Cristologia după Monty Python’s Life of Brian
24 octombrie 2019 31 comentarii
omul va supravietui, mai mult, va invinge
20 octombrie 2019 43 comentarii
Filmul The Debt culmineaza cu confruntarea finala dintre babeta Mossad, Rachel, si fosila SS, Vogel, in secția de terapie intensiva a unui spital din Kiev. Ubermenschul in scutece o injunghie pe Rachel cu foarfeca. Babeta il termina cu o siringa otravita in spate.
Articolul lui Florin Laiu, BIBLIA ȘI GSM (Grupul de Studii Mincinoase), evocă siringa otravita pe la spate din film, intre teologii pe masina de respirat.
Laiu ataca heterodoxia lui Cârstea de pe poziția ortodoxiei, dar își amageste cititorii sa creada ca o face exclusiv pe baza Bibliei. Vorbim despre studii mincinoase.
Biblia afirmă că Iisus este Fiul lui Dumnezeu (Mesia/Christos), adică Om adevărat (Da 7:13; In 5:27; 12:34; 1Ti 2:5) și Dumnezeu adevărat (Is 9:6; Ro 9:5; Tit 2:13; 2P 1:1; 1In 5:20)
Mai intai, Biblia nu afirma nimic, pentru simplul motiv că Biblia este un construct. Ta biblia – cartiile – reprezinta o colectie de carti care afirma lucruri diferite și de multe ori contradictorii. Biblia creștină este colecția de cărți pe care Constantin le-a legat impreuna, în 330, pentru a fi citite în Biserici.
Creștinii s-au închinat lui Isus înainte de a avea Biblia și Dogma. Asta insemna superstitie pentru greco-romani si blasfemie pentru evrei. Dogma a căutat sa raspunda acestor acuzații. Așa se face ca Atanasie argumentează că dacă Isus nu este Dumnezeu, creștinii sunt idolatrii. Argumentul este circular. Poziția lui Laiu implica un alt argument circular: dacă Biblia nu “afirmă” că Isus este “Om adevărat… și Dumnezeu adevărat…” înseamnă că poziția lui se bazează pe o autoritate extra-canonică. Diferenta este ca Atanasie era cinstit.
Argumentul dublei naturi se bazează pe neoplatonism și metafizica lui Aristotel. Bertrand Russel arată ca neoplatonismul a fost îngropat de teoria seturilor (nu exista un Unu primordial) iar meatfizica lui Aristotel confunda sintaxa frazei cu structura existenței (“eroarea grecilor”). Pe partea opusă, filozofia (așa numita) Continentală, a reinterpretat Trinitatea ca insemnand ca Dumnezeu se actualizează în om iar omul se actualizează în comunitatea universală (Duhul).
Florin și Gili, de altfel baieti isteti, nu și-au pierdut timpul cu filozofii greci “spiritiști” (de la Florin citire) și cu atat mai puțin cu agnostici moderni. Cine are pana inspirată are tot ce trebuie. Cu atat mai rău. Florin nu știe de ce e ortodox și Gili nu știe că e gnostic. Mana pe carte baieti ca ati imbatranit degeaba sau muriti proști.
Însă marea lacuna a celor doi este ca nu înțeleg Biblia pe care vor sa ne-o explice. Biblia este altceva decat se predica de la amvoane. Cei doi dau din aripi ca porumbelul lui Kant.
Porumbelul în zborul liber, care taie prin aer rezistența pe care o simte, poate crede că ar putea zbura și mai bine în spațiul fără aer. La fel, Platon a abandonat lumea simțurilor pentru că a reprezentat atât de multe piedici pentru înțelegere și a îndrăznit să treacă dincolo de ea pe aripile ideilor, în spațiul gol al înțelegerii pure.
Pentru ca cei mai mulți dintre ucenicii lui Laiu și Carstea navighează greu prin rezistența simțurilor și a grijilor lumesti, este ispititoare iluzia ca exista minți care au văzut Ideea. De fapt, este un duel intre idei moarte.
25 septembrie 2019 5 comentarii

Un comentariu al lui Geoana la subsolul ultimului articol ridică problema pastorului psiholog.
