Invazia teocratica

18 mai 2016 de 26 comentarii

Nu intenționam ca articolul precedent să fie răspândit; era doar un răspuns la o serie de replici pe care dl. Lăiu le-a publicat zilele trecute ca reacție la o discuție foarte veche. Teologul m-a acuzat de umanism și de ură împotriva Bibliei, în timp ce prietenii de pe blogul dlui. deja se așteaptă să pornesc o persecuție împotriva lor:

Olivian: Însă, aceşti Crassuşi şi Pompei moderni, mânaţi de nevoia disonant cognitivă de a se autoconvinge că himerele lor sunt Adevăr, aleargă cu îndârjire pentru a-i atrage şi pe alţii în vârtejul haosului lor spiritual. Şi când numărul va fi majoritar, aceşti Crassuşi şi Pompei, ca şi tizii lor originali, vor găsi noi metode, din ce în ce mai perfide, de a-i încolţi şi captura pe toţi Spartacuşii care nu vor dori să moară ca sclavi ai concepţiilor lor înrobitoare.

Deși dl. Lăiu justifică teocrația și ura religioasă cu Biblia în mână, nu-l cred capabil să facă rău cuiva nici dacă ar avea putere politică. Din păcate, s-a întâmplat ca lumea de care s-a atașat din tot sufletul să fie universul Vechiului Testament. Așa se face că datoria supremă a teologului este Citește mai mult din acest articol

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

Apocalipsa ca „obiect al dorintei”

6 aprilie 2016 de 16 comentarii

“In order to continue to exist, desire must have its objects perpetually absent. It’s not the ‘it’ that you want, it’s the fantasy of ‘it’.” (intr-o traducere aproximativa: pentru ca o dorinta sa continue sa existe, obiectul ei trebuie sa ramana continuu absent. Nu el este cel dorit ci fantezia despre el)

Ideea de mai sus, un citat din filmul Life Of David Gale, popularizata de Slavoj Žižek (via Lacan – Objet petit a) mi-a venit in minte cu ocazia unor proaspete tulburari cu tenta apocaliptica in iazul adventist; tulburari deloc surprinzatoare pentru mediul acesta religios, prin excelenta apocaliptic si milenarist. Dar de bagat in seama intr-un context mai larg al radicalizarii credinciosilor de pretutindeni (crestinism, islam, diferite alte ideologi cu sau fara religie in fundal).

Slavoj Žižek  spune ca noi nu dorim sa obtinem cu adevarat ceea ce gandim ca dorim. Fascinatia si fiorul obtinerii obiectului dorit sunt mult mai importante decat obiectul in sine. Exemplul clasic pe care il ofera el este cel al triunghiului amoros: sot-sotie-amanta. Barbatul viseaza continuu: „ce fericit as fi daca sotia ar disparea, mi s-ar deschide o viata noua cu amanta”. Orice psihanalist ar spune ca daca, intr-un fel sau altul, sotia ar disparea, el va pierde si amanta. Pentru ca, atunci cand va ramane cu amanta, va constata ca situatia e mult mai complexa si ca nu a atins fericirea visata. Amanta devine sotie, probabil isi va cauta o noua amanta la care sa viseze, pe care sa o pastreze la distanta ca „obiect al dorintei/object of desire”.

In cuvintele personajului jucat de Kevin Spacey: „fanteziile trebuie sa fie nerealiste… in secunda obtinerii obiectului cautat, nu mai poti si nu mai vrei sa il doresti”. Si mai departe „vanatoarea e mai dulce decat vanatul”.

Revenind la balta adventista, periodic, ca dupa ploaie, apar in zona tot felul de credinciosi, grupari, miscari, partide si alte echipe de soc si groaza, dispuse sa avertizeze mai intai fauna locala si apoi toate speciile terestre si extraterestre despre faptul ca Apocalipsa este aproape, chiar la usi. Bineinteles, din scenariile astea, nu putea sa lipseasca papa, principala sursa de fantezii pentru adventisti. Iata cateva exemple: unu, doi, trei

Ceea ce nu vor sa inteleaga predicatorii inchiderii harului pe 30 August 2016, este faptul ca Apocalipsa nu poate ramane fascinanta decat printr-o continua absenta.
Biserica crestina (catolicism/ortodoxie) a inteles cu mult timp in urma lucrul acesta astfel incat, ori de cate ori apareau grupari infierbantate si excitate de la prea mult sfarsit al lumii, ca niste adolescenti in calduri, se mai infiinta un nou ordin calugaresc, mai trimitea o noua misiune peste mari, se mai zidea o catedrala.

