Sexul oral la intelectualii rămăișițieni

7 iulie 2020 26 comentarii

Un intelectual este o persoană a cărei activitate se bazează pe exercițiul minții, care se implică în sfera publică pentru a-și împărtăși analizele, punctele sale de vedere asupra celor mai variate subiecte sau pentru a apăra valori, care în general nu își asumă o responsabilitatea directă în aspecte practice, și care are o anumită formă de autoritate. Intelectualul este o figură contemporană distinctă de cea mai veche a filosofului, care își exercita gândirea într-un cadru conceptual.

Este definitia cuvantului intellectuel în fr.wikipedia.

Definitia din ro.wikipedia:

Intelectualul, în accepțiunea comună, este definit drept persoana cu studii universitare sau care exercită o meserie intelectuală.

Francezii au inventat intelectualul. Romanii l-au transformat intr-o meserie. Cea mai veche. N-a fost prost Stalin. Intelectualul este o persoana care face felatio la Stalin, Ceuasescu, BOR, AZS, orice autoritate sau clientela.

Scrie intelectualul Florin Laiu în epistola intelectualilor care cred ca oamenii au fost contemporani cu dinosaurii către intelectualul Coman (care crede la fel): știm și noi ce greu este sa faci un doctorat. Observați ca Laiu nu spune știm și noi cât de scump este prețul adevărului sau care este costul apărării adevărului in sfera publica. Știm și noi ce greu e sa iei examenele la facultate și să castigi un ban la umbra. Spasivo Koba.

Intelectualul Coman, care crede că tesutul epitelial a fost așezat de Dumnezeu în vagin ca semn ca „poți să mănânci după plăcere din toți pomii din grădină” (ați uitat anusul frate Coman) și are 5000 de Sunamite pe FB care fac felatio la fructul sau, se rusineaza ca este contemporan cu Laiu. Rușine sau nu, cei doi sunt contemporani cu pastorii de capre din epoca bronzului. Pot fi intelepti sau shamani, dar nu intelectuali.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

Scrisoare deschisă către damele din bordel care au semnat o scrisoare deschisa in sprijinul lui Madame

5 iulie 2020 86 comentarii

Este 4 Iulie într-o America în care scanteile Declarației de Independență au fost înlocuite cu bucuria vulgară a focurilor de artificii. America pe care am căutat-o nu mai există. A fost ingropata împreună cu intelectualii ei, “dead white men”, și visez uneori la o Românie care nu mai există. O Românie în care dead white men, printre care mulți români, m-au luat de mână și m-au invatat sa merg. În America, intelectualul e mort și, în România, ca sa folosesc un cuvânt favorit al pastorului Iacob Coman, a ajuns curvă.

Suntem o biserica americană, adică o biserica anti intelectuală, și suntem români. Stalin citat de Djilas, 1962, romanii nu sunt o națiune ci o “meserie”. Iertati-mi întrebarea: sunteți curve?

Pastorul Iacob coman este o curvă cu clientela mai mare decat alte curve. Invidia e naturală.

Ce este un intelectual? Socrate și Iisus (fără trei doctorate) vin in minte. Urmează astronomul, matematicianul și poetul persan Omar Khayam (secolul al XII), al cărui Rubaiyat a îngrozit autoritățile islamice ale vremii și ar ingrozii orice creștin conservator din timpul nostru. Lista e lungă. Vreau sa spun ca orice intelectual a fost și este un eretic. Sunteti eretici? Ma indoiesc.

Teologic, filosofic, și, mai ales, științific, nu sunt de acord cu pastorul Coman. Însă, ca intelectual, (iertați-mi pretenția fără titluri academice), ultimul lucru pe care l-aș face (în idiom Coman) ar fi sa imi desfac picioarele in fata Uniunii.

Cand pastorul iacob Coman a devenit o nouă stea pictată pe tavanul bisericii am fost îngrijorat de declarația lui ca orice sintagma biblica nu trebuie judecata într-un anumit context pentru ca tot ce spune Dumnezeu este un absolut. Ca intelectuali, presupun că înțelegeți faptul ca cuvintele nu se raportează la lucruri ci la concepte și ca conceptele sunt imagini mentale ale experienței umane. Presupun deasemenea ca intelegeti ca orice concept este un construct cultural istoric. Probabil cunoasteti și afirmația profetesei ca “Biblia nu reprezinta modul de gandire si exprimare a lui Dumnezeu”. Însă cand mi-am exprimat îngrijorarea m-ați considerat liberal și relativist.

