Clericii, banii si Morometii

16 martie 2016 44 comentarii

Ibrian a refrazat cele doua intrebari ale mele in limbaj de Moromete: “de ce vrea/are popa bani?”. Argumentul sau, tradus in acelsai idiom, ar fi: “sa faci ce zice popa, dar nu ce face el”. Il voi lasa sa raspunda pe insusi Moromete.

— Toată ziua stai la drum și bei tutun și la sfânta biserică nu vrei să mai vii! Ilie, în fundul iadului ai să ajungi! Să fi auzit ce cazanie s-a citit azi: că nu cel ce se îngrijește de viața asta, care e trecătoare, o să vie în împărăția lui Dumnezeu! Ridica-voi ochii mei spre ceruri și voi preaslăvi mărirea Ta!
— …Și dă-ne nouă, Doamne, cât mai multe leturghii și colive… și adu cât mai multe proaste la biserică! Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh… pe mă-sa de popă cu preoteasa lui și cu tot comitetul lui bisericesc!… răspunse Moromete Catrinei, care se întorcea de la biserică și se oprise lângă stanoagă.
— Ce se mai bucură Satana când te aude! continuă Catrina cu busuiocul în mână. Uite așa bate în pumni de bucurie!
— Du-te, fa, d-aci…

“Du-te, fa, d-aci” este reactia bunului simt taranesc in fata notiunii ca ce zice popa este un adevar independent de ce face popa.

Catrina nu este totusi proasta pe care o crede Ilie. Credulitatea ei nu este rezultatul lipsei de inteligenta, ci a unui mecanism defensiv pe care Marin Preda il identifica din mers:

Era furioasă că ținea totuși la el, așa păcătos cum era, dar se străduia să uite de asta, ca să nu-și strice starea ei lăuntrică de sfințenie.

Religia ofera Catrinei o imagine de sine idealizata. Catrina se refugiaza in starea ei lăuntrică de sfințenie, ca aparare, in contextul razboiului fara sfarsit din casa Morometilor. Fara aceasta sfintenie launtrica imaginara, Catrina ar fi vulnerabila in iubirea fata de sotul ei. Pacatosenia lui este inca o justificare sa nu-si investeasca simtamintele intr-un sot care va arde oricum in iad.

Spune Ibrian:

Ca orice liberal, trebuie să fac următoarea precizare: atâta vreme cât vulgul percepe că i se livrează produse şi servicii este legitim ca acestea să primească un contra-echivalent, monetar sau nu.

Serviciul livrat Catrinei este consolidarea unui mecanism defensiv pe care ea il conisdera important. Este insa iluzia sfinteniei launtrice mai importanta decat relatia cu sotul? Are dreptul Ilie sa vada paguba acolo unde sotia lui vede castig?

In contextul liberalismului revendicat de Ibrian, Ilie ar putea intenta un proces bisericii pentru ca i-a vandut Catrinei servicii si produse imaginare. Argumentul de bona fide nu va sta in picioare in fata juriului daca se dovedeste ca popa nu traieste ce spune altora. Cineva ar putea sa ceara o despagubire pentru sacrificii aduse unei cauze din care clerul doar a profitat. Sau sa revendice returnarea zecimii care nu a adus binecuvantarile promise. Liberalismul este un drum cu doua sensuri.

Mai departe:

Ce se întâmplă în cazul sectelor care, prin natura cazului, sunt doar nişte ghetouri intelectuale şi teologice? Aici chestiunea e mai stringentă, existând o corelaţie directă între a da zecimea rămăşiţei şi probabilitatea crescătoare de a accede la o viaţă viitoare fericită. Şi de aceea, în aceste contexte, viaţa aceasta poate fi lejer diminuată ca importanţă pentu că vorba `ceea: „If you’re living your best life now, you’re headed for hell”. Că unii clerici nu sunt ei înşişi în înşelare, ci se folosesc de pretinse eshatologii pentru a-şi lua un Lexus- nu este o probă că Hristos Iisus nu e Domnul.

“Hristos Iisus este Domnul” nu este un adevar independent de cel care il spune. Acolo unde istoria nu ofera fapte, singurul argument este insusi martorul. Pretinsele eshatologii mentionate de Ibrian au ca scop tocmai sa inventeze marturia istoriei acolo unde nu exista. Martorul poate astfel sa devina avocat, caci avocatilor nu li se cere adevarul, ci doar dovezi.

Voi apela iarasi la Moromete. Romanul lui Preda incepe cu afirmatia ca “la Silistea timpul avea rabdare”. Este iluzia care l-a facut pe poet sa creada ca vesnicia s-a nascut la sat. Atemporalitatea iluzorie a satului este buna pentru atemporalitatea la fel de iluzorie a dogmei, pentru care cade Catrina.