În limitele teologice ale discuţiei noastre, răspunsul trebuie căutat în hristologia Marelui Medic. Galileanul care făcea vindecări miraculoase si acte de exorcism în Palestina primului secol este reinventat ca director al sanatoriului de la Battle-Creek şi coordonator al programului de reformă sanitară. Fenomenul semnalat de Geoana reprezintă doar extinderea domeniului Marelui Medic în psihologie. Isus nu mai scoate demoni. Face terapie.
Conceptul de reformă sanitară a apărut în America în contextul intersecţiei între biologie şi politică în lumea modernă. Fenomenul este descris sub numele de biopolitics . Biopolitica reprezintă politica de control a vieţii biologice de către Putere, prin Putere înţelegând orice formă de control a individului, seculară sau religioasă.
Când spun Putere, nu fac diferenţa între o putere benignă şi una rea. Orice putere urmăreşte un singur lucru: mai multă putere. Limitele sunt puse doar de rezistenţa individului sau a comunităţii.
Cele două ramuri ale ştiinţei medicale în care Puterea are un interes special sunt medicina sexuală-reproductivă şi psihiatria/psihologia.
Exemplul cel mai recent, în domeniul sexual-reproductiv, este efortul lui Trump, în alianţă cu regimuri autoritare/corupte din lumea a treia, islamice sau creştine, de a sucii mâinile Naţiunilor Unite pentru a elimina noţiunea de drepturi reproductive ale femeii sau dreptul la educaţie sexuală, independent de supraveghere patriarhal-clericală, a fetelor. Un alt aspect, răstălmăcit ca islamofobie de stupiditatea liberală, sunt restricţiile asupra refugiaţilor din ţări fundamentaliste. The ban nu este îndreptat împotriva islamiştilor ci împotriva apostaţilor care fug de pedeapsa capitală şi a femeilor car fug de căsătorii forţate şi sclavie sexuală.
Reforma sanitară, ca concept bisericesc, este un caz particular de biopolitică, adică un instrument de control. Începând de la Un Apel Solemn, controlul sexualităţii a fost central în reforma sanitară. Pâinea Graham şi evitarea stimulentelor au fost propuse ca mijloc de control al patimilor animalice. Cine controlează sexul controlează mintea.
Este un drum cu două sensuri. America datorează lui Kellog circumcizia quasi mandatorie a băieţilor şi mutilarea genitală a fetelor suspecte de practicarea viciului ascuns. Îi datorează, de asemenea, epidemia de obezitate a americanilor îndopaţi cu kellogs si suc de portocale.
Domeniul cheie îl reprezintă ştiinţele minţii. Dilema clasică era dacă cineva trebuie să fie internat sau deţinut politic. Mai nou, este dacă o celebritate trebuie distrusă pentru o indiscreţie incorectă politic sau să meargă la terapie. Însă, sub apă, pândesc monştrii mult mai mari.
Ideea este să iei mintea omului şi să-i dai altă minte care să facă din el cetăţeanul ideal. Prima parte este mai uşor de realizat decât a doua. Fenomenul spargerii şi reinventării de sine a fost descris în literatura seculară şi religioasă dar ce se poate controla din afară este doar spargerea. Poţi să-l spargi pe om dar nu poţi să-l faci din nou. Cazul lui Ted Kaczynski este relevant. Un matematician de geniu, supus la experimente psihologice de complexul militar-industrial, Kaczynski a fost spart dar s-a reinventat independent şi a ieşit altceva decât ar fi vrut autorii experimentului. Din celula în care îşi va petrece restul vieţii, Kaczynski continuă să publice cărţi subversive dar în nici un caz stupide. Unde dai şi unde crapă.
Soluţia este, se pare, să spargi mintea pe jumătate şi să o laşi să funcţioneze cu cealaltă jumătate. Un fel de lobotomie.
Marele Medic a aflat numai recent de psihologie, dar, când a aflat, a îmbrăţişat-o cu entuziasm. Metanoia simulată şi controlată în evanghelizări şi redeșteptări publice a fost practicată cu succes în America, dar nu mai funcționează. Mintea devine imună la stimulul repetat. Biserica are nevoie să apeleze la ingineria științifica a minții. Marele Medic devine Marele Psiholog.
Comentarii recente