Geneza 21 – Naratiunea Fundamentala
13 aprilie 2011 41 comentarii
Geneza 20 – Babel
9 aprilie 2011 632 comentarii
Problemele Tehnice Rezolvate
9 aprilie 2011 Un comentariu
Am cumparat piese si am reparat computerul, multumim tuturor celor care ne-au ajutat.
Revolutia Araba ca Tragedie si Farsa
5 aprilie 2011 42 comentarii
Hegel comenteaza undeva că toate faptele mari si protagonistii lor in istoria lumii apar, ca să spunem aşa, de două ori. El a uitat să adauge: prima oară ca tragedie, a doua oară ca farsă. Karl Marx, 1852.
Revolutia araba este o farsa. Tragedia a avut loc acum o jumatate de secol.
Aduc in favoarea acestei afirmatii argumentul celor care ma vor contrazice: “revolutiile arabe sunt revolte spontane ale maselor impotriva exploatarii si tiraniei.” Tocmai asta este problema.
Poporul nu face revolutie. Dati-mi pace cu mitul poporului care lupta pentru libertate. Poporul sparge vitrine, linseaza, si cere un tap ispasitor. “Prosti da’ multi.” Revolutia o face clasa de mijloc care foloseste furia populara pentru a inlatura clasa conducatoare si a-i lua puterea in numele poporului. Scopul activistului revolutionar nu este satisfacerea cerintelor strazii ci folosirea lor. Cititi “Ce-i de Facut” de V.I. Lenin, care stia ceva despre revolutii. Thomas Paine, Marat, Danton, Robespierre, Lenin, Trosky, Stalin, Mao, au fost intelectuali dezradacinati, uneori de mana a treia, ale caror aspiratii nu aveau nimic in comun cu poporul dar stiau sa coboare ideologia in strada.
Obiectivul adevarat al revolutiei nu este dorit de popor. Poporul se teme de ceva nou. Poporul vrea restaurarea privilegiilor pierdute. Revolutionarul vrea transformarea radicala a societatii. Domnia terorii, care insoteste orice revolutie, nu este indreptata impotriva clasei conducatoare asa cum se pretinde, ci impotriva poporului. Adevaratul agent al revolutiei nu este omul de rand ci comisarul. Comisarul stie ca inamicul lui este traditia si ca singura putere capabila sa infrunte traditia este domnia terorii.
Revolutiile duc la castigarea unor libertati si pierderea altora. Balanta difera de la o revolutie la alta. Dar orice revolutie duce la disciplina sociala si progres. Pretul este de obicei platit in ceea ce Stalin numea “statistica”. Cu cat traditiile sunt mai adanci in popor, cu atat statisticile sunt mai mari. O adevarat revolutie intre arabi ar duce la cifre astronomice.
Din acest punct de vedere, adevaratii revolutionari arabi au fost Gamal Abdel Nasser si Anwar Sadat. Esecul lor se explica prin faptul ca nu au avut curajul sa fac ceea ce au facut Lenin si Ataturk. Lenin a intrat cu baionetele in biserici. Ataturk a interzis hijabul si turbanul in spatiul public. Suna dur, dar istoria are legile ei si nu este sensibila la corectitudine politica. Nivelul scazut de educatie al arabilor face imposibila infectarea strazii cu idei sociale radicale. Islamul a ramas ideologia legitima si Islamul este antiprogresist prin natura lui.
Un alt motiv care a dus la esecul revolutiilor arabe din a doua jumatate a secolului trecut este acela ca in contextul razboiului rece, orice reforma progresista era suspecta de marxism si aliniere cu URSS. US a cautat mai intai sa foloseasca nationalismul arab impotriva marxismului si apoi Islamul radical impotriva nationalismului secular, ca dupa aceea sa vaneze monstrul pe care l-a creat la fel ca celebrul doctor Frenkenstein.
In 1953 Mohammed Mossadegh primul ministru al Iranului a fost rasturnat printr-o operatie coordonata de CIA din teama ca ar putea aluneca prea mult spre stanga. Gloate inarmate cu bate si cutite, platite din cufar diplomatic, controlau strazile intimidand opozitia. Doua decenii mai tarziu gloata s-a intors impotriva dusmanilor lui Khomeini. Partidul nationalist Baat a fost sustinut in Siria impotriva rivalilor marxisti. In 1963 Sadam si partidul Baat au fost sprijinite sa ia puterea inpotriva influentelor internationaliste.
