De 2000 de ani…

După ce am practicat religia, sub forma unei confesiuni neoprotestante, cufundat în ea necritic, toată viața, după șaizeci de ani (am aproape 67), mă întreb, pe bună dreptate, ce reprezintă acest fenomen?

Am asistat și am făcut eu însumi parte integrantă din viața cultică, în care un grup de oameni vorbesc cu și despre Dumnezeu, considerându-L un personaj cât se poate de real, dar acest obicei nu este întărit decât de o practică îndelungată, devenită stereotipie, obicei, a doua natură, de autoamăgire, fără nicio dovadă, decât mărturii la a doua mână sau trăiri exaltate și pline de subiectivism.

Apoi, acești oameni au dezvoltat ritualuri, jocuri, conversații, părtășii, moduri de petrecere a timpului prin care socializează, își ventilează cunoștințe, sentimente, trăiesc sentimentul apartenenței și se afirmă, au ocazia de a fi altruiști, devin membri marcanți ai grupului sau ai societății. Jocuri omenești de pretutindeni.

Bineînțeles că sunt și oi negre, exemple negative, profitori de profesie sau ipocriți patologici, oameni onești, naivi și de cea mai bună credință, dar și psihopați, sociopați, care își joacă rolul, fiecare, cu osârdie, fiindcă există un consens și așa a fost de la întemeierea lumii.

Există literatură – de calitate, pentru gusturile îndoielnice ale unei mase de credincioși, nu prea exigentă și mediocră. În primul rând literatura tradițională, milenară, iudaică sau creștină, canonizată. Ea este rezultatul unui proces de selectare și decantare folclorică, culturală, a gândirii colective rafinate de-a lungul secolelor. Bineînțeles că este un tezaur de cultură, crema gândirii cele mai sclipitoare, amestecată uneori cu cele mai comune truisme, sau interpolări, adăugiri de fragmente disparate, toate nivelate de traduceri, redactări și editări repetate. 

Toate acestea sunt preluate ca un corp sacru, intangibil, căzut din cer, sacralizat, autorizat, anistoric. Cum însă, secolele trec, omenirea se schimbă, cultura și civilizația au alte exigențe, apar la câteva secole, alte și alte adăugiri, revelații, interpretări, pe care jargonul de specialitate le numește ‘adevăr prezent’.

Sunt deja două mii de ani de când iudaismul și creștinismul au venit în contact cu filosofia clasică grecească și aceasta a pus ordine în gândire, cu oarecare succes, creând și cele mai mari dureri de cap, pe de o parte, în confruntarea cu ereziile, pe de altă parte în încercarea de a sistematiza corpul cunoștințelor care deveneau doctrine și dogme de teologie sistematică.

Multe din afirmațiile privind adevărurile cu pretenție de propoziții absolute, axiome ultime, desfid cele mai elementare reguli ale logicii formale, în numele unui tărâm ideal, utopic, imaginar, rămas până astăzi neverificat, dar foarte necesar ființei umane neliniștite, anxioase, confruntată cu suferința complexă a existenței, capabilă de conștiență și conștiință, deci de autoproiecție, gândire și, în ultimă instanță, cu propria moarte.

Toate acestea trebuiau explicate, digerate, asimilate, într-o formă culinară, culturală. Pe de altă parte conviețuirea presupunea reguli și norme, altele decât în sălbăticie. Astfel, a fost negată natura, instinctele și s-a născut morala, civilizația. Tot ce era natural, instinctual, prin care se obținuse supraviețuirea, dar care trebuia îmblânzit, normat, cizelat, a devenit păcat și îi era negată viața, oferindu-i-se la schimb moartea, ca pedeapsă. Rolul educativ și pedagogic era evident și s-a impus cu sau fără crâcnire.

Secole de-a rândul, aceste adevăruri au fost și au rămas incontestabile. Ele păreau evidente, erau de bun simț și făceau parte din constituția lumii. Numai că mintea iscoditoare a omului a descoperit că există adevăruri matematice, cantitative, științifice, care pur și simplu nu vor să se potrivească afirmațiilor intuitive, ci sunt profund contraintuitive.

A fost foarte dureros și bulversant pentru omenire să constate că adevărurile considerate eterne, de bun simț și care asigurau ordinea – nu întotdeauna cea mai perfectă, dar susținută de tradiție, sunt contrazise în modul cel mai flagrant. A fost o lecție de modestie și realism exemplară. Un moment de clarificare, o trezire la realitate, un cutremur și o reașezare tectonică. Ceea ce fusese bănuit încă din zorii istoriei, afirmat dar nedovedit, încă din antichitate, a fost confirmat și dovedit. De atunci, surprizele nu contenesc, ritmul dezvăluirilor crește, zonele albe se restrâng. Dumnezeu a devenit un Dumnezeu al găurilor. Teist, nepanteist.

