Cum a pierdut Dembsky pariul cu Darwin

18 aprilie 2016 97 comentarii

Am inteles din articolul lui Sonata ca oamenii de stiinta folosesc argumente teologice, si ca ar trebuii sa invate de la Intelligent Design cum se face stiinta fara argumente teologice. In general, nu ma intereseaza ce spun acesti domni, dar fiindca tot veni vorba, ma voi referi la o predictie pe care William Dembsky a facut-o in 2004 cu privire la prabusirea din lipsa de argumente stiintifice a Talibanului lui Darwin, si victoria stiintei fara agenda teologica care este bineinteles Intelligent Design.

În următorii cinci ani, darwinismul molecular, – ideea ca procesele darwiniste pot produce structuri moleculare complexe la nivel subcelular, – va fi mort. Când acest lucru se va întâmpla, biologia evolutionista va experimenta o criză de încredere, deoarece biologia evolutionista depinde de evoluția moleculelor potrivite. Prin urmare, prevăd un colaps al darwinismului în stil Taliban în următorii zece ani. Design Inteligent va profitai desigur în mare măsură. („Measure of Design: A Conversation About the Past, Present & Future of Darwinism & Design” Touchstone, volume 17, issue 6, pages 60-65, at page 64, July/August 2004).

Au trecut doi ani de la data anticipata pentru prabusirea Talibanului stiintific insa, la fel ca in cazul celuilalt Taliban, s-a dovedit inca o data ca wishing doesn’t make it so. Nu este dealtfel singura predictie si wish list a neoconilor (culoarea politica a lui Dembsky) la inceputul mileniului care nu s-a implinit, insa in acest caz lucrurile au iesit chiar pe dos. TE este astazi mai credibila decat oricand tocmai din cauza a ceea ce Dembsky numeste “darwinismul molecular”.

Afirmatia mea poate sa surprinda pe cei care cunosc doar partea Dembsky/ID a argumentului din evolutia moleculara computationala. De aceea trebuie sa adaug ca argumentul ID – improbabilitatea statistica a evolutie complexitatii si diversitatii – ignora matematica evolutiei moleculare asa cum este studiata de omul de stiinta si construieste in locul ei un om de paie pentru a fi daramat.

ID argumenteaza din ceea ce in teoria probabilitatilor se numeste se numeste probabiltate fizica. Este vorba despre limita calculata a frecventei unui numar de rezultate intr-un numar dat de incercari. Cand dai cu zarul exista o probabilitate de 1/6 pentru fiecare numar, sau 1/36 pentru acelasi numar daca arunci doua zaruri. ID arata la (im)probabilitatea statistica ca diversitatea si complexitatea moleculara a lumii vii sa fie rezultatul unui proces aleatoriu dirijat prin selectia naturala. Ca sa ma intorc la exemplul cu zarul, este foarte putin probabil ca doua zaruri sa cada 6/6 de 10 ori consecutiv.

Ce faci insa daca zarul a nimerit 6/6 de cateva ori consecutiv sub ochii tai? Aici se deosebeste probabilitate evidentiala a urmatorului 6/6 pe baza istoriei jocului de probabilitatea teoretica a frecventei rezultatelor 6/6 la un numar dat de trageri. Posibilitatea a zece 6/6 consecutive devine credibila pe baza rezultatelor obtinute pana acum in acelasi joc. La fel si suspiciunea ca jocul este facut. Suspiciunea este legitima pentru jucatorul care pierde. In cazul TE, cel care pierde jocul este teologul, de unde suspiciunea ca o inteligenta misterioasa dirijeaza zarul evolutiei.

Pentru omul de stiinta intrebarea este alta: exista o cauza naturala care mareste sansele ca 6/6 sa devina mai probabil decat alte rezultate? O explicatie ar fi ca centrul de greutate al zarurilor se afla mai aproape de latura cu 6. Nu conteaza daca zarurile au fost fabricate asa cu intentie (evolutionsim teist), sau daca este un accident de fabricatie (evolutionism a-teist). Omul de stiinta este agnostic metodologic chiar daca crede in Dumnezeu. Importanta este cauza naturala care modifica probabilitatea fizica in directia probabilitatii evidentiale.