Daca intentioneaza sa devina relevant, adventismul poate ca ar trebui sa invete sa-si tina fanteziile apocaliptice in frau. Folosind o metafora populara in cartea Apocalipsei, daca biserica apare in fata lumii cu poalele in cap si „obiectul dorintei” la vedere, pe masa, mai mult ca sigur ca nu va trezi in privitor vreun fior sau vreo fascinatie de durata. Cel mult unul de unica folosinta, de inchiriat cu ora.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Adversus Haereses

23 martie 2016 de 188 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , ,

Lista neagra a lui Florin Laiu este scrisa cu creionul rosu

21 decembrie 2015 de 34 comentarii

Intr-un articol publicat recent sub titlul Metoda isterico-critică, Florin Laiu incearca sa exorcizeze in afara adventismului autentic/adevarat [sic] o lista de saituri “care promovează un adventism discutabil, cu informații false despre istorie și contemporaneitate”. Problema cu o astfel de lista neagra a adventismului este absenta paginii albe. Mai precis, relatia intre adventismul corporat, asa cum este reprezentat de institutiile si serviciile media pe care le opereaza, (adventismul adevarat/autentic), si adventismul discutabil  denuntat de FL, nu este in alb/negru, ci mai degraba in diferite nuante de gri.

Lucrul acesta a fost sesizat foarte corect de Gili Antea atunci cand a intrebat daca Amazing Facts isi are locul pe lista. Altcineva intreaba de ce lipseste Edi Constantinescu. Nu pot obiecta, avand in vedere afirmatii pe care le-am facut (printre altele) la seminarul din Loma Linda acum 15 ani. Inteleg insa ca intre timp am trecut pe alta lista.

Spune Florin: “Unii dintre aceștia sunt foarte preocupați ca agenți antipapiști.Când papa face vreo vizită undeva, ei deja pregătesc terenul”. Sa inteleg ca multimea de pastori “ in randuiala” care au postat mesaje alarmiste pe Facebook atunci cand Francis I a adresat un mesaj banal catre o banala intalnire penticostala din Texas, sau cand a vizitat US, si mai tarziu Africa, fac parte din aceasta clasa? Sau poate ca vorbitoarea care declarat in fata bisericii globale la ultima sesiune GC ca vizita lui Francis I in US va fi ocazia cand prima fiara va vorbi cu a doua fiara, si se vor intelege cu privire la decretul duminical, nu reprezinta adventismul institutional? Nu ne-a cerut Ted Wilson sa sponsorizam afacerea Marea Lupta ca sa incheiem lucrarea in generatia noastra?   

Cu mai mulţi ani în urmă, apăruse o scrisoare, venită din America (unde sunt mulţi asemenea colportori de spaime, educați la vreo școală ca ne-lumea). Acolo se spunea că papa îşi face o reşedinţă în America, o clădire cu multe spaţii subterane, şi că prin zonă s-ar fi descărcat din avion oarecare ghilotine. Ca să execute pe adventişti, bineînțeles.

Da, imi amintesc de scrisoarea cu pricina. A fost prezentata la noi, printre altii, de directorul pentru  misiune al Uniunii de Conferinte AZS, si de presedintele Conferintei Bucuresti. Sunt conducatorii BAZS Colportori de spaime, educați la vreo școală ca ne-lumea?

Mai departe: „Dar toată povestea este o citire fanatică şi speriată a unui pasaj din Marea Luptă”. Hai sa citim pasajul respectiv fara fanatism si sperietura:

Cuvântul lui Dumnezeu a avertizat cu privire la primejdia care se apropie; dacă nu se ia seama la el, atunci lumea protestantă va vedea care sunt în realitate scopurile Romei, numai atunci când va fi prea târziu pentru a scăpa din cursă. Ea creşte pe nesimţite în putere. Învăţăturile ei îşi exercită influenţa în sălile legiuitoare, în biserici şi în inimile oamenilor. Ea îşi înalţă construcţii masive şi semeţe în ale căror ascunzişuri tainice se vor repeta persecuţiile de odinioară. Pe ascuns şi nebănuit, ea îşi întăreşte forţele pentru a-şi îndeplini scopurile atunci când va veni timpul să lovească.

