Doublethink

images Versiune audio

Supunere

images Versiune audio

De ce nu pot vedea toti hainele Imparatului

images Versiune audio

Saga sectantilor

Cu totii stim ca in ciuda pretentiilor de liberatate de expresie, gandire si alte alea,  O2 este un site adventist. Doar ca in ultima vreme acest aspect a devenit vizibil intr-un mod care strica aerul si n-are nicio treaba cu oxigenul.

De ani de zile cele mai „importante” si dezbatute topicuri sunt cele legate de young earth creationism. Tin sa-i aduc aminte gazdei noastre (si altora in egala masura) ca preocuparea pentru literalismul celor sase zile ale Facerii este pur sectara si nu este un fenomen generalizat postdarwinian. O lectura transversala a istoriei dogmei iti arata ca nici macar crestinii de secol doi nu credeau in literalismul Genezei, ba mai rau erau unii (morti ca martiri ulterior) care nu credeau ca exista suport biblic nici pentru creatia ex nihilo.

In acelasi spirit sectar, se cauta urma adevaratilor crestini pe calea unui landmarkism adventist si ni se servesc periodic glume precum: adventismul este cale spre reforma crestinismului sau ADN-ul adventist al pionierilor incuraja cercetarea rationala. Acum ca adventismul este la ani lumina de crestinismul istoric este clar pentru oricine are o minima cultura teologica. Care cultura teologica, scuzati-mi aroganta, lipseste din majoritatea dezbaterilor de pe zona. La fel cum unchiu’ Lucian nu are treaba cu stiinta, fratele Edi pretinde ca ar fi inteles ceva din Calvin sau Augustin, pe care adesea ii desfigureaza pana la nerecunoastere.

Se cere biserica inapoi, dar in spiritul propriei eclezilogii – biserica sunt „ei” si revendicarea rezulta intr-un non-sens. Pe de alta parte, nu suportam institutiile bisericesti, dar vrem sa occupy church. Adventismul este axis mundi – poti fi ne-adventist, ex-adventist, adventist de Romania sau post-adventist.

De asemenea, nu cred ca trebuie de fel argumentat ca singurul motiv pentru care adventismul este mentionat pana la greata tine de imbibarea extrem de subiectiva a oricarui dialog cu evocarile personale ale mediului bisericesc adventist. Lecturi de referinta de care se face misto sau la care se face aluzie sunt, fireste, Semnele timpului sau Spectrum Magazine. Iar glumele savuroase sunt cele din Troparul, care privesc pastori…aaa…sa ghicim…adventisti.

In dialogul sau cu Beni Plesa cu privire la Sabat, Edi ne arata ca a ramas un sectant. Pentru Edi Constantinescu nu este neaparat relevant Iisusul istoric, dar este revoltator de relevant daca din punct de vedere istoric biserica primara tinea sabatul. Si cu atat mai amuzant, cu cat in teologia lui Edi, Sabatul nu pare a avea vreo relevanta.

Acum serios baieti: Nu v-ati saturat de adventism? Nu va este rusine?

Groupthink

images Versiune audio

Darwin vs Augustin

images Versiune audio

Isus vs Darwin: Razboiul Pestilor

images Versiune audio

Mitul Exploziei din Cambrian

images Versiune audio

Miscarea Intelligent Design trebuie judecata dupa roade

Hegel spune ca pe masura ce Dumnezeu este obiectivizat, creste alienarea omului, iar institutiile politico-religioase devin tot mai corupte si tiranice.

O sa ofer un exemplu.

Undeva are loc o mutatie si omul afla ca are cancer. Dumnezeu poate sa joace aici doua roluri distincte si opuse unul altuia.

A. Dumnezeu lucreaza din-afara. Bolnavul cere pastorului si batranilor bisericii (institutia corupta/tiranica), sa faca ungerea, marturiseste ca s-a mai uitat in Sabat la meci, a vorbit de rau conducerea, etc., pacatele ii sunt iertate (caci mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit), si acum asteapta ca Dumnezeu sa traga sfoara supra-naturala, sa repare designul stricat de Satana. Dumnezeu nu trage sfoara respectiva, de unde concluzia ca a tras alta sfoara: a fost voia lui ca fratele sa aiba cancer, pentru ca asa este mai bine, o sa ne explice Isus in cer, etc. Dumnezeu este o forta care lucreaza dinafara.

B. Dumnezeu lucreaza dinlauntru. Omul incepe lupta cu nefiinta, face chemo, cauta vindecare sau sa-si prelungeasca viata si sa-i dea sens dincolo de moarte. Dumnezeu este o forta care lucreaza din-launtru.

Religia organizata este Antichristul. Dumnezeu este obiectivizat intr-o institutie corupta/tiranica. Aceasta institutie are nevoie sa demonstreze ca Dumnezeu este o forta in-afara care trage sfori, pentru ca sforile trec si prin mainile ei. Daca Dumnezeu lucreaza din-launtru in-afara, omul este liber. Daca Dumnezeu lucreaza din-afara, omul trebuie sa-si supuna vointa unei puteri exterioare. Intrucat pe Dumnezeu nimeni nu l-a vazut, (in afara de Petrache Lupu si inca cativa), pana la urma ajungi tot pe mana sfintilor.

Biserica are nevoie sa demonstreze ca Dumnezeu trage sfori, in colaborare cu biserica (vezi „Experiente pe Calea Ingusta”, multumesc Paul). Argumentul „stiintific” pentru sfori este Intelligent Design.

