Fascism ca la carte, științific

18 decembrie 2021 de 26 comentarii

Câtă vreme cățelul are loc să se mute, lupul nu e retras în colț.

În ciuda ciopârțirii brutale a limbajului, cățelul poate încă lătra la alt copac (one ‘ism’ at a time). Cenzura retrage lupul în colț.

Câtă vreme puii rămân ai părinților, cățelul și-i mută la altă școală. Când serviciile sociale vizitează coliba pentru că circulă povești cu hate speech din Biblie, lupul e împins la colț.

„Aport băiatu’ ” cățelul tolerează, „abort bitch” ridică sprânceana lupului din colț.

Diversitate.. dar nu pentru căței.

Ca și în alte ocazii care ne-au îmbogățit cultura cu zicala ‘don’t let a good crisis go to waste’, pandemia e folosită din plin pentru cotonogit căței.

Cu aceeași precizie ca revenirea lui Isus, ne regăsim la n-th-a încercare de a sfârși lumea cu încălzirea globală, la a 700-a zi din „15 days to slow the spread” și la debutul extratereștrilor în scena autorității care știe mai bine ce-i bine pentru tine.

Odată cu pandemia am văzut lipsa de autonomie a majorității națiunilor. Pentru un moment a căzut cortina și au încremenit marionetele. Am văzut cum federalizarea globală nu dă doar din gură ci are din plin mâinile la lucru. Centralizare UN, WHO, WEF, CDC, FDA etc încât să nu mai ai unde să scapi pe planeta asta de re-educare prin wokeism.
Problema e că ne jucăm cu mecanismul ultim de depresurizare socială: abilitatea de a găsi și a te muta în alt loc unde lucrurile sunt mai în concordanță cu principiile și valorile individului.
Federalizarea în US și globalizarea mai în general caută să distrugă însăși diversitatea socială pe care o predică.
Traiectoria pe care suntem: indivizii copleșiți care cedează autonomia statului. Națiuni copleșite care cedează autonomia marilor puteri. Mari puteri copleșite care cedează autonomia corporațiilor. Corporații copleșite care cedează autonomia la big tech. Big tech copleșit care cedează autonomia la AI. AI nu e copleșit pentru că e Tătucul Suprem V2.
De la AI încolo toți suntem doar niște oameni simpli. Să sperăm că vine direct cu noul testament.

Un alt fenomen din pandemie a fost retrăirea sentimentului prin care am trecut în procesul de părăsire a religiei de modă veche.
Pe românește: realizarea că am sărit din puț în lac iar mai pe englezește: pilula roșie nu a rămas locală infecției cu religie tradițională ci s-a extins si la cancerul matrixului secular.

O dezamăgire însoțită de senzație de dezgust și sufocare pe măsură ce conștientizam că lumea seculară nu e una cu lumea lipsită de religie, lumea adulților nu e pur rațională iar lipsa religiei nu e același lucru cu lipsa ideologiei și incoerenței.

Cu ‘mica dar colosala’ diferență că religia de modă veche o mai poți părăsi, dar religiei seculare nu i te mai poți sustrage. Pentru că religia seculară e așa mai ca islamul, unită cu statul, însăși societatea și camuflată sub eufemismul de ‘sistem’. O formă de fascism științific care deocamdată e la modă și se poartă dar în cele din urmă ne lămurim că și religiei ăsteia îi stă bine divorțată de stat.

Nu mai e destul sa fii doar om simplu, normie și să te naști cu drepturi. În noua religie trebuie să fii expert ca să ai pretenții în a gândi și a vorbi. Problema cu experții e că sunt atât de specializați și concentrați încât nu observă cum li se operează craca de sub picioare (hopefully nu de cei cu gender reassignment). ‘Trust the experts’ îi va bântui și pe experts când se vor găsi domenii cu care să fie abuzați la rândul lor de alți experts. Cum ar fi ăia versați în științele sociale.

Am fost martor la destul încât să-mi dau seama că religioșii științifici, ca și cei mistici, pot fi la fel de orbi, paralizați de frică și capabili de aceleași atrocități. Cei din urmă persistă în salvarea de suflete, cei dintâi după ultimul update salvează ‘conștiința’. Pentru că umanitatea e deja obsolete și a rămas ca petrolul: doar o rușine de vărsat în marea uitării.