Aceia despre care Florin spune (pe buna dreptate) ca au imaginaţia bolnavă, iar isteria lor se suprapune pe o uriaşă lipsă de cultură și de echilibru se pare ca iau pasajul respectiv asa cum este scris, in timp ce mintile echilibrate prefera liberalismul teologic intr-o forma sau alta. Ceea ce lipseste in articolul sau este analiza relatiei intre metanaratiunea Marea Lupta si diversele naratiuni adventiste pe care le genereaza.

Diferitele forme de adventism discutabil denuntate de Florin sunt variabile aleatorii ale aceleasi functii ca si variabila adevarata/autentica. Adventismul mainstream este doar zona de probabilitate maxima a distributiei stochastice. Plecand de la imputul numit Marea Lupta, cineva ar putea calcula densitatea outputurilot extreme  in anumite perioade de timp, (ex. in timpul vizitei papei in US), sau in anumite zone adventiste (ex. imigratia romana neasimilata). Ceea ce nu poate fi prevazut este cine, unde, cand, si in ce forma, va vesti un nou Adevar Prezent.

Adventismul mainstream nu  poseda un criteriu legitim pe baza caruia sa poata exclude outputurile nedorite ale propriei metanaratiuni. Singurul instrument la indemana este creionul rosu. O anumita zona din grafic este incercuita arbitrar si declarata exterioara adventismului. Acele variabile teologice aflate in interiorul cercului rosu sunt condamnate apoi pe baza dualismului artificial adventism adevarat/adventism fals.

Reformismul ofera aici precedentul clasic. Adventismul Reformist este o variabila a adventismului – la fel cum Shia este o variabila a Islamului sau Calvinismul este o variabila a Reformatiunii. Nu poti aseza cele doua intr-o relatie duala. Insa odata Reformismul exorcizat, apare dualismul artificial in contextul caruia cineva putea fi denuntat pentru idei reformiste. Aspectul ironic este acela ca multe din aceste idei denuntate ca exterioare adventismului apartin chiar de esenta lui.

Prin anii ‘50, Robert Brinsmead a dus eschatologia Marii Lupte la ultima concluzie si a facut-o cu o rigoare logica fara precedent in istoria denominatiunii. Dupa cateva infrangeri umilitoare in dezbatere publica, administratia a hotarat sa foloseasca creionul rosu. Ideile lui Brinsmead au fost incercuite si excluse din zona dezbaterii legitime prin apelul la autoritate. De acum inainte, biserica nu mai avea nevoie sa dezbata idei similare, ci doar sa denunte caracterul lor brinsmeadist (cazul Gili Carstea).

Cel care l-a facut pe Brinsmead sa capituleze a fost Desmond Ford. Apoi a venit si randul lui. Wilson Intaiul a scos creionul rosu din buzunar si a incercuit ideile care de acum inainte se vor numi fordiste.  Avantajul cercului rosu este acela ca ceea ce nu se poate demonstra cu argumente teologice se defineste prin opozitie fata de zona exclusa.

Conform aceleiasi logici, Florin a fost acuzat consecutiv de crypto-reformism, brinsmeadism si fordism. De trei ori in opozitie cu credinta data sfintilor pentru todeaununa. Cum suna sfatul lui Pavel? “Dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te de cel ce aduce dezbinari”. . . Glumesc. Adevarul este ca, in tot acest timp, Florin a cautat dupa adevar cu seriozitate si competenta. A fi radical inseamna sa sapi la radacina si Florin a sapat adanc. Tocmai de aceea ma surprinde folosirea creionului rosu.

Ford a castigat  dezbaterea cu Brinsmead intorcandu-l la Luther si Calvin. Dar ajuns inapoi la Reformatiune, Brinsmead a ramas adventist, adica orientat spre viitor, si un radical al oricarui adevar prezent. A inteles greseala reformatorilor atunci cand au respins umanismul lui Erasmus si rationalismul lui Descartes.