Sadam a fost dusmanul neimpacat islamismului si al teroristilor fundamentalisti. Totusi a trebuit sa suporte mania unui electorat indobitocit de religie si talk-radio pentru ceea ce facusera islamistii. Rezultatul a fost re-islamizarea Irakului. Islamul „moderat” ramane optiunea vestului pentru tarile arabe, indiferent de aspiratiile claselor educate.
Faimosii “freedom fighters” care au redat afganilor libertatea de a interzice educatia femeilor si a le impune burka lupta acum impotriva lui Gaddafi ajutati de aceiasi putere care i-a ajutat acum un sfet de secol impotriva rusilor. O jurnalista este violata in plina zi in Cairo. O alta este torturata si molestata in Lybia. Imami radicali arunca flacari in Moschei si statii TV. Poporul cere libertatea de a ucide cu pietre femeile adultere. Un infidel este ucis cu pietre de revolutionari. In acelasi timp, analisti politici discuta despre rolul Islamului in noile democratii arabe.
Aplaudam atunci cand vedem la CNN palate de tirani aruncate in aer si armate spulberate. Acceptam cu seninatate filosofica inevitabilitatea victimelor inocente. Dar este tabu sa te legi de lanturile care leaga 700 milioane de femei. Aruncam bombe pentru dreptul de autodeterminare cultural-religioasa al gloatelor ramase in secolul VIII. Nu ne sinchisim de drepturile individuale ale victimelor unei religii anacronice.
Stiu ce veti spune. Acestea sunt episoade triste dar neesentiale. Cand vor fi liberi de tirani domestici si exploatare imperialista, oamenii se vor civiliza si asemenea lucruri vor inceta de la sine. Quranul va devenii un fel de Magna Charta a lumii arabe aparand drepturile femeii si libertatile civile. Democratia va inflori in teocratie. Imamul si activistul liberal vor paste iarba impreuna ca lupul si mielul in Paradis. Singurul obstacol in calea acestei stari edenice sunt cativa tirani si, fireste, imperialismul.
Ma indoiesc.
Cand ultimul imam va fi spanzurat cu hijabul ultimei musulmane emancipate, voi crede si eu in revolutia araba. Pana atunci, eu zic sa ne pregatim pentru ce-i mai rau. Si ce poate fi mai rau decat o imensa criza a ptrolului, insotita de un val de imigratie islamica, terorism si razboi?
Fireste ca poate fi ceva mai rau: islamofobia.
Patratul lui Ionica sau Sucker Punch
1 aprilie 2011 345 comentarii
In ultima saptamana am avut mai mult timp decat mi-asi fi dorit. Ca atare mi-am acordat doua mici indulgente: lectura dezbaterii despre Geneza initiata de Aurel Ionica la rubrica de comentarii a ultimei emisiuni de la O&P, si vizionarea filmului Sucker Punch. Printr-o ciudata coincidenta am regasit aceiasi idee in ambele.
Sa incepem cu filmul pentru ca este mai usor. La prima vedere este un Alice in Tara Minunilor cyberpunk. Pelicula abunda de clisee cu femei imbracate sumar si experte in arte martiale, echipate cu toate armele kitch produse in industria de razboi a benzilor desenate. In esenta, este o intrebare despre natura realitatii.
Filmul incepe cu “Baby Doll”, o tanara de 20 de ani, rugandu-se in fata statuii unui inger pentru mama ei bolnava. Pe fond se aude meditatia lui Baby despre ingerii care intersecteaza realitatea experientei noastre penru a ne proteja. Ingerii, ni se spune, apar in forme diferite.
Nu stim in ce forma se afla ingerul cand a murit mama, dar ne dam seama imediat cine este demonul. Tatal vitreg a pus ochii pe avere, care prin testament apartine celor doua fete. Suntem in 1955 si solutia optima este ospiciul. Baby si-a impuscat sora intr-un accident, in timp ce cauta sa o salveze din ghiarele tatalui vitreg care o molesta. Demonul intrupat o interneaza si aranjeaza sa fie lobotomizata. Gardianul (alt demon) este mituit sa falsifice in acest scop semnatura lui Dr. Gorsky, terapista lui Baby. Operatia este programata sa aiba loc peste cinci zile.
