Regula jocului

Peter Sloterdijk (Critica Rațiunii Cinice, 1983) susține că modul prezent de funcționare al structurilor de putere este cinismul. Critica clasica a puterii consta în demascarea distantei dintre ideologie și realitate. Acum, subiectul cinic este destul de conștient de distanța dintre masca ideologică și realitatea socială, dar, totuși, insistă asupra măștii. Noi știm ca ei ne mint, ei știu că noi știm, noi știm că ei știu că noi știm… etc. Aceasta este regula jocului.

Din cauza aceasta, procedura critică-ideologică clasică – smulgerea măștii – este imposibilă, mai precis zadarnică, în timpul nostru. Pericolul pentru rațiunea cinică apare atunci când cineva nu respectă regula jocului.

Așa se explică scandalul creat de raportul analistei Salveen Richter către clienții grupului financiar Goldman Sachs, întitulat The Genome Revolution. Richter a explicat clienților că dacă investesc în biotehnologie trebuie să fie foarte atenți pentru că investițiile lor riscă să aducă vindecare și să salveze vieți, și asta nu e bine pentru business. „Este vindecarea pacienților un model de afaceri durabil?” întreabă Richter fără să roșească și le explică de ce nu este.

Potențialul de a furniza vindecarea cu o singură lovitură este unul dintre cele mai atractive aspecte ale terapiei genice, terapiei celulare în genetică și editării genetice. Cu toate acestea, astfel de tratamente oferă o perspectivă foarte diferită în ceea ce privește veniturile recurente în comparație cu terapiile cronice.

Pacientul vindecat „cu o singură lovitură” nu este o investiție pe termen lung. Ca argument, ea citează tratamentul produs de Gilead Sciences pentru hepatita C. Rata de vindecare este peste 90% dar compania a pierdut 8 miliarde de dolari în ultimii 3 ani din cauză că pacienții vindecați nu au mai fost dependenți de tratament. Partea ce mai rea este însă că a scăzut numărul purtătorilor virusului (te întrebi cine este în spatele mișcării antivaccin) și modelul de afaceri durabil are nevoie ca virusul să zburde liber.

În cazul bolilor infecțioase, cum ar fi hepatita C, tratarea pacienților existenți reduce și numărul de purtători capabili să transmită virusul la noi pacienți, astfel că și numărul incidențelor scade.

Richter a surprins și scandalizat prin cinismul ideilor exprimate.  Însă – întreb – chiar a fost cineva surprins și scandalizat să afle că acestea sunt ideile ne-exprimate ale unei firme de investiții? Scandalul a fost provocat de faptul că Richter a încălcat regula jocului. Știm că fiecare dintre noi este doar un asset sau un liability pentru corporații, bănci, biserici, politicieni, activiști, slujitori publici. Le cerem însă să păstreze măștile și ne facem că credem.

Lumea ar fi preferat ca Richter să spună că există probleme etice cu manipularea genomului. Că există o îngrijorare legitimă cu privire la consecințele sociale ale biotehnologiei. Putea, de ce nu, să apeleze la prejudecăți religioase: ne băgăm degetele în lucrarea lui Dumnezeu.

Nu că ar fi crezut cineva. Credem în schimb în regula măștilor pentru continuarea jocului. Motivul e simplu: nu cunoaștem alt joc și ne temem să încercăm unul nou.