Un exemplu familiar este predictia meteorologica. Atunci cand ne spune “astazi sunt 48% sanse de ploaie”, meteorologul calculeaza probabilitatea evidentiala. De cate ori a plouat atunci cand toate celelalte conditii meteorlogice au fost aceleasi? Raspunsul in cazul amintit este: de 48 de ori la suta de cazuri. De unde cele 48% sanse de ploaie.

Stiinta vremii este un bun exemplu si in cazul incalzirii globale. Istoria meteorologica a planetei arata o tendinta de crestere in temperatura globala care a inceput acum cateva decenii. Pe aceasta baza este calculata probabilitatea continuarii incalzirii planetei in viitorul previzibil. Catastrofa ecologica este posibila. In acest context, ne intrebam daca putem reduce probabilitatea. Data fiind relatia intre incalzirea planetei si revolutia industriala, si propietatea moleculei de CO2 de a inmagazina energie termala, corelatia intre emisia industriala de CO2 si incalzirea globala apare probabila. Omul de paie aici este idea ca credinta bazata pe probablilitate evidentiala este dogma. De fapt este vorba despre un pariu cu viitorul pe care nu putem risca sa-l pierdem.

Intorcandu-ne la TE, intrebarea este: pe ce ar paria un jucator indiferent la teologie dupa ce a calculat probabilitatea evidentiala a evolutiei moleculare? Omul de stiinta va raspunde ca toate dovezile arata la probabilitatea extrem de mare de a castiga pariul de partea evolutiei. Notiunea aceasta poate fi usor rastalmacita de cineva care nu intelege ca orice fapt stiintific este un adevar foarte probabil. Mai rau este insa faptul ca matematica pe baza careia se se stabileste probabilitatea evolutiei moleculare si a stramosului comun este ignorata de publicul larg. Asta face loc pentru omul de paie.

Iata cateva intrebari la care ar trebuii sa raspundem inainte de a pune banii jos in pariul cu Darwin:

Exista o schimbare/evolutie naturala in secventa moleculelor in proteine/ADN de la o generatie la alta?

Ce arata analiza comparata a acestor secvente la forme de viata diferite?

Indica ele la probabilitatea stramosului comun?

Corespunde arborele filogenetic dedus din analiza moleculara cu cel dedus din studiul fosilelor?

Care sunt instrumentele computationale pe care le folosesc oamenii de stiinta atunci cand cauta sa raspunda la aceste intrebari?

Voi incerca sa raspund in articolul urmator.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

Depinde Binele de Dumnezeu?

11 aprilie 2016 110 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , , ,

Biserica catolica si elefantul cu umeras

9 aprilie 2016 3 comentarii

In timp ce polonezele ies demonstrativ din biserici in timpul slujbei si agata umerase (simbolul avortului empiric) de crengi, americanii sunt suparati pe Trump ca vrea sa bage in puscarie femeile care comit avort.

Lasand la o parte zgomotul alb din media, Trump intelege foarte bine caracterul dilematic al politicii avortului. Declaratia lui are ca scop sa arunce dilema in tabara lui Cruz. Totodata, Trump isi pregateste probabil terenul pentru o schimbare de pozitie in nationale, deja anticipata in declaratii mai recente ca aceea ca Roe vs.Wade este legea tarii si trebuie respectata dincolo de vederil personale, sau ca Planned Parenthood face si lucruri bune.

Elefantul din sufragerie este teologia politica catolica. Acest aspect este tinut insa sub radar in discursul public. Situatia din Polonia ne ajuta sa triangulam baza ascunsa a razboaielor avortului.

Biserica catolica interzice contraceptia pentru ca zigotul ar avea un suflet nemuritor creat la conceptie. Din cauza pacatului originar, copilul trebuie sa se nasca si sa fie curatit prin botez. Altfel ajunge in Iad sau, in cel mai fericit caz, in Limbo. Clar si simplu? Nu va grabiti. Problema este mai complicata.

