Invataturile evanghelistice si de bun simt ale lui Zgandarila pentru misionarii seriosi

Pamfletul de mai jos se bazează pe textul din Faptele Apostolilor 17, pe episodul în care apostolul Pavel duce evanghelia în Atena. N-am încetat niciodată să mă mir de faptul că evanghelicii consideră relatarea aceasta ca o mare victorie personală a lui Pavel și a evangheliei și că este privită ca un model de imitat pentru misionarismul creștin contemporan. Eu am înteles textul altfel, ca pe un episod jenant și un exemplu de evitat.

16 Pe cînd îi aştepta Pavel în Atena, i se întărîta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.
După episodul Tesalonic, unde era să fie linșat, și după fuga de la Berea, Pavel încearcă să-și piardă urmele la Atena, la capătul celălalt al Greciei.
Ajuns în metropolă se poartă ca un amish proaspăt sosit la New York, ca și cum cultura grecească îi era total străină și nu se aștepta să vadă statui, altare și temple. Mai trecuse prin orașe grecești și avusese ocazia să afle că grecii sunt politeiști. De aici învățăm că primul pas pentru o bună evanghelizare este intrarea în duhul potrivit.

17 În sinagogă stătea deci de vorbă cu Iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu
Ideea lui de misionarism se aseamană foarte bine cu practica evanghelicilor contemporani: penticostalii evanghelizează baptiștii, reformiștii pe adventiști și martorii lui Iehova pe toți la un loc. În general Pavel duce evanghelia la evreii din diaspora; la Atena, datorită unor circumstanțe norocoase, ajunge pe cea mai valoroasă scenă a orașului, cum stă bine unui evanghelist de succes.

22 Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului, şi a zis: ,,Bărbaţi Atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi.
Luca nu ne spune dacă Pavel se adresează atenienilor din postura de invitat sau din cea de acuzat. Se pare că duhul întărâtat mai devreme se mai înmuiase. Pavel începe să folosească tactici clasice de prozelitism, pornind de la schema cu aprecierea punctului de vedere al oponentului programat pentru KO. E nevoie de stomac tare sa lauzi mâncarea dintr-o farfurie în care tocmai ai vomitat.

23 Căci, pe cînd străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la cari vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar, pe care este scris: ,Unui Dumnezeu necunoscut!`
Nu știu cât de aproape se uitase la altarele lor, cu duhul turat la maxim și încărcat de prejudecăți; probabil exersează schema începută anterior astfel încât adversarul să fie prins pe picior gresit.
Tema Un Dumnezeu necunoscut! i se pare o ocazie perfectă pentru promovarea religiei lui, ignorând faptul că altarul respectiv era pierdut printre cele ale zeităților exotice cu nume greu de pronunțat. Orice bun evanghelist trebuie să fie gata oricând să împartă sfaturi de expert.

Ei bine, ceeace voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.
Nu cred că din necunoaștere aveau un altar anonim dar imi imaginez că atenienii au fost încantați să afle despre neștiința lor și despre fericita coincidență din gura bărbosului. Și nu cred că Iehova, de pe țeava puștii lui Pavel, era necunoscut grecilor, evreii din diaspora produceau prozeliți pretutindeni.
Pavel, în ignoranta lui, face greșeala de a confunda credințele populare cu filozofia epicurienilor și stoicilor, pe care spera să îi convertească la ceva privit ca inferior de către aceștia.
Nu doar că grecii nu aveau în plan să achiziționeze un nou zeu în panteonul lor supra-aglomerat, dar poate că altarul pentru zeul necunoscut era destinat să rămână anonim, ca un fel de capat de linie; un altar open-source.

Sau poate ca altarul cu pricina era o simplă invenție omiletică/evanghelistică (după bunul obicei paulin). Este știut faptul că, în afară de cei 12 zei olimpieni, mitologia greaca avea zeități fără număr iar un altar ca cel invocat putea ușor să fie ignorat. Filozofii epicurieni și stoici, nedusi pe la prea multe temple, probabil că n-ar fi fost dispuși să-și recunoască ignoranța în fața unui străin, chiar în vârful colinei lui Ares, de unde judecau idei și oameni, așa că au lăsat predica să curgă.

30 Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;
Orice bun evanghelist știe să asocieze neștiința cu pocăința, la urma urmei sămânța are nevoie de teren fertil.
Demersul lui Pavel de a umple locul vacant, apelând la vremurile de neștiință ale atenienilor era sortit pieririi de la bun început. Se situase pe o poziție de superioritate care îi permitea să se ”întărâte” în fața unei culturi milenare și să-i blocheze capacitatea de înțelegere.
S-a dovedit că, fie zeul lui Pavel era cam prea mare pentru locul disponibil, fie altarul era nepotrivit pentru zeul care făcuse cerul și pământul și care nu locuia în temple făcute de mâini omenești.
Ca de obicei, până la finalul predicii, intențiile reale ale evanghelistului încep să se cam dea pe față.

După ”fără să cunoașteți”, urmată de „cautarea bâjbâind„ a lui Dumnezeu, expresia ”vremurile de neștiință”, nu a sunat mai bine în urechile agresate ale atenienilor, chiar și apelând la versurile unor poeți locali. Este schema evanghelistica finala, în care auditoriul e facut neștiutor și idiot apoi, după ce i se citează versuri, e invitat în față la predare și rugaciune cu promisiunea ”adevăratei cunoașteri”.

32 Cînd au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: ,,Asupra acestor lucruri te vom asculta altădată.„
Pavel și-a imaginat că filozofii atenieni, care nu impărtășeau religia plebei, puteau fi ușor convinși să adopte încă un zeu. Aroganța cu care le vestește noul zeu, se întoarce împotrivă-i exact la punctul culminant: povestea învierii. Pentru atenieni acel moment a fost picatura ce a umplut paharul rabdării și le-a alungat orice fărâmă de curiozitate. Zei care să aibă fii cu pământence sau zei înviați din morti erau banalități în religia populară. Pavel nu auzise de religiile de mistere și venise să vândă castraveți gradinarilor. Așa ca a fost programat pentru o nouă prezentare, ”altădată”, la următoarele calende.

Pavel a părăsit Atena cu încredințarea că plătise prețul vestirii evangheliei și fusese persecutat datorită mărturisirii lui Isus. La urma urmei, trăia într-o lume rea și păcătoasă unde mesajul adevărului nu era popular decât pentru o „rămășiță”. Cu toate astea, își îndeplinise misiunea cu succes iar aventura aceasta trebuia repovestită mai departe pentru întărirea credincioșilor batjocoriți de întelepții lumii.

Si am incalecat pe standul cu pliante si m-am mutat in alta piata, caci regatul lui Iehova e aproape.