Islam | oxigen2 | Pagina 3

Citind cartea ”Infidel” de Ayaan Hirsi Ali, am observat anumite paralele între diferitele abordări și mișcări de redeșteptare islamice și echivalentul lor creștin. În continuare voi compara afirmațiile sorei Aziza, profesoara de la liceul din Nairobi, cu afirmații ale Ellenei White. Ultimele au fost preluate din ”Tragedia veacurilor”, ”Calea către Hristos”, ”Mărturii” și diverse compilații.

Sora Aziza
1. Scopul rugăciunii era să fim conștiente – în mod constant conștiente de prezența lui Dumnezeu și a îngerilor, și a supunerii interioare față de voința lui Dumnezeu care ne permitea fiecare gând și acțiune în fiecare zi.

2. Sora Aziza ne-a amintit despre îngerii care zburau deasupra umerilor noștri. În stânga și în dreapta, ei ne înregistrau toate gândurile, intențiile și ideile – bune sau rele. Chiar dacă ne acopeream și ne rugam, nu era suficient în fața lui Dumnezeu. Ceea ce conta era intenția. Dacă îți zbura mintea, dacă o făceai din motive nepotrivite, Dumnezeu și îngerii puteau să vadă în inima tași să afle aceste lucruri.

3. În clasă, sora Aziza ne înșiruia seducțiile Satanei: dorința de a fi frumoasă și de a-i atrage pe bărbați; impulsul de a te distra; muzica și cărțile lumești. Ea cunoștea toate aceste lucruri. Dar viața aceea era prea goală pentru ea. Și-a dat seama că ceea ce dorea cu adevărat era să devină o bună musulmană. Credința ei devenise mai profundă, mai dreaptă și mai pură.

4. Sora Aziza ne-a vorbit pentru prima dată și despre lupta interioară, jihad-ul din fiecare dintre noi: supunerea tuturor dorințelor. Trebuia să vrem să ne supunem părinților noștri și să ne comportăm într-o manieră care răspândea bunătate. Trebuia să vrem să avem îndatoriri. Trebuia să ne amintim de dorința lui Allah cu fiecare gest al fiecărei zile și să alegem să ne înfățișăm Lui.

5. Sora Aziza ne vorbea despre evrei. Îi descria în așa fel încât mi-i imaginam monstruoși din punct de vedere fizic. Diavolii și jinii pur și simplu plecau din capetele lor ca să-i inducă în eroare pe musulmani și să răspândească răul. Tot ce mergea rău era din vina evreilor. Tiranul irakian Saddam Hussein, care atacase Revoluția Islamică în Iran, era evreu. Americanii care-i dădeau bani lui Saddam erau controlați de către evrei. Evreii controlau lumea și de aceea noi trebuia să fim puri: ca să rezistăm acestei influențe diavolești.

6. Sora Aziza ne spunea că era de datoria noastră să le convertim pe colegele noastre creștine. Ne spunea că era singura modalitate de a le scuti pe prietenele noastre de chinurile iadului.
M-am dus la sora Aziza și i-am zis: ”Celelalte fete nu vor să devină musulmane. Părinții le-au crescut în religia lor. Nu e vina lor și nu cred că e corect ca ele să ardă în iad.” Sora Aziza mi-a spus că mă înșelam. Prin mine, Allah le dăduse o șansă. Dacă ele respingeau adevărata religie, atunci era corect să ardă în iad.

Ellen White
1. Fiecare faptă, fiecare cuvânt, fiecare gând trebuie să fie adus supunere faţă de Hristos. Fiecare gând este însemnat ca şi când ar fi o singură persoană în toată lumea şi atenţia cerului este concentrată asupra acelei persoane.

2. Nu trebuie făcute fapte pe care nu aţi vrea ca îngerii cei sfinţi să le înregistreze în cărţile de sus. Singura ţintă să vă fie slava lui Dumnezeu. În cărţile din ceruri, sunteţi înregistraţi exact cum vă stăpâniţi în viaţa de cămin.
Mi-a fost arătat că îngerul raportor înregistrează cu credincioşie fiecare dar oferit lui Dumnezeu. Motivul dăruirii este de asemenea înregistrat.