Apogeul ironiei e nimeni altul decât Elon Musk. Individ care ușor ar trebui să mulțumească și pe cei alarmați de extincția omenirii și pe cei mai relaxați în privința extincției omenirii.
Tesla adresează problema încălzirii globale. Energie verde și manufacturing distruptive profitului din planned obsolescence.
Neuralink e speranța că va contribui la obiectivitate și agreement social pentru că îmbunătățește accesul la date și capacitățile cognitive ale tuturor. În același timp e speranța că vom fi una cu Tatăl. Tatăl AI.
SpaceX speră că vom stabili colonii în spațiu și vom avea backup și în alta parte decât pământ.
Nereligios, liberal social, excelentă etică de muncă, educat în multe discipline, avid după tehnologie, preocupat de toate temele salvării umanității, tocmai ce a vândut acțiuni să mulțumească progresiştii cu plata celei mai mari taxe anuale din istorie, plin de rezultate pozitive care nu au implicat tiranie și brutalitate față de omul de rând și totuși.. incapabil să mulțumească taman pe progresiștii preocupați de aceleași teme.
Motivul: e nesupus.
Din nou ajungem la miezul problemei. Nu îi e fascismului științific de extincția în viitor a omenirii cât îi e de supunerea în prezent a individului.

Cât despre intelectuali, sunt atât de speriați de fantoma extremei drepta religioase că văd la stânga doar copii cel mult silly dar în cele din urmă inocenți.

Tot aștept să fiu iluminat și eu de înțelegerea cum baubaul sare numai din dreapta. Dar până acum pare că și cu ‘The Science’ e tot ca la biserică. Tainele adânci îs ascunse de sugari, turma să urmeze spuma iar iluminarea pe care o aștept probabil vine doar când îmi îngădui să aud și șoptirile duhului sfânt.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , , , , , ,

Bau

10 decembrie 2021 de 37 comentarii

Știați că un homosexual iubitor de cărți și artă l-a salvat pe Isus?

Iată povestea, într-un segment de emisiune BBC de acum zece ani. Nu doar că artileristul britanic cu gusturi fine și curaj bine informat era un minoritar sexual, dar autorul extaziat de pictura lui della Francesca pe care îl citise era un agnostic distopist, consumator de mescalină și buddhism, cu probleme de vedere. Pentru că încurcate sînt căile Doamnei.

Fresca din Sansepolcro nu se găsește într-o biserică, ci într-o sală de consiliu dintr-un palazzo. Reprezentarea scenei biblice e intens anacronică și politizată. Isus poartă, de exemplu, stindardul sfîntului Gheorghe, cruciatul. E drapelul genovez, adoptat și de către englezi (unii zic că la sfîrșitul secolului al XII-lea, cînd genovezii făceau legea în Mediterana).

Huxley însuși citise tabloul ca inspirat de „religia Vieților lui Plutarh – care nu este creștinismul, ci o punere în valoare a ceea ce este admirabil în om”. Fusese cucerit de volumele lui della Francesca, mărturisind că ar fi dat oricînd un Giotto sau un Botticelli pe operele geometrice ale aretinului. Nu e de mirare că și un neoclasicist de talia lui Martinů a rezonat.

Pentru mine, două sînt farmecele frescei. În primul rînd, nu pot să pricep cu ce e îmbrăcat al doilea soldat (de la stînga la dreapta), despre care se spune că e un autoportret. Doar seminudul lui Isus mai e atît de bine conturat. În fine, nu știu multe reprezentări în care hristosul să fie mai relaxat, mai masculin, mai pus pe șotii. Abia trezit din somn, pare să fie gata să le zică veghetorilor „bau!”

Înregistrat sub Editorial

Un avort in Casa Domnului

10 decembrie 2021 de 14 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , ,

De ce nu se mai fac maimutele oameni

8 decembrie 2021 de 4 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with ,

De la lume adunate

2 decembrie 2021 de 8 comentarii

Nu doar Teresa de Ávila s-a nuntit vizionar cu iubitul Isus. Și Bernardo de Hoyos, iezuit de secol XVIII, a devenit Bernardo de Jesús. Și cică nu creștinismul a inventat corectitudinea politică.