Cand Coman si-a justificat expresiile pornografice cu argumentul ca sunt de sorginte biblice ati amutit. Ați strecurat tantarul liberal și ați înghițit camila vulgarității sexuale.

V-am explicat că Daniel 11 descrie istoria războaielor siriene pana la profanarea templu de către Antioh Epifanul, că viziunile din capitolele 7-9 reprezinta acelas lucru, ca Daniel 11 de la versetul 36 reprezinta poriectia fantezista a culminarii acestei istorii, și că autorul lui Daniel nu înțelegea că Roma reprezenta mai mult decat “niște corabii din Chitim”. Ca intelectuali, puteti verifica argumentele. Ați preferat răspunsul din autoritate. Apoi a venit Coman cu paradigma dispensationalista si vederile geo-politice ale celor pe care Daniel îi numește “o ceată de derbedei” și v-ați trezit că istoricismul secolului XVII nu rezista în fata derbedeismului evanghlico-geo-politic din secolul XXI. Însă ați spus: mai bine derbedeu decat istorico-critic.

Când Coman a canonizat sexul oral a adus iarasi argumentul inerantist dar și cel din design inteligent, pe care il sustineti. Dacă Dumnezeu ne-a dat tesutul epitelial la ambele capete a facut-o cu un scop. Idea ca, în evolutie, organul reproducator a coborat de la gura la cloaca și apoi la organele specializate ale mamiferelor, care se poate vedea în lumea vie de la burete la om, și este bine documentată în genetica evolutionara și în raportul fosilelor, vi s-a părut eretica pentru ca contrazice inerantismul lui Coman pe care îl acceptati implicit deși îl respingeți cu jumătate de gură.

Luther v-a spus de cinci secole că, deși zecimea poate fi acceptata pragmatic, a da zecime unui pastor considerand principiul vechi-testamentar înseamnă ca acel pastor este mijlocitor între om și Dumnezeu. Ei bine, Coman s-a declarat explicit mijlocitor, adică preot, a introdus teologia sacramentala în comuniune, a jucat cartea persecuție, și voi nu aveți răspuns pentru ca, implicit, ați încurajat aceste vederi la membrii bisericii. Mai mult, ați reinventat tologia indulgențelor în care banii sunt canal al harului și colecta este un sacrament. Sacramentul lui Iuda. Apoi v-ati suparat cand Coman a spus ca zecimea este a lui sa o manance ca fii lui Eli și cand a apelat la complexul persecutiei facandu-se martir pentru teologia sacramentala, care a facut atatea victime în timpul ciumei medievale. Nu aveti argument pentru ca ati incurajat superstitii medievale într-o biserica pretinsă protestantă și ati cultivat complexul persecutiei.

Lista este mai lungă dar mă opresc aici. Intelectualitatile voastre l-au creat pe “intelectualul” Coman. Doctor Frankenstein vrea sa omoare monstrul pe care l-a creat dar e prea tarziu. Cineva trebuia sa secere ce a semănat. Vorba profetului favorit al lui Laiu, secerati furtuna.

Înregistrat sub Editorial Tagged with

City Lights (on a hill)

30 iunie 2020 16 comentarii

Daca ati urmarit secventa din filmul mut (dar graitor) City Lights, intelegeti de ce nu pot interpreta ambele tabere ale razboiului icoanelor in Bizantul american altfel decat ca comedie.

Icoana americana, in sensul de canal al harului, este filmul. Toate statuile sunt idoli, indiferent daca vorbesc cu accent southern sau yank. La fel si paradele, inmormantarile cu drapel, inaugurarile prezidentiale. Eroul autentic este vagabondul cu mustacioara. Daca va ganditi la cineva nu e vina mea.

Monumentele confederate imi amintesc de monumentul soldatului sovietic. Invingatorii isi canonizeaza criminalii ca sfinti si demonizeaza eroii de partea cealalta. Este limbajul in care invingatorii scriu istoria. Aspectul ridicol este ca Sudul a pierdut razboiul. Only in Murika.