Dr. Gorsky, o psihiatra cu accent slav, practica o terapie originala. Constienta ca pacientele ei psihotice nu pot sa integreze eul cu realitatea, ea le incurajeaza sa salveze unitatea eului intr-un univers solipsist, in care drama existentei scapate de sub control este re-jucata si rezolvata in lumea fanteziei. Gorsky considera ca astfel ofera pacientelor un mijloc de a supravietuii launtric.
Baby se refugiaza in propria fantezie. Tatal ei vitreg devine un preot catolic molestator, responsabil de orfelinat, care a vandu-to unui bordel controlat de mafie. Pacientele sunt sclave sexuale. Gorsky este profesoara de dans si confesoarea secreta a sclavelor pe care le ajuta “sa supravietuiasca.” Gardianul este propietarul bordelului. Baby comploteaza in secret evadarea intregului grup. Gorsky o informeaza pe Baby ca peste cinci zile va fi oferita unui mafiot grotesc care va platii din greu sa o dezvirgineze.
Realitatea (imaginara) este iarasi prea mult pentru Baby care plonjeaza intr-un al doilea nivel de fantezie (fantezie in fantezie) in care ea si colegele ei sunt un comando in stilul benzilor desenate. O aluzie fina este confruntatrea cu unitati germane suprarealiste din primul razboi mondial. Accentul slav al lui Gorsky si germana dura a inamicului sunt simbolice. Dusmanul lui Baby in viata reala este stiinta medicala (cu nume germane) din prima jumatate asecolului XX. Exista un “inger” in toate aventurile, un razboinic batran si benevolent care conduce operatiunile si o instruieste pe Baby in propria lupta.
In cele din urma Baby realizeaza ca istoria nu este a ei ci a lui Sweet Pea, una din colege si intelege ca ea este de fapt ingerul in fantezie. Ca atare, se sacrifica pentru a inlesni evadarea lui Sweet Pea. Fantezia se termina cu pumnul unui bodyguard plonjand peste fata triumfatoare a lui Baby.
Filmul se intoarce la realitate. Baby se afla pe scaunul de operatie zabmbind triumfator. Aflam ca in ultimele cinci zile Baby a fost agentul unor actiuni disruptive in incinta ospiciului. Printre altele, l-a injunghiat pe gardian si a ajutat-o pe pacienta Sweet Pea sa evadeze. Ultima scena o prezinta pe Sweet Pea interceptata de doi politisti in statia de autobuz. Soferul, care are chipul razboinicului inger, intervine pentru ea si o lasa sa urce fara bilet. Autobuzul se pierde in ceata pe langa un o tabla indicatoare pe care scrie Paradise Valley.
Sa ne intoarcem la Ionica. Atunci cand a aparut pe forumul de la O&P denuntand ca “tampenie” si “idiotenie” afirmatiile mele despre Geneza sau istoria planetei, Aurel a fost salutat cu bucurie de aparatorii cartii de colorat. Faptul ca injectivele lui erau insotite de afirmatii stranii despre “poponetze goale” (sic) si “mere paduretze” sau “Isus al doilea Cain” era un detaliu care se putea rezolva fara a strica aromonia anticoncordista a celor care confunda Geneza cu the Flinstones. Inginerul Marius Sergiu Popilian s-a grabit sa-i arate mere ionatane in cartea de colorat iara doctorul Virgiliu Indrei l-a dat de exemplu pe Einstein ca experiment de gandire fara baza empirica, apropos de notiunile morale ale perechii originale. Respectivii intelectuali nu sesizau ca spate gol insemna de fapt blana si merele padurete erau banane.
Ionica nu sustine creatiunea ca eveniment istoric. Argumentul lui Ionica este:
Ca sa realizati dimensiunile acestei stupiditati, incercati sa aplicati acest concept la un automobil: Daca vrei sa stii cum este un automobil, trebuie sa stii cum a fost automobilul cind a aparut
Ionica arunca un red herring si intelectualii pierd urma. Istoria automobilului este una, cu ce se deosebeste Dacia de Honda este alta. Oricine stie ca exista o progresie in planul automobilului. Si aceasta progresie este de fapt o foarte darwinista “reproducere prin modificare” supusa la selectia natuirala a pietii. De ce nu a “evoluat” Dacia in economia socialista? Pentru ca nu exista selectie naturala.
