Noua Dreapta – Noul Romantism
9 decembrie 2016 14 comentarii
Ce este lumina care se apropie de la capatul tunelului?
3 decembrie 2016 2 comentarii
Polihronu m-a prins bine cu Frankfurt School.
Cineva ar trebui sa scrie Dialectica Scolii din Frankfurt. Exista o teza fundamentala cu care nu pot sa nu fiu de acord. Este ceea ce a postat Ianis din Monty Python : marxismul clasic este neutralizat de cultura de consum. Pizza et circenses. In US putem adauga mass media evanghelica la cultura de consum.
Dialectica postmoderna a asa-numitului „marxism cultural” este o mutatie in legea lui Godwin: orice conversatie despre problema „privilegiului alb”, a „tavanului de sticla”, si a zidului de despartire in WC-urile publice, (comparat cu cel din WC-urile din Sud in era Jim Crow), va ajunge in mod obligatoriu la o comparatie cu Hitler.
Naratiunea conform careia germanul de rand este raspunzatorul principal pentru Holocaust este baza naratiunii conform careia albul fara college din US este purtatorul aceluiasi tip de ura etnica/homofobica/misoginista care, prin Trump, pregateste steaua galbena pentru musulmani si genocid pentru minoritati. Efectul este ca, atunci cand muncitorul american se plange ca face trei joburi si nu-i ajung banii, i se aminteste ca el se plange de fapt impotriva impartasirii unor privilegii obtinute prin furt si exploatare cu cei pe care i-a jefuit timp de cateva secole. La fel cum aliatii au spus berlinezei violate de Armata Rosie „you had it coming, bitch”. Legea lui Godwin 102: orice justificare a coruptiei si status-quo-ului va apela la argumentul pericolului neo-nazist.
Dialectica Iluminismului este este probabil mai bine exprimata de Peter Sloterdijk:
Cynicism is enlightened false consciousness. It is that modernized, unhappy consciousness, on which enlightenment has laboured both successfully and unsuccessfully. It has learned its lessons in enlightenment, but it has not and probably been not able to, put them into practice.
Sloterdijk sustine ca, impotriva cinismului iluminat al elitelor, strada raspunde cu cinismul plebeian, care parodiaza cu obscenitati sloganurile “iluminate” in spatele carora recunoaste jocul puterii. In timpul nostru, obscenitatea plebeiana se manifesta prin incalcarea normelor de corectitudine politica si epitete rasiale, folosite cu scopul exclusiv de a ofensa sensibilitatile liberale. Mesajul nu este rasismul, ci refuzul autoritatii morale a elitelor liberale.
Americanii nu l-au votat pe Trump ci limbajul lui. Asta nu inteleg mamele disperate care intreaba: „cum voi explica fetitei mele ca presedintele nostru trage femeile de pussy”. Simplu. Explica-i ca „virtutea pentru dansii ea nu exista, insa, vi-o predica… minciuni si fraza-i totul ce statele sustine”. Acesta este adevaratul mesaj al electoratului. La data asta, conservatorii si liberalii sunt la fel de putini credibili pentru majoritatea care nu a fost spalata la creier intr-un campus studentesc sau intr-o biserica fundamentalista.
Anul 2016 a fost anul mirabilis in America, cand ceva incredibil s-a intamplat: majoritatea americanilor au fost gata sa voteze pentru Socialism. Tradarea democratilor i-a facut sa voteze impotriva sistemului pur si simplu. Votul pentru Trump nu a fost un vot pentru conservatori ci pentru Revolutie. Sa nu uitam ca arhitectul victoriei lui Trump, (si, spre deosebire de el, cel care are cu adevarat o filozofie politica), Steve Bannon, s-a autodeclarat “un leninist” (Daily Beast, 2102) care intentioneaza sa distruga sistemul cu orice pret, si il citeaza pe Marx atunci cand critica corporatismul de stat american. Ciudat conservator.
Hegel interpreteaza revolutia ca o cascada de negatii-a-negatiei. Asta inseamna ca prima negatie, cea a sistemului, este si prima sa ajunga la ghilotina. Sinteza finala este impredictibila.
Deocamdata, americanii vad o lumina la capatul tunelului. Jumatate din ei cred ca este soarele. Cealalta jumatate cred ca este un alt tren care se apropie in viteza pe aceiasi linie. Om vedea.
Stalin l-ar fi impuscat pe Castro; pacat ca nu s-a lasat de fumat mai devreme
28 noiembrie 2016 19 comentarii
Lenin, intre Stalin si Trotsky. Adevaratul leninist este Stalin.
