Teologie de Oscar, DIY
16 iunie 2014 25 comentarii
Ultima postare a lui Edi a picat tocmai când incercam să îmi fac siesta după un articol ce a tulburat cinefilul din mine. Pe când eram în duhul lui Hitchcock, mi s-a aratat că industria de divertisment a corupt apocaliptic cea de-a șaptea artă (dacă e de la Domnul, nu știu; mai demult arta asta fusese clasată la pozitia șase). Ca să fie clar că e o treaba diabolică, omul fărădelegii, cunoscut și ca the reigning mad scientist of Hollywood, este un individ exersat în știința și arta statisticii.
Omul nostru a redefinit ideea de divertisment, cel puțin pentru producătorii de filme cărora le-a umplut inimile și buzunarele de voioșie și amuzament. Metoda lui este unică și se numeste evaluarea scenariului (script evaluation). Pentru doar 20k $ și mulțumită artei statisticii, producatorul primește informații clare despre cum unele elemente aduc bani și Oscaruri iar altele trebuie evitate. Evident că domnul în cauză a ajuns spaima scenariștilor și scriitorilor, care își văd astfel scenariile maltratate și botoxate distopic, până la dispariția ultimei urme de creativitate și originalitate. Astfel că filmele de succes (însemnând încasari și Oscaruri) au devenit combinațiile unor vechi elemente studiate, testate și repetate, cât timp piața e dispusă să le asimileze.
Titlul pamfletului nu este o metaforă. Teologia, ca divertisment, ar merita Oscarurile și festivalurile ei.
În primul rând pentru că este la cheremul unor indivizi specializați in inginerii ca cele exersate la Hollywood. Nietzsche se lamenta că, de un mileniu și jumătate încoace, nu s-a mai inventat niciun dumnezeu nou. Totul funcționeaza dupa vechiul principiu de marketing vinde-le oamenilor ceea ce doresc să cumpere iar orice vanzator de succes știe sa vânda același lucru vechi, inferior și expirat drept nou.
Mai apoi pentru că, asemenea Oscarului, teologia își vinde produsul (Jesus is the product, vorba episcopului) drept material de primă clasă, știind că masele sunt dispuse să deconteze orice vechitură pe care se pune eticheta potrivită, din mâna unei vedete.
Nu, munca (nu însă și vocatia) pastorului nu este alienată, întrebați slujitorii conferintelor câte cursuri de marketing li se bagă în vene și care este targetul lor lunar.
oxigen2 
Uraciunea pustiirii! Ma miram eu de ce „Oz the Great and Powerful” e atat de inimaginabil de prost. Il angajasera pe inchizitor sa le aranjeze scriptul, si intr-adevar au facut vanzari!
Ce e ironic – si devenit deja platitudine – in timp ce BAZS denunta negustorii pamantului, opereaza dupa acelasi proces in interior.
Deci trecem pe filme indie si pe cultura underground. Stiu hipsterii ce stiu!
Do it yourself is the future 🙂
Asa se explica frenezia seminariilor de dezvoltare personala, maximizarea potentialului samd. Si Elmer Gantry, cand a fost eliminat din pastoratie in biserica baptista, a devenit agent de vanzari, apoi s-a apucat sa predea cursuri de gandire pozitiva, focalizarea energiilor samd.
https://oxigen2.net/2011/02/28/anno-domini-14-crestinism-inc/
Dap!.Bazs..reclama cinemagia datorita imaginilor ”violente”, dar in schimb promoveaza telenovelele sub regia lui Mark Funny-) sau filmele indiene in regia superstarului Doug..si cand te uiti ce campanii de promovare si ce vanzari de ”Isusi” au, iti vine sa-ti bagi picioarele in ea de evanghelizare…Cand privesti la Doug cum isi ecranizeaza ”experientzele” cu Dumnezeu, parca zici ca face reclama la noul ariel cu formula imbunatita pentru ”anihilarea petelor”:))
Domnul a rânduit ca cei ce propovaduiesc evanghelia sa traiasca din Oscarghelie(1Corinteni 9:14)…iar sentimentul futilitatii îl regasesti din ce in ce mai pregnant la toate nivelurile in SDA.