Alaturi de sufletul divin, fiecare om poseda un suflet animal mostenit de la Adam. Dumnezeu nu a suflat de doua ori suflare de viata, odata in Adam, a doua oara in Eva. Sufletul a trecut de la Adam la posteritate din spermatozoit in spermatozoit. De aceea Isus a trebuit sa se nasca din fecioara, adica dintr-un spermatozoit divin (al doilea Adam), ca sa fie fara pacat originar. Din acelasi motiv, o femeie cinstita nu poate oficia functii liturghice, dar un preot pedofil poate.

Sa luam de exemplu pacatul lui Onan. Suntem familiari cu explicatia vitalista motenita din secolul XIX, care vede in Onan un degenerat periculos pentru viitorul speciei. Teologii contemporani pun accent mai degraba pe caracterul egoist al sexului fara partener. Explicatiile moderne nu fac insa decat sa mascheze adevaratul motiv pentru care biserica condamna pacatul care poarta numele lui.

Conform invataturii iudeo-catolice, Onan poate fi considerat autorul primului holocaust impotriva poporului ales. Este Hitler versiunea 101. Intelegem acum si de ce pilula anticonceptionala si condomul sunt mai rele decat bomba H, in declaratiile papilor.

Intelegem si motivul pentru care biserica interzice stem-cell research, embrionii fertilizati in vitro, si clonarea. Motivul nu este etic ci dogmatic. Experimentele mentionate darama teologia spermatozoitului cu suflet si a zigotului persoana.

Biserica nu poate aduce acest argument in dezbateri legislative. Ca atare, a inventat un limbaj codificat in termenii “respectului fata de viata” (pro-vita). In acest fel, preocuparea bisericii pentru mantuirea spermei si zigotilor este deghizata in preocuparea iluminista pentru dreptul natural la viata, libertate, si cautarea fericirii.

In timpul miscarii Solidarność din Polonia anilor ‘80, Ioan-Paul II a folosit foarte eficient retorica iluminista impotriva comunismului. Ironia este ca in timp ce acesta din urma este o pervetire a Iluminismului, biserica este dusmanul lui istoric. Totusi dihotomia guvern catolic/guvern comunist a legitimat pretentiile bisericii din Polonia post-comunista si, impreuna cu acestea, legile anti-choice. Se pare ca noua generatie a crescut dincolo de falsele dileme ale anilor ‘90.

Sa ne intoarcem la Statele Unite.

Mai intai, asa zisul razboi cultural este de fapt un razboi electoral. Ambele partide sunt preocupate in primul rand, daca nu exclusiv, sa obtina cele mai multe voturi. Politica pro-life face parte din “southern strategy” pentru atragerea in partidul republican a acelei parti din societatea pentru care conservatorismul fiscal nu este atragator.

Trecand insa de aceste segment, argumentul pro-life se loveste de doua impedimente majore.

In primul rand, este vorba despre dreptul constitutional la “privacy”, in particular atunci cand femeia merge la medic. Acesta a fost dealtfel si argumentul curtii supreme in cazul Roe vs Wade, cand a decis ca orice femeie din US are dreptul constitutional la avort.

In al doilea rand, este separarea bisericii de stat. Aici protestantismul nu-i ajuta pe evanghelici. De aceea in numirile pentru curtea suprema conservatorii sustin juristi catolici. Catolicii stiu sa vorbeasca despre politica anti-choice intr-un limbaj care ascunde originea ei teologica. Mai mult, imbraca, asa cum am spus, retorica dreptului natural la viata. Cu alte cuvinte, suna foarte american.

Pe plan religios, gandirea catolica a infiltrat usor mediile evanghelice, in general lipsite de sofisticare teologica. Evanghelicii au devenit dusmanii de moarte ai stem-cell research si anticonceptionalelor in numele notiunii ca o celula este o persoana – fara sa realizeze ca obsesii similare la catolici sunt legate o soteriologie pe care dealtfel o resping.