3. Mi-au fost relatate multe întruniri de acest fel. Am văzut veselia, etalarea în îmbrăcăminte, împodobirea personală. Ochii scânteiază, obrajii se îmbujorează, conştiinţa doarme. […] Printre cele mai periculoase surse de plăcere se numără teatrul. […]Prin intermediul romanelor şi povestirilor din reviste, Satana este la lucru spre a umple mintea cu gânduri nereale şi neserioase.

4. În supunerea totală faţă de Domnul Isus Hristos există pace. Ascultarea de Dumnezeu aduce odihna. Consacră-te lui Dumnezeu în fiecare dimineaţă; fă din aceasta prima ta lucrare! Rugăciunea ta să fie: „O, Doamne, primeşte-mă să fiu cu totul al Tău. Aşez toate planurile mele la picioarele Tale. Foloseşte-mă astăzi în serviciul Tău”. Aceasta este o lucrare ce trebuie săvârşită zilnic.

5. În vremea aceea a fost creat ordinul iezuiţilor, cel mai tiran, cel mai lipsit de conştiinţă dintre toţi apărătorii papalităţii. Călugării acestui ordin erau cu totul izolaţi de orice fel de legături pământeşti, cu raţiunea şi conştiinţa complet înăbuşite. N-a existat o crimă mai oribilă pe care să n-o săvârşească, nici o prefăcătorie prea perfidă la care să nu recurgă. […] Biserica va face apel la braţul puterii civile şi papistaşii şi protestanţii se vor uni în această lucrare. […] Va fi chemată în ajutor legea împotriva celor ce păzesc porunca a patra.

6. Oamenii care sunt angajaţi în proclamarea ultimei solii de avertizare a lumii, o solie care urmează să hotărască destinul sufletelor […]
Nu trebuie să lăsăm lumea să ne convertească, ci noi trebuie să ne luptăm cu cea mai mare stăruinţă să convertim lumea. Îi implor pe părinţi să îşi aşeze copiii acolo unde nu vor fi ademeniţi de o educaţie falsă. Unica lor siguranţă stă în a învăţa de la Hristos. El este marea Lumină a lumii. Orice alte lumini, orice altă înţelepciune sunt nebunie.

Înregistrat sub Editorial Tagged with Ayaan Hirsi Ali, Ellen White, Infidel, Islam

Boko Haram este declaratia de misiune a educatiei adventiste

16 mai 2014 de Edmond Constantinescu 29 comentarii

Nu inteleg de ce adventistii se roaga pentru fetele nigeriene rapite de militantii islamici. Boko Haram inseamna „Educatia Apuseana Este Pacat”. Aceasta este si declaratia de misiune a educatiei adventiste. Prin educatie apuseana se intelege intrebarea socratica si indoiala carteziana. Apusul inseamna Iluminismul si umanism secular. Misiunea scolii adventiste este sa izoleze mintea elevului sau studentului de asemenea influente.

Probabil veti obiecta ca metodele difera, dar diferenta este data tocmai de influenta Iluminismului. Apusul a cunoscut ultimul episod de barbarie religioasa in timpul razboiului de 30 de ani. Dupa aceea, Apusul a preferat sa introneze ratiunea in spatiul public si sa lase religia in spatiul privat. Nu-mi spuneti de Robespierre, Stalin si Hitler. Ei au invadat spatiul privat si au asezat ideologia in spatiul public. Fascismul sovietic/nazist a descins din Romantism, antiteza Iluminismului.

Rapirea fetelor din Nigeria se poate justifica biblic. Intrebati-l pe pastorul dumneavoastra despre episodul cu fetele madianite din Numeri 31, 17-18. Va raspunde ca virginele au fost salvate in vederea unei educatii si casatorii dupa voia Domnului. Asta spun si militantii Islamici.

Este adevarat, va admite pastorul, dar Islamul nu cunoaste invatatura lui Isus. Ba o cunoaste si o cinsteste. Asa o fi, dar Islamul nu a avut o Reformatiune. De fapt a avut mai multe. Islamul a cunoscut Renasterea cu sute de ani inaintea Apusului. Ceea ce a lipsit Islamului a fost un Luther. Dar un Luther nu poate exista fara un Pavel. Aici este problema. Pavel este autorul universalitatii apusului prin daramarea zidului de despartire dintre iudaism si elenism. Islamul este o forma avansata de iudeo-crestinism. Este pre-paulinian. De aceea nu a produs un Luther si tot de aceea nu a asimilat momentul de universalitate reprezentat de un Ibn Sīnā sau un Ibn Rushd.