Pragmatismul in cazul SDA masoara adevarul dupa ”utilitatea” lui practica. Este corect si adevarat tot ce funcţioneaza, tot ce da rezultate si aduce incasari prin audienta…In momentul evanghelizarii ce are la baza calcule matematice, studii bazate pe orele optime de audienta, statistici din ”recoltele” anterioare, calcule din care sa reiasa multe zerouri , inseamna ca totul s-a transformat in cinematografie, faith based-marketing sau un fel de teological-entertainment..!
Deci sa nu ne speriem ca mancam religie de tip entertainment pe paine caci deviza lor este:
Baiatule traznit,
Vai de mama mea, tu ma omori cu zile….!
Esti mai mult decat cracen, esti rau de tot ….!
Sa ma ierte mama mea , da´ ai dreptate dincolo de toate !
100%
Da! ce ai vrea sa te omor cu nopti:))..e prea mare dragostea ”frateasca”…si asta nu pot s-o fac(*_*)….
BTW,…sa ma anunti cand o sa ma rup de realitate, nu de alta, dar SDA este intr-un perpetuu proces de ”reformare”…dupa cum bine vezi..!!….de cand am trecut pe inalta tensiune , am inceput sa le vad mai bine.-)…..stii tu cantecelul acela :”Lasa-ti lampila sa arda , cu uleiul de la noi”…eu le-am spus :..VA PUP pa, pa !!…ma luminez cand rezonez cu oameni vii ce traiesc in prezent sau si cu cei din vechime care nu credeau in basme, de adormit copilasii..
Sa ne bucuram de viata, ca de manipulare nu scapam decat morti …ge2oana.***.
Ianis: Omule, am vrut să te cunosc de multă vreme dar încă n-am avut norocul. Magnific articol, omule. Dar văd că ai multe dileme. De exemplu, pari a nu recunoaşte existenţa lui Satana. Aici nu vreau să te contrazic. Nici eu nu l-am văzut şi deci nu am dovezi clare, ca atare nu pot să-mi zidesc convingerea pe vid. Dar tu pari nedumerit în privinţa celei de-a şaptea arte. ”O fi de la Domnul”? Păi cine să fi inventat frumosul împletit cu adevărul şi dreptatea plus lupta dreaptă prin care acestea pot fi impuse cu forţa şi altora dacă nu Domnul? Apoi, să fie adevărat că de 1500 de ani nu s-a inventat ”un dumnezeu nou”. Cred că ai greşit calculul. Ultimul ”dumnezeu” – sau măcar om cu pretenţii de Dumnezeu a murit în anul 33 pe o cruce în Palestina. De atunci el este mort. Aduc dovezi toate troiţele de la toate răscrucile că acesta este purul adevăr. Toţi cei care vin ”în Numele lui Isus” şi ne aduc tot felul de mărfuri spre comercializare nu au cum să fie decât ”nişte hoţi şi tâlhari” cum a spus Isus pe când era în viaţă. Dar cum rămâne cu Isus? Cine îl dă jos de pe cruce şi cine îl îngroapă? Oare chiar va învia, ca să vedem şi noi şi să credem?
Cristinel Nichitoiu
Orice pamflet trebuie tratat ca atare, citeste printre randuri.
De exemplu, pari a nu recunoaşte existenţa lui Satana. Satana e un personaj inventat in Evul Mediu si reinventat in secolul XX de cea de-a saptea arta 🙂
Păi cine să fi inventat frumosul împletit cu adevărul şi dreptatea plus lupta dreaptă prin care acestea pot fi impuse cu forţa şi altora dacă nu Domnul? Spune-le asta sambata la biserica si fratii s-ar putea sa te execute in stil medieval
Cred că ai greşit calculul Nietzsche nu a gresit calculul. Allah e ultimul venit pe scena religioasa. De atunci incoace avem parte doar de „coveruri”
Aduc dovezi toate troiţele de la toate răscrucile că acesta este purul adevăr. Imagineaza-ti ca esti in India; succes cu numaratul troitelor si zeilor
Dar cum rămâne cu Isus? Oare chiar va învia, ca să vedem şi noi şi să credem? Astept declaratia ta de credinta. Pana la urma, totul se reduce la crezuri.