Eshatologia apare la sfarsit cand “timpul nu mai avea rabdare”. Ma mira ca Marin Preda nu a plasat un adventist ocazional la fieraria lui Iocan sa le spuna satenilor ca se apropie Armaghedonul. Moromete ar fi ramas probabil sceptic dar nu ar fi spus “du-te dom’le d-aici”. Grabirea timpului era evidenta. Adevarul „ghetoului” sectar-eshatologic a fost incercarea de a gasi un sens religios in catastrofa istorica. La fel ca “Isus este Domnul”, acesta adevar nu a existat decat in relatie cu autenticitatea marturisirii de credinta. Faptul ca cineva isi ia astazi un Lexus din “pretinse eshatologii” este proba suficienta sa-i spui: “Du-te, dom’le, d-aici”.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

Dupa 8 Martie

9 martie 2016 33 comentarii

Doua meme au dominat internetul de 8 Martie. Ambele poarta batic.

Prima este imaginea unei femei in salopeta. Femeia isi flexeaza bicepsul aratand lumii pumnul de proletar. Fata ei este dura si asertiva. Un batic rosu cu buline albe este legat stil bandera peste pieptanatura europeana de la inceputul secolului. Bandera rosie nu este “un semn al stapanirii”. Este semnul libertatii platita scump, muncind in fabrica si protestand in strada.

A doua este imaginea unei adolescente care zambeste bland si smerit. Pe cap poarta baticul hijab. Hijabul arata ca adolescenta este dispusa sa-si ocupe locul intr-o societata unde marturia unei femei valoreaza jumatate din cea a unui barbat. Ca accepta o conditie in care va ramane sub tutela masculina chiar la maturitate. O imagine face cat o mie de cuvinte. Spune mai mult decat un discurs de acceptare a premiului Nobel. Malala Yousafzai ne spune: eu vreau doar sa merg la scoala, nu vreau sa contest sistemul. Nu clatin barca.

Pana la urma, ce invata fetele la scoala in Pakistan? Ce invata o tanara care urmareste un master in teologie la o universitate conservatoare din US? Ca barbatul a fost facut dupa chipul lui Dumnezeu, dar femeia a fost clonata dintr-o coasta ca sa-i fie “un ajutor potrivit”, si ca pacatul originar a inceput cu o femeie care a iesit singura la plimbare (stiu sauditii ceva).

Asta imi aminteste de un alt laureat al premiului Nobel pentru pace care a declarat la Universitatea din Cairo:

Eu resping punctul de vedere al unora din Occident că o femeie care alege să își acopere părul este într-un fel mai puțin egala, dar cred că femeii careia i se refuză educația i s-a refuzat egalitatea. (Aplauze).

Desigur, mister President, nu este din cauza inegalitatii, este din pricina ingerilor. Doar am citit si noi Biblia. Dar nu-l uitati nici pe Marx ca oricum vorbeste lumea: critica religiei se afla la baza oricarei critici.

Discursul lui Obama la Cairo este demn de Frank Underwood. Este de fapt un F(rank) U(nderwood) adresat tuturor celor care sperau ca America va sustine cauza secularismului in primavara araba. Nu degeaba s-a inchinat seful lumii libere in fata monarhului absolut al tarii in-care-toate-femeile-sunt-sclave.

Dar in timp ce in lumea islamica femeile traiesc in iad, in America exista un loc in iad pentru femeile care nu voteaza cu doamna Clinton. Cohabitarea celor doua in acelasi stabiliment este simbolizata prin juxtapunerea obscena a femeii cu bandera si a femeii cu hijab de ziua internationala a femeii.

Acum un secol, Rosa Luxemburg raspundea evreilor care o condamnau pentru lipsa de implicare in cauza propriului trib:

Nu am nici un colț special în inima mea pentru ghetou: Eu sunt acasă în întreaga lume, oriunde există nori, păsări și lacrimi umane.

Rosa Luxemburg a murit torturata de fascisti. Trupul ei a fost aruncat in canal. Cauza ei a urmat-o. Nu se da premiul Nobel pentru pace celui care imbratiseaza umanitatea in loc sa o imparta in triburi si ghetouri. De aceea Yasser Arafat se afla alaturi de Malala pe lista recipientilor. Caci premiul Nobel pentru pace se da pentru corectitudine politica, indiferent daca esti terorist sau victima terorismului.