Prin aceasta arta (kitch) „monumentala” Sudul a ratat tocmai scopul ei, rascumpararea cauzei pierdute. Gone with the wind a facut-o mai bine. Rascumpararea cauzei pierdute se face prin descrierea ambiguitatii morale a razboiului. Razboiul de secesiune nu a fost in alb si negru. In cele din urma, razboiul, orice razboi, este o tragedie in care ambele tabere se intalnesc dincolo de idealurile abstracte ale politicienilor. Nici un razboi nu este intre bine si rau. Soldatii din ambele tabere se intalnesc in zona de dincolo de bine si rau descrisa de Tolstoi si Dostoievsky si mentionata cu realism brutal de Stalin in dialogul cu Djilas despre crimele Armatei Rosii.

Aceiasi lipsa de substanta se manifesta si la iconodoulii oficiali. Daca nu ma credeti, vizitai bulevardul Martin Luther King in orice oras american si uitati-va la mizeria din jur.

In ultima instanta, atat monumentele confederate si cat cei care le vandalizeaza reprezinta cauze pierdute. Invingatorii tin discursurile.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

Sanitizarea creierelor în SUA

27 iunie 2020 23 comentarii

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

O salata de cuvinte greu de digerat

20 iunie 2020 22 comentarii

Martin Luther a scris candva o scrisoare adresată lui Erasmus din Rotterdam în care îl asigura ca a așezat tratatul lui despre liberul arbitru la loc de cinste pe peretele latrinei și va citi cu atenție fiecare pagina înainte de a o folosi. Asta explica de ce răspunsul lui Luther a fost neobișnuit de metodic și calculat pentru temperamentul său. Lectura și răspunsul au fost moderate de ciclul digestiei.

M-am aflat într-o situație identică vizionand emisiunea Punctul Critic – Invazia spiritualistă” – Sinuciderea protestantismului (VII), moderata de Dragoș Turturica, cu Valentin Danaiata și Elvis Dengel ca invitați. Mi-am pus mana la nas și am vizionat toata emisiunea, însă răspunsul este moderat de ciclul digestiei. O asemenea salată de vorbe goale și concepte pseudo filozofice e greu de digerat și pentru a păstra puțină substanță din ceea ce își are locul acolo unde conform Mantuitorului se curata toate bucatele sunt obligat sa consum salată de cuvinte cu lingurița. Mă voi ocupa deocamdată doar de primele 8 minute care reprezinta “partea introductiva” a emisiunii.

Spune Turturica:

Pentru a înțelege ce se intampla cu protestantismul astăzi am discutat despre modul în care Scoala din Frankfurt a produs un declin cultural care a reprezentat fundamentul pentru o atitudine poate mai contagioasa decat virusul din aceste zile și anume o atitudine de victimizare…

Nu știu ce au discutat amicii noștri despre Scoala din Frankfurt dar se vede ce nu au pus mîna pe un singur autor al Școlii din Frankfurt și în cazul improbabil ca au facut-o nu au înțeles ce au citit. Numitorul comun în spectrul larg și de multe ori contradictoriu al acestor autori il reprezinta tocmai analiza critica a unei culturi în declin din cauza ca criteriul pieței se substituie valorilor spirituale.

Theodor Adorno, exponentul cel mai influent al curentului, acuză cultura de masa ca oferă iluzia libertății de alegere în faptul că poți alege între mai multe branduri de consum material, cultural, de știri și comentarii politice, dar, mai ales, pentru ca ai acces liber la aproape toate fanteziile sexuale ca marfa.

Exista aici o zona de intersecție între preocupările SDF și ale teologilor protestanti. De fapt, a existat și încă exista un dialog fructuos între cele doua clase. Motivul pentru care mișcarea evanghelica – penticostala ignora acest dialog este pentru ca este ea insasi o cultura de consum și o economie de himera nu lipsita în secret de hipersexualizarea pe care SDF o găsește inevitabilă în astfel de piețe.