Multe din orânduirile tradiționale s-au dovedit vetuste, nedrepte, imorale și au fost corectate, nu în numele vreunei autorități tradiționale, ci prin norme seculare, conform unui determinism ce se impune de la sine, cu necesitate.

Tot timpul, omenirea pare să fie pe buza prăpastiei, nori negri o amenință. Există catastrofe naturale, explozie demografică, amenințări ecologice, perioade de extincție, războaie și crize de tot felul, epidemii nimicitoare, dar viața omului și a celorlalte viețuitoare merge înainte de milenii. Există teorii pesimiste, apocaliptice, dar și o vitalitate, forță și frumusețe pentru care merită să fii optimist, să te zbați, să mergi înainte!

Merry Micemas

Multi crestini contemporani se intreaba daca chiar Isus s-a nascut sa moara pentru pacatele noastre. Da si nu. Daca „credem” in stiinta, Isus a murit pentru unele din pacatele noastre de care stiinta ne poate salva. Pe spatele lui Isus a fost intr-un fel sau altul fondata stiinta moderna care ne scapa si mantuieste pe multi dintre noi de tot felul de pacate. Nu vreau sa ma bag in aspectul religios sau teologic al semnificatiei „de ce a murit Isus”, nu e domeniul meu si sunt destui „teologi” pentru asta. Dar pentru cei carora le plac metaforele si stiinta, aduc o veste buna. Bineinteles ca istoria e plina de oameni care si-au dat viata pentru altii sau pentru o cauza nobila pe care multi predicacatori ii compara cu un fel de Hristos. Dar stiinta ne aduce cuprinzatoarea realitate (draconica pentru cei cu drepturile animalelor) ca in prezent putem substitui o viata pentru alta, care pentru binele tuturor nu este umana.

De cate ori ne vine la laborator o cutie cu soareci tineri, Isus s-a nascut si a venit sa moara pentru pacatele lumii moderne. Cand privesc acesti soricei, stiu ca au fost predestinati pentru o viata de tortura si moarte. Vad cum le cresc tumorile, ii aud cum chitaie in durere si in cele din urma isi dau viata ca sa producem tratamente si medicamente pentru tot felul de boli si mai ales cancer.

E un fapt ca de la Thanksgiving pana la anul nou, unii dintre noi comit mai multe pacate impotriva corpului nostru in perioada aceasta decat in tot anul! Asadar, in afara de frumoasele Christmas Carols pe care le cantam, s-ar cadea drept sa cantam si inca una, „Gloria to science in excelsis”! Craciunul e un timp prielnic pentru a ne aminti (cel putin unii) cateva din sacrificiile facute prin stiinta ca sa traim mai mult si sa avem o viata mai buna!

Merry Micemas la toti

Negrii sunt cei mai rasisti – spune un alt negru

Urmaresc de curand un „predicator” negru care cat de cat mi se pare ceva mai integru si luminat decat milioanele (de predicacaturi si alte minuni) care exista fara nici un rost pe acest pamant. Macar asta incearca sa adreseze si ceva din problemele reale ale Americii pe deasupra platitudinilor crestine. Poate pare un fel de „white supremacist” intr-un corp de negru! O fi si el trans? Cine stie prin ce drama o fi trecut bietul om. De aia nu zice audienta Amin! Lasa ca spun eu, Amin frate Manning! Make America great again by telling it like it is! Pacat ca a trebuit sa bage aiureala cu Agag spre sfarsit. Ar fi fost mult mai bine fara! Dar asta e, are si el saracul problemmele lui. Faza tare spusa de el despre artisti rap (traduc). „Niciodata in anii inainte de drepturile civile nu ai fi putut face milioane de dolari spunand despre o negresa ca-i curva, jigodie ‘hoochie mama’ si asa mai departe”! Acum America e pe deadreptul tara tututor posibilitatilor, inclusiv unele dintre cele mai naspa posibile.

Microbism metafizic

Sa vorbesti, mai ales de pe dreapta, despre “politicile identitare” ca epifenomen marxist, postmodernist sau pur si simplu ca inovatie a ultimei jumatati de secol e de un tembelism nesimtit. Totem inseamna, in limba de origine, “clan”. Iar “creaturile statutare” (“corporatiile-s si ele oameni”) sint dintotdeauna animalele de companie ale conservatorului.

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. M-a pufnit risul vazind azi internetul romanofon inundat de “sfintul Andrei, ocrotitorul Romaniei”. Mai rar absurditate mai crasa. In primul rind, sf. Andrei e de fapt ocrotitorul Scotiei – si nu de ieri, de-alaltaieri, ci macar de la 1300, cind scotii se credeau sciti. Unde mai pui ca scotienii au ziua nationala corect, pe 30 noiembrie, nu o zi mai tirziu. 

