777

“Unstoppable” este un film american despre eroismul unor mecanici de locomotivă de a opri un tren scăpat de sub control. Indicativul trenului periculos este chiar sugestiv pentru amatorii de simboluri: 777. Nu, filmul n-are nicio încărcătură mistică sau vreun mesaj religios. Este doar aceeiași încercare “banală” a omului de a lupta pentru supraviețuire într-o lume plină de suprize și necunoscut.

“REVIVAL and REFORMATION” nu este un film ci o acțiune mondială despre eforturile unor mecanici de locomotivă cu aburi religioși de a repune biserica pe șinele tradiționale ale evlaviei primare. Acțiunea, prevăzută pentru 2011, se numește simbolic “777” și are toată încărcătura mistică și religioasă de care este capabilă o biserică aflată în plină criză de identitate. Scenariul este foarte simplu: biserica n-are suficient cărbune pentru încheierea lucrării; e nevoie de foc continuu: lanțuri de rugăciune din 7 în 7, post negru, dietă organică și dăruire totală. Adică aceeași formulă a bisericii de a supraviețui într-o lume pe care n-o înțelege și față de care se simte permanent amenințată. Paradoxul e că locomotiva rămâne la fel; doar cifrele se schimbă.

Necesitatea fomării unui spațiu vital propice desăvârșirii iar devine imperativ de forță majoră. Teama de a nu deveni lumești sau necurați conduce la inventarierea unor reguli și prescripții, care aplicate în cantități farmaceutice, pentru fiecare simptom real sau imaginar, să ofere imunitate totală față de virușii și bacteriile morale ale acestei lumi. Crearea unui spațiu aseptic religios a fost visul fiecărui fundamentalist creștin începând de la Simion Stâlpnicul și până la propovăduitorii insipidului de azi, îmbrăcați invariabil în alb și negru, sau în oricare altă culoare, una mai cenușie ca cealaltă. Roșul nu este permis nici măcar în cantități moderate și precis decupate deoarece te-ar putea îmbia la păcat. Mai bine să intri incolor în împărăție decât să arzi ca papagalul în iad!

Aștept cu nerăbdare manualul sfințeniei decorative, în care, pe două coloane a(i)urite, scris cu alb și negru, să fie stipulate toate posibilitățile de genul așa da/așa nu, după formula cooperatistă a protecției muncii din intreprinderea socialistă. Ceva de genul, cum să nu mai păcătuiești deloc și ieftin, cum să nu te mai tulbure dilemele morale, cum să fii buimac de certitudini și plin de zel mistico-religios. Cum să eviți dușul și igena, cum să prelungești postul până la stafidirea dinților, cum să demonizezi științele umaniste, cum să reziști doar cu grăunțe și compot și cum să intri în extaz spiritual, adică un fel de nirvana de ziua a șaptea în care experiențele și viziunile rămân singurele proiecții care-ți mai pot stimula cortexul în această lume prea-colorată.

Amatorii de sfințenie instant ar fi foarte recunoscători rabinilor și cărturarilor de azi dacă le-ar putea oferi în variantă actualizată noile 39 de reguli de păzire a Sabatului, cele 365 de interdicții pentru evitarea conștientă a păcatului, cele 248 de îndemnuri la virtute și fapte bune iar toate acestea urnite de o tracțiune intergrală cu 613 SP (sfinți putere, noua măsură de calcul a forței religioase) adică maximum de rezoluții pentru o viață curată și nevinovată.

Odată pus mecanismul sfințeniei în mișcare, teoretic ar putea deveni un perpetuum mobile care nu mai are nevoie de niciun impuls exterior atâta timp cât îi sunt asigurate condițiile inițiale acestei acrobații religioase. Practic însă nu e chiar așa de simplu; de aceea e nevoie mereu de un up-date religios, o nouă redeșteptare, o ultimă reformă, exact ca o versiune nefericită de Windows care este aproximativ seven!

De aceea aș propune să purtăm uniforme religioase, incolore și eventual inodore, să devenim tovarăși sau camarazi, să adoptăm tunsoarea și coafura koine, adică biblică și comună, să consumăm batoane energizante de soia, să ne afișăm fruntea sus cu smerenie și să fim în sfârșit egali și cuminți, poate o da Domnul și ne-o observa și pe noi. Cineva. Careva.

Batalia pentru flanelograf

Atunci cand doua milenii de cautare dupa adevar sunt definitiv incheiate in 28 de propozitii, Arabia lui Pavel si chilia lui Luther pot fi inlocuite cu “Speranta TV” sau “Sex & the City”.