Idea că politicile de identitate/victimizare vin din SDF da pe fata aceeași ignoranță pretentioasa. Dacă cineva chiar vrea să găsească o baza filosofică pentru ele aceasta este mai degrabă ceea ce se numește destul de vag poststructuralism și este opusă marxismului. Însă aici avem cu adevărat ceea ce Turturica numește “o atitudine poate mai contagioasa decat virusul din aceste zile”, teoria conspirației marxismului cultural pe care prietenii nostrii au inghitit-o în ignoranță, cu carlig și undita.

Mai departe:

Aceasta atitudine de victimizare… duce individul la un punct foarte critic de vulnerabilitate, o zona în care este susceptibil la niște primejdii care îi vor afecta modul de gandire și înțelegere a realității.

În principiu sunt de acord, însă trebuie sa recunoastem ca negrii, femeile, și homosexualii măcar au motive sa se considere victime. Întrebarea este cum de nu pricep amicii nostrii ca ei reprezinta tot o atitudine de victimizare însă pe baza imaginare. Ce altceva este teoria conspirației marxismului cultural decât victimizarea imaginara a dreptei creștine? Însă amicii noștri merg mai departe, ei se considera victimele speciale ale fantomei protestantismului sinugigas si a unei conspiratii spiritiste globale.

Aceste pericole, unul dintre ele, poate cel mai important dintre ele este subiectul emisiunii de astăzi: spiritismul.

Are dreptate moderatorul că complexul victimizării “va afecta modul de gandire și înțelegere a realității”. Danaiata și Dengel ne oferă cele mai absurde și fanteziste scenarii ale metamorfozei unei școli de gândire materialiste într-un cult care invoca spiritele.

Prima problema, explica Danaiata, sunt liber cugetatorii. Un liber cugetător este cineva care își formează opiniile numai pe baza de logica, rațiune, și empirism. De aceea liber-cugetatorii nu apelează la explicații supranaturale. Asta duce inevitabil la spiritism, adică la credința în supranatural. Dacă nu pricepeți cum înseamnă ca nu sunt singurul.

Mai departe. SDF a combinat marxismul, o teorie materialista a societății, cu freudismul, o teorie materialista a psihicului uman. Asta duce la dualism, adică la neoplatonism, și de aici la spiritism.

Simțământul comunitar duce la neoplatonism, probabil pentru că Platon a scris Republica. Republica este un manifest elitist, anti-egalitarian. Asta duce la egalitarianism și ca atare protestatarii de astăzi sunt platonistii de maine deci spiritistii de poimaine.

Teologia liberarii s-a împotrivit bananizarii Americii Latine de către corporații străine și regimuri de war-lords deci sunt împotriva legii și ordinii și inspiră pe cei care se dedau la acte de vandalism în protestele recente. Protestatarii vor ca poliția să nu fie deasupra legii, deci sunt împotriva legii. Concluzialui Danaiata este ca protestele vor degenera in ședințe de spiritism.

Elvis Dengel ne explica cum infiltrarea neo-marxismului in US incearca sa elimine religia din spațiul public “cum s-a întâmplat și în Europa”. Entschuldigen Sie dar a făcut-o Constituția acum peste doua secole și Europa s-a luat după America.

Politicile de identitate, continua el, duc la credinta absoluta in stiinta. Sorry, dar parte a politicii de identitate este denunțarea științei ca eurocentrism și imperialism vestic. Elvis, ai auzit vreodată de decolonizarea științei? E din aceeași familie cu creaționismul științific adică susține ca stiinta e relativa.

Spune Dengel mai departe: „aceasta incredere absoluta in stiinta este poartea prin care va intra spiritismul și va cucerii stiinta si religiozitatea moderna”. Presupun ca Dengel știe ca în știința se considera ca orice ipoteza sau teorie este provizorie. Increderea absoluta in stiinta este increderea absoluta in metodologia naturalista. Adică excluderea supranaturalului în explicația lumii. Aceasta este poarta prin care spiritismul, adică credința în supranatural, va intra în stiinta, dupa logica lui Dengel. Caile Diavolului sunt întortocheate.

