca ritualuri negre ale puterii. Un astfel de ritual a fost Inchizitia – iubirea sadica care se manifesta prin tortura si omucidere.

In timpul nostru, ritualul negru al puterii pastorale este predatia sexuala.

Predatia pastorala nu este ocazionalul mar putred sau nelipsita uscatura din padurea verde. Nu este nici caderea accidentala a omului lui Dumnezeu, care a declarat razboi lui Satana si a calcat intr-un moment de neatentie pe mina lui favorita: sexul. In nici un caz nu este simptomul pastorului fals, un caz particular al erorii logice numite the true Scottman fallacy. Predatia sexuala pastorala este simbolul puterii pastorale.

Nu este pastorul cel care taie mielul? Nu merge pastorul cu mielul jupuit in valiza sa ceara autorizatia pentru a construii staulul? Nu este vinzarea turmei dovada ca cel care o vinde este pastor cu acte in regula?

Hai sa vorbim fara pilde. Cum explicam faptul ca predatorul pastoral este aproape fara exceptie preocupat de “reforma in imbracaminte”. Autoritatea arbitrara pe care capelanul liceului teologic o exercita asupra tinutei fetelor este simbolul unei sexualitati sado-masochiste. Puterea de a poruncii cuiva cum sa se imbrace este fata vizibila a puterii de a-i poruncii sa se dezbrace. Prima este dogma. A doua este ritualul secret. Dogmatica reformei in imbracaminte si liturgica dezbracarii in fata pastorului sunt expresii diferite ale aceleiasi puteri. Cine tunde oile are dreptul sa jupoaie mielul.

Exista candva un obicei, ca inainte de nunta, mireasa sa fie invitata de patriarhii bisercii intr-o camera separata, pentru a fi “inspectata”. Idea era ca mireasa nu aiba tinuta “necorespunzatoare” pentru o nunta crestina. Biata mireasa, care, asa cum sunt miresele, isi planuise toileta cu pasiune timp (si pret) de cateva luni, se expunea docila privirilor patriarhale, constienta ca cea mai usoara manifestare de independenta i-ar putea ruina ziua nuntii. In ce ma privea, nu puteam alunga sentimentul ca inspectia miresei era dezbracarea miresei, un viol simbolic, avand ca scop sa afirme dreptul seniorial al pastorului in ziua nuntii.

Sa trecem la alt aspect. Predatorul pastoral este de regula un puritan. De obicei, el vede pacatul sexual acolo unde altii nu vad nimic vinovat, il condamna de la amvon, si isi proteseaza turma impunand tot felul de restrictii arbitrare. Membrii sunt inclinati sa puna asemenea manifestari pe seama unei sensibilitati morale poate exagerata, dar care sta bine la omul lui Dumnezeu. Apoi explodeaza bomba. Omul lui Dumnezeu nu este doar la fel de “firesc” ca cei pe care-i condamna. Omul lui Dumnezeu este pe deasupra “ne-firesc”, adica pervers. Cum se explica contradictia?

Nu este nici o contradictie. Puritanismul pastorului este urmarea convertirii sexualitatii firesti in sexualitate sado-masochista. Aceasta convertire tine de mecanismul transformarii instinctului gregar in instinctul de predator. Animalul de turma devine lup sub blana de oaie. Inrudirea noastra cu alte primate ne poate da aici o lectie. Cimpanzeii sunt organizati in ierarhii patriarhale bazate pe putere si sex. Alpha-male exercita dreptul senioral asupra tuturor femelelor, in timp ce restul hoardei traieste dupa principii puritane. Cimpanzeii bonobo, dimpotriva, nu au relatii bazate pe putere si ierarhie sexuala, si traiesc dupa filosofia hippie. Omul se afla undeva intre bonobo si cimpanzeu. Marea majoritate sunt ca bonobo: nu fac politica, nu-si ucid semenul, fac sex de placere, si iubesc dezinteresat. Altii sunt ca cimpanzeii: energia sexuala este convertita in instinctul de predator care ridica un alpha-male deasupra hoardei.

Puritanismul pastorului este expresia convertirii sexualitatii in instinctul de alpha-male. De aceea dragostea lui se manifesta ca o dorinta de a controla, de a pune restrictii, de a umili si de a pedepsi comunitatea. Motivul este, asa cum am spus, dragostea. Tot dragostea este si motivul pentru care familia pastorului traieste intr-un iad vesnic. Este dragostea sado-masochista.

Episoadele aparent accidentale in care pastorul se dezvaluie ca un predator sexual sunt aspectele rituale prin care dragostea pastorala isi manifesta deschis caracterul sado-masochist. Este un paradox pentru membrul de rand, dar este si un semnal pentru alti colegi pastori-predatori, care vor face totul sa musamalizeze scandalul. Lupii se simt intre ei sub pielea de oaie. De aceea biserica catolica acopera preotii pedofili in timp condamna controlul nasterilor. De aceea atunci cand pastorul de tineret comite o “indiscretie”, pastorul senior rezolva problema “dupa Matei 18” cu o vizita care se termina cu iertarea victimei (da, ati citit bine, fata cere iertare si pastorii o iarta). De aceea conferintele care au umplut buzunarele lui Pippim finantand si obligand pastorii sa cumpere non-sensurile lui teologice, au fost dispuse sa treaca cu vederea crimele lui sexuale si sa sustina reabilitarea lui “in har”. Pentru ca a cere unei femei sa predea trupul ei pastorului, este la fel cu a cere membrilor sa predea mintea lor pastorului. Violul trupului este simbolic pentru violul mintii. Administratia nu a trecut cu vederea violul. L-a rasplatit.

Din acelasi motiv un molestator serial a fost canonizat ca sfant si icoana in Romania. Pentru ca a obliga o fetita sa stea in bratele unui batran cu vioara in mana, sau a jertfi o copilarie pentru o cariera in ora muzicala, sunt amandoua forme de abuz, dar respiratia grea a batranului este lectia pe care trebuie sa o invete fetita. Intrebati-l pe Joseph Smith. Sa inveti sa canti spre slava lui Dumnezeu inabusindu-ti o repulsie pe care nu o intelegi, sa te simti vinovata pentru motive pe care nu le intelegi, sa tagaduiesti tot ce este natural si sanatos in tine, sa omori orice elan tineresc, pentru un Stockholm syndrome in biserica, acesta este adevaratul scop al lectiei de vioara. Biserica nu a trecut cu vederea. A apreciat. O fetita sparta devine o oaie buna.

Zizek are dreptate. Scandalul de la Cluj nu este un accident. Este un ritual sinistru. Din cand in cand, cei care au stapanire peste suflet ne aduc aminte ca sunt si stapanii trupului. Sunt episoade scurte si rare (relativ) dar nu accidentale. Este ritualul puterii absolute pe care pastorul o exercita asupra turmei.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , , , ,

Ideea periculoasa a lui Hawking

19 decembrie 2014 38 comentarii

images Versiune audio

Înregistrat sub Video Tagged with , , ,

← Articole mai vechi

Articole mai noi →