Din acelasi motiv Adventismul nu a putut asimila propriile lui momente de universalitate: Jones, Waggoner, Kellog, Ford, Numbers, profesorii de la La Sierra, (la urma, ca o starpitura, EC). Adventismul se vrea iudeo-crestin, adica pre-paulinian, adica parohial. Educatia apuseana este pacat pentru ca este universala. Boko Haram.

Înregistrat sub Editorial Tagged with Adventism, Boko Haram, Educatia Adventista, Islam, Iudeo-Crestinism

Samanta de anti-semitism

24 mai 2011 de Ianis 21 comentarii

Recent, din gura presedintelui Obama s-a putut auzi un discurs deloc corect politic, cel putin pentru unii. Luat de valul schimbarii din lumea islamica, presedintele nord-american propune, in sfarsit, o solutie pentru vechea si incomoda chestiune evreiasca, solutie 2in1, avandu-i si pe palestinieni in vizor. Concret, el sugera ca Israelul ar face bine sa isi restranga granitele in limitele stabilite inainte de al treilea razboi arabo-israelian, cunoscut sub numele de Razboiul de 6 zile (5-11 iunie 1967). O declaratie asa de directa si incisiva nu putea sa ramana fara efect, atat din partea israeliana cat si din partea musulmana, cu ecouri in Vest. Obama se pare ca a dobandit un record greu de doborat, acela de a pune la cale, in cuvinte si fapte, o politica deschis anti-israeliana, asta dupa ce USA isi formase imaginea de aliat traditional si sustinator al Israelului (Obama, se pare, mai are la activ cateva gafe publice cu incarcatura antisemita)

Care sunt implicatiile discursul american pentru israelieni? Sa ne gandim ca Razboiul de 6 zile, din perspectiva evreiasca, este o realizare istorica. Israel a ocupat atunci fasia Gaza, peninsula Sinai, inaltimile Golan si Iordania de Vest („West Bank”) plus partea araba a Ierusalimului. Cu cateva saptamani inainte ca evreii sa isi sarbatoreasca victoria care le-a adus atatea teritorii (sa ii zicem un 1877-1878 al lor) Obama vine si strica petrecerea. A cere acum, dupa mai bine de 40 de ani, retragerea si renuntarea la niste teritorii cucerite cu un pret si mentinute cu inca unul, dublat probabil, tine de domeniul fanteziei. Nu degeaba lui Obama i s-a pus in seama nazuinta dupa un nou plan Marshall pentru lumea araba.

Nu vreau sa fiu avocatul vreunei parti, in nici un caz al Israelului. Ceea ce ma preocupa este antisemitismul pe care il intrezaresc aici. Ma refer la acel antisemitism latent, „radioactiv”, ingropat dupa WWII. In 1938 Roosevelt a convocat o conferinta la Evian, pe lacul Geneva, pentru a solutiona problema refugiatilor germani, respectiv, evrei. Reactia celor 32 de tari participante a fost dezamagitoare, marea majoritate a refuzat primirea evreilor. Pana si statele cu teritorii imense din America de Nord si Sud sau Australia au refuzat categoric. E cunoscut cazul vasului St Louis, plin cu refugiati evrei, care, in mai 1939, a fost silit sa se intoarca in Europa deoarece nici un stat nu a fost de acord sa il primeasca.

Danemarca si Suedia au fost singurele exceptii iar Elvetia, mult laudata pentru neutralitatea ei de secole, primeste evrei un timp apoi lanseaza sloganul Barca este plina…

Privind in ograda nationala, lucrurile sunt chiar mai urate. Noi avem antisemitismul inoculat chiar si in limbaj. In limba romana (si nu numai) un tradator e numit Iuda (unul din cele mai populare nume…un fel de Gheorghe sau Vasile al evreilor), un om fatarnic sau ipocrit e numit fariseu (oare cum ar reactiona lumea musulmana daca numele carturarilor/imamilor lor ar deveni un astfel de epitet?), daca cineva trage niste sfori in stilul balcanic al lantului slabiciunilor se zice ca are rude la Ierusalim. Sa mai amintesc ca religia nationala a romanilor este imbibata de formule antisemite. De exemplu, abia de curand Prohodul a fost adjustat astfel incat sa nu mai incrimineze poporul ucigas.