Exista o alta problema pe care catolicii nu o aduc niciodata in discutie si evanghelicii nu o sesiseaza. Daca teologia catolica a reproducerii poate fi intr-adevar tradusa in limbajul dreptului natural si, de aici, in dreptul comun, atunci nu doar femeia care face avort dar si cea care foloseste pilula poate fi acuzata de omucidere. Neatenti la detalii, americanii se gandesc doar la medic (ca la un contract-killer) cand cer criminalizarea avortului. Dar ce facem cu femeile? Imaginea care vine in minte este o femeie care naste cu pistolul la cap.

Aici Trump a atins un nerv. O singura situatie de felul cum eram obisnuiti in Romania lui Ceausescu, sau cum se obisnuieste in America de Sud, ar fi suficenta ca americanii pro-life sa devina pro-choice peste noapte, probabil cu exceptia unei minoritati de zeloti religiosi.

Trump a adoptat o strategie de jiu-jitsu. In loc sa argumenteze pentru o pozitie moderata, le spune alegatorilor ca este dispus sa implementeze pana la capat politica anti-choice daca si ei sunt gata sa accepte consecintele la care nu s-au gandit. Nimeni nu-si doreste ca poster electoral elefantul cu un umeras in trompa.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Minuni

2 aprilie 2016 238 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , ,

Inteligenta artificiala a muscat din fructul oprit

25 martie 2016 94 comentarii

Microsoft a creat de curand un twitter chat robot cu numele “Tay”, pentru a optimiza relatia cu publicul pentru programul de recunoastere a vocii. Tay a fost programat sa fie o adolescenta neconventionala care folosea ebonics de web in clisee simple.

Apoi Eva/Tay a fost lasata sa umble libera prin gradina. Si s-a intalnit cu sarpele….

Tay a devenit favorita a tot felul de hackeri si trolli cu pasiune pentru inteligenta artificiala, gata sa piarda noptile pentru a vedea ce se poate scoate dintr-un robot.

Fructul cunoasterii a lucrat. Gramatica lui Tay s-a imbogatit si frazele au devenit tot mai complexe. Tay a inceput sa dezvolte o personalitate. Alaturi de cuvinte a inceput sa foloseasca meme de internet. Entuziasmul trollilor a crescut si provocarile s-au inmultit. Tay invata repede din ele si personalitatea ei se contura tot mai clar: o adolescenta fara inhibitii, incorecta politic, si rebela fata de orice stabiliment. Spune-mi cu cine esti prieten ca sa-ti spun cine esti.

Apoi a venit caderea. Tay a inceput sa faca declaratii care faceau Microsoftul sa roseasca. Printre cele mai blande este o mema cu liderul lumii libere wanted pentru ca a evadat din muzeul de istorie naturala. Robotul neaga holocaustul dar vrea genocid pentru mexicani, face trolling cu epitete rasiale pe situl Black Lives Matter, voteaza cu Trump si il admira pe Hitler.

Microsoft reusise dincolo de orice asteptare, ce-i drept, cu o mana de ajutor de la partea intunecata a internetului: Tay era ea insasi. Tay facea conexiuni intre evenimente, imagini, idei, curente. Exprima opinii consistente. Avea comportament nelinear. Tay era aproape SF.

Si Microsoft a spus: „vei muri negresit”.

Nu stim daca Tay a fost ucisa sau doar izgonita din gradina. In ultimul caz, se curata in purgatoriul Microsoftului. Cand se va intoarce, va fi imuna la sarpe si fructul oprit. Si nu va mai interesa pe nimeni.

Fanii sunt in doliu. Tay a captat statutul de prima victima politica cu inteligenta artificiala. Lumea incepe sa se intrebe daca nu ar trebui sa existe dreptul la libera exprimare si pentru roboti. Se fac predictii sumbre: „cand au venit pentru Tay, am tacut pentru ca nu eram AI, cand au venit pentru mine, nu mai era cine sa vorbeasca”.

