Este Francis I Marxist?

6 Responses to Este Francis I Marxist?

1. Vieru Dorin-Cristian says:

   26 septembrie 2015 la 08:56

   In scurta mea viata in campul muncii, am observat un lucru ciudat:

   Pt. antreprenor: nu conteaza ca e de proasta calitate (marfa), important e sa se vanda. Cu alte cuvinte stim ca, clientul cumpara un lucru ieftin de care nu are nevoie, pt. ca este ieftin. De ce sa producem – consumand putine resurse – un produs de calitate superioara, cand putem sa producem – consumand mai multe resurse – 10 produse de calitate inferioara dar care se vand (pt ca sunt ieftine, pt. ca omul cumpara 1 sticla de suc de 2L cu 2 lei, nu pt ca are nevoie de ea, ci pt. ca este ieftina).
   Pt client: Nu conteaza ca nu am nevoie de un produs, il cumpar pt ca este ieftin. Cand stau si ma gandesc cate lucruri am cumparat numai pt un pret psihologic, cred ca intr-o viata
   s-ar aduna de o casa noua.

   Cred ca daca omul nu ar risipi bani pe lucruri de care nu are nevoie (alcool, tigari, dulciuri – apoi tratamentul pt. afectiunile cronice care le produc ), intr-o viata ar face o casa buna – in comunism, in capitalism sau in alta forma de organizare a societatii.
2. Vili Ardelean says:

   26 septembrie 2015 la 12:57

   Se pare ca Luna chiar se vede diferit din America. Chiar ti se pare ca Papa incearca sa dea lectii de stiinta sau anti-capitalism? Mie mi se pare mai degraba ca vorbeste despre valori umane, si cand il aud vorbind as putea sa-l confund du Dalai Lama.
   Pe de alta parte sustinerea fermierilor nu are de-a face doar cu comunismul. Citeste cartea How Asia works de Joe Studwell si vei vedea importanta reformei agrare in dezvolatarea unui aparat productiv si a dezvoltarii in fine.
   Capitalismul este foarte rational dar miop. Problemele de incalzire globala nu se vor rezolva fara vointa politica.
   Papa a inteles un lucru: daca vorbesti de morala nu te asculta nimeni. Daca vorbesti despre valori universale te asculta toata lumea.
   Si il prefer pe Francisc 1 capitalismului à la Doanld Trump.
3. Bogdan Dumitru Toader says:

   26 septembrie 2015 la 18:04

   Tony Blair este alt politician de marca ce s-a convertit de la Anglicanism la Catholicism . Eu am senzatia ca Trump face jocurile pentru Jeb Bush .
   Francisc este un bun politician si este foarte la zi cu tendinta socio-economica a lumii civilizate !
   O sa incerc sa scriu mai mult dupa ce vin de la Biserica 🙂 vreau sa vad daca se vorbeste de la amvon despre Marea Lupta 🙂 acum ca il avem pe Francisc in vizita !
4. Caius Jianu says:

   27 septembrie 2015 la 11:23
5. Ianis says:

   28 septembrie 2015 la 09:23

   http://www.ziuanews.ro/stiri/stupoarea-unui-doctor-in-teologie-cristian-badilita-bor-l-a-excomunicat-pe-isus-hristos-306382
6. Alin Dragomir says:

   13 octombrie 2015 la 12:11

   Înțeleg argumentul tău, dar cred că reprezinți greșit căderea Imperiului Roman. Căderea a durat mai bine de 2 secole, și inevitabil un proces atât de lung e mult prea complex pentru a găsi o cauză ultimă. Printre altele, sunt câteva cauze care cred că au colaborat la fel de mult ca și creștinismul la acest proces, dacă nu mai mult.

   1. Roma avea fobie a orice mirosea a monarhie. După primii 7 regi (probabil legendari), au stabilit republica și nu le-a mai trebuit vreoun rege sau împărat. Ca atare, când Octavius a stabilit Imperiul, nu s-a numit pe sine împărat. Desigur, avea titlu imperator, dar „imperator” era un titlu militar, adică cel care are „imperium”, adică autoritate militară. Dacă aveai mai mult imperium, erai un militar mai important. El era doar un general cu mai mult imperium decât oricare altul. Titlul lui era „Augustus”, adică chiar numele lui. Era ceva unic. Oricine altcineva nu avea voie să fie consul de 2 ori la rând, dar în practică mereu erau aleși Octavian și altcineva. Iar el, ca umil cetățean la romei, cine era ca să se opună voinței poporului? Cum nu era rege, nu putea numi cu degetul pe cineva într-o funcție politică, dar era suficient ca să spună că îi place un candidat, pentru ca democrația să nu deranjeze rezultatele alegerilor. A fost extrem de diplomat, asfel încât să poată fi rege de facto, dar tuturor să le pară bine că e așa. Problemele provocate de acest model sunt 2: cine va fi la fel de capabil ca Octavian când Octavian moare? Dacă fiul lui e prost? Apoi… cine va fi exact în locul lui Octavian? Fiul său? Nepotul său? Vreoun general capabil?