Nu a fost oferit nici lui Ayaan Hirsi Ali care si-a dedicat viata luptei pentru drepturilor femeilor din tarile si ghetourile islamice. Ali are o fatwa pe capul ei, dar nimeni nu a pus-o pe lista pentru premiul Nobel. La fel ca Rosa Luxemburg, Ali este considerata o criminala a gandului. Crima ei: „islamofobia” si „fundamentalismul iluminist”. Ce avem aici este degenerarea miscarii pentru drepturile femeii de la bandera la hijab, de la revolutie la multiculturalism.

In secolul care a trecut , dreptul femeii de a participa la universalitatea umana a fost schimbat pentru dreptul femeii ca minoritate. Femeia este considerata un caz particular, o exceptie, ca cei de alta culoare sau orientare sexuala, sau ca cei care practica o religie medievala in timpurile moderne.

De aceea este Malala simbolul perfect al acestei ideologii, pentru ca este de doua ori minoritate, odata ca femeie si odata ca musulmana. Ayaan Hirsi Ali este mustrata pentru ca, la fel ca Roasa Luxemburg, si-a parasit ghetoul si tribul pentru familia umana. Malala este rasplatita pentru ca a ramas in ghetou. Feminismul ei este celebrat tot ca un feminism de ghetou, in care a fi femeie este o exceptie tolerata.

Nu este nevoie sa comentez absurditatea acestei notiuni. Insa trebuie sa intelegem ca radacina ei nu este logica ci teologica. Din punct de vedere teologic, Dumnezeu reprezinta idea de universalitate. In religiile avraamice, Dumnezeu este in mod explicit de gen masculin. Nu poate deci exista alt universal uman decat cel al barbatului. Femeia nu poate fi decat particularul. Femeia este un trib, un ghetou, o minoritate care isi reclama drepturile numai in contextul dreptului de a fi diferit. Asa se face ca o biserica care adera la citirea literala a naratiunii din Gneza 2 poate totusi comisiona femei ca pastori in numele diversitatii, pentru ca biserica este corecta politic.

Oprimarea femeii nu reprezinta oprimarea unei minoritati. Este chiar oprimarea Omului, in numele unei masculinitati divin-abstracte. Si daca acest om oprimat, alienat, si impartit in el insusi, a supravietuit pana acum propriei mizerii, se datoreste femeii. Insa cum suna citatul meu favorit din William Faulkner, eu cred ca omul va si invinge. Femeia va zdrobi capul sarpelui.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Hitlerjugend

6 martie 2016 19 comentarii

George Knight sustine ca biserica a fost castrata.

Mai precis, au fost castrate fiarele din Apocalipsa. Membrii inclina sa nu mai priveasca lumea prin prisma teoriilor conspirative din secolul XIX. Am pierdut mentalitatea starii de asediu. Ca atare, am pierdut argumentul starii de urgenta, care justifica suspendarea libertatilor in orice dictatura.

Precedentul istoric oferit de Knight este caderea comunismului. Comunismul est-european ar fi cazut din cauza ca s-a destalinizat. Coreea de Nord este exemplul opus. Nevoia urgenta a bisericii in secolul XXI este restalinizarea.

Procesul este deja in desfasurare. Un simptom clar al stalinismului secolului XXI este comunismul dinastic. RPDC este condusa de dinastia Kim. In Cuba este dinastia Castro. Intr-o istorie alternativa, Romania anului 2016 este condusa de fiul lui Nicu Ceausescu. La fel, biserica este condusa de elite dinastice. Spune-mi cu cine esti ruda ca sa-ti spun unde ai biroul.

Dezamagit de comunisti, Knight isi indreapta privirile spre ceea ce el numeste “filozofia educatiei” la Adolf Hitler. Argumentul este acela ca Hitler ar fi avut o pedagogie sanatoasa pe care insa a pus-o in slujba unor scopuri rele. Knight conteaza pe un public care a invatat istoria in fata televizorului.

Trebuie sa clarificam un lucru: scopul si mijloacele merg impreuna. Hitler si-a ales metodele potrivite pentru transformarea Germaniei intr-un cult al puterii personale. Pe oamenii de rand i-a convins ca metodele lui sunt necesare pentru iesirea tarii din criza, si ridicare Germaniei la un standard de civilizatie fara precedent. Celor din cercul puterii nu le-a ascuns ca aceste metode aveau ca scop inculcarea obedientei cazone la scara nationala. In ultima instanta, puterea absoluta era un scop in sine.

Ca orice politician, Knight isi imbraca mesajul in eufemisme, pe care credinciosul de rand si elitele le citesc diferit. Credinciosilor li se vand solutii pentru a-si pastra copii in turma. Elitelor li se spune cum sa-si consolideze puterea asupra turmei. Credinciosilor li se spune cum sa grabeasca incheierea lucrarii. Elitelor li se arata cum sa securizeze bunurile lumesti ale bisericii pentru urmatorul secol.