Cele doua naratiuni care domina mass-media americana ca reactie la non-evenimentul mortii lui Fidel Castro sunt: 1. Castro este versiunea omului sarac a lui Stalin , adica acelasi tip de maniac genocidal, minus puterea si resursele celui dintai, si 2, Castro nu este Stalin, pentru ca reprezinta tipul revolutionarului autentic, intruchiparea aspiratiillor anti-imperialiste si de justitie sociala ale popoarelor din lumea a treia. Imaginea kitch-mesianica a lui Che Guevara cu plete de rocker si stea rosie este icoana consacrata a acestui romantism militar-revolutionar.
Stalin executa sumar asemenea figuri romantice. Aici au dreptate intelectualii de Hollywood si profesorii de college cand sustin ca Fidel nu se poate compara cu Stalin. Insa motivul este pe dos decat cred ei. Adevaratul revolutionar a fost Stalin. Castro a fost un impostor.
Pentru a intelege de ce, trebuie sa renuntam mai intai la discutia despre represiune politica si drepturile omului, aspecte in care Castro a fost intr-adevar un “Stalin al saracilor”. (America vorbeste despre drepturile omului cand are nevoie sa elimine un dictator care nu danseaza dupa muzica de la Washington). Pentru a intelege relatia dintre Castro si Stalin trebuie sa ne intoarcem la alta figura romantica (de data asta cu parul zbarlit) venerata la Hollywood si in colegii: Leon Trotsky.
Primul conflict intre Stalin si Trotsky a avut loc in timpul campaniei din Polonia, cand Stalin a refuzat sa il asiste pe Trotsky la asediul Warsoviei, asigurand astfel infrangerea Armatei Rosii. Intors la Moscova, Trotsky l-a acuzat pe Stalin pentru sabotarea revolutiei. La randul sau, Stalin l-a acuzat pe Trotsky de bonapartism.
Doctrina leninista a revolutiei, a spus Stalin, implica cucerirea puterii in scopul transformarii Rusiei dintr-o societatea primitiva intr-o putere industriala moderna. Odata razboiul civil incheiat, noul revolutionar nu mai este soldatul ci inginerul si muncitorul cu inalta calificare. Mai mult, cavaleria eroica a Armatei Rosii este anacronica. Rusia va avea nevoie de tancuri si avioane, nu de cai si sabii cazace, inainte de a-si regla conturile cu Polonia si alte tari europene (si o va face). Adevaratul contrarevolutionar este Trotsky, cu romantismul revolutiei permanente, si pentru contrarevolutie exista un singur raspusn: plutonul de executie.
Asa cum am spus, comparatia este intre Stalin si Castro, lasand la o parte victimele represiunii politice si problema drepturilor omului. Stalin a luat Rusia cu plug de lemn si a a lasat-o cu bomba atomica si un program balistic care va inaugura era spatiala, la numai patru ani dupa moartea lui. Castro a luat Cuba ca o republica de banane si a lasta-o ca o dictatura de banane falimentara. Cand Castro a intrat in Havana, in 1958, Cuba era prostituata de lux a milionarilor din Caraibe. Cand a murit, Cuba ajunsese o tarfa nespalata si fara dinti care cerseste un “blow-job” de la China si mananca un blid de supa de la amarata Venezuela. Good job, Fidel.
Problema lui Castro a fost Trotskismul (de unde entuziasmul leftarzilor americani), adica doctrina revolutiei permanente. In loc sa foloseasca banii primiti de la sovietici pentru a construii infrastructura tarii, Fidel a creat o armata revolutionara care s-a implicat in orice aventura militara a razboiului rece in lumea a treia. Taranul cubanez saracit trebuia sa suporte cu sacrificiu si “entuziasm” emanciparea anticolonialista a dictaturilor surori din Africa.
Din acelasi motiv, daca Stalin se lasa de fumat mai devreme, nu ar fi existat criza rachetelor din Cuba in 1962. Spre deosebire de Hrusciov, Stalin era destul bine citit in istorie si literatura politica americana ca sa inteleaga ca americanii nu vor negocia niciodata doctrina Monroe.
Imi veti aminti, probabi, ca, totusi, Cuba are o politica de sanatate publica mai eficienta decat Statele Unite. Doua rele nu fac un lucru bun. Capitalismul american in era post-Regan, la fel ca socialismul lui Castro, s-a auto-condamnat prin incapacitatea de a contribuii la binele public. Insa formidabilul succes al scolii medicale cubaneze nu datoreaza nimic lui Castro (desi datoreaza ceva socialismului, IMHO) ci, in primul rand, competentei si eticii profesionale a medicilor cubanezi. La fel ca medicii romani in decada ‘80, medicii cubanezi “s-au descurcat” cu ce au avut, in conditiile lipsei de medicamente si a paturilor de spital. Dealtfel, medicii cubanezi au fost folositi ca sclavi in programul doctors for oil, pentru a plati oalele sparte de politica financiara a lui Castro. Banuiesc ca securistii insarcinati cu supravegherea medicilor din Venezuela si Africa aveau salarii mai bune decat medicii. Nu de alta, dar am mai vazut si noi din astea.