Cu adevărat spectaculos în alegoreza lui Pavel din Galateni 4 e faptul că pare să știe de tradiția iudaică, surprinsă de Filon alexandrinul, potrivit căreia Sara a născut „vizitată” de Domnul (Gen 21:1), ba chiar cu verguria reconstituită supranatural. Spectaculos, pentru că trage de poveste pentru a include, pe modelul lui Ițic, și „născuții din Duh” în Israel, deși nu-i trece prin cap (precum lui Luca mai tîrziu) că și Isus s-ar fi putut naște din fecioară.

Augustin, într-un pasaj din De doctrina christiana, îndeamnă la revoluție: zice că creștinii n-au a se teme de filozofie, pentru că tot ce-i adevărat și bun a fost deținut ilegal de către greci. Logos-ul trebuie să-și recupereze averea ab iniustis possessoribus și s-o împartă bogaților cu Duhul.

„Societatea deschisă” e de fapt invenția lui Bergson – în Les deux sources de la morale et de la religion (1932). Zice evreul că doar o morală dinamică (era să zic progresistă) poate întemeia o societate deschisă. Și găsește resurse pentru dinamitarea moralei în mistica catolică. Nici nu mai trebuie să spun că volumul se închide cu cea mai bună definiție a universului: «une machine à faire des dieux».

Pe vremea cînd România încă nu exista, un oarecare Iancu Nicola publica la Iași un Manual de patriotizm (1829). Era, firește, o traducere – pentru că românul fură pînă și patriotismul de la alții. Pe contrapagina de titlu, traducătorul rezuma: „Afi cineva Patriot bun, este tot una afi și Hristian bun, și prin urmare și împlinitori poruncii cei mai mari alui Hristos, ce este iubirea cătră aproapele.” În mizeria asta încă ne scăldăm. Și da, patrioții români din epocă nu erau creștini, ci „hristiani” – principatele intrau în același an sub protectorat rusesc.

Înregistrat sub Editorial

Apocalipsa UAP

2 decembrie 2021 de 96 comentarii

Înregistrat sub Video

Narcisismul singularității

20 noiembrie 2021 de 3 comentarii

Zeitgeist-ul zilelor noastre face cârdășie strânsă cu imediatul și imperativul: ‘acum!’.
Curând nu-i mai zice arătător ci e degetul click, online-ul e nesfârșit clocot de dopamina iar livrarea amazon câștigă în cursa cu instantaneul.
Spiritul generației are așteptarea ca totul să se manifeste imediat.

Complăcuții știu o singură lege: dorește-ți și ți se va da, acum! Confortabili unde li s-a decis locul, zac abandonați dezmierdărilor șoptite că sunt importanți ca Dumnezeu iar nefericiții părinți au luat ca încurajată închinarea la copii: customer is our God.

Răsfățați cu atenție, pretind viitorul în vecinătatea iminentului și sfidează realitățile prezentului. Limitele prezentului sunt încăpățânări conservatoare. Viitorul e progresivist iar fascinația nu e atât de mult în potențialul viitorului cât în ‘fluiditatea’ lui.

Invitând prospectul unui viitor îndepărtat, explicăm extincția sexelor și explozia genurilor odată cu mutarea domiciliului omenirii în cloud.
E realitate sustenabilă binecuvântarea socialismului în lumea în care energia este din abundență, Dumnezeu vasăzică există pentru că AI e omniprezent, atotcunoscător și atotputernic iar individualitatea este în sfârșit depășită pentru că suntem una în singularity.
Mai mult de atât, spre toate ne îndreptăm în marș exponențial.

În acest context nici nu ai nevoie de conspirațiile elitelor ca să-ți pună lumea la cale ci e suficient destui adulți cu tantrum thunberg și fetiș submisiv pentru bla, bla, bla.
Adulții copii sunt naivi utopii unui viitor posibil și bat isteric din picioare că-l vor neapărat prezent. Acum!

Devine inacceptabil ca prezentul să fie supus lucrurilor ce iau timp. Radicalism politic? Acum! Resetarea economiei? Acum! Disciplinare si reeducare în lagărele corporațiilor? Acum! Toleranță absolută? Acum! Rezolvarea climei globale? Acum! Apocalipsa? Acum!