Ianis, n-are rost să purtăm măşti unul faţă de altul. Nu port nici faţă de ”străini” fiindcă nu am nevoie căci ei, oricum, nu înţeleg limba pe care vorbesc eu. Te rog să fii convins că fratele tău – Cristi – a văzut deja capătul drumului unde se va ajunge pe acest traseu. Altfel nu m-aş fi obosit să car atâta bagaj în spate. Te rog recunoaşte-mi măcar meritul de a-l fi răpus pe Aurel Ionică cu logica unui copil de cinci ani. Nu-mi rezerv nici un merit. Tot ce pot spune este: Dumnezeu să fie slăvit că ne-a ajutat să înţelegem ACEASTĂ NEBUNIE NEÎNŢELEASĂ A CRUCII.
Cristinel Nichitoiu
Nu sunt la curent cu luptele tale (ideo)logice cu Aurel Ionica, nu astepta credite de la mine.
Sunt curios cum ai reusit sa intelegi nebunia neinteleasa a crucii. Daca poti explica in 2-3 fraze, ti-as fi recunoscator.
Ianis: eu nu pot afirma că înţeleg mare lucru despre adevărul numit cruce. Tot aşa cum nu pot explica dragostea aşa nu cred că pot explica nici de ce a decis ”Dumnezeu ca oricine crede în El – adică Isus – să aibă viaţa veşnică. De crezut cred dar nu încerc să explic de ce fiindcă…spunea Coşbuc: Nu cerceta aceste legi
Că eşti nebun când le-nţelegi…
Deci mă las de cercetări din astea care nu aduc nici un beneficiu. Dar iată ce am cercetat într-o noapte şi ce am găsit:
Punctul
Am învăţat că viaţa e făcută
Din puncte: de plecare, de control,
De-alimentare. de schimbat valută…
În rest….În restul e totul, totul gol.
Ne mai rămâne vreme berechet
Să ne jucăm, să mergem în excursii
Să vizităm grădinile cu urşii,
Nu pentru toţi e timpul la pachet.
……………………………………………………
Oare de ce am fost aşa inconştient
Şi n-am putut până acum pricepe
Că viaţa mea abia atunci începe
Când eu devin un punct INEXISTENT?
Să fii iubit de cine ţi-e mai drag!
Caută-mă pe facebook.
Te aştept acolo.
Pa!
Cristinel Nichitoiu
Ora muzicala n-a fost niciodata punctul meu forte asa ca o sa apelez la logica ta mai departe.
eu nu pot afirma că înţeleg mare lucru despre adevărul numit cruce Cum ai decretat crucea drept adevar fara sa intelegi mare lucru?
Tot aşa cum nu pot explica dragostea Dragostea are explicatii foarte simple, abordata dinspre biologie, chimie sau sociologie. Din punctul asta de vedere, textul de aur se reduce la o declaratie idolatra. Un dummnezeu manat de sentimente, dupa chipul si asemanarea oamenilor, nu e decat aceiasi marfa veche vanduta acum pe muzica rock. Prefer doar muzica.
Ianis,
Uite care a fost parcursul drumului, ”pe puncte”, de când am auzit prima dată evanghelia şi până în ”acest punct”. Cam prin 1982, a venit la Braşov, la adunare, Edmond Constantinescu cu soţia şi a predicat primele patru versete ale cap.1 din epistola către Romani. Felul în care vorbea despre lucrurile astea m-a făcut să ”intru şi eu pe drumul crucii”. Nu m-am mai întâlnit cu Edi decât într-o noapte, la nunta fratelui meu, şi acolo am discutat până dimineaţă toate frământările mele legate de ”drumul până la Golgota” căci, pe vremea aceea eram foate departe de ea. Ce a urmat…a fost iadul de pe pământ. Numai să încerce cineva să ajungă la cruce că vede cum ”toate puterile cerului şi ale pământului” i se împotrivesc. Dar l-am urmărit pe Edi. Am mers amândoi pe drumuri diferite până ne-am întâlnit ”pe muntele plin de oxigen” (cine citeşte să înţeleagă) Deci, intuiţia m-a călăuzit tot timpul. Când am reuşit, în sfârşit, după ”aşteptări seculare care au durat aproape un an” să devenim prieteni pe facebook am aflat cu uimire că îl mai cheamă şi Mihai şi că este născut în ACEEAŞI ZI cu mine- 25 iulie – deşi la o diferenţă de fix 9 ani. Spune tu: cine crezi că a lucrat ca să ne întâlnim într-un mod atât de misterios, plăcut şi interesant? Poveste cu happy end, nu? Tu ce zici?