Ca tot am ajuns la religie, ar fi o tema prea vasta implicarea catolicismului si a bisericilor evanghelice in Solutia Finala a lui Hitler.

Daca e sa vorbim in cifre, unitatea de masura fiind evreii ucisi intre 1 sept 1939 si 8 mai 1945, romanii au un portofoliu de invidiat: Basarabia – 200 000, Bucovina – 124 632, Transilvania de Nord – 105 000, Romania – 40 000 (sursa: M. Gilbert – Endlosung/Solutia Finala, Reinbek, 1962)

Scurta recapitulare a lectiei de istorie recenta nu a avut decat un singur scop: sa arate ca, dupa parerea mea, samanta antisemitismului ingropata adanc (precum reziduurile radioactive) nu a facut decat sa isi astepte ceasul germinarii. Poate ca inca nu a dat de lumina dar discursul lui Obama aduce suficienta umezeala pentru a face ca bobul sa explodeze. In goana dupa democratizare si pacificare, presedintele american ar putea sa creeze niste tsunami-uri neasteptate.

Cel putin, la ora aceasta, Obama si-a pus in cap votantii fundamentalist-crestini, hraniti cu dispensationalism si planuri marete pentru Ierusalim.

Si daca pe 21 mai n-a fost nici o rapire, sperantele inca raman atintite spre orasul sfant.

Înregistrat sub Editorial Tagged with Barack Obama, Islam, Iudaism

Anno Domini 21 – OBL

11 mai 2011 de Edmond Constantinescu 6 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with Foamete, Islam, Vechiul Testament

Revolutia Araba ca Tragedie si Farsa

5 aprilie 2011 de Edmond Constantinescu 42 comentarii

Hegel comenteaza undeva că toate faptele mari si protagonistii lor in istoria lumii apar, ca să spunem aşa, de două ori. El a uitat să adauge: prima oară ca tragedie, a doua oară ca farsă. Karl Marx, 1852.

Revolutia araba este o farsa. Tragedia a avut loc acum o jumatate de secol.

Aduc in favoarea acestei afirmatii argumentul celor care ma vor contrazice: “revolutiile arabe sunt revolte spontane ale maselor impotriva exploatarii si tiraniei.” Tocmai asta este problema.

Poporul nu face revolutie. Dati-mi pace cu mitul poporului care lupta pentru libertate. Poporul sparge vitrine, linseaza, si cere un tap ispasitor. “Prosti da’ multi.” Revolutia o face clasa de mijloc care foloseste furia populara pentru a inlatura clasa conducatoare si a-i lua puterea in numele poporului. Scopul activistului revolutionar nu este satisfacerea cerintelor strazii ci folosirea lor. Cititi “Ce-i de Facut” de V.I. Lenin, care stia ceva despre revolutii. Thomas Paine, Marat, Danton, Robespierre, Lenin, Trosky, Stalin, Mao, au fost intelectuali dezradacinati, uneori de mana a treia, ale caror aspiratii nu aveau nimic in comun cu poporul dar stiau sa coboare ideologia in strada.

Obiectivul adevarat al revolutiei nu este dorit de popor. Poporul se teme de ceva nou. Poporul vrea restaurarea privilegiilor pierdute. Revolutionarul vrea transformarea radicala a societatii. Domnia terorii, care insoteste orice revolutie, nu este indreptata impotriva clasei conducatoare asa cum se pretinde, ci impotriva poporului. Adevaratul agent al revolutiei nu este omul de rand ci comisarul. Comisarul stie ca inamicul lui este traditia si ca singura putere capabila sa infrunte traditia este domnia terorii.

Revolutiile duc la castigarea unor libertati si pierderea altora. Balanta difera de la o revolutie la alta. Dar orice revolutie duce la disciplina sociala si progres. Pretul este de obicei platit in ceea ce Stalin numea “statistica”. Cu cat traditiile sunt mai adanci in popor, cu atat statisticile sunt mai mari. O adevarat revolutie intre arabi ar duce la cifre astronomice.