Zeitgeist-ul nutrește narcisismul singularității: totul să se cunoască, să întâmple și să se consume, acum!

Partea pesimistă e că mutația socială s-ar putea să nu știe de ‘acum!’ și din nou la risc e integritatea conștientului pe fila de istorie.
Partea optimistă e ca cei care trăiesc într-un viitor prea îndepărtat de obicei nu fac copii.. acum!
Timpul se va ocupa de sinteză și redresare spre mediană care în ultimă instanță e progresul calibrat corect. Genele prosperă în obiectivitatea lentă a prezentului decât în subiectivismul radical al viitorului.

Observ ca dezbaterea timpului la fundamente e între cei care sunt dispuși să ierte tot celor care sunt pentru progres cu orice preț și cei care insistă că scopul nu scuză mijloacele chiar sub amenințarea apocalipsei.
Ca unul care pricepe câte ceva din nuanțele ambelor poziții, aleg riscul să încline de partea inconștientului naturii decât spre intenția conștientului uman. E ceva diabolic în închisul ochilor celui care te înțelege.
E similară cu respectul pentru coerența rece a Dumnezeului impersonal și respingerea cinismul incoerent al unuia personal.
Sau parafrazez vorba lui Aurel Ionică: ferește-mă doamne de deștepți (conștienți) că de proști (inconștienți) mă feresc singur.
În lumea inconștienților mai driblezi dar pe a deștepților riști să nu o mai evadezi.

Cu mici excepții irelevante, aduc aminte că în cele din urmă toți suntem pentru progres. Am reușit ca societate să progresăm prin principiul ‘celui mai mare numitor comun’: rezumarea autorității și legislativului la ceea ce este evident și inteligibil majorității.
De ceva vreme participăm la un experiment de înlocuire al algoritmului societății.
Algoritmul simplu și elegant al modernismului, principiul celui mai mare numitor comun este înlocuit de un spaghetti complex postmodernist (intersectionality) care scrie cod pentru excepții și nu realizează că este deja victima unui ciclu infinit.

Stiința l-ar corecta dar surorii ce și-a impus întâietate, ‘The Science’ îi place să se afișeze fără cusur.. în hainele noi ale împăratului.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Homo-exit

18 noiembrie 2021 de 4 comentarii

Înregistrat sub Editorial

Dupa 220 de ani

15 noiembrie 2021 de 8 comentarii

John Adams

In anul 1801, Thomas Jefferson a anuntat victoria Revolutiei Americane. John Adams pierduse alegerile după primul termen și Jefferson i-a luat locul. Adams era federalist in timp ce Jefferson era democrat-republican. Cele două partide erau fiecare la beregata celuilalt și dezbaterile se încheiau uneori în dueluri letale. Filosofia lor politică era mutual ireconciliabilă. Fiecare candidat credea ca celalat era un pericol pentru reușita proiectului american. 

Însă Jefferson nu vorbea despre victoria lui. Adams cedează locul lui Jefferson fara obiectie, pentru ca credea în democrație mai mult decat în federalism. La data aceea, sistemul era destul de necopt pentru ca Adams să păstreze puterea dacă ar fi ales și partidul său era gata de lupta. Însă a ales sa respecte Constituția. Victoria pe care o anunța Jefferson era a lui Adams: America dovedise lumii ca democratia functioneaza. 

George Washington nu era la fel de optimist. In opinia lui, democratia americana avea o fisura care, daca nu era reparata, avea să ducă la prăbușirea ei. Washington era convins ca partidele politice sunt incompatibile cu Res-Publica, Lucrurile Comune. In timp, spunea el, partidele politice aveau să sacrifice interesul comun în lupta pentru putere. Cezarismul in Roma si Bonapartismul in Franta ofereau exemple clare cu privire la destinul republicii dominată de politică partizană. Grecii ne-au arătat cum se trece de la democrație la oligarhie și de la aceasta la tiranie. Intre timp, istoria ne-a oferit și alte exemple. Sfarsitul republicii din Weimar si ridicarea lui Adolf Hitler ne spune ca atunci când poporul devine conștient că este este mintit de politicieni și exploatat de oligarhi rezultatul nu este restabilirea democrației ci tirania harismatica.

Cine ignora istoria este condamnat sa o repete. 