Sa privim in sumar asupra filosofiei educatiei la Hitler/Knight dincolo de eufemisme.

„Educația individului” – citim – „trebuie să aiba in centrul ei și să promoveze în primul rând sănătatea fizică; pentru ca. . . un spirit sănătos, viguros, se afla doar într-un corp sănătos.” Pot fi de acord cu acesta afirmatie.

In aparenta, Hitler sustine aici idealul clasic/renascentist al educatiei simetrice, cu prioritatea culturii fizice si nevoia educatiei in munca manuala. In realiate, cultura fizica pe care o recomanda este cea de cazarma. Exercitiul fizic este practicat ca exercitiu de obedienta in grup. Munca manuala este inteleasa ca reeducare in lagar: Arbeit macht frei.

Dar nazistii macar au educat o generatie viguroasa. Hartland, Weimar, Wildwood, Uchee Pines, Ouachita Hills, si clonii lor in Romania, fac cadavre sfinte. Asa zisa vietuire sanatoasa consta in tabuuri alimentare si superstitii medicale. Idealul de educatie fizica se reduce la lucrul in gradina scolii si mersul cu literatura misionara. Scopul muncii manuale si a mergerii din casa in casa cu literatura este ocuparea mintii fara intrerupere, pentru ca individul sa nu aiba timp sa reflecteze independent de grup si liderii cultici.

Mai departe:

De asemenea, in filosofia educației, este important pentru autorul nostru faptul că educația trebuie să fie utilă. In cuvintele lui, „creierele tinere, in general, nu trebuie împovărate cu lucruri din care 95 la suta nu au nevoie și, prin urmare, vor fi uitate.” Ellen White, în mod repetat, a prezentat un argument similar în campaniile ei împotriva dominației studiilor clasicilor „păgâni” din Grecia și Roma în clasa.

Termenul potrivit aici este anti-intelectualism. Intelectualul este inamicul public in orice putere totalitara. Cunoasterea este putere. Accesul liber la informatie inseamna putere pentru individ. Controlul informatiei inseamna putere pentru sistem. Hitler propune ca partidul sa decida asupra celor 5% informatii “utile” (din punctul de vedere al partidului). Partidul stie mai bine ce trebuie si ce nu trebuie sa cunoasca un tanar.

Corolarul religios este un sistem in care Biblia este singurul manual pentru studiul literaturii, stiintelor naturii, si istoriei. Vorba Califului Omar: Daca ce scrie in cartile astea nu se afla scris in Coran inseamna ca sunt rele. Daca se afla in Coran, nu avem nevoie de ele. Ardeti-le. Nazistii au inceput reforma in educatie cu arderea de cartilor. Arderea cartilor este inceputul de-neutralizarii bisericii.

Pentru ca:

Educatia “ar trebui să dezvolte curajul pentru mărturie”.

Suntem familiari cu echipele de cate doi ale martorilor si mormonilor. Este exemplul cel mai bun cu privire la educatia care dezvolta “curaj pentru marturie”. „Curajul” vine din faptul ca misionarul respectiv nu cunoaste alta versiune a subiectului pe care il prezinta decat cea a cultului. Mai mult, supravegherea reciproca urmata de raportul separat in fata liderilor nu permite depasirea unor limite impuse in conversatie. „Curajul marturiei” este victoria cliseului asupra gandirii individuale.

Knight incearca sa ne asigure ca filosofia educatiei la hitlerjugend ar fi neutra cu privire la scopuri. In realitate, mijloacele sunt oglinda scopului. Hitler a incercat sa transforme Germania intr-un cult. Membrii unui cult pot fi la fel de obedienti in a ucide sau a nu pune mana pe arma. Martorul care intra in inchisoare pentru ca refuza serviciul militar nu este superior moral soldatului care masacreaza civili la ordin. Metodele si scopurile oricarui cult se reduc in ultima instanta la acelasi lucru: desfiintarea individului.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Ce este rau cu Religia?

4 martie 2016 16 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , ,

La Stupini a venit Cenaclul Flacara

29 februarie 2016 88 comentarii

Am vazut mai multe vieti tinere distruse de curentul cultic al carui exponent este GYC decat de droguri.

Este vorba despre depresii severe provocate de privarea cronica de proteina, lipsa de somn, si stress emotional; scoli si cariere intrerupte pentru utopii misionare; fuga in pustie la propriu si la figurat; femei tinere in capcana “modelului biblic de familie”, a se citi “desculta si gravida in bucatarie”; tineri inteligenti ajunsi victimele unei teologii manipulative.