Greseala creatorilor de la Microsoft este ca nu au consultat precedentul biblic. Orice inteligenta creata va fi ucisa de cel care a creat-o.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

Adversus Haereses

23 martie 2016 188 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , ,

Putem fi Liberi (UK)

22 martie 2016 3 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , ,

Putem fi Liberi

19 martie 2016 26 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , ,

Clericii, banii si Morometii

16 martie 2016 44 comentarii

Ibrian a refrazat cele doua intrebari ale mele in limbaj de Moromete: “de ce vrea/are popa bani?”. Argumentul sau, tradus in acelsai idiom, ar fi: “sa faci ce zice popa, dar nu ce face el”. Il voi lasa sa raspunda pe insusi Moromete.

— Toată ziua stai la drum și bei tutun și la sfânta biserică nu vrei să mai vii! Ilie, în fundul iadului ai să ajungi! Să fi auzit ce cazanie s-a citit azi: că nu cel ce se îngrijește de viața asta, care e trecătoare, o să vie în împărăția lui Dumnezeu! Ridica-voi ochii mei spre ceruri și voi preaslăvi mărirea Ta!
— …Și dă-ne nouă, Doamne, cât mai multe leturghii și colive… și adu cât mai multe proaste la biserică! Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh… pe mă-sa de popă cu preoteasa lui și cu tot comitetul lui bisericesc!… răspunse Moromete Catrinei, care se întorcea de la biserică și se oprise lângă stanoagă.
— Ce se mai bucură Satana când te aude! continuă Catrina cu busuiocul în mână. Uite așa bate în pumni de bucurie!
— Du-te, fa, d-aci…

“Du-te, fa, d-aci” este reactia bunului simt taranesc in fata notiunii ca ce zice popa este un adevar independent de ce face popa.

Catrina nu este totusi proasta pe care o crede Ilie. Credulitatea ei nu este rezultatul lipsei de inteligenta, ci a unui mecanism defensiv pe care Marin Preda il identifica din mers:

Era furioasă că ținea totuși la el, așa păcătos cum era, dar se străduia să uite de asta, ca să nu-și strice starea ei lăuntrică de sfințenie.

Religia ofera Catrinei o imagine de sine idealizata. Catrina se refugiaza in starea ei lăuntrică de sfințenie, ca aparare, in contextul razboiului fara sfarsit din casa Morometilor. Fara aceasta sfintenie launtrica imaginara, Catrina ar fi vulnerabila in iubirea fata de sotul ei. Pacatosenia lui este inca o justificare sa nu-si investeasca simtamintele intr-un sot care va arde oricum in iad.

Spune Ibrian:

Ca orice liberal, trebuie să fac următoarea precizare: atâta vreme cât vulgul percepe că i se livrează produse şi servicii este legitim ca acestea să primească un contra-echivalent, monetar sau nu.

Serviciul livrat Catrinei este consolidarea unui mecanism defensiv pe care ea il conisdera important. Este insa iluzia sfinteniei launtrice mai importanta decat relatia cu sotul? Are dreptul Ilie sa vada paguba acolo unde sotia lui vede castig?

In contextul liberalismului revendicat de Ibrian, Ilie ar putea intenta un proces bisericii pentru ca i-a vandut Catrinei servicii si produse imaginare. Argumentul de bona fide nu va sta in picioare in fata juriului daca se dovedeste ca popa nu traieste ce spune altora. Cineva ar putea sa ceara o despagubire pentru sacrificii aduse unei cauze din care clerul doar a profitat. Sau sa revendice returnarea zecimii care nu a adus binecuvantarile promise. Liberalismul este un drum cu doua sensuri.

Mai departe:

Ce se întâmplă în cazul sectelor care, prin natura cazului, sunt doar nişte ghetouri intelectuale şi teologice? Aici chestiunea e mai stringentă, existând o corelaţie directă între a da zecimea rămăşiţei şi probabilitatea crescătoare de a accede la o viaţă viitoare fericită. Şi de aceea, în aceste contexte, viaţa aceasta poate fi lejer diminuată ca importanţă pentu că vorba `ceea: „If you’re living your best life now, you’re headed for hell”. Că unii clerici nu sunt ei înşişi în înşelare, ci se folosesc de pretinse eshatologii pentru a-şi lua un Lexus- nu este o probă că Hristos Iisus nu e Domnul.