Probabil m-ai inteles gresit. Nu asteptam relatarea experientei tale pe calea ingusta (tipica pentru consumatorul religios neo-protestant) ci procesul logic care te-a convins despre „adevarul crucii” in dauna altor „adevaruri” disponibile pe piata religioasa.
Daca in locul lui Edi, la intalnirea aceea ar fi venit Bivolaru, acum ai fi fost un mandru misionar yoghin?
Poveste cu happy end, nu? Tu ce zici?
Eu zic ca apelul la emotii este tehnica de vanzari cea mai veche din lume.
Omule, tu mă ameţeşti aşa de tare de parcă aş fi dormit azi-noapte lângă crinii care tocmai au înflorit în grădina noastră. Întâlnirea mea cu Edi a fost undeva, în Braşov, pe strada numită ”de Mijloc” la numărul 47. Nu-l mai văzusem niciodată mai înainte dar îl cunoşteam prea bine pe tatăl lui care mi-a făcut, de altfel, primirea în ”Biserica adventiştilor de ziua şaptea”. Cu cele patru texte din epistola către Romani nu mi-a spart chiar capul fiindcă până seara am uitat cam tot din ce a predicat, în afară, bineînţeles, de locul unde se găseau acele idei în Biblie. Şi mi-am zis atunci în naiivitatea mea de adolescent venit de la ţară că dacă tatăl omului ăsta mergea într-o direcţie, fiul lui în aceeaşi direcţie, prezbiterul comunităţii – care îmi era şef de echipă – (şi despre care şeful şantierului mi-a mărturisit, cum vezi şi cum văd, că ‘nu are în tot şantierul de aproape cinci mii de oameni nişte meseriaşi ca el şi ca fratele lui’) nu mergea pe contrasens şi mai erau vreo câţiva tot aşa, am hotărât că n-oi fi eu mai norocos să găsesc drumul vieţii dacă apuc pe altă direcţie. Acum…că m-a luat valul sau că am folosit ”raţiunea mea” din vremea aceea, n-aş da un răspuns fără echivoc. Raţiune prea deşteaptă nu am nici acum, după aproape 33 de ani. Deci mi se pare mai strălucitoare ideea să mergi într-o direcţie cu cei pe care îi poţi iubi decât în partea cealaltă cu unii care mereu se arată mai deştepţi decât tine în ”contre”. Oare să fi apucat pe o direcţie greşită? Seamănă drumul meu cu acela care se opreşte într-un loc întind numit în limbajul popular iad?
Tu vrei neaparat sa ma impresionezi cu marturia ta, desi nu ti-am cerut-o :). Sub presiunea evenimentelor ai aderat la o religie. Credinta ta se bazeaza si pe altceva, in afara de episodul asta? (unul clasic de prozelitism)
Deci mi se pare mai strălucitoare ideea să mergi într-o direcţie cu cei pe care îi poţi iubi decât în partea cealaltă cu unii care mereu se arată mai deştepţi decât tine în ”contre”.
Si daca ”cei iubiti” sunt musulmani?
Pe musulmani îi trimitem la cazanul cu smoala, impreuna cu budistii, catolicii si ortodocsii , evident:))..in viziunea azs-ista..####..dar interesant este ca nici nu-ti trebuie prea multa ”ratiune” pentru asta…ci doar, si doar ”credintza”..@))..in lucrurile care s-au ”profetit” inca de la intemeierea lumii…
…parafrazand pe cineva:”Ratiune desteapta nu am nici acum , dar credintza* am cu carul de cand m-am nascut din nou(.frumoasa utopie).”…oare am apucat-o pe directie gresita”?.. cine stie!!..ratiunea imi spune ca nu trebuie sa ajung neaparat undeva, credintza* imi spune ca musai ajung in rai.(dar in limbaj popular*)!!..