Nu poti curata adventismul de elemente cultice fara sa adresezi cultismul care il defineste. Spune Florin: “Adventismul autentic este conservator-progresist, nu simplu conservator sau ultra-conservator. fundamentalist”. Folosind termenii conservator si progresist recunoastem caracterul istoric al adventismului.  Adventismul fundamentalist este la fel de autentic ca cel progresist, insa raspunde la alte inputuri ale istoriei, ca antimodernismul american in secolul XX. Dar adventismul progresist nu este progresist in mod autentic, la fel cum progresismul in sens postmodern este regresiv in sensul modern al cuvantului.

Progresismul despre care vorbeste Florin este mostenirea iluminista in adventism. Din pacate, aceasta mostenire a ramas inghetata in secolele XVIII-XIX. Mostenirea iluminista se vede in hermeneutica inductiva a lui William Miller, in empirismul baconian al creationismului, in preocuparea pentru igiena publica si temperanta, si in preocuparea pentru libertate religioasa si justitie sociala a pionerilor. Din nefericire, tocmai aceste aspecte progresiste inghetate in secolul luminilor arata cel mai clar caracterul anacronistic al adventismului contemporan. 

Lucrul de care are nevoie adventismul este o infuzie proapspata de rationalism si gandire stiintifica care sa ofere un criteriu solid de dezbatere intre diferitele variabile teologice. Avem nevoie sa intelegem adventismul in contextul fortelor social-istorice care au determinat nasterea lui si i-au modelat primii ani. Ce a facut ca ceva sa fie numit adevar prezent acum 170 de ani? Mai exista ceva prezent,  adica contemporan, in adventism? Remediul impotriva metodei isterico-critica este metoda istorico-critica. Fara acesta, Florin nu are alt argument decat apelul la autoritatea administrativa.

 

Înregistrat sub Editorial Tagged with ,

Contradictiile lui Dr. Carson sunt contradictiile religiei lui

30 octombrie 2015 de 37 comentarii

Isteria care a cuprins Facebookul-de-ziua-a-saptea la perspectiva nominalizarii lui Carson ne aminteste de entuziasmul mesianic al bisericilor african-americane la ascensiunea primului negru in Casa Alba. Dr. Carson va intra in Biroul Oval asemenea lui Isus in Sfanta Sfintelor, rascumparand pe poporul sau din starea de nesemnificatie si irelevanta. Vom fugi la munti alaturi de conducatorul lumii libere care a refuzat sa ridice telefonul rosu in Sabat.

Citatul Ellen White care bantuie Facebookul aceste zile este scos din Testimonies V:

Our people have been regarded as too insignificant to be worthy of notice, but a change will come. The Christian world is now making movements which will necessarily bring commandment-keeping people into prominence

Pe mine ma duce gandul la alt citat:

The fact that certain doctrines have been held as truth for many years by our people, is not a proof that our ideas are infallible. Age will not make error into truth, and truth can afford to be fair. No true doctrine will lose anything by close investigation. We are living in perilous times, and it does not become us to accept everything claimed to be truth without examining it thoroughly

Lumea adventista este surprinsa de investigarea publica a doctrinelor a caror dezbatere a fost interzisa membrilor ei. Articole de Op-Ed au inceput deja sa scoata la lumina scheletii din sifonier. Nu va trece mult pana ce un comediant de sambata seara se va intreba daca Dr. Carson stie ca este amalgamat sau daca NASA a aflat ceva despre acele fiinte maiestoase care traiesc fara pacat si oxigen pe gigantii gazosi.

Pana acum, critica adventismului a venit mai ales din lumea evangelicala. Principalul argument a fost acela ca AZS sustin doctrine care nu sunt mainstream – ignorand faptul ca iadul vesnic sau rapirea bisericii sunt cel putin la fel de cultice ca (si, pe deasupra, mult mai regresive si reactionare decat) decretul duminical si judecata de cercetare. Acestia nu s-au legat de problemele logic – epistemiologice ale adventismului – pentru simplul motiv ca orice religie se bazeaza in ultima instanta pe argumente circulare si prejudecati mostenite. Insa de data asta adventismul nu este judecat pentru erezie ci falsificat stiintific – si pe buna dreptate – pentru ca Dr. Carson isi revendica competenta pe baza succesului sau ca practicant al stiintei medicale.

