Intai ca tragedie, apoi ca farsa

De ce am numi milenismul pionerilor un mit si nu pur si simplu o idiotenie?

Intrebarea astfel formulata reprezinta suma aproximativa a reactiilor la ultimul meu post.

Voi apela la doua explicatii ale lui Zizek.

Prima: hainele noi ale imparatului. Desigur ca hainele nu exista. Ele sunt insa acceptate ca un intermediar simbolic intre realitatea nuda si perceptia sociala. Aceasta perceptie simbolica nu este insa o simpla conventie, ci are la baza autoritatea unui “Big Other” (Lacan). Postmodernismul este definit de Zizek ca disparitia lui Big Other si raportarea imediata la realiatate. Las asta pentru Alexa. Ma voi referi la un aspect care imi este mai familiar in intepretarea lui Zizek: conceptul Marxist de ideologie.

Dezbracarea realitatii de haina simbolica nu duce la “realism” ci la fetisizarea realitatii si reificarea gandirii. Cinismul gloatei care rade de imparatul gol exprima iluzia ca ei nu sunt goi, cand de fapt fiecare uita ca toti oamenii sunt goi pe subt haine. Postmodernismul este pentru Zizek victoria ideologiei asupra adevarului sub masca cinismului si realismului imediat.

A doua explicatie se refera la aforismul lui Marx: istoria se repeta inati ca tragedie, apoi ca farsa. Marx spune ca executia cuplului regal de catre revolutia franceza a fost o tragedie, pentru ca atat Louis cat si Marie Antoinette credeau sincer in ungerea divina al regilor si au cautat pana in ultima clipa sa se ridice la slujirea dezinteresata si demnitatea acestei pozitii. Aspectul tragic consta in faptul ca idea monarhiei de drept divin fusese deja condamnata la moarte de istorie. Pe de alta parte, atat Louis-Napoleon cat si monarhismul prusac erau simple farse, pentru ca nimeni nu mai putea crede in monarhia de drept divin in secolul XIX.

De aici, Zizek declara atat neo-conservatorismul cat si liberalismul postmodern simple farse, in timp ce tragedia este jucata de adevaratul conservatorism american al clasei de mijloc albe, condamnata de istorie.

Inapoi la Adventism. Milenismul pionerilor era inca credibil la timpul sau. Cu alte cuvinte, avea in spate o simbolistica religioasa si o paradigma intelectuala valida pentru o clasa larga de americani. The Big Other garanta existenta hainelor pe trupul imparatului. De aici, mitul.

Tragedia consta in faptul ca paradigma intelectual-simbolica pe care a fost construit acest mit fusese condamnata de istorie. Adevarata mare dezamagire nu a fost 1844 ci alunecarea in desuet a hermeneuticii profetice a lui Newton si a teologiei rationaliste a lui Locke.

Miller, Andrews, Smith, au fost figuri tragice din cauza ca teologia lor a fost ancorata intr-o epistemologie a carei credibilitatea s-a stins in timpul generatiei lor. Aceasta teologie a trecut in zilele noastre in mainile bufonilor de amvon. Farsa nu consta in faptul ca cineva spune ceea ce nu crede, ci ca cineva nu poate fi serios in ceea ce spune. Comedia este jucata in aceiasi masura de public. Cu exceptia catorva fanatici sinceri, cei care ies in fata la apelul evanghelistului-reformator, incheie de multe ori seara intr-un local departe de fata Domnului.