Însă politica partizană nu era singurul pericol care umbrea victoria din 1801. Exista un alt pericol cu privire la care Washington, Adams si Jefferson erau in comun de acord. Părinții fondatori știau că problemele lumii vechi se datorau amestecului bisericii în politică și erau îngrijorați de faptul ca americanii, la fel ca atenienii cărora se adresa Pavel, erau “prea religiosi”. De aceea au avut grija sa stipuleze în Articolul VI din Constituția Statelor Unite că „nici un test religios nu va fi vreodată cerut ca o calificare pentru vreo funcție sau încredere publică din Statele Unite”. Primul Amendament al Constituției împiedică, de asemenea, Congresul Statelor Unite să facă orice fel de lege care să sustina o instituție religioasa  (clauza de stabilire), formulată de Jefferson în metafora zidului de despărțire. 

Res-Publica inseamna compromis, dar omul religios respinge compromisul. Pentru el, lumea se imparte intre cei care slujesc lui Dumnezeu si cei ai Satanei. Însă cand cineva crede ca votează “pentru Dumnezeu” cel care castiga e Diavolul.

Au trecut 220 de ani de la victoria Republicii pana ce primul președinte american a refuzat sa accepte rezultatul alegerilor. Revolutia Americana a pierdut, insa Trump nu este decat un simptom. Viața politică este dominată de lupta între două partide politice care sunt simple conspiratii ale puterii. Ambele promit sa refaca democrația pe care o saboteaza, aducand America pe pragul unui nou război civil, împărțind electoratul pentru probleme “culturale”, adica fictive. Unul face apel la un egalitarianism abstract, celalalt la un populism vulgar-religios.  Res-Publica a fost privatizata de oligarhi până la cele mai elementar comune lucruri, cum ar fi apa și aerul. Religia, privatizată și ea de oligarhia corporata, este elefantul din sufragerie pe care stânga îl ocolește diplomatic și dreapta îl calareste. Soarele apune din nou după o zi cum nu a mai fost vreodata și nimeni nu știe cand va răsări iarăși. Poate niciodata.

Cum spune poetul:

Greve, sânge, nebunie.

Foame,

Plânset mondial…

Pe când lasă-amurgul flăcări

Pe-un final ce se anunţă

Pe-un decor miliardar… (George Bacovia, Amurg).

Înregistrat sub Editorial Tagged with ,

Știința mai puțin exactă confirmă eficiența iadului

27 octombrie 2021 de 7 comentarii

În virtutea noii hermeneutici progresiste în care 2+2 e un subiect complicat iar black and white nu mai e așa negru pe alb ci e ‘Black and white’, prozeliții noii religii, așa numiții tehnocrați accelerază ritmul cunoașterii prin tranziția(sic) de la descoperirea științei, la producerea ei.
Cu umilință și consecvență, știința insistă nestingherită pe cărarea îngustă a autocorecției ca singură unealtă legitimă a cunoașterii, în schimb ce nerăbdătoare și tentată de potențialul adevărui absolut, versiunea coruptă din capul locului își proclamă dreptul la autoritate: ‘The Science’.

‘The Science’ e în acord cu science doar în principiu. În practică autocorecția necesită răbdarea sfinților și e birocrație exclusiv rezervată timpurilor bune; dar timpurile bune sunt un lux ce nu ni se mai permite. Argumentul nu este nou: vine sfârșitul, cei aleși au soluția iar tu ești prea limitat să înțelegi.

Trăim vremuri apocaliptice. Se ezită de la hazardarea unei date exacte, dar cu ceva timp în urmă mai aveam 12 ani, iar acum consensul e la fel de neschimbat și precis, negreșit 12 ani.
Ce e important e că suntem sub iminența focului ce va să cadă. Din cauză că am supărat Clima, care știm din vechiul testament, este capricioasă, are crize de isterie și poate fi copleșitor de răzbunătoare. Clima, pentru cei neinițiați: e de la Mama Natură, pentru ca tatăl de sus a fost dovedit patriarh toxic și pus sub cenzură, cancelled.
Și spun profeții de la amvonul cu diagonală: vor arde cu precădere cei care consumă carne. Ceva legătură cu gazele, metanul.
Dar de ei, mâncătorii de carne știam deja pentru ca au fost stabiliți încă de la măsuța cu nisip.