Sa dam cu banul, deci : ratiune sau credinta ?..adevar sau provocare?.alb sau negru?. Germania sau Nigeria?.Obama sau Putin.?..etc….si s-au intrebat fericiti pana la adanci batraneti..***
Salutare Ianis..%
Ianis,
Este limpede ca lumina zilei că dacă tu m-ai prinde prin ograda sistemului căruia îi aparţii – eu încă nu ştiu care – m-ai răstigni din nou. Nu vreau să mai fiu răstignit încă o dată. Mi-ajunge. Pentru mine amândouă variantele sunt perfect egale: sistemul e mort – eu sunt mort pentru sistem. Punct.
La revedere!
Cine va-nfiera sistemul
Care-i alb, imaculat,
Veşnic va-ndura blestemul
De-a rămâne-n el legat.
Ca măgarul poate rage,
Înhămat la plug de lemn.
Cazna asta nu se trage
Nicidecum de la sistem.
El e oaie. Alţii-s câini
Şi-alţii strigă: bani-bani-bani,
În sistem nu sunt stăpâni
Ci doar hoţi şi hoţomani.
Va purta mereu samarul
Şi va fi de spate rupt
Fiindcă-i clar că e măgarul
Iar sistemul nu-i corupt.
Dincolo de astea toate
Ce pot eu ca să mai spun?
(Dragul de sistem, te scoate
Ori în raclă ori nebun):
Roagă-te să-nduri blestemul
De-a fi lup cu chip de miel
Căci altfel urăşti sistemul
Dar şi oile din el. (Amin).
Iluminatule, dacă nu erai atât de…cum să zic? ei, luminat să-mi dai ideea cu iadul cred că acolo ajungeam. Înseamnă că trebuie să fac o întoarcere de…câte grade? Că sunt de la 1 la 360. Dă-mi o idee.
Oana, te rog să te depărtezi cu postările tale. Pur şi simplu mă vrăjeşti. N-am crezut niciodată că în ”cultura lumii” există diamante aşa de strălucitoare şi fructe aşa de dulci. Ce mai! Magnific.
”Iluminatule, dacă nu erai atât de…cum să zic? ei, luminat să-mi dai ideea cu iadul cred că acolo ajungeam. Înseamnă că trebuie să fac o întoarcere de…câte grade? Că sunt de la 1 la 360. Dă-mi o idee.”..
Pai ti-am dat-o deja mai sus…Sau cumva ti-a dat cu radical? …nu-i bai, da-i cu banul :)..ca doar esti uns si vaccinat !…cum sa primesti *mneata sfaturi de la niste tineri rataciti !!…si pe deasupra si oxigenati!….racla cu ”facatoarea de minuni” nu te-a invatat?…sau iti permiti sa pui la indoiala ceva ?…..
….cand o sa te saturi de alergat in cerc, o sa afli de fapt, ca nici cercul nu mai e cea fost!..
O zi productiva iti urez -)
Nostalgiile pot fi aplicabile si in ceea ce-L priveste pe Dumnezeu.
Sau mai ales pe El, ca sa fiu direct pe subiect. Cultura lumii poate fi o sursa incredibila de inspiratie si aplicabilitate.
Si asta ca sa nu mai zica „coana” religie ca are drept exclusiv asupra numitului…..Dumnezeu.
De la oameni religiosi si foarte iubitori de Dumnezeu , eu una , am primit infinit de putin in ceea ce-L priveste pe sus-numitul, adica pe Dumnezeu.
Ma emotionez profund in fata omeniei si mi se strange stomacul in fata religiozitatii.
Aceasta doar pt. ca Dumnezeu e subiectul discutiei, asa , ca sa-l parafrazez putin pe Dawkins.
Ah, ca sa nu uit, maine toata lumea la adunare !
S-a inteles, da !? Bun, adica sa nu fie nici un dubiu.
Hai, mai si munciti , ca de vrajeala e satula lumea !
Sis, eu cred ca asta se potriveste ca o manusa cu ”maine toata lumea la adunare”
…adicatelea sa nu mai fie nici un dubiu asa cum bine zise-si:))…