În concluzie, spune Danaiata, spiritismul are trei ramuri: „stiinta, filosofie, și religie. În toate trei aspectele este captivant pentru clasa de oameni despre care vorbim”, adică pentru liber-cugetatori, marxiștii culturali, protestatari, evolutionisti, egalitarieni, comunitari, umanisti, oameni de stiinta, sinugicasi protestanți, atei, și, last but not least, membrii bisericii care resping autoritatea pastorului asupra minții.

Va las deocamdată sa digerati introducerea.

Va urma.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Cum funcționează Diavolul

17 iunie 2020 45 comentarii

Înregistrat sub Editorial

Moștenind vântul

9 iunie 2020 42 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , ,

Fantoma lui Akhenaton

3 iunie 2020 11 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , , , , ,

Relaxati-va, nu este revolutie

1 iunie 2020 58 comentarii

Agenți britanici care i-au urmărite pe cei doi emigre ruși prin Londra au ajuns la concluzia ca sunt inofensivi. Ce-i drept, interesul lor pentru clădiri și locuri istorice putea trezi suspiciunea ca planuiesc sa pună vreo bombă dar cei doi păreau interesați mai degrabă de istorie și cultura. Cand, în cele din urma, vizitand biblioteca de la British Museum, cel mai în varsta, un tip scund si chel, cu barbuta roșie, a spus cu entuziasm celui mai tânăr, un ochelarist înalt si slab: “așa trebuie sa facem și noi”, agenții au înțeles că cei doi sunt mai degrabă niște lunatici. Adevărații revoluționari ard biblioteci nu cad în extaz în fața rafturilor pline de cărți.

Tipul cu barbuta, așa cum probabil banuiti, era Lenin, si avea sa petreaca multe ore in biblioteca de la British Museum conspectand cărți de fizica teoretică și științe economice. Nu pregatesti rasturnarea tarului argumentand ca atomul este divizibil si debitand nonsensuri ca “oligarhia financiara”. Celalalt emigre era, bineinteles, Trotsky.

Cativa ani mai târziu, un grup mic si obscur s-a adunat la Londra pentru a planuii revolutia in Rusia. Agentii britanici au înregistrat conștiincioși numele lor: Lenin, Trotsky, Stalin, Zinoviev, Kamenev, Litvinov, si scriitorul Maxim Gorky, singurul nume cunoscut de publicul larg. Discuția a fost sterila si axata pe probleme teoretice sau de organizare a unui partid minuscul numit bolshevik. Nu s-a plănuit nici un act violent cu excepția lui Stalin care susținea spargerea de bănci pentru a finanta revoluție, însă Stalin părea un tip prea șters sa fie luat în serios. Concluzia agenților britanici: oamenii aceștia sunt niste looseri. Nici un pericol. Sa ne ocupăm mai bine de adevărații revoluționari, cei care pun bombe și inițiază proteste violente pe strada.

Încă zece ani și numele looserilor obscuri va fi în toate ziarele si pe agendă oricărei ședințe a guvernului sau a serviciilor de intelligence. Alt sfert de secol și Churchill va face pelerinaj la Moscova sa îi faca plocon lui Stalin un servetel cu estul Europei împărțit in procente. Lenin nu a fost inca ingropat si ucenicii sai așteaptă cu credință sa invieze. Fantoma trenului lui Trotsky bântuie lumea.

Prima concluzie este aceea ca agenți britanici nu au înțeles cum se fac revoluțiile. A doua este ca facem aceeași greșeală. Contrar prejudecatilor, revoluțiile nu se nasc din violență și haos ci din idei si planuri bine gandite. Violenta și haosul sunt preludiul fascismului.

În US nu va fi revoluție pentru că protestatarii nu au idei ci doar emoții primare. Întrebarea este dacă va fi fascism.

Înregistrat sub Editorial Tagged with ,

Opiumul intelectualilor

30 mai 2020 26 comentarii

“Religia este suspinul creaturii asuprite, inima unei lumi fără inimă și sufletul condiției fără suflet. Este opiumul poporului” Karl Marx , Zur Kritik der Hegelschen Rechtsphilosophie, 1843.