Mai deaprte:
Realizati acum ce timpenii am mostenit de la greci sub sloganul ca am mostenit “gindire stiintifica”? Ideia aceasta de inceput este ideia de baza si in evolutionism: Deoarece omul se trage din animale, omul este ceea ce a fost la inceput, adica animal. “Logic”? Avind in vedere ca spre deosebire de Edi si evolutionisti marea majoritate a oamenilor sunt in stare sa gindeasca si sa vorbeasca iar animalele nu au aceasta capacitate, daca oamenii sunt ceea ce au fost la inceput, adica animale, cum se explica faptul ca ei au aceste capacitati pe care eivident animalele nu le-au avut niciodata fara sa mai vorbim de vre-un “inceput”?
Ionica nu spune ca omul nu s-a tras din animal ci ca nu el nu mai este animal. “Tampenia grecilor” este substanta – ceea ce ramane neschimbat cand aparentele se schimba. Trecand peste faptul ca serpii si magarii sunt capabili de limbaj articulat, omul este vertebrat, este patruped, este mamifer, este primata. Ionica refuza ideea ca exista vre-o legatura intre gandirea logico-conceptuala si structura realitatii.
Geneza nu spune “cind” a aparut lumea si omul, ci spune “cum” sunt”.
Este uimitor deficitul de atentie al intelectualilor nostrii. Popilian a venit cu poze de mar ionatan din cartea de colorat iar Virgiliu elaboreaza cum ca Adam era mai dastept decat Einstein. Domnilor, nu ati inteles conceptul. Ionica nu discuta despre ce a fost.
Dar este ceva mai mult decat deficitul de atentie. Inteleg dom’ doctor si dom’ inginer (ca sa ramanem la intelectualitate) ce vrea sa spuna Ionica prin “tampeniile grecilor”, idioteniile” lui Aristotel, Pavel, Darwin, si (ca unei starpituri, in cele din urma) Edi? Se intreaba dumnealor de ce Ionica nu il numara pe Marx intre tampiti? (cu siguranta ca Ionica stie ca Marx este altceva decat a invatat dom’ inginer la socilasm stiintific). Ce are de exemplu Aristotel cu automobilul? Pai conform lui Aristotel doaga aia hodorogita si Honda lui Ionica au in comun ousia – substanta automobil. Ionica tine de o scoala a celor taiati imprejur care sustine ca nu exista substanta, nu exista relatia subiect-obiect, nu exista unitate logica a existentei, nu exista o baza ontologica a ceea ce suntem si vedem, exista doar constructia subiectiva a lumii in mintea noastra.
Domnilor, nu va mai faceti iluzii. Ionica nu crede ca geneza este istorie. Ionica nu crede in istorie. Ionica nu crede in realitatea obiectiva. Geneza nu este o naratiune vis-a-vis de realitate, ci o naratiune printre alte naratiuni, pentru ca nu exista altceva decat naratiuni.
Geneza apare astfel ca “o fantezie intr-o fantezie” in care o naratiune o rezolva pe alta. Sucker punch.
Probleme Tehnice
31 martie 2011 27 comentarii
Este posibil ca urmatorul fisier video sa fie afisat cu intarziere. S-au ars power supply-ul, motherboard-ul, si CPU-ul.
Off-Topic Place
30 martie 2011 2.316 comentarii
Dragi forumisti
S-a simţit nevoia unui spaţiu dedicat, unde discuţiile off-topic, destul de numeroase în ultima perioadă, să îşi găsească un loc al lor.
Datorită faptului că forumurile emisiunilor tindeau să fie deturnate de la tema principală de discuţie, devenind un fel de chat greu de urmărit, unele comentarii vor fi mutate pe acest forum, astfel incat aceia care dispun de timp liber/teme de discutie/inspiratie sa isi poata manifesta talentul pe indelete şi, în acelaşi timp, să se ofere posibilitatea de discutii şi dezbateri pentru cei interesaţi de prezentarile video.
Postarile off-topic (se pot include aici, după cum ne-au obişnuit unii: preferinţele muzicale, declaraţiile de dragoste, deversările de emoticoane, informările cu privire la dieta sau somnul personal, creaţiile artistice, repetările obsesive de idei, cererile de „rugaciune” etc… ) sunt aşadar binevenite în spaţiul pe care tocmai îl inaugurăm.