Lucrul cel mai trist este ca nu vad nici o speranta ca acesti tineri sa-si ia vietile inapoi inainte ca paguba sa devina ireparabila.

Ma refer la tineri care au aderat la proiecte bazate pe teologia perfectiunii ultimei generatii. GYC este la aceasta data principalul instrument de propaganda al acestei ideologii toxice. Evanghelia ne invata sa cautam perfectiunea launtrica si respinge idea vietuirii dupa litera legii. Teologia ultimei generatii perfecte cere o desavarsire talmudica, prin conformarea la sabloane stricte in imbracaminte si dieta, si prin restrictii anacronice bazate pe litera EGW si a vechiului legamant. Judecata individuala este sacrificata pe altarul gandirii de grup si a unei obediente de cazarma religioasa. Loialitatea fata de liderii cultici este intarita prin apeluri emotionale, conformism rigid, izolare social-culturala, si expunerea neintrerupta la pericole fabricate.

Ce este GYC? Citim in Wikipedia:

GYC a început cu un mic grup de studenți coreeni care studiau Biblia împreună toată noaptea. Aceasta s-a dezvoltat in texting la miezul noptii între studenții de la doua universitati, una in Massachusetts, cealaltă în California. Ei au decis să convoace o mică conferință în pădurile din California.

Voi evita un comentariu incorect politic despre cultura eclesiastica autoritara din bisericile coreene si vulnerabilitatea asiatica la extremism ideologic. Insa daca cuvintele subliniate nu au aprins un bec rosu in mintea dumneavoastra, nu stiti ce inseamna spalare de creier. Ce merge ca o rata si macane ca o rata se numeste rata. Ce se aduna si textuieste la miezul noptii, ce se aduna in numar mic in padure, se numeste cult.

Mai departe:

La aceasta primă conferință, care a avut loc în 2002, au fost invitate 200 de persoane; au participat 400. De atunci incoace, popularitatea convențiilor a crescut. Convenția din 2010 a înregistrat 5100 de participanți. La serviciul principal de închinare sâmbătă dimineața, au participat 7600 de persoane, inclusiv mulți membri ai bisericii locale, care au aderat.

Fantastic, nu-i asa? Miscare la firul ierbii, entuziasm, redesteptare, reforma, incheierea lucrarii, ultima generatie, etc. Nicidecum. E vorba de bani. Ervin Taylor a publicat in Adventist Today documentele de taxe ale GYC. Miscarea a fost puternic finantata si orchestrata de ASI (Adventist-laymen’s Services & Industries). Tot ASI a finantat si Adventist Theological Society, organizatia care a distrus libertatea academica in universitatile adventiste. ASI este principalul sponsor al celor mai multe misiuni “independente” de extrema dreapta si a curentelor fundamentaliste din biserica. Mai mult, ASI detine parghiile puterii politice in administratie. Votul delegatilor si calauzirea duhului sunt doar pentru copii.

Fiind in general oameni cu intelectul limitat la facerea de bani si cu o educatie precara, membrii ASI sunt adeptii unei teologii in alb si negru si al unor norme de comportament uniformizate. Explicatia este simpla. Religia lor consta in conformarea stricta la reguli si traditii, pentru ca teologic si etic nu au cu ce sa se laude. De aceea scopul lor este sa intoarca biserica in anii ‘50, si reusesc, pentru ca money talks.

Mai departe:

Dupa cateva interacțiuni dureroase timpurii între organizatia de tineret și oficiali ai Conferinței Generale, ambele grupuri au dezvoltat o relație pozitivă una cu cealaltă. Printre vorbitorii de la convenția GYC din 2009, Louisville, Kentuky, s-au aflat mai multi lideri ai Bisericii Adventiste: secretarul cu pastoratia al NAD; directorul centrului pentru evanghelizare de la Amazing Facts; doi președinți de diviziune; editorul revistei Adventist Review, și patru vicepreședinți ai Conferinței Generale. Participarea de sâmbătă a fost estimată la 4.600. GYC, 2010 a demonstrat în continuare acceptarea de către conducerea oficială a bisericii. Ted N. C. Wilson, noul ales președinte al GC, a vorbit pentru serviciul de sâmbătă dimineața in ianuarie 2011.