Cea mai faimoasa (si de loc originala) sintagma a ateismului marxist este de fapt apararea religiei omului de rand impotriva intelectualului ateu. Tinerii hegelieni invatasera de la Feuerbach ca religia este proiectia fantastica a potentialului uman nerealizat. Adevarul relgiei ar fi filozofia pe care o discuta studentii din clasa de mijloc in cafenelele din Berlin. Omul de rand este inlantuit in superstitie si este rolul intelectualului sa il lumineze. Dar, se stie, poporul e greu de cap.

Pentru Marx, lucrurile stau invers. Omul de rand nu are iluziile intelectualului. Opiumul este anestezia celui care traieste fara iluzii. Poporul stie ca lumea nu are inima. Religia este plantarea unui suflet intr-o conditie umana caracterizata prin lupta brutala pentru supravietuire. O lume in care realizarea potentialului despre care vorbeste Feuerbach costa banii pe care nu-i are.

Crestinismul este “suspinul creaturii asuprite, inima unei lumi fără inimă și sufletul condiției fără suflet”. Pentru sclavii din secolul I, Isus a fost sufletul Imperiului fara suflet. Dumnezeul a fost rastignit si a primit consolarea intr-un burete de otet, opiumul celor rastigniti. Intelectualitatea emasculata a antichitatii tarzii a reinventat Creștinismul ca Neoplatonism. Filozofia nu aseaza un suflet in lumea fara suflet ci comunica cu sufletul ceresc.

Reprosul pe care il aduce Marx ateilor germani este neoplatonismul pe dos. Extazul intelectual-umanist inlocuieste extazul mistic. Omul de rand nu are timp sa cada in extaz. El are nevoie de opium.

De la germanul ateu din secolul XIX la intelectualul crestin contemporan.

Cei care cred că cred ilustrează tipul de derapaj pe care părintele Andrei Scrima îl numea „ortopraxie”. Sînt sîrguincioşii „gesticulaţiei” religioase, cei care se simt „în ordine” pentru că pontează birocratic la oficierea liturghiei, mănîncă de post şi se roagă doar „cu buzele” (Matei, 15, 8). Cei care spun toată ziua „Doamne, Doamne!” (Matei, 7, 21) şi se socotesc îndreptăţiţi, pe baza zelului lor exterior, să capete un fotoliu de orchestră în rai…. Credinţa… poate fi degustare extatică a fulgurantei Prezenţe divine, dar poate fi şi înţelepciunea de a aştepta răbdător, disponibil, pregătit, momentul manifestării ei. Andrei Plesu, Cei ce cred și cei ce nu cred, Dilema veche, 28 Mai – 3 iunie 2020.

Si iarasi avem frustrarea intelectualului fata de poporul greu de cap care nu pricepe ce e aia “degustare extatică a fulgurantei Prezenţe divine”. Omul ponteaza la biserica fiindca vine ziua de salariu. Vorba cantecului: “Du-te fa la colectiv, ca la iarna ingheti de frig”. Degeaba explica intelectualul de tip nou taranului ca la colectiv te duci din entuziasm pentru socialism si ca idealul tine de cald mai bine decat ciocanii de porumb. Taranul e greu de cap.

Si degeaba explica noul intelectual de tip nou aceluiasi Gheorghe capos ca la biserica mergi pentru fulgurante nu sa pontezi pentru ziua de apoi. Pentru fulgurante Gheorghe merge la carciuma dar spune muierii: “du-te fa la biserica ca nu ne face popa slujba cand murim”. Numai de fulgurante duce lipsa romanul ca in rest le are pe toate.

Lumea cartilor, lumea filozofilor si teologilor, lumea fotoliilor rezervate la concerte, este o lume cu suflet. Sufletul este un lux. Costa bani. Pentru omul de rand, lumea nu are suflet. Pentru el, religia este suspin, este inima care bate intr-o lume fara inima. Concluzia?

Critica (Feuerbach) a smuls florile imaginare pe lanț, nu pentru ca omul să poarte în continuare acel lanț fără fantezie sau consolare, ci pentru ca el să arunce lanțul și să smulgă floarea vie.

Floarea vie. Ce este floarea vie? Ce poate transforma suspinul in bucurie si lumea fara suflet intr-o lume cu suflet? Este o intrebare teologica.

Înregistrat sub Editorial Tagged with

← Articole mai vechi

Articole mai noi →