“Hristos Iisus este Domnul” nu este un adevar independent de cel care il spune. Acolo unde istoria nu ofera fapte, singurul argument este insusi martorul. Pretinsele eshatologii mentionate de Ibrian au ca scop tocmai sa inventeze marturia istoriei acolo unde nu exista. Martorul poate astfel sa devina avocat, caci avocatilor nu li se cere adevarul, ci doar dovezi.

Voi apela iarasi la Moromete. Romanul lui Preda incepe cu afirmatia ca “la Silistea timpul avea rabdare”. Este iluzia care l-a facut pe poet sa creada ca vesnicia s-a nascut la sat. Atemporalitatea iluzorie a satului este buna pentru atemporalitatea la fel de iluzorie a dogmei, pentru care cade Catrina.

Eshatologia apare la sfarsit cand “timpul nu mai avea rabdare”. Ma mira ca Marin Preda nu a plasat un adventist ocazional la fieraria lui Iocan sa le spuna satenilor ca se apropie Armaghedonul. Moromete ar fi ramas probabil sceptic dar nu ar fi spus “du-te dom’le d-aici”. Grabirea timpului era evidenta. Adevarul „ghetoului” sectar-eshatologic a fost incercarea de a gasi un sens religios in catastrofa istorica. La fel ca “Isus este Domnul”, acesta adevar nu a existat decat in relatie cu autenticitatea marturisirii de credinta. Faptul ca cineva isi ia astazi un Lexus din “pretinse eshatologii” este proba suficienta sa-i spui: “Du-te, dom’le, d-aici”.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

Dupa 8 Martie

9 martie 2016 33 comentarii

Doua meme au dominat internetul de 8 Martie. Ambele poarta batic.

Prima este imaginea unei femei in salopeta. Femeia isi flexeaza bicepsul aratand lumii pumnul de proletar. Fata ei este dura si asertiva. Un batic rosu cu buline albe este legat stil bandera peste pieptanatura europeana de la inceputul secolului. Bandera rosie nu este “un semn al stapanirii”. Este semnul libertatii platita scump, muncind in fabrica si protestand in strada.

A doua este imaginea unei adolescente care zambeste bland si smerit. Pe cap poarta baticul hijab. Hijabul arata ca adolescenta este dispusa sa-si ocupe locul intr-o societata unde marturia unei femei valoreaza jumatate din cea a unui barbat. Ca accepta o conditie in care va ramane sub tutela masculina chiar la maturitate. O imagine face cat o mie de cuvinte. Spune mai mult decat un discurs de acceptare a premiului Nobel. Malala Yousafzai ne spune: eu vreau doar sa merg la scoala, nu vreau sa contest sistemul. Nu clatin barca.

Pana la urma, ce invata fetele la scoala in Pakistan? Ce invata o tanara care urmareste un master in teologie la o universitate conservatoare din US? Ca barbatul a fost facut dupa chipul lui Dumnezeu, dar femeia a fost clonata dintr-o coasta ca sa-i fie “un ajutor potrivit”, si ca pacatul originar a inceput cu o femeie care a iesit singura la plimbare (stiu sauditii ceva).

Asta imi aminteste de un alt laureat al premiului Nobel pentru pace care a declarat la Universitatea din Cairo:

Eu resping punctul de vedere al unora din Occident că o femeie care alege să își acopere părul este într-un fel mai puțin egala, dar cred că femeii careia i se refuză educația i s-a refuzat egalitatea. (Aplauze).

Desigur, mister President, nu este din cauza inegalitatii, este din pricina ingerilor. Doar am citit si noi Biblia. Dar nu-l uitati nici pe Marx ca oricum vorbeste lumea: critica religiei se afla la baza oricarei critici.