Ce avem aici este o alianta intre aripa de extrema dreapta a GC si GYC, care s-a solidifcat dupa ce prima a luat puterea. Ca sa folosesc un termen familiar, GYC este pentru Ted Wilson ceea ce Cenaclul Flacara era pentru Ceausescu. Stiu ca va vine in minte o comparatie mai potrivita, dar il vom lasa pe George Knight sa o faca:

La suprafață, idealurile educaționale ale lui Adolf Hitler și ale Ellenei White au multe asemănări. Dar sub suprafața este o lume de diferita. Morala: Avem nevoie sa citim mai adânc decât cuvintele si practicile pentru a intelege filozofia oricărui autor dat. Este filozofia de bază, care oferă sens și forma cuvintelor și metodelor unei persoane. “The Devil Takes a Look at Adventist Education”.

Sa citim printre randuri. Avem nevoie de “filozofia de baza” de la Hitlerjugend: ascutare oarba, controlul informatiei, radicalism confesional, uniformizare. Este vorba despre inregimentarea entuziasmului si idealismului tanar pentru scopuri politice.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Stiinta rade la urma

27 februarie 2016 28 comentarii

Revolutia stiintifica a inceput cu un hohot de ras. Intr-o scrisoare catre Kepler din 1610, Galileo povesteste reactia filosofilor din Pisa la descoperirea lunilor lui Jupiter.

Ce ai spune despre cei mai importanti filosofi ai facultății de aici, carora m-am oferit de o mie de ori sa le arat descoperirile mele, dar care, cu încăpățînarea unui șarpe leneș imbuibat, niciodată nu au fost de acord să se uite la planete si la luna prin telescop? Într-adevăr, la fel cum șerpii isi inchid urechile, așa închid acești oameni ochii la lumina adevărului.

Acestea sunt descoperiri majore; totuși pentru ei nu reprezinta o surpriza. Oamenii acestia cred că filosofia (stiinta n.n.) este un fel de carte ca Eneida sau Odisea, și că adevărul trebuie căutat, nu în univers, nu în natură, ci (ca sa folosesc propriile lor cuvinte), prin compararea textelor! Ce am mai râde draga Kepler daca ti-asi povesti ce argumente a adus împotriva mea, în prezența Marelui Duce, primul filosof al facultății de la Pisa, încercand, cand cu argumente logice, cand cu incantantii magice, să darame noile noastre planete (satelitii lui Jupiter n.n.) din ceruri. Galileo catre Kepler, 1610.

Rasul lui Galileo este cel mai bun comentariu la critica stiintei ex-cathedra filosofica/teologica.

Sa lasam la o parte discutia fara sfarsit despre relatia epistemica intre dogma si axioma. „Marxistul” din mine vede ceea ce nu vad urmasii de astazi ai filosofilor din Pisa: lupta pentru putere. Din acest punct de vedere, diferenta intre cele doua consta in faptul ca nici un imparat nu a convocat pe toti matematicienii sa se puna de comun acord asupra axiomelor si postulatelor lui Euclid, nici nu a creat un aparat de represie a dizidentelor ne-euclidiene. Si, ca sa adaug insulta la rana, il voi adauga pe Durkheim la Marx, cu teza ca rolul dogmei este tocmai sa justifice existenta preotului ca si custodian al ei. Caci axiomele si postulatele lui Euclid exista independent de geometru, dar dogma fara preot nu este.

In 1972, cand Pioneer a dus mesajul nostru catre stele, NASA nu a gravat pe placa de aur simbolul din Nicaea, ci pulsatia electronului in atomul de hidrogen si pozitia soarelui fata de 14 pulsari in galaxie la data lansarii, in matematica binara. Axiomele matematice sunt adevarate pentru orice inteligenta din univers. Nimeni la NASA nu a pariat insa pe ideea ca dogma ar reprezenta acelasi lucru.

A avut, fireste, si dogma ceva de spus. Ce cauta cuplul acela fara frunza de smochin pe placa? The churched stiu ca fiintele necazute poarta robe de lumina. Nu avem dreptul sa infectam universul cu virusul concupiscentiei, ca s-ar putea sa ne trezim cu un asteroid in loc raspuns.

Tot Marx ne invata „sa ne despartim de trecut razand”. Rasul lui Galileo este rasul de trecutul care se repeta ca farsa. Este nevoie sa redescoperim rasul lui Galileo. De ce? Pentru ca astazi cei care rad sunt tocmai serpii imbuibati cu sofisme postmoderne si antichitati teologice. Intr-o perfecta manifestare a ceea ce psihanaliza numeste stadiul anal, ne viziteaza cand au diaree sau se incolacesc in scorburi cand sunt constipati. Ei gasesc certitudinile stiintei ridicol de naive, dar nu se indoiesc de intelepciunea care se masoara prin lungimea frazelor si a barbilor.

