Webcam cocktail
29 septembrie 2014 14 comentarii
Versiune audioQuo Vadis?
7 septembrie 2014 26 comentarii
Dupa douazeci de ani…
13 iulie 2014 27 comentarii
Acum 20 de ani argumentam, la seminarii de profetie, ca o decizie a Curtii Supreme din US tocmai inaugurase agenda legislativa pentru decretul duminical.
Problema plecase de la o ciuperca haluginogena numita peyote, pe care unii amero-indieni o foloseau ca parte a ritualului religios. Intrebarea era daca primul amendament al constitutiei:
Congress shall make no law respecting an establishment of religion, or prohibiting the free exercise thereof…
se aplica si la legi neutre din punct de vedere religios (cum ar fi interzicerea unui halucinogen), atunci cand practicantii unei religii le gasesc impovaratoare in anumite circumstante. Decizia Curtii Supreme a fost ca “legi neutre cu aplicatie generala” trebuie sa ramana valide in fata oricarei obiectiuni de natura religioasa.
Becul rosu mi s-a aprins citind analiza lui Antonio Scalia, al carei text (trunchiat) imi parvenise via Jan Marcusen. Scalia avertiza impotriva unei avalanse de exceptii constand in:
religious exemptions from civic obligations of almost every conceivable kind — ranging from compulsory military service to the payment of taxes to health and safety regulation such as manslaughter and child neglect laws, compulsory vaccination laws, drug laws, and traffic laws; to social welfare legislation such as minimum wage laws, child labor laws, animal cruelty laws, environmental protection laws, and laws providing for equality of opportunity for the races… Precisely because ‘we are a cosmopolitan nation made up of people of almost every conceivable religious preference,’ and precisely because we value and protect that religious divergence, we cannot afford the luxury of deeming presumptively invalid, as applied to the religious objector, every regulation of conduct that does not protect an interest of the highest order.
Paranoia profetica s-a declansat atunci cand am aflat ca Scalia mai era pe deasupra si Opus Dei.
Imi amintesc ca am citat in prezentarea mea expresia “the highest order” in legatura cu afirmatia din GC care sustine ca pazitorii Sabatului vor fi denuntati ca „vrasmasi ai ordinii”. Ce mai asteptam?
Ca raspuns la hotararea Curtii Supreme, Congresul a votat ln 1993 Religious Freedom Restoration Act (RFRA), co-semnat si anuntat cu mare tam-tam de presedintele Clinton. Am ramas la curent in prezentarile mele, mentionand, din aceiasi sursa, ca in adunarile legislative si guvernele lumii se confrunta in mod literal ingeri si demoni. Nu eram chiar asa de sigur ca Bill era unul dintre ingeri, dar nu ma indoiam ca daca exista vre-un demon infiltrat la Curtea Suprema, acesta trebuie sa fie Opus Dei. Bine ca nu stiam inca de DaVinci Code.
Dupa 20 de ani…
Multe s-au schimbat intre timp. Printre altele, am aflat ca Clinton nu este inger (eventual, poate fi unul dintre aceia care “au vazut ca fetele oamenilor erau frumoase si dintre toate le-au ales pe cele pe care le-au placut”). Am inteles deasemenea ca Scalia avusese dreptate. RFRA a devenit o licenta pentru peticirea Americii cu enclave de barbarism religios. Mai mult, a ajuns un instrument pentru a impiedica legea sa protejeze cetateanul de abuz corporat-religios. Religia corporata si corporatia (considerata persoana) religioasa, au devenit veritabile ICOANE ALE FIAREI.
De exemplu, hotararea recenta a Curtii Supreme (5-4) in cazul Hobby Lobby. Este vorba despre un lant de 500 de unitati de comert cu 13. 000 de angajati care a obiectat pe baza la RFRA impotriva obligatiei legale de a include plata pentru anticonceptionale in polita de asigurare.
Intrebarea care se ridica in mod natural, este de ce nu ar avea un antrepenor Martor al lui Jehova dreptul la o exceptie similara in cazul transfuziei de sange, sau un Christian Scientist in cazul neuro-psihiatriei. Justice Alito ne asigura ca decizia:
concerns only the contraceptive mandate and should not be understood to hold that all insurance-coverage mandates e.g., for vaccinations or blood transfusions must necessarily fall if they conflict with an employer’s religious beliefs
Suna neconvingator. Pe ce baza se face discriminarea? Intrevad deja o coada la Curtea Suprema ca in Romania cand se bagau portocale. Omul de afaceri descopera religia ca good business. Nu ca ar fi ceva nou pentru cei aflati deja in business cu Dumnezeu.
Immanuel Kant, in lucrarea lui clasica “Ce este Iluminismul”, a definit deosebirea intre “folosirea publica al ratiunii” si “folosirea privata a ratiunii”. Religia tine de cea din urma. Libertatile si drepturile individuale sunt definite insa in spatiul public al ratiunii, acolo unde legile au la baza maxime univerdsale. Ultimii 20 de ani au fost martorii unei ciopartiri a spatiului public in numele libertatii religioase de grup.