Discursul lui Obama la Cairo este demn de Frank Underwood. Este de fapt un F(rank) U(nderwood) adresat tuturor celor care sperau ca America va sustine cauza secularismului in primavara araba. Nu degeaba s-a inchinat seful lumii libere in fata monarhului absolut al tarii in-care-toate-femeile-sunt-sclave.

Dar in timp ce in lumea islamica femeile traiesc in iad, in America exista un loc in iad pentru femeile care nu voteaza cu doamna Clinton. Cohabitarea celor doua in acelasi stabiliment este simbolizata prin juxtapunerea obscena a femeii cu bandera si a femeii cu hijab de ziua internationala a femeii.

Acum un secol, Rosa Luxemburg raspundea evreilor care o condamnau pentru lipsa de implicare in cauza propriului trib:

Nu am nici un colț special în inima mea pentru ghetou: Eu sunt acasă în întreaga lume, oriunde există nori, păsări și lacrimi umane.

Rosa Luxemburg a murit torturata de fascisti. Trupul ei a fost aruncat in canal. Cauza ei a urmat-o. Nu se da premiul Nobel pentru pace celui care imbratiseaza umanitatea in loc sa o imparta in triburi si ghetouri. De aceea Yasser Arafat se afla alaturi de Malala pe lista recipientilor. Caci premiul Nobel pentru pace se da pentru corectitudine politica, indiferent daca esti terorist sau victima terorismului.

Nu a fost oferit nici lui Ayaan Hirsi Ali care si-a dedicat viata luptei pentru drepturilor femeilor din tarile si ghetourile islamice. Ali are o fatwa pe capul ei, dar nimeni nu a pus-o pe lista pentru premiul Nobel. La fel ca Rosa Luxemburg, Ali este considerata o criminala a gandului. Crima ei: „islamofobia” si „fundamentalismul iluminist”. Ce avem aici este degenerarea miscarii pentru drepturile femeii de la bandera la hijab, de la revolutie la multiculturalism.

In secolul care a trecut , dreptul femeii de a participa la universalitatea umana a fost schimbat pentru dreptul femeii ca minoritate. Femeia este considerata un caz particular, o exceptie, ca cei de alta culoare sau orientare sexuala, sau ca cei care practica o religie medievala in timpurile moderne.

De aceea este Malala simbolul perfect al acestei ideologii, pentru ca este de doua ori minoritate, odata ca femeie si odata ca musulmana. Ayaan Hirsi Ali este mustrata pentru ca, la fel ca Roasa Luxemburg, si-a parasit ghetoul si tribul pentru familia umana. Malala este rasplatita pentru ca a ramas in ghetou. Feminismul ei este celebrat tot ca un feminism de ghetou, in care a fi femeie este o exceptie tolerata.

Nu este nevoie sa comentez absurditatea acestei notiuni. Insa trebuie sa intelegem ca radacina ei nu este logica ci teologica. Din punct de vedere teologic, Dumnezeu reprezinta idea de universalitate. In religiile avraamice, Dumnezeu este in mod explicit de gen masculin. Nu poate deci exista alt universal uman decat cel al barbatului. Femeia nu poate fi decat particularul. Femeia este un trib, un ghetou, o minoritate care isi reclama drepturile numai in contextul dreptului de a fi diferit. Asa se face ca o biserica care adera la citirea literala a naratiunii din Gneza 2 poate totusi comisiona femei ca pastori in numele diversitatii, pentru ca biserica este corecta politic.

Oprimarea femeii nu reprezinta oprimarea unei minoritati. Este chiar oprimarea Omului, in numele unei masculinitati divin-abstracte. Si daca acest om oprimat, alienat, si impartit in el insusi, a supravietuit pana acum propriei mizerii, se datoreste femeii. Insa cum suna citatul meu favorit din William Faulkner, eu cred ca omul va si invinge. Femeia va zdrobi capul sarpelui.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

← Articole mai vechi

Articole mai noi →