Evident, mesajele ce conţin înjurături, obscenităţi, dezvăluiri de identitate…vor fi şterse.
Mulţumesc 🙂
A venit primavara, Iepurele nu Sare in Apartament
29 martie 2011 32 comentarii
Sunt unii cu capul in nori, pentru care primavara vine mai tarziu, in timp ce altii se afla pe meleaguri unde primavara intarzie pana spre aprilie. Eu insa, cand ma uit la mine, constat ca ma gasesc in ambele ipostaze. Articolul acesta se adreseaza in primul rand femeilor. Acum, in timp ce scriu, zambesc pe sub mustata virtuala fiindca stiu ca o sa iau suturi in fund de la anumiti indivizi (frati de-ai mei de altfel) de pe forum, dar nu imi pasa. Am fost indragostit toata viata mea, sunt extrem de indragostit si acum si nu mi-e deloc rusine sa o recunosc.
Despre ce scrie Anubis de data asta? Anubis a inceput de cateva zile sa alerge in parc, iar iesirile in downtown l-au facut sa remarce buna dispozitie si fericirea celor din jur, pentru ca zilele de frig si ploaie au trecut iar soarele zambeste asa cum a facut-o dintotdeauna. Am urmarit cu groaza ceea ce s-a intamplat in Japonia si cred ca oricine intelege ca este o pura intamplare ca noi cei care citim aceste randuri ne aflam in afara acestei nenorociri, intr-un anumit sens. Ce vreau sa spun cu asta? Oriunde in lumea asta se pot produce cutremure sau dezastre naturale, nimeni nu poate afirma ca este safe. Daca in locul in care te afli acum draga cititoare/cititorule, viata este linistita si-si urmeaza cursul, ia-ti timp si iesi in intampinarea zilelor frumoase.
Vorbeam cu un prieten virtual pe care l-am cunoscut aici pe Oxigen2 si-mi povestea ca este implicat intr-o gramada de probleme, responsabilitati la job, fata de familie, fata de rude, facultate, criza financiara si cu toate astea cand gaseste un pic de timp evadeaza in natura sau pe unde apuca. Sunt constient ca foarte multi din cei care citesc aceste randuri inteleg situatia respectiva. Uneori in viata simti ca esti coplesit de prea multele probleme si nu mai ai putere, dupa ce le rezolvi, de nimic, astfel ca uiti sa te mai relaxezi. Cunosc oameni in Bucuresti, de exemplu, care nu mai au puterea sau dorinta dupa o saptamana de lucru sa mai iasa undeva din casa si stau toata ziua la televizor sau fac orice numai sa nu iasa din casa. Eu insumi am trecut pe acolo in urma cu mai multi ani. Cred ca urmatorul pas este probabil lipsa poftei de a trai. Cand ajungi sa nu mai vrei sa te plimbi, sa nu mai ai contact cu oameni noi, sa nu mai vrei prieteni noi, incepi sa mori cate putin in fiecare zi. Suntem fiinte sociabile si suntem inclinati spre dialog si interactiune cu tot ceea ce este in jurul nostru.
In ultimele zile, pe meleagurile unde ma aflu, a avut loc o explozie de culoare incredibila. Narcise si zambile, ghiocei si frezii, pomi infloriti care mai de care, este ceva incredibil. Eu de felul meu sunt mai nebunatic si imi place sa ies in aer liber sa ma plimb, sa alerg in parc, la bar sau restaurant in weekend si uneori tarziu serile dupa servici in functie de prietenii mei si de programul lor si al meu. Faptul ca meleagurile pe care ma aflu sunt o oaza de prietenie si deschidere iar mediul studentesc isi pune amprenta pe toata societatea este un plus cu siguranta, insa eu cred ca oriunde te-ai afla citind aceste randuri ai o sansa in a gasi prieteni noi si a iesi din hibernare. Scriu aceste randuri si le dedic iubitei mele, dar si voua, pentru ca imi pare important sa ne luam timp sa facem ceva pentru noi insine.