Un articol recent publicat in The Daily Beast sustine ca, in cazul lui Carson, America se confrunta cu un fenomen nou: expertul genial care vorbeste ca un idiot in afara domeniului sau. Nu pretindem – spune autorul – ca un neurochirurg sa se priceapa la toate – dar ne asteptam sa isi pastreze rigoarea stiintifica atunci cand trece dincolo de expertiza lui. Cu alte cuvinte, poti tolera la Sarah Palin comparatia lui Obama cu Hitler dar nu la Ben Carson. Nu ne mira atunci cand politicienii republicani denunta demagogic Planned Prenthood ca pe o forma de comert cu “baby parts” (tesutul fetal este important in stem-cell research tocmai pentru ca are celule nediferentiate, adica pentru ca inca nu are “parts”), sau, mai rau, jertfeste fetusuri lui Satana, dar ne asteptam ca cineva care a facut cercetare pe tesuturi fetale furnizate de PP sa stie mai bine dacat ca scopul lor secret este exterminarea negrilor. Dr Carson, care s-a pronuntat deschis impotriva fenomenului de thug culture, stie bine ca radacina lui se afla in reproducerea haotica a populatiei needucate sexual din ghettoul negru – si aici nimeni nu face treaba mai buna decat PP.

Apelul reduntant la legea a doua a termodinamicii impotriva astrofizicii moderne este omologul modern al argumentului medieval “daca pamantul ar fi rotund, oamenii ar cadea cu capul in jos la antipozi”. Din acelasi motiv americanul educat aseaza (pe buna dreptate) “Answers in Genesis”, “Creation Museum”, “Discovery Institute” in acelasi rand cu “Flat Earth Society”. Politicienii republicani imbratiseaza in primare sloganul “doar o teorie” pentru motivul devenit clasic de la Alexandru Lapusneanu: “prosti dar multi”. Insa ne asteptam ca Dr. Carson sa stie ca o teorie stiintifica nu este “doar o teorie” in sensul vulgar, adica o ipoteza neconfirmata. Fireste, Machiavelli ne-a invatat ca este important ca printul sa para (dar nu sa fie) religios, si politicienii moderni merg pe mana lui, insa apelul lui Carson se bazeaza tocmai pe faptul ca nu apare machiavelic.

Este de asteptat ca punditii sa caute explicatii in religia lui Carson. Kennedy a fost intrebat cu privire la loialitatea fata de constitutie vis-a-vis de loialitatea fata de credinta catolica. Obama a fost investigat in legatura cu delirul rasist al pastorului Wright. Astfel de intrebari sunt legitime dar… mare este paranoia persecutiei la adventisti.

Raspunsul se afla intr-adevar in religia lui Carson. Fenomenul pe care il sesiza Daily Beast este intr-adevar ciudat, dar este familiar in adventism. Marcus Crassus se intreba de exemplu cum este posibil ca Florin Laiu sa fie foarte stiintific in exegeza textului biblic si in acelasi timp sa ignore orice argument stiintific in afara lui. Un intelectual adventist poate examina critic orice idee exterioara adventismului dar este orb la contradictiile propriei teologii. Un medic adventist prezinta un seminar sclipitor despre dieta dar sustine ca omul modern a fost contemporan cu homo erectus. O echipa de la GRI face cercetare in Peru cu privire la evolutia cetaceelor marine si povesteste bisericii despre balene inecate la potop. Un profesor cu PhD la o universitate de prestigiu prezinta in fata studentilor colectii de non-sequitur si argumente circulare. Cum am ajuns asa?

Adventismul este, din cate stiu, singura denominatiune crestina care inca mai are o inchizitie stiintifica de tipul celei care l-a judecat pe Galileo. Contradictiile adventismului au fost aratate dinlauntru dar gurile dizidente au fost astupate. Mai grav este insa faptul ca adventistul obisnuit isi poarta Inchizitia in creier. Adventistul stie ca simpla indoiala ingaduita cu privire la una din ideile cu care a fost indoctrinat il poate aseza sub influenta Satanei. Scurtimea timpului implica starea de urgenta si starea de urgenta implica politia gandurilor. Adventistii au dezvoltat un mecanism de orwellian de crime stop si double-think care ii face sa nu poata gandi logic si sa nu observe contradictii atunci cand este vorba propria doctrina.

Dr. Carson este un bun adventist.