Materialismul superficial si dogmatismul idiot sunt doua fete ale aceleasi monede. Martin Heidegger, ultimul mare ganditor al modernitatii, le-a identificat pe amandoua cu incatusarea fiintei in ontic si fuga de onto-logic intr-o existenta neautentica.

Nu ca m-asi astepta ca asemenea intortocheri filosofice sa se afle pe lista de lecturi a pastorului care stapaneste tot adevarul pentru veacul de acum si cel viitor intr-o teologie de flanelograf. Mai ales cand biserica careia se adreseaza se aseamana tot mai mult cu un cargo cult in care John Frum este inlocuit cu Isus:

„‘E look like you. ‘E got white face. ‘E tall man. ‘E live ‘long South America – … Orion.”

Avantajul pastorului este victoria formulei asupra gandirii individuale. Formula odata stapanita, pastorul are libertatea sa se dedice unei vieti materialiste, sa fie shmeker, sa faca politica de biserica. Totul este ingaduit celui care il are pe Dumnezeu pe iPod si prieteni barosani pe Face Book.

Ramane o singura teama – „pacatul care duce la moarte” – nu moartea celui care il comite – moartea flanelografului – crima de a continua cautarea si interogarea dupa adevar care il aseaza pe Socrate intre apostoli si pe Pavel intre filosofi. Teama ca nu cumva iesind biserica din epoca bronzului sa gaseasca strazile de aur mai putin interesante. Teama ca nu cumva intrand biserica in veacul democratiei sa gaseasca tronul mai putin natural si coroanele prea incomode. Teama ca le-a fost lasata casa pustie acum doua milenii cand Isus a iesit ultima data din templu si un credincios va privii odata dincolo de perdea si va vedea piatra.

Aceasta teama tulbura confortul teologului de flanelograf si al pastorului de cargo-cult. Oare cu ce si-o fi ocupat timpul robul necredincios dupa ingroparea talantului? Printre altele, probabil si cu monoitorizarea riscului la care colegii sai au expus averea stapanului prin speculatii bancare.

Anno Domini 09 – Dilema Razboiului

Logos 58 – Dragoste de Viata

Despre lucrurile cu adevarat importante

Pragurile ne pun de regula pe ginduri. Avem tendinta ca, de exemplu, atunci cind luam anul de la capat, sa revizuim lista de prioritati intre care ne impartim viata. Sa redescoperim motivele pentru care sinuciderea nu „face sens”.

In lista mea, aproape de top sinteti voi, comunitatea pestrita a Oxigenului. Ce importa ca se mai intimpla sa scriem comentarii simandicoase prin metoda copy-paste (mental sau digital)? Ca incercam uneori sa sustinem edificiul subred al unui suflet saracit prin efuziuni lirice sau false profunzimi filozofice? Ca ne distram unii pe seama altora?

Conteaza apropierea. Conteaza ca invatam unii de la altii. Ca ridem impreuna. Ca ne tachinam, enervam si plictisim unii pe altii. Ca relatiile interumane devin mai importante decit acordul asupra acelorasi idei. Ca idei vechi, aflate in dezacord cu ce invatam despre noi si lume, isi pot afla aici obstescul sfirsit.

Va iubesc – atit cit poti iubi niste fantome. Si sint recunoscator cind am sansa sa va intilnesc intrupati. Ca ma tolerati printre voi nu inceteaza sa ma mire. E singurul miracol in care cred.

PS Nu conteaza nici daca reusiti performanta de a pune in acord ontologia carteziana, in care Dumnezeu nu se confunda cu res cogitans, cu afirmatia si asa confuza a unui document antic („Dumnezeu este spirit” ). Eu tot va iubesc.

PPS Era sa uit lucrul cel mai important: cind va paste depresia, puneti la cuptor niste ciuperci umplute cu cascaval ras, presarate cu oregano si scaldate in lamiie si vin alb. O sa vi se deschida ochii.

Logos 57 – Teologia Dialectica

Logos 56 – Capatul Drumului

Mistica Virusului

Daca activitatea pe O2 s-a rarit nu este din cauza sarbatorilor ci din cauza virusului de gripa. Am incercat sa ignor virusul dar in cele din urma am ajuns sa-l respect. Vom relua activitatea din plin saptamana aceasta. Pana atunci, multumim pentru intelegere.

Logos 55 – Droguri

Forum

Incepand cu data de 3 Februarie forumul o2  (a NU se confunda cu sectiunea de comentarii de la subsolul posturilor), va fi desfiintat.  Motivul este acela ca oricum nu este folosit decat de un numar restrans si ca exista alte doua forumuri pentru discutie necenzurata – Open Source Church si AZS Forum, care acopera aceasta nevoie. Cei care au threaduri sau posturi pe forum sunt incurajati sa le transfere la una dintre cele doua forumuri mentionate.