Din acest punct de vedere, adevaratii revolutionari arabi au fost Gamal Abdel Nasser si Anwar Sadat. Esecul lor se explica prin faptul ca nu au avut curajul sa fac ceea ce au facut Lenin si Ataturk. Lenin a intrat cu baionetele in biserici. Ataturk a interzis hijabul si turbanul in spatiul public. Suna dur, dar istoria are legile ei si nu este sensibila la corectitudine politica. Nivelul scazut de educatie al arabilor face imposibila infectarea strazii cu idei sociale radicale. Islamul a ramas ideologia legitima si Islamul este antiprogresist prin natura lui.

Un alt motiv care a dus la esecul revolutiilor arabe din a doua jumatate a secolului trecut este acela ca in contextul razboiului rece, orice reforma progresista era suspecta de marxism si aliniere cu URSS. US a cautat mai intai sa foloseasca nationalismul arab impotriva marxismului si apoi Islamul radical impotriva nationalismului secular, ca dupa aceea sa vaneze monstrul pe care l-a creat la fel ca celebrul doctor Frenkenstein.

In 1953 Mohammed Mossadegh primul ministru al Iranului a fost rasturnat printr-o operatie coordonata de CIA din teama ca ar putea aluneca prea mult spre stanga. Gloate inarmate cu bate si cutite, platite din cufar diplomatic, controlau strazile intimidand opozitia. Doua decenii mai tarziu gloata s-a intors impotriva dusmanilor lui Khomeini. Partidul nationalist Baat a fost sustinut in Siria impotriva rivalilor marxisti. In 1963 Sadam si partidul Baat au fost sprijinite sa ia puterea inpotriva influentelor internationaliste.

Sadam a fost dusmanul neimpacat islamismului si al teroristilor fundamentalisti. Totusi a trebuit sa suporte mania unui electorat indobitocit de religie si talk-radio pentru ceea ce facusera islamistii. Rezultatul a fost re-islamizarea Irakului. Islamul „moderat” ramane optiunea vestului pentru tarile arabe, indiferent de aspiratiile claselor educate.

Faimosii “freedom fighters” care au redat afganilor libertatea de a interzice educatia femeilor si a le impune burka lupta acum impotriva lui Gaddafi ajutati de aceiasi putere care i-a ajutat acum un sfet de secol impotriva rusilor. O jurnalista este violata in plina zi in Cairo. O alta este torturata si molestata in Lybia. Imami radicali arunca flacari in Moschei si statii TV. Poporul cere libertatea de a ucide cu pietre femeile adultere. Un infidel este ucis cu pietre de revolutionari. In acelasi timp, analisti politici discuta despre rolul Islamului in noile democratii arabe.

Aplaudam atunci cand vedem la CNN palate de tirani aruncate in aer si armate spulberate. Acceptam cu seninatate filosofica inevitabilitatea victimelor inocente. Dar este tabu sa te legi de lanturile care leaga 700 milioane de femei. Aruncam bombe pentru dreptul de autodeterminare cultural-religioasa al gloatelor ramase in secolul VIII. Nu ne sinchisim de drepturile individuale ale victimelor unei religii anacronice.

Stiu ce veti spune. Acestea sunt episoade triste dar neesentiale. Cand vor fi liberi de tirani domestici si exploatare imperialista, oamenii se vor civiliza si asemenea lucruri vor inceta de la sine. Quranul va devenii un fel de Magna Charta a lumii arabe aparand drepturile femeii si libertatile civile. Democratia va inflori in teocratie. Imamul si activistul liberal vor paste iarba impreuna ca lupul si mielul in Paradis. Singurul obstacol in calea acestei stari edenice sunt cativa tirani si, fireste, imperialismul.

Ma indoiesc.

Cand ultimul imam va fi spanzurat cu hijabul ultimei musulmane emancipate, voi crede si eu in revolutia araba. Pana atunci, eu zic sa ne pregatim pentru ce-i mai rau. Si ce poate fi mai rau decat o imensa criza a ptrolului, insotita de un val de imigratie islamica, terorism si razboi?

Fireste ca poate fi ceva mai rau: islamofobia.

Înregistrat sub Editorial Tagged with George Orwell, Islam, Lenin, Marx, Revolutie