   2. Cele amintite mai sus sunt rețeta ideală pentru a avea războaie civile ori de câte ori moare un împărat. La început a fost ce a fost, dar undeva aproape de anul 200 a avut loc ceva numit „anul celor 5 împărați”. Good luck dacă încerci să ai un imperiu funcțional cu 5 oameni în frunte într-un an.

   3. Imperiul era extrem de corupt. Doar ca idee, în anul celor 5 împărați, pretorietnii (a.k.a. bodygarzii impăratului) au rezolvat o dispută în succesiune inclinând balanța în favoarea cuiva care le-a promis un munte de bani. Când acesta le-a spus că le va da doar jumătate din muntele de bani, unul dintre ei l-au omorât. Cine avea să îl înlocuiască? No idea, așa că au scos titlul la subastă. S-au prezentat doi bogătani, și cel care a plătit mai mult a plecat cu pretorienii la senat, unde pretorienii înarmați au rugat frumos senatul să îl numească pe omul acela împărat. Când s-a aflat vestea, toți generalii au ajuns la aceiași concluzie unanimă despre cât de greșit era faptul acesta, și cine ar avea mai mult drept să fie împărat: EU. What could possibly go wrong?

   4. Romanii nu au reușit să înțeleagă ce e inflația și cum funcționează. Economia mergea din rău în mai rău, iar ei încercau să rezolve problema facând mai mulți bani, ceea ce înrăutățea situația. Nu am auzit încă de vreoun imperiu anterior epocii contemporane care să fi reușit să afle secretul pentru a frîna inflația. Spaniolii, Otomanii… toți au suferit de biciul ăsta.

   5. Când banii plătiți soldaților nu ajungeau să facă față prețurilor mereu în creștere, soldații au primit voie să facă confiscări de bunuri necesare armatei. Bine pentru termenul scurt, rău pentru economie pe termen lung.

   6. Romanii nu își mai luptau singuri războaiele. Corupția era atât de generalizată încât a face rost de noi recruți în armată era o odisee. Așa că mai bine de jumătate de armată erau mercenari barbari care nu erau fideli Romei sau Republicii (care nu mai era republică), ci erau fideli generalului lor care îi plătea bine și îi trata corect, și pe care îl numeau împărat când împăratul de la Roma murea.

   7. Cum politica o dictau soldații, toți împărații urcau salariul soldaților și apoi se apucau să vadă ce mai era de făcut. De exemplu, antecesorul lui severus urcă slariile soldaților 25%, severus de asemeni urcă salariul semnificativ, iar Comodus îl înmulțește apoi cu 2. Da, salariu dublu. Sigur economia va fi în stare să susțină asta la nesfârșit, nu?

   8. După cei „5 buni împărați” au urmat niște neghiobi incompetenți care au pus temeliile ruinei.

   9. Presiunile barbare erau mereu în creștere. Înainte de Constantin a mai avut loc o altă reformă militară, și amândouă mergeau în aceiași direcție: deep defense. Problema era că armata cea mai mare era a împăratului, pentru a limita capacitatea generalilor de a face războaie civile la succesiuni (thanks, Severus). Așa că împăratul alerga cu armata de la un colț al imperiului la altul, și mereu ajungea târziu. Reforma a constat în a fortifica orașele și a pune acolo lucrurile de valoare, cu o mica gardă care să facă față unui asediu până armata mare ajunge. Acum era simplu să intri în imperiu să furi, dar nu aveai ce fura. Dacă te opreai să asediezi un oraș, dădeai timp să vină armata mare să te distrugă. Dacă mergeai spre interior, unde nu erau așa fortificate orașele, aveai 2 posibilități: mergi pe străzi romane sau prin afara lor. Dacă mergi pe autostradă, mergi repede dar te întâlnești inevitabil cu armata care te distruge. Dacă mergi pe afara ei, mergi lent, și te vei trezi încercuit de o armată mai mare. Plus, că nu găsești mâncare să furi ca să mănânci cât te miști prin imperiu. Strategia era bună, și a mers bine un timp.

   În fine, Roma era mai mult o mafie decât un imperiu bine organizat. Structurile bazice ale societății romane în Italia au supraviețuit în structurile de funcționare a mafiei. Creștinismul probabil a mai pus o picătură în pahar, dar cauzele căderii imperiului au fost mult prea multe pentru a învinui doar creștinismul.

Lasă un răspuns:

Scrie un comentariu aici...

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Email (Adresa de email nu va fi publicată.)

Nume

Site web

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Notifică-mă prin email când sunt publicate comentarii noi.

Notifică-mă prin email când sunt publicate articole noi.

Δ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.