In al doilea rind, Andrei asta are, in cel mai bun caz, tot atit de a face cu Romania cit are Ioan Paul al II-lea cu geto-dacii – o aproximativa coincidenta geografica. Nu stim deloc daca crestinismul lui Andrei seamana vreun pic cu vreunul dintre crestinismele romanesti. Stim sigur, de pilda, ca Andrei era taiat imprejur. Si o lecuta ratacitor. 

In al treilea rind, Scitia nu coincide cu Romania, iar sursele timpurii ale legendei sint firave rau – un fragment atribuit lui Hipolit romanul, despre care unii zic ca era de fapt teban (si niste sute de ani mai tardiv), si un citat pe care Eusebiu, ideologul imperiului crestin, zice ca l-a luat din Origen. Ambele pretind, veacuri mai tirziu si pentru ca sa le iasa schema, ca stiu pe unde s-a plimbat un oarecare Andrei. 

Mai tare insa, sfinta Veronica e proteguitoarea fotografilor. Inclusiv a alora digitali. 

O gramada de joburi in Statele Unite raman neocupate – dincolo de politica educatiei si a calificarii

De curand am citit un articol in New York Times care, ca de obicei, iti da un sfert din informatia reala si restul informatiei trebuie sa o gasesti singur fiindca autorii acestor surse de varf or sunt ignoranti or li se editeaza articolele ca sa fie 100% corect politice. Nu cred ca o sa pun pe nimeni in primejdie daca o sa scriu un pic mai necorect politic. E vorba de articolul “Americans Want to Believe Jobs Are the Solution to Poverty. They’re Not”. Bineinteles ca nu toate joburile in America te pot scapa de saracie, precum nici welfare si nici corectitudinea politica nu te scapa. Aproape 7 milioane de joburi sunt pe market sau advertismente, un record destul de insemnat. Un lucru  scos la iveala de acest articol este ca multi oameni care aplica pt. aceste joburi nu au educatia si calificarea necesara ce este pe drept. Dar si mai multi care s-ar putea califica ai doare-n cucu de ele din mai multe motive. Motivul cel mai important fiind, aceste joburi sunt in America. Ce inseamna asta?

As vrea sa trag atentia la faptul ca 10 milioane de Americani sau poate chiar mai mult traiesc si lucreaza in afara Americii nu pentru ca nu gasesc de munca in America, dar pt. motive mai serioase decat dorinta de a trai the „American dream”. Avand ocazia sa stau de vorba si sa cunosc o gramada de Americani in diaspora, am facut o lista cu cele mai importante obiective pe care mi le-au spus. Pe primul loc sta siguranta (nu a banului, ci a vietii) sau cum ar veni mai bine pe romaneste, ocolirea primejdiilor. 2) legi de KKat care apara criminalul si il pune in primejdie pe omul care contribue societatii (CA prop 47), 3) Corectitudinea Politica, 4) Foste victime ale acuzatiilor si alegatiilor false, 5) Asigurarea medicala, 6) Calitatea jobului, 7) valori sociale, culturale, si mai multe chestii care tin de umanism si the golden rule!

Chestia culme este ca ne tot plangem sa aducem joburile plecate sau „pierdute” in China si mai cine stie pe unde inapoi „acasa”. Si daca le aducem, pe cine tatamare o sa angajam cand nu suntem in stare sa le facem fata la astea care sunt acum? Transferam mexicanii si alti hispanici de la cules salata la Wallmart goods manufacturing? Da ce te faci, ca si astia care stau pe la Home Depot si asteapta sa le dai munca la zi vor 20 bucks/hr. Si daca nu stii sa vorbesti hispaniceste, ati ia o juma de zi sa le explici ce trebue sa faca.  Si trebue sa ti cont ca un sfert din ce-a ramas, baietii vor sa-si bea cerveza. Pt. prima data intr-un timp destul de lung, sunt mai multe joburi neocupate decat someri in America! Harris, degeaba te plangi, AI may need to pick up the toll sooner than we think, whether you like it or not, with or without consciousness! Daca lucreaza un robot inloc de un om, e usor sa-l dai afara sau in judecata pt. sexual harassment, non PC, discrimination, etc. nu-i asa?

Am scris mai multe detalii si puteti citi articolul original pe Medium. Comentariile sunt apreciate ori in engleza pe medium sau aici pe romana. Va multumesc pt. aplauze pe Medium.

https://blog.usejournal.com/many-jobs-go-unfilled-in-america-today-why-is-that-6850a5d9898e