Catacombe

images Versiune audio

Problema vegetarianismului

images Versiune audio

Problema Mortii

images Versiune audio

Evanghelia ca horror autorizat

(sequel de la Evanghelia ca cinematografie)

Literatura de fictiune horror formeaza un gen literar care este destinat sau are capacitatea de a speria cititorii, de a le induce sentimente de groază și teroare, de a-i soca, de a le crea repulsie sau dezgust. Cateva din temele specifice: supranaturalul, moartea, viata de dupa moarte, raul, forte demonice. H.P. Lovecraft, unul din parintii genului fantasy horror spunea: Cea mai batrana si mai puternica emotie a omenirii este frica si cea mai batrana si mai puternica forma a ei este frica de necunoscut.

Paradoxal (evanghelie=veste buna), din punct de vedere formal dar si dupa continut, cele patru evanghelii canonice pot fi incadrate la genul literar numit fictiune de groaza: personajul principal e invaluit in supranatural, se lupta spectaculos cu demonii, manipuleaza natura (opreste vantul, usuca copaci, omoara porci), inviaza mortii (uneori dupa mai multe zile de degradare naturala), pare coplesit de rau, moare dar inviaza, se inalta catre o alta lume levitand. Adauga o muzica pe masura si sperietura e garantata.

Vreau sa exemplific mai jos, prin trei exemple din cultura populara, felul in care evanghelia poate trece de la gen literar la realitate horror:

Citește mai mult din acest articol

Ghilotine pentru pastori si preoti

Daca astepti o dezvaluire despre ghilotinele pregatite de atei pentru crestini, (sau, in alta varianta, de ateul Francis pentru “adevaratii crestini”), articolul nu este pentru tine. Totusi, inainte de a iesi, o dezvaluire despre ghilotina: nu a fost intrebuintata pentru a face martiri crestini.

Ateismul Revolutiei Franceze este o caricatura imprumutata de „Marea Lupta” din foclorul bisericesc al timpului. In perioada cea mai radicala – (uciderea “celor doi martori” in „Marea Lupta”) – Revolutia a intronat cultul Fiintei Supreme. Respingerea ateismului a fost justificata de Robespierre: „ateismul este atitudinea aristocratului care crede ca nu are nici o responsabilitate fata de istorie”. “Après nous le déluge”, spunea Madame de Pompadour.

Ce legatura avea Dumnezeu cu Revolutia? Rasturnarea ordinii existente, consacrata de biserica si monarhia de drept divin, este legitimata, (la fel ca in Revolutia Americana), de apelul la ceva ce se afla deasupra istoriei: Dumnezeu si eul transcendental care nu este conditionat istoric. Acesta este Illuminsimul si etica Kantiana.

In limbaj postmodern, Faucault defineste subiectul uman ca pe un “dublet empiric-transcendental”, eul transcendental fiind o iluzie necesara care face posibila cunoasterea si libertatea umana.

Indiferent daca Dumnezeu si eul transcendnetal au realitate ontologica, ca la Kant, Robespierre si Jefferson, sau doar virtuala, ca la Foucault, amandoua sunt operative in istorie. Fara subiect transcendental “nu sunt timpurile sub om ci bietul om sub timpuri”, cum spune cu resemnare Miron Costin.

Pentru Robespierre, ghilotina este soarta bine-meritata a slujitorului public care nu se ridica deasupra eului empiric in momentul Revolutiei. In limbajul Evangheliei, a celui care refuza crucea. Din acest punct de vedere, preotii si pastorii moderni ar trebuii ghilotinati.

Nu am spus martirizati.

Doublethink

images Versiune audio

Evanghelia ca cinematografie

Cum ar fi daca viata lui Isus, asa cum o stim din evanghelii, tocmai s-ar desfasura undeva, intr-un colt de lume,
iar Hollywood-ul ar insarcina 4 regizori/producatori sa realizeze cate un material, la libera alegere, despre acele intamplari curioase?
Oare, maestrii ar fi preocupati sa produca ceva ‘adevarat’ din punct de vedere istoric? Ecranizarile lor ar fi deschise interpretarii sau ar reprezenta o opinie absoluta?

In mod frecvent aud crestini repetand: evanghelia dupa x este istoria vietii lui Isus sau evanghelistul y spune ca Isus a facut asa deci este adevarat. In cele din urma, o abordare asa simplista il conduce pe credincios intr-o cursa infernala si imposibila in rezolvarea zecilor de nepotriviri dintre evanghelii.
Evanghelistii nu pot fi pusi de acord cand si unde s-a nascut si a copilarit Isus, ce a zis sau facut intr-o ocazie sau alta, la ce ora a murit, ce a zis sau facut dupa inviere, etc. Ba inca, tocmai evanghelistul care se presupune ca a fost martor ocular (Ioan) si ultimul supravietuitor este cel mai putin interesat de detalii istorice sau de consecventa cu scriitorii dinaintea lui. Citește mai mult din acest articol

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,186 other followers