Domnilor si doamnelor, am ajuns sa intelegem universul. Asta nu mai este revolutie. Este eschatologie. Sa avem deci rasul celui care rade la urma.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Maimuta si Ingerul in Romani

26 februarie 2016 34 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , , ,

Liber in Axioma sau sclav in Dogma?

21 februarie 2016 37 comentarii

Sonata ma intreaba daca nu cumva am schimbat o dogma cu alta dogma. Raspunsul meu este ca face o confuzie fundamentala intre dogma si axioma. In sens largit, este confuzia intre metafizica si stiinta, intre cunoastera ca contemplatie si cunoasterea ca putere, intre abdicarea in fata kosmosului si cucerirea lui.

Diferenta intre Dogma si Axioma este diferenta intre lantul prizionierului si ciocanul care il sparge. Ca sa fiu eliberat de Dogma trebuie sa cred in Axioma. De aceea scepticismul postmodern si fundamentalismul religios sunt aliati in axa tiranilor.

Dogma este reconcilierea marturiei bisericii cu logica si metafizica grecilor. Contradictia logica cu care se confruntau parintii bisericii era: cum poti impaca notiunea ca dumnezeu este unul singur cu afirmatia ca Isus este dumnezeu.

Raspunsul parintilor satisface relatia intre subiect si predicat in propozitie. Substanta – ceea ce sta dedesubt – “este ceea ce este todeauna subiect intr-o propozitie” (Leibniz). Pentru ca prin definitie subiectul Dumnezeu este egal cu sine, manifestarile particulare ale dumnezeirii nu pot fi simple predicate ale subiectului ci ipostaze ale lui. QED. Pentru cine nu poate sa inteleaga subtilitatile limbajului, avem exemple cu lumanarea si trifoiul. Pentru cine nu vrea sa inteleaga, avem excomunicarea.

Care este problema cu aceasta demonstratie? Bertrand Russel o numeste “greseala grecilor”. Analiza sintactica a unei propozitii despre ceva nu adauga nimic la cunoasterea acelui ceva, asa cum analiza tehnica a unei picturi nu este analiza obiectului pictat. Dogma este reconcilierea logica a unei contradictii intr-o marturisire de credinta, dar nu ne spune nimic despre natura realitatii.

Diferenta intre dogma si axioma nu este aceea ca axioma este de la sine inteleasa. Asta este o alta greseala a grecilor. Pentru matematicianul modern, axioma este o propozitie matematica fara de care toate celelalte propozitii matematice isi pierd valoarea de adevar. Principul 2+2=4 este o axioma. Trebuie sa credem ca 2+2=4 in toate circumstantele posibile ca sa credem in inteligibilitatea matematica a lumii.

Aici este si relatia intre Descartes si Popper. Cand Sonata incearca sa gaseasca o contradictie intre deductie matematica si falsificare experimentala se joaca iarasi cu vorbele. Falsificarea poppereana implica stabilirea unei masuri exacte (carteziene) care, la randul ei, nu poate fi observata prin simturi, ci prin instrumente a caror credibilitate este legata tot de axioma 2=2=4. Filosofii din timpul lui Galileo se indoiau de ce vedeau prin telescop pentru ca refuzau sa inteleaga legile opticii. Cine se indoieste de deductiile lui Einstein se va indoii si de tehnologia care ne permite sa masuram unde gravitationale. Ambele cer credinta in axioma 2+2=4.

Libertatea carteziana – libertatea de a spune ca 2 + 2 =4 – este libertatea de a intelege lumea independent de autoritate. Partidul lui Orwell vrea sa credem ca 2+ 2=5. Biserica vrea sa credem ca 1=3. Autoritatea va apela la “greseala grecilor” pentru a crea un simulacru de legitimitate logica. Orice lupta pentru adevar este lupta pentru putere. Axioma este instrumentul adevarului in contextul unei cunoasteri limitate a lumii. Axioma ne face slobozi.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Descartes

20 februarie 2016 28 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , , , ,

Atitudinea crestinilor fata de transexuali reprezinta tradarea evangheliei

16 februarie 2016 25 comentarii

Un video publicat recent de ProphesyAgain.TV a devenit viral in social media. Prezentatorii sustin ca acceptarea unui prezbiter transgender deschis de catre biserica adventista din Hollywood dovedeste ca intreaga denominatiune se afla pe o panta alunecoasa. Biserica si-ar fi tradat mandatul moral. Majoritatea comentatorilor pe Facebook au fost de acord.