Ceea ce face Edi este intr-un fel impartasirea convingerilor personale pe baza experientelor acumulate si a istoriei studiate, fiindca el vrea ca toti cei care citesc sa aiba o minte deschisa la nou, la schimbarea unor mentalitati tribale invechite s.a.m.d. L-am cunoscut pe Edi in urma cam cu 20 de ani si va marturisesc ca nici unul din noi nu mai crede ce credeam in urma cu 20 de ani. Unii ar spune ca evoluam, in timp ce altii ar incepe sa abereze vis-à-vis de optica noastra. Sa subliniez un aspect important: Edi nu crede ce cred eu, iar eu nu cred ceea ce crede Edi, insa este loc pentru amandoi sub soarele acesta fiindca am inteles ca RELIGIA-CREDINTA este o chestiune personala si nu ceva ce se poate impune, indiferent despre ce forma de organizare vorbim. Am avut sansa sa cunosc mai multe persoane care si-au schimbat viata in cel mai frumos mod cu putinta, dupa ce au inteles ca au dreptul sa fie fericite.
Daca Edi a inspirat atatia tineri sau mai putini tineri sa ia decizii atat de importante, este randul meu sa-I multumesc pentru tot ceea ce face, pentru toata pasiunea care-l caracterizeaza si la randul meu sa te rog draga cititoare sa-mi permiti sa iti spun:
A VENIT PRIMAVARA, IESI AFARA DIN CASA, ALEARGA, FA-TI PRIETENI NOI, AI GRIJA DE TINE INSATI CA MACAR LA SFARSIT DE SAPTAMANA SA FACI CEEA CE-TI PLACE, AI DREPTUL SA FII FERICITA!!!
Pentru ca in urma cu ceva timp (cam un an) ii scriam urmatoarele cuvinte iubitei mele, cuvinte pe care le voi reda aici ca pe un mic cadou pentru ea, dar si pentru cititoarele O2 si pentru Samson (ajuta-ma Ra ca l-am provocat pe unchiu), vreau sa va spun ca daca v-ati pierdut speranta in iubire si in prietenie, nu stiti de unde poate sari iepurele, dar ca iepurele sa sara trebuie musai sa iesiti pe camp sau in padure, IEPURELE NU SARE IN APARTAMENT (cu exceptia Pastilor!)
Multumesc administratiei O2 pentru deschidere si evident lui Edi Constantinescu!
[ #80818 ] by Anubis on Mon Apr 26, 2010 1:45 pm
“Pentru o clipa am fost transformat in Horus si pentru ca luna se facuse nevazuta, mi-au spus ca in aceasta seara sunt parintele celor orbi. Soarta a facut ca in drumul meu de azi sa o intalnesc pe Hathor. Ne-am indreptat plutind usor spre Nil. Ra se pregatea sa treaca de cealalta parte a pamantului iar Hathor incepu sa fredoneze un cantec din care emana veselia si fericirea. Am privit inapoi spre dunele uscate si piramidele prafuite. Am luat-o de mana si am sarit amandoi in Nil. Am chemat impreuna vantul din est si am ridicat miliarde de picaturi de apa si mâl in aer. Am trimis furtuna in tot Egiptul si i-am atins cu stropii batranului Nil pe toti care nu puteau vedea. Si pentru o noapte, acestia si-au primit vederea. Si-au vazut mamele, si-au vazut copiii, si-au vazut amantele si sotiile. Pentru o noapte s-au vazut asa cum erau si s-au imbratisat pana cand Ra a reaparut maiestuos. Hathor ii schimba pe toti cei cu care se intalnea, iar in noaptea ce trecuse ma atinsese pe mine. Oare unde era acum? Mi-am intins aripile si am plecat sa o caut!”
Cu drag, Anubis
Anno Domini 18 – Proiectul Locke
29 martie 2011 16 comentarii
Regim Editoriale
28 martie 2011 306 comentarii
Pentru ca au fost ridicate intrebari cu privire la cine poate sa scrie un editoarial – raspunsul este: oricine doreste, cu conditia sa aiba ceva de spus si sa nu foloseasca obscenitati. Va asteptam. Si nu uitati, tot ce se afiseaza pe O2 este sub licenta CC BY-SA.
Update: Trimiteti eseurile la adresa email articole(la)oxigen2.net pentru a fi supuse la votul editorilor. Celor aprobati li se va crea account de contribuitor/autor. Incurajam standarde inalte in continut si exprimare (inclusiv pe forum) la cei care publica. Nu avem un test ideologic asa ca editorialele nu reprezinta decat punctul de vedere al autorului.
oxigen2 
Comentarii recente