In concluzie, Castro nu este Stalin, dar nu pentru motivele invocate de leftarzi. Castro nu este Stalin pentru ca Stalin a fost un revolutionar, in timp ce Castro a fost un impostor, indiferent daca ne place sau nu idea de revolutie. Insa. mai ales, pentru ca Stalin l-ar fi impuscat pe Castro. Pacat ca nu s-a lasat de fumat mai devreme.
Si totusi, Dr. Carson este omul potrivit pentru Education Secretary
13 noiembrie 2016 63 comentarii
In The Age of American Unreason (2008), Susan Jacoby observa ca “Americans are alone in the developed world in their view of evolution by means of natural selection as „controversial” rather than as settled mainstream science”. Spre surpriza cititorului, Jacoby nu blameaza religia pentru anti-rationalismul american. Religia a fost un vector psihic-cultural pentru pionerul de la frontiera si sclavul din Sud. “I feel Jewish in the sense of culturally Jewish, I suppose the way Bernie Sanders feels Jewish, but not Jewish in a religious sense” se ofera pe sine insasi ca exemplu autoarea intr-un interviu recent.
In acelasi sens, Martin Luther King si presedintele Obama, doi evanghelici agnostici, se identifica cu o religie care (pana recent) i-a ajutat pe ai lor sa ramana umani in jungla urbana. Este exact ce marturiseste si Dr. Carson in autobiografia lui.
Daca nu religia, cine poarta vina pentru fundamentalismul american? Susan Jacoby arata spre polul opus: educatia liberala din scoli. Scoala nu i-a echipat pe americani cu bagajul de cunostinte stiintifice si gandire critica care face pe cineva capabil sa cultive indoiala filozofica.
Cultura liberala americana, arata Susan Jacoby, este in opozitie cu mostenirea iluminista, cunoasterea seculara, si stiinta. Anti-rationalismul liberal se intinde de la cultura pop la universul pseudo-intelectual de “junk-thought”, dispretul fata de logica si dovezi in mass-media, promovara mediocritatii in scoala, absenta onestitatii intelectuale in discursul politic de la dreapta la stanga, si, mai presus de toate, un public lenes si credul.
Fat, lazy, stupid. Panes et circenses. Mai exact, pizza et TV. Este drumul clasic spre distrugerea Res-publicii cunoscut din istoria Romei. Demagogia fundamentalist-religioasa este la ea acasa in aceasta lume pseudo-seculara.
Secretul rasist al americii nu este suprematismul alb, ci faptul ca ghetoul negru reprezinta cea mai neajutorata victima a educatiei clintonesque-liberale. Ultra-capitalistul Trump opteaza pentru metoda bolsevicului Makarenko: profesori buni si disciplina cazona in scoli, politie buna pe strazi, toleranta zero pentru vagabondaj. Stanga striga “rasism” si dreapta spune “lasa-i sa se desurge singuri”. Dar Trump are dreptate. Educatia apuseana origineaza in Atena, nu in Sybaris.
Omul potrivit pentru acest proiect este Dr. Carson. Lasati-ma cu idea absurda ca Dr. Carson va introduce Creationismul in programa. Este din aceiasi famile cu aceea ca un presedinte US poate face ce vor muschii lui. Problema asta a fost deja rezolvata la procesul din Dover. Conform dreptului comun, precedentul judiciar este legea tarii.
Daca sunt undeva de acord cu prietenul LC in prezentarea anti-evolutie de la Amicus, este ca predarea evolutiei in scoala este impusa prin lege in America. Si asa trebuie sa fie. In secolul anti-rationalismului American, stiinta are nevoie de protectia legii mai degraba decat a face din scoli case de toleranta religioasa. Adica bordeluri intelectuale.
Motivul pentru care Dr. Carson este omul potrivit pentru salvarea educatiei este acela ca reprezinta cel mai bun rol-model intr-o cultura afro-americana dominata de hedonism si crima epidemica. Nimeni nu il va putea acuza de rasism atunci cand va spune ca tinerii negrii au nevoie de stiinta mai degraba decat “african-american studies”, si disciplina individuala mai degraba decat “identity politcs”. La fel ca Obama, Carson este dovada ca succesul este “colour-blind”. Si daca cea mai adanca mlastina culturala va putea fi asanata prin educatie, inseamna ca putem fi optimisti cu privire la intoarcerea ratiunii in America.