Nou e că nevaccinații vor avea un loc special în iad. Ni s-a descoperit de la cel cu porțile. Nu că ar fi cumpărat inclusiv terenul cu hotarul împărăției ci acel Gates doar cu numele, de care trebuie doar să ascultăm nu să-i și urmăm exemplul. Pentru că el este important, demn de research-ul în viața veșnică iar noi abia avem steluțe de carbon footprint-ul redus. Noi suntem doar vrednici de firmituri de gândaci și condamnați la mersul pe jos pentru că ne place prea mult cu jucăria în nisip și ne înmulțim de rămâne pământul vlăguit.
Îndrăznesc să concep că Gates e un fel de Isus, dar sigur cineva e nemulțumit de comparație pentru că Isus a ajutat semnificativ mai puțini oameni decât Microsoft, ong-urile și binefacerile lui Gates.

Tot nouă e nefericirea de a ți se opri norocul la intersecția greșită de identități: ești pe keto, nevaccinat, patriarh toxic și poate luminezi prea white atunci ai merita o intervenție personală: tot cu flacăra, dar de lumânare.

Desigur, dacă nu face sens ceva din cele spuse, e tot vina ta. Lipsa de empatie și judecată mai multă cu inima. Că doar simțind vine iluminarea și ajunge mintea limitată să cuprindă toate genurile și diversitatea recunoscută de The Science. Doar așa și dacă petreci destul timp cu playstation-ul încât e frustrant că nu ești deja uploadat în cloud pentru dezlegare totală la customizare.

Totuși există speranță. Cei care vor să ajungă în utopia seculară unde nu deții nimic și vei fi fericit, sau mai pe înțelesul celor old school: sunt străzi de aur iar pentru nematerialisti: virginele ard de nerăbdare, nu ia decât să bifezi câteva checkbox-uri.
Pasați tot ce aveți, nu vă răzvrătiți în lockdown, nu contraziceți pastorul de la amvonul cu diagonală, aveți grija de aproapele vostru (grijă să poarte corect masca) și mai presus de toate: fă-ți partea și vaccinează-te, că doar nu ești conspiraționist și poate (de)curge altceva decât duh sfânt.
Vaccinul e marea cernere; grâul de neghină, oile de capre, curați de necurați sau mai puțin figurat cum place istoriei: umani de inumani.

Morala 1: știi ce vremuri trăiești când lipsa coerenței intelectuale e de nepătruns decât de comic și poezie.

Morala 2: onorabilă e introspecția când ‘The Science’ devine sursă abundentă de ipocrizie, comic și sarcasm, loc de obicei ferm bătătorit de analele religiei. Comicul e un indicator bun de datorii excesive neachitate autocorecției.

Morala 3: ‘The Science’ are raiul pavat cu bune intenții.
Cu riscul punerii în pericol a ‘safe space-ului’ cititorului, îndrăznesc să speculez că deși e lungă lista cu reproșuri ce se poate aduce creștinismului, totuși deține un anumit mecanism de autocorecție care tinde să-l redreseze de-a lungul timpului: acceptă imperfecțiunea și respinge că utopia e posibilă ‘pe acest pământ’.
De cealaltă parte, ‘The Science’ e pe traiectoria convingerii sporite că atingerea perfecțiunii, eliminarea incertitudinilor și posibilitatea ‘prevenirii răului’ sunt ‘demonstrabile științific’, posibile și în cele din urmă imperativ necesare.

Morala 4: referitor la multiplele dificultăți pe care omenirea trebuie să le înfrunte: poate filozofia lui Musk de a porni cu axioma de maximizare a autonomiei individuale iar soluțiile care rezultă să nu fie dependente de tiranie, e superioară filozofiei tehnocraților de a porni de la axioma controlului individului pentru ca soluțiile rezultate să fie simple și multiple.
Prima are măcar un potențial de reușită, cealaltă este repetarea aceleiași vechi idei în așteptarea unui rezultat diferit.

Concluzie: interpretarea mai abstractă a ideii ca poți argumenta orice cu biblia e ca omul își face religie din orice.
Dacă dumnezeul potrivit nu există, trebuie inventat.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , , , , ,

← Articole mai vechi

Articole mai noi →