Isus nu a fost Lebensborn

Lebensborn (Izvorul Vieții) a fost o asociație înființată de SS al cărei scop era purificarea și perfecționarea rasei ariene prin relații extramaritale ale unor persoane clasificate ca ”sănătoase și pure rasial”. Lebensborn încuraja nașteri anonime de către femei nemăritate, și mijlocea adoptarea lor de către familii sănătoase și pure după aceleași criterii. (Wikipedia).

Deja vu. Mitul Ubermench-ului născut din păcatul imaculat al femeii care se dăruiește dezinteresat pentru puritatea și perfecțiunea rasei ariene are rădăcini la fel de adânci ca serbarea Crăciunului. Maria este o fecioară logodită (deci măritată de drept) care se dăruiește lui Dumnezeu pentru a naște omul perfect și salvatorul divin din puritatea rasială a familiei lui David și concepția imaculată cu Dumnezeu, iar soțul ei îl va adopta.

Omul modern privește ideea cu scepticism, nu pentru că nașterea unui copil fără tată i se pare imposibilă, ci tocmai pentru că este realizabilă. Admițând, în aceiași parametri, că partea masculină a concepției trebuie să fie un gamet cu cromozon Y fără strămoș comun, avem tehnologia să îl edităm în laborator. Într-un viitor previzibil, vom cunoaște care sunt genele pe care trebuie sau nu trebuie să le posede, și, voila, ecce homo.

Scepticismul modern provine din faptul că ideea a fost deja încercată prin selecție sexuală și, dacă ar fi să credem unele legende urbane despre Dr. Mengele, chiar prin inginerie genetică. Din fericire ne-am maturizat înainte de a avea acces la tehnologii noi. Nu mai așteptăm mântuirea de la Übermensch. Dimpotrivă, ne temem.

Este însă nașterea din fecioară necesară pentru Întruparea Divinității? Marcu, cel mai vechi evanghelist, nu știe nimic despre ea. Ioan, ultimul evanghelist, și primul care se ocupă de teologia Întrupării, o ignoră.

Pavel, autorul celor mai timpurii scrieri ale NT și părintele teologiei Întrupării, nu spune nimic despre nașterea din fecioară. Argumentele lui în favoarea divinității lui Isus sunt învierera și, paradoxal, felul în care a murit.

Matei și Luca introduc episodul nașterii din fecioară într-un context plin de contradicții. Amândoi încearcă să demonstreze, în două rapoarte care se exclud mutual, că Iosif a fost un iudeu pur sânge și membru al dinastiei lui David, iar Isus a fost fiul lui. Pentru ca apoi să susțină că Isus nu a fost de fapt fiul lui Iosif, ci fiul biologic al lui Dumnezeu. Contradicția este ușor de rezolvat dacă luăm în considerare că Matei și Luca scriau în contextul în care ideea că Isus se născuse dintr-un viol al Mariei de către un legionar numit Pantera devenise principalul argument împotriva mesianității lui. Atât genealogia lui Isus din David prin Iosif cât și nașterera miraculoasă din fecioară au scopul comun de a răspunde acuzației că Isus era fiul natural al lui Pantera.

Dacă Isus era fiul nelegitim al unui Roman, Maria trebuia omorâtă cu pietre, chiar dacă fusese victima unui viol. Nu numai că Isus nu avea dreptul să se proclame Mesia, dar nu avea nici măcar dreptul la existență. Numai prezența romanilor îi împiedica pe zeloții iudei să pună mâna pe pietre.

Vă invit pentru o clipă să vă imaginați că Isus a fost cu adevărat fiul lui Pantera. Anticipez pulsul ridicat și reacția indignată: ”cum poți să sugerezi o asemenea blasfemie”. Tocmai ați dovedit că aveți mentalitatea celor care au strigat ”răstignește-l” în piața din Ierusalim.

Imaginați-vă ca Isus s-a născut într-un WC public unde doi refugiați numiți Iosif și Maria au plătit câțiva cenți femeii de servici ca să-i lase să petreacă noaptea înlăuntru. ”Cum îți permiți? Fiul lui Dumnezeu s-a născut în lumina cerească a ieslei”. De ce ne temem să spunem grajd? De ce avem nevoie de imaginea kitch a ieslei cu beculețe de la supermarket sau din holul bisericii, într-o lume în care oameni disperați dorm în WC-uri. De ce avem nevoie de imaginea arhetipală a fecioarei într-o lume în care o femeie dă naștere într-un lagăr african copilului rezultat dintr-un viol soldățesc de gang? De ce cîntați Stille Nacht cand e teroare noaptea?

Nu vreau să susțin că Isus este fiul lui Pantera, dar dacă nu înțelegem că Omul-Dumnezeu se poate naște din tragedia banală a unei țărănci violate de o armată de ocupație, se poate naște în WC-ul unui aeroport internațional sau intr-un lagăr african, înseamnă că nu există speranță pentru om.

Și-astăzi dup-aceleași legi,
Te-ntrupezi fără s-alegi

Fraza de mai sus a fost ștearsă dintr-o carte de imnuri ciopârțită pentru ca biserica să poată pune copy-right pe ce nu-i aparține. Motivul invocat a fost acela că imnurile trebuie aduse în prezent. Mesajul pentru timpul prezent se află în cele două versuri șterse. Suspectez însă că aici este vorba despre un reflex freudian. Ciopârțitorii cred în Lebensborn. Nu cred că legea Întrupării este ”fară s-alegi”. Ei cred că salvarea vine doar de sus în jos. Cu alte cuvinte, ei nu cred că noi ne putem salva fără ei.

Imaginea unui cuplu flămând, disperat, și obosit, care se adăposteste într-un grajd să nască, într-o lume în care reproducerea este un blestem fiziologc ca la muște sau buruieni, nu pare imaginea potrivită pentru o felicitare de Crăciun. Așa cum imaginea unei femei desperate cu un copil slab a cărui supraviețuire este improbabilă, nu se potrivește cu muzica și decorul de la supermarket și de la biserică. Dar scopul unei asemenea imagini nu este să provoace milă ci să provoace speranță. Acum două milenii, copilul a supraviețuit, impotriva oricărei șanse. Mai mult, a învins. Omul va supraviețui și, mai mult, va învinge.

Crăciun fericit.