In marea lui capodopera Aventurile lui Huckleberry Finn, Mark Twain il face pe cititor sa priveasca societatea prin ochii unui pui de white-trash care isi ajuta prietenul negru sa fuga din sclavie. In timp ce coboara cu pluta pe Mississippi, eroul cartii are ocazia sa cunoasca fiecare aspect al vietii din vechiul Sud. Un membru tipic al al reputatului basket of deplorables, Huck respinge cu un instinct sigur prejudecatile cultural-religioase ale timpului si ajuta sclavul fugar, desi crede ca va arde in iad pentru furt.
Capodopera lui Twain a devenit tabu pentru cei mai multi profesori de literatura. Huck foloseste cuvantul „nigger” de 219 ori cu privire la Jim si ai sai. Cuvantul pe care nici el nici Jim nu il folosesc niciodata este “the F-word”. Daca cartea ar fi fost scrisa in timpul nostru, ar fi folosit de 219 ori “the F-word”, dar niciodata “nigger”. Si ar fi fost acceptabila.
Sunt pentru un guvern federal in care Dr. Carson este secretar pentru educatie si Mark Twain nu este cenzurat la cursul de literatura. Si ah, era sa uit, Creationismul sa fie interzis in programa de stiinta.
Dr. Carson va intra in cabinetul lui Trump pentru a impiedica decretul duminical
10 noiembrie 2016 96 comentarii
In vremurile bune de alta data, revista Semnele Timpului numara coarne apocaliptice si cele cateva luni care ne-au mai ramas pana la decretul duminical, in care mai avem putin timp sa donam toti banii pentru incheierea lucrarii. Vremurile s-au schimbat. Acum Semnele si-au adus aminte ca sunt romani, si romanul, se stie, nu se naste doar poet ci si analist politic. Ce nu s-a schimbat este platitudinea de referatul-social-la-conferinta-de-orientare a revistei.
Intr-un articol recent, Semnele ne lumineaza cu privire la secretul victoriei lui Trump (nu, nu va dau linkul). Tineti-va rasuflarea. America are un secret murdar: este rasista. Americanii au refuzat cozonacul oferit de Maria Antoneta pentru ca regina ar fi vrut sa fie impartit frateste cu minoritatile, si au inceput sa strige “trump the bitch” (nu “Trump, the bitch”, cum ar fi trebuit), ca in vremurile de trista amintire descrise in capitolul Biblia si Revolutia Franceza din Marea Lupta. Si noi care credeam ca americanii au cerut paine.
Daca Semnele tot au ales sa plagieze cea mai jalnica scuza a echipei lui Hillary, (care l-au plagiat la randul lor pe Lapusneanu Voda), sa o fi plagiat macar pana la capat: se pare ca americanii nu-i urasc doar pe negrii, ci si femeile care se ridica deasupra barbatului, homosexualii, lesbienele, transgendarii care vor sa faca pipi cu sexul opus, si transexualii, adica tocmai acele “semne ale timpului” pe care le urasc si patronii revistei.
Putina atentie la detalii l-ar fi ajutat pe analistul nostru sa vada ca multi dintre cei care l-au votat pe Obama la ultimele alegeri, l-au votat anul acesta pe Trump. Numitorul comun al celor doi nu este rasa sau sexul, ci statutul de outsider. Se pare ca cei urati de americani nu sunt negrii, nici macar cei 1% (dintre care face parte si Trump), ci partidul interior al ambelor partide. Cliseul “angry white male” incearca sa obfuscheze adevaratul motiv pentru care America a respins falsul progresism al dinastiei Clinton. In spatele discursului pentru includerea femeilor, LGBT, negrilor, musulmanilor, si mexicanilor, la impartirea cozonacului, se ascunde mutarea painii si cutitului in alte tari, si convertirea democratilor la cultul lui Mamona. Cu alte cuvinte, or fi ei multi si fara colllege degree, dar prosti nu sunt.
Sugerez redactiei o tema mai potrivita cu traditiile revistei si gusturile abonatilor: Ben Carson va sta ca Mardoheu la poarta Casei Albe, zadarnicind intrigile lui Haman/Francisc I. Se cauta o Estera-Miss Universe, care nu se va ingrasa ca porcu’, pentru ca este vegan. In rest, gusturile Imparatului sunt cunoscute.
oxigen2 
Comentarii recente