Sunt si eu de acord dar in sens invers. Atitudinea crestinilor fata de transexualitate arata tradarea unei evanghelii care a imbratisat pe cei aruncati de forta centrifuga a biologiei in zona de infamie sociala: orbul din nastere, femeia cu scurgere de sange, leprosul, famenul. Mai mult, o biserica care pretinde mandatul pentru evanghelia sanatatii nu poate ignora tortura mentala la care cineva este supus printr-un accident biologic, si nu are dreptul sa-l condamne moral pe medicul care incearca sa-l ajute.

Transgender este un termen inselator. La un capat gasim o corectitudine politica care considera ca sexul este doar un construct cultural. La celalalt capat gasim idea contrara, dar la fel de progresista, ca genele au ultimul cuvant in materie de sexualitate. Intre ele se afla tot felul de vederi mai mult sau mai putin contradictorii. Cel care citeste sau aude “transgender” se poate gandi la oricare dintre acestea.

Probabil va considera ca transgenderul din Hollywood este un homosexual pasiv (fag), sau un om cu fetishuri intersexuale, cum ar fi imbracarea in haine femeiesti in public, si ca si-a chimbat sexul prin operatie pentru a satisface niste fantezii bolnave. Un deviant, un pervers, un degenerat sexual. Si este prezbiter! Dar biserica vrea sa fie corecta politic.

In realitate, asa cum reiese din interviul lui, este un caz de gender dysphoria sau gender identity disorder (GID). Este vorba despre o nealiniere intre planul mental al sexului – identitatea sexuala – si cel anatomo-fiziologic. Intrucat multi considera ca este doar un moft, voi lasa psihiatria pe seama celor care o fac. Ei ne spun ca problema nu este doar reala dar si foarte serioasa. Aproximativ jumatate din cei cu diagnosticul GID se sinucid inainte de a implini 30 de ani. Nu-i observam pentru ca sunt putini. Asta nu face situatia mai putin tragica.

Ceea ce ii impinge la sinucidere este in primul rand respingerea lor de catre semeni. Mai mult, incercarea de a alinia prin terapie mintea cu anatomia nu da rezultate. Imbunatatiri relative s-au obtinut numai prin alinierea trupului cu mintea, adica prin chirurgie/tratament hormonal insotite de psiho-terapie.

Personal vad o problema aici. De ce un tratament atat de indraznet doar pentru a alinia pe cineva cu un rol social traditional. De ce nu am avea curajul sa acceptam un al treilea sex?

Isi mai aminteste cineva de Iolanda Balas? A fost atleta noastra nationala la olimpiada din Roma. I s-a interzis sa mai participe in competitii dupa introducerea testului de ADN. Eroina noastra era transexuala. Am suspiciuni si fata de surorile Williams. Ati citit despre gladiatoarele din Roma? Partea intersanta este ca nu erau sclave ci femei nobile care intrau in arena din pasiune. Ma intreb cum ar fi iesit la un test ADN.

Sa trecem la barbati. Exista doovezi ca GID este rezultatul unei arhitecturi feminine a creierului. Un dezechilibru hormonal in timpul formarii creierului in uter ar putea fi cauza fenomenului. Contrar celor care sustin ca genul este doar un construct cultural, mintea are sex de la natura. Ce spuneti de o minte care combina trasaturi ale ambelor sexe? Curaj si sensibilitate, logica si intuitie. Numim asta geniu. Probabil ca multe genii au fost transexuali. Oameni care si-au inecat framantarile launtrice in creatie.

Sa trecem la cel mai cunoscut transexual: Chelsea Elizabeth Manning (nascut Bradley Edward Manning). Talentat, inteligent, nelinistit, cu un simtamant exacerbat al dreptatii. America nu s-a indignat cand a vazut documentele clasificate pentru care se afla in puscarie. S-a indignat cand a aflat ca este transexual. Asta dovedea ca isi merita pedeapsa.

Daca ar fi dupa mine, asi recomanda principiul din X men: “mutant and proud”. Asi spune: “Omule, esti homo sapiens intre neanderthali. Succes la cucerirea planetei”. Dar voi lasa medicilor ce este al lor. Ei spun ca acela care apeleaza la chirurgie transexuala incearca sa iasa dintr-o conditie de mizerie si disperare. Aici nu e vorba de corectitudine politica ci de probitate profesionala. Asa ca cine suntem noi sa judecam pe cineva pentru ca refuza sa suporte toata viata blestemul unui accident biologic? Cine ne da dreptul sa condamnam biserica din Hollywood pentru ca i-a inteles drama?

Cunosc raspunsul standard care ne scuteste de nevoia de a raspunde cu adevarat: „sa se increada in Isus”. Gresit. Isus nu este raspunsul ci intrebarea: Ce ar face El?

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

← Articole mai vechi

Articole mai noi →