Înregistrat sub Editorial Tagged with ,

De la Kellog la Carson

7 octombrie 2015 de 7 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , , ,

Metamorfoza Armaghedonului

18 septembrie 2015 de 440 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , , , , , ,

Dati-i pe mana Satanei

5 septembrie 2015 de 9 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , ,

Scrisori din roase plicuri…

27 iulie 2015 de 11 comentarii

Dar nu dulci nimicuri. Am publicat mai jos, cu permisiunea autorului, corespondenta lui Gabriel Jarnea cu Gica Stefan, Florin Laiu si Gabriel Maurer din 2012, in legatura cu evolutia adventismului in Romania post-comunista. Observatiile lui Jarnea au la baza o analiza mai larga a fenomenului religios si azs din Romania comunista si post-comunista. Din nefericire instinctul de aparatcik este prea puternic la ceilalti doi pentru a se angaja intr-un dialog constructiv pe aceasta tema. Este ceea ce vrem sa facem noi. Citește mai mult din acest articol

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Imi scrie un prieten…

20 iulie 2015 de 6 comentarii

Textul de mai jos face parte dintr-un mesaj primit de la un prieten vechi. Am considerat ca analiza lui este demna de o audienta mai larga.

Adventismul nu mai poate crea forme de gandire convergente cu lumea complexa in care ne aflam in sec 20 si 21. Complexitatea psiho-sociala a lumii de azi, in special dupa 1945, a depasit cu mult competenta lumii in care s—a nascut azs in sec 19. In cele din urma, am inteles ca fara un divort clar intre VT si NT adventismul nu poate supravietui istoric.

Astea sunt insa cateva evaluari de suprafata, caci o ancheta socio-psihologica ar arata dezastrul mental produs de aceasta confesiune pe toate meridianele in cei 150 de ani de existenta. Castigul civilizator adus de azs in periferia primitiva a Europei in sec 19 este remarcabil, dar mentalitatile mutilate, destinele individuale schingiuite de regulamente sacralizate de fel de fel de maniaci psiho-maniheici, generatiile intregi educate ipocrit si escapist cu simtul superioritatii si al instapanirii pe istoria universala, toate acestea cum ar putea fi cuantificate azi?

…azs roman este mai rezistent la orice infuzie intelectuala externa. Orice predica asculti azi in azs romanesc, nu este altceva decat o spalare pe creier in genul sedintelor de indoctrinare politica, doar cu limbajul de suprafata altfel codificat. Cliseele mentale manevrate sunt identice. Cred ca inca 20 de ani ii mai trebuie, ca sa naufragieze si financiar si apoi lucrurile pot fi analizate mai la rece, de generatia urmatoare…

Ma gandesc si eu uneori ca potentialul enorm financiar al azs ( ca. 22.000.000 EUR/ an, cifra de afaceri in RO) ar fi o premiza excelenta pt. o initiativa educativa de anvergura ale carei efecte benefice s/ar vedea dupa 1 generatie. Dar e nevoie cu adevrat de multa , f multa credinta si nervi tari pt asa ceva din partea unei echipe, nu doar a 1-2 insi, in conditiile in care si conducerea superioara a cultului ar fi deschisa pentru pasi curajosi. Evident ca est eo utopie asa ceva acum. Nu e posibil asa ceva in acest moment in RO. Dar e posibil ceea ce faci tu, punand sub interogatoriu fundamentele absolutismului literalist al azs. Poate intr-un asemenea program pe termen lung, se vor putea naste cateva creiere decente, educate, capabile sa reaseze viata comunitara si individuala a adventismului pe o temelie moderna si umana. Mai este posibil de exp. ca un grup de oameni decenti si educati sa organizeze periodic scoli de vara intensive cu programe concentrate despre teologia moderna, adevarate enclave intelectuale ecumenice si de bun simt comunitar. Studentii unor astfel de scoli de vara ar putea fi selectati dupa criterii de excelenta universitara, afinitati spirituale, heterogen, international, dar convergent intelectual si cu abilitati de comunicare cat de cat exersate… Cum e cu putinta ceva nou in fundamentalismul religios modern, despre mijloacele de a introduce o cultura a relativitatii in miezul fundamentalismelor moderne…

In fond , lumea nu a inceput si nu se va termina cu adventismul, iar esenta spiritului intelectual se exerseaza critic in orice context. Depinde de noi sa gasim Steaua polara si sa alegem incotro sa exploram necunoscutul…

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

← Articole mai vechi

Articole mai noi →