Scopul este politic. Dovada: Rusia a interzis predarea evolutiei in scoli, Romania (biserica+politicieni corupti +prosti da’ multi), a facut la fel, tarile Islamice la fel, extrema dreapta crestina in US cheltuieste sute de milioane sa introduca idea “numai o teorie” si “predarea controversei” in scoli.

Feriti-va de profeti mincinosi. Ii veti cunoaste dupa roade.

Random vs. random

Trebuie sa ofer cateva informatii suplimentare cu privire la exemplul cu sahul aleatoriu.

O sa incep cu problemele conceptului Intelligent Design.

Ideea unui scop sau finalitati in univers este valida din punct de vedere filosofic sau ca intuitie personala. Eu insumi am sustinut-o in repetate randuri. Ceea ce resping este ID ca obiect al stiintei. De exemplu, Ps 19 este valid ca teologie poetica, dar nu ca astronomie.

ID are la baza argumentul din ignoranta: daca ceva nu poate fi explicat la un moment istoric dat inseamna ca are in mod necesar o explicatie supranaturala. Argumentul este invalid din punct de vedere logic. Din punct de vedere teologic, cred ca a venit vremea sa nu mai vedem in Dumnezeu un shaman cosmic.

Exista doua intrebari distincte. Prima este daca avem dovezi ca exista un proces natural de crestere a informatiei in istoria universului si a vietii. A doua este daca intelegem mecanismul natural al acestui proces.

Cu privire la prima intrebare, raspunsul este da, fara echivoc. Avem dovada ca universul a evoluat de la o supa de fotoni si electroni, la primii atomi de hidrogen, heliu si litiu, apoi la elementele din tabelul periodic si, in cele din urma, la compusi prebiotici.

Acest proces reprezinta o crestere in informatie. Intelegem mecanismul natural al procesului. Intelegem procesul nucleosintezei in stele si chimia carbonului. Intelegem cum s-au format sorii si planetele, cum apare abundenta de apa si oxigen in nebuloasa primara, cum au aparut compusii prebiotici in sistemul solar. Intelegem desemenea ca acest proces a avut loc pe baza legilor fizicii asa cum sunt intelese astazi, fara interventie supranaturala. Legea entropiei va duce probabil universul la stare de echilibru, dar asta va avea loc peste trilioane de ani.

Sa trecem la viata.

Sistemul solar abunda de compusi prebiotic care au aparut natural.

Dupa decenii de explorare a planetei Marte, exista consensul ca probabilitatea ca Marte sa fi avut viata microbiala este foarte mare. Descoperirea de structuri care au morfologia identica cu stromatolite si microbialite de pe pamant, implica o probabilitate mai mica de 0,004% ca acestea sa nu fie de origine biologica. Viata nu este o creatie speciala pe planeta noastra.

Istoria vietii, asa cum o cunoastem din raportul fosilelor, incepe cu procariote, continua cu eukariote apoi organisme multicelulare, explozia cambrianului si, in sfarsit, cei 500k de evolutie multicelulara. Acest proces reprezinta o crestere in informatie.

Intrebarea este daca intelegem mecanismul cresterii informatiei in istoria vietii.

Raspunsul corect este ca intelegem in parte. Stim de exemplu ca informatia nu se “scurge” doar de la ADN – ARN – proteina, ci si invers. Stim ca genele se pot dubla accidental, dublura fiind supusa la mutatii ulterioare. Invocare entropiei nu tine apa. Cresterea informatiei necesita surse de energie externa, care sunt furnizate de soare si geologia activa a pamantului. Pana la starea de echilibru mai sunt miliarde de ani.

Stiinta cauta raspunsuri naturale. ID sugereaza ca stiinta ar trebui sa se opreasca din cautari si sa accepte supranaturalul. Este evul mediu deghizat in scepticism filosofic.

Si acum sa explic exemplul cu sahul.

Diferenta intre jocul de sah si evolutie este aceia ca jocul nu se reproduce. O combinatie victorioasa este uitata in jocul urmator. Ce s-ar intampa daca programul ar selecta combinatiile victorioase sa fie repetate de cate ori circumstantele se repeta? De exemplu, un sah la rege cu o tura si un pion. Sau o configuratie care duce la eliminarea reginei de la inceputul jocului? Raspunsul simplu este ca asa functioneaza un program de sah. Programul nu gandeste, ci alege miscarea care intr-o anumita configuratie este cea mai probabila sa duca la victorie. Pe ce se bazeaza alegerea? Pe analiza statistica a tuturor jocurilor stocate in memoria programului.

Dar tocmai asta se intampla in istoria vietii. O miscare norocoasa este selectata sa ramana in memoria ADN. Atunci cand un organism se reproduce, are loc re-aranjarea partiala a alelelor prin crossing over si mutatii, care este un joc orb. Alele victorioase intr-un anumit mediu, sunt selectate sa ramana in memoria genetica a populatiei care traieste in acel mediu. Procesul continua in spirala.

Exemplul clasic : broasca.

S-ar spune ca broastele sunt verzi pentru a se confunda cu mediul si a nu fi mancate de barza, si ca au burta alba ca sa nu fie mancate de stiuca. Adevarul este ca barza si stiuca au selectat culoarea verde/alba mancand indivizii care aveau alte alele decat ale broastelor fara culori de camuflaj. La randul ei, broasca „selecteaza” acuitatea vizuala la stiuca si barza.

Este randon vs random.