Pastorul si Comisarul

In vara anului 1940 o masina neagra a oprit in fata unei statiuni agricole experimentale din Ukraina. Din ea au coborat cativa oameni imbracati in nelipsita haina de piele si l-au invitat pe biologul sovietic de reputatie internationala Nikolai Vavilov sa-i insoteasca la Moscova in vederea unei afaceri urgente. Pe drum Vavilov a aflat ca se afla in compania NKDV-ului si ca fusese arestat pentru inalta tradare si sabotarea agriculturii socialiste.

Procesul a durat cinci minute si Vavilov a fost condmnat la moarte. Clementa stalinista a comutat pedeapsa la inchisoare unde biologul sovietic a murit emaciat in 1943.

Vavilov era un botanist renumit care si-a dedicat viata combaterii foametei la nivel global prin optimizarea genetica a culturilor. Este recunoscut in istoria botanicii ca primul naturalist care a identificat centrele de origine al plantelor cultivate. A fost de asemenea unul din pionierii agronomiei si recipientul celei mai inalte distinctii acordate in statul sovietic, premiul Lenin. Ce cap de acuzatie putea sta in fata unui asemenea profil?

Raspunsul este simplu: Vavilov era genetician.

Teroarea rosie impotriva geneticii a durat peste doua decenii si a dus la executarea, internarea si, in cel mai fericit caz, concedierea a zeci de profesori si cercetatori. Actiunea a fost declansata si condusa de Trofim Lisenko, “savantul descult”, un proletar intelectual protejat al lui Stalin si ridicat din umbra in mod ironic chiar de Vavilov.

Absurdul in acest razboi intelectual nu era intoleranta. Teroarea tinea de insasi logica revolutiei, dar are de a face cu ideologia. Genetica are de a face cu faptele nu cu ideologia. URSS a avut multe pacate dar nu a fost impotriva stiintei. Ce a determinat teroarea impotriva geneticii?

Inainte de a raspunde trebuie sa remarcam ca istoria lui Vavilov este un deja vue. Cati dintre noi nu considera un act de indisciplina eclesiastica pasibila de sanctiuni administrative (bine ca nu avem NKDV), daca cineva nu este destul de ignorant, sarlatan, sau schizoid pentru a nega realitati indubitabile din domeniul geologiei sau geneticii?

Intelegerea fenomenului Lisenko ne ajuta sa gasim sens in absurdul din ograda noastra. Pentru aceasta trebuie sa mergem la plenara lucratorilor in agricultura desfasurata la Kremlin in 1935 si sa ascultam incheierea expunerii lui Lisenko, comisarul pentru agricultura, biologie si stiinte medicale.

Atat inlauntrul lumii stiintifice cat si in afara ei, dusmanul de clasa ramane dusman, chiar si atunci cand este om de stiinta.

Afirmatia de mai sus l-a facut pe Stalin sa sara in picioare aplaudand si sa strige “bravo tovarase Lysenko”. Era lumina verde pentru declansarea teroarei in laborator.

Incercati sa refrazati afirmatia lui Lisenko in modul urmator:

Atat inlauntrul lumii stiintifice cat si inafara ei, dusmanul Cuvantului lui Dumnezeu ramane dusman, chiar si atunci cand este om de stiinta.

Suna familiar? Amin frate comisar.

Pentru a intelege ce au in comun pastorul si comisarul, va invit sa sapam mai adanc. Razboiul impotriva geneticii este declansat in ambele cazuri de trei cauze identice.

1. Lamarckismul. Karl Marx a adoptat teoria lui Lamarck pentru ca Marxismul visa la o transformare fara limite a omului si naturii in contextul revolutiei. Ereditatea pune limite in fata unei asemenea ambitii. Lamarck credea ca evolutia a avut loc prin transmiterea ereditara a caracterelor dobandite de individ. Friedrich Engels, aseaza teza lui despre “rolul muncii in transformarea omului din maimuta” la baza intregii antropologii marxiste. Munca l-a creat pe om, munca il va transforma. Este crezul marxist acela ca natura umana nu exprima ereditatea ci conditiile sociale. O societate noua va crea omul de tip nou intr-o singura generatie. Genetica demonta mitul esential al revolutiei, ca atare era antirevolutionara. Ellen White a adoptat lamarckismul nu ca o teorie evolutionara ci pentru a explica transformarea naturii si omenirii in conditiile pacatului. Este un motiv familiar in scrierile ei faptul ca atunci cand parintii calca legile naturii, urmarile sunt mostenite de urmasi atat fizic cat si spiritual. Este deasemenea implicita ideea ca ierbivorele blande din eden s-au transformat in mod natural in numai cateva generatii in predatori feroce. Mai importanta este insa felul in care este definita natura umana. Noi inca credem ca intoarcerea la “planul divin” de la creatiune in dieta si educatie poate transforma atat de radical natura umana incat putem fi asemenea lui Adam inainte de cadere. Chiar si fara teroare rosie, utopia noastra lamarckiana nu a fost lipsita de vieti distruse. Este suficient sa vizitezi unul din acele resorturi de sanatate sau scoli independente organizate dupa “planul divin” ca sa iti amintesti de gulag.
2. Viziunea apocaliptica. Comunismul se vedea prins intr-o inclestare eschatologica cu o burghezie decadenta dar destul de puternica pentru a-si apara privilegiile. Darwinismul social era ideologia capitalismului. Determinismul genetic era ideologia fascismului. “Genetica este servitoarea lui Goebbels” obisnuia sa spuna Stalin. Obsesia infiltrarii imperialiste generase o paranoia institutionalizata. Geneticianul era suspect ca ar fi fost sedus sau cumparat de vrasmasul de clasa. Aici paralela vine de la sine. Daca un profesor de biologie de la La Sierra isi preda materia in mod cinstit este pentru ca “dusmanul a strapuns liniile noastre”. Limbajul militar nu lasa loc la intrebari si argumente nuantate. Este inutil sa discuti faptele si logica din spatele manualului de biologie, cand toata lumea stie ca suntem infiltrati de iezuiti si biserica este supusa unui asalt ideologic din partea inamicului in vederea unui foarte apropiat decret duminical. Oricine stie ca adevarata miza nu este adevarul stiintific ci Sabatul.
3. Recursul la anecdotic. Timp de peste doua decenii agricultura URSS a fost supusa unor experimente absurde care vizau recolte de iarna si livezi de portocali in Siberia. Cei din generatia mea inca isi mai amintesc de Miciurinism. In locul selectiei genelor  mai eficiente de-a lungul generatiilor, Lisenko si Miciurin propuneau schimbarea ereditatii prin expunere si adaptare la un mediu neprielnic. Rezultatul a fost infometarea a zeci de milioane de colohoznici. Totusi Pravda a continuat sa raporteze succese anecdotice si sa ignore statisticile pana ce URSS a ajuns dependenta de cereale importate din Statele Unite. Exista aici o paralela ingrijoratoare. Dispozitia de a privii dincolo de anecdotic si “experiente” la tabloul intreg, la faptul statistic relevant sau probat experimental este un semn de necredinta, dovada ca cineva a fost amagit de sarpele cel batran.

Nu stiu daca au observat si altii, dar gurilor flamande din biserica li se ofera tot mai des marfa de import.