Daca exista forte care vor sa inrobeasca libertatea constiintei, acestea nu vin din folosirea publica a ratiunii, ci de la invadarea Agorei de religii si interese etnic-culturale. Avem mai multe drepturi si libertati in societatea seculara decat in bisericile noastre sau in spitalele si scolile pe care le sponsoreaza. Icoana fiarei trebuie cautata mai pe aproape de cat o cautam eu acum douzeci de ani.
Vreti un exemplu? Intrebati o asistenta adventista daca gaseste mai usor sa tina Sabatul la un spital adventist sau la unul din Babilon. Cum bine zice Grigore Alexandrescu:
Noi vrem democratie, dar nu pentru catei
Noi vrem libertate religioasa, dar nu pentru credincios. O vrem pentru dulaul corporat si bivolul eclesiastic.
Lupo-fobii de ziua a saptea
2 iulie 2014 22 comentarii
Am învățat recent un cuvânt nou: agalmatorhemaphobia adică frica de statuile vorbitoare, o fobie despre care credeam că s-ar putea clasa lejer în fruntea unui top al stărilor patologice. Și uite asa am început să-mi arunc privirile în jur (și prin mediu virtual) îincercând să identific potențiala concurență. Și pentru că circulă vorba prin folclorul urbano-duhovnicesc, cum că biserica ar fi un fel de spital iar enoriașii ar fi pacienții veniti la tratament holistic mai ceva ca în sanatoriul lui Kellog, dintr-o dată m-am trezit în paradisul căutatorilor de fobii, locul unde pescuitul în acvariul cu obsesii și repulsii n-a fost niciodată mai usor (momentan să ignorăm faptul că unii dintre pacienți ar fi trebuit să primească la internare o dungă roșie pe certificatul de botez, că să țina departe căutatorii de senzații tari)
Pe când meditam adânc la acest adevăr veșnic, duhul proorocilor m-a purtat prin niște locuri pustii și fără apă, tocmai pe site-ul unui fost coleg care, în vremuri de mult apuse, părea baiat cu scaun la cap (mobilier la care n-am apucat să verific totuși prezența tuturor picioarelor, mai mult ca sigur ca a ieșit din garanție). După câteva lecturi constipate în stanga și în dreapta, cu o mână pe mouse, cu una făcându-mi cruce cu limba, și cu ultima masaj cardiac digital, la vederea atator fobii mi s-a blocat nomenclatorul de nici măcar invocarea sfântului Linaeus nu l-a mai putut urni. Asa că le-am bagat și eu la angro: lupo-fobiile de ziua a șaptea. Citește mai mult din acest articol
Depasirea impasului
6 iunie 2014 102 comentarii
Multumesc celor care s-au aratat interesati in continuarea activitatii mele. Cei care doresc sa ofere suport finanicar pot sa foloseasca butonul de donatii vizibil deasupra paginii. Fondurile vor merge la Vector Society care le va administra conform legilor statului Illinois. Sponsorii vor primii un raport financiar trimestrial. Donorii din US vor putea deduce sumele donate din taxe. Sper sa putem merge impreuna pana la capat.
Teologia ca hieroglifă financiară
4 iunie 2014 59 comentarii
Regretabila concediere a lui Edi a adus în prim plan chestiunea legată de strategia conferinței Illinois vis-a-vis de gestionarea dizidenței în rândurile corpului pastoral. În general se pleacă de la premisa că doar o problemă teologică putea genera o astfel de reacție; există precedentele istorice foarte explicite iar aceasta ar fi singura explicație posibilă. Pe de altă parte, conferința cu pricina exclude din start orice conotație teologică atașată deciziei sale, motivele invocate fiind pur financiare. Totuși în contextul unor controverse teologice reale motivul financiar pare nu doar neverosimil dar aproape cinic. Și cu toate acestea, impresia mea este că binomul teologic / financiar reprezintă o falsă dilemă. Problema de fond a conferinței Illinois, iar prin extensie, a întregului sistem adventist, este exclusiv financiară, teologia fiind doar o fumigenă de adormit copiii.
Am să mă justific. În paradigma medievală, în contextul unui sistem feudal, erezia avea conotații aproape apocaliptice, fiind percepută ca o negație a sistemului; cu toate acestea erezia reflecta cumva un statut, o condiție, poate chiar “virtute”. De aceea, în Evul Mediu Edi ar fi fost un eretic de succes, chiar eliminarea sa asigurându-i cumva supraviețuirea în istorie. Însă într-un sistem închis, determinist cum este cel administrativ, erezia, reală sau imaginară, nu există ca entitate în sine, nici măcar ca simptom ci doar ca hieroglifă financiară, ceea ce teoretic doar contabilii mai reușesc s-o deslușească. Însă fără piatra de la Rosetta orice problemă teologică se transformă automat într-una financiară, conferința de tristă amintire convertindu-și lucrătorul într-o marfă pe piața de capital. Așa cum ar spune fratele Lukács, teologia a fost reificată, subiectul transformat în obiect, ideile în dolari.
Din această perspectivă, fratele Marx, după înțelepciunea dată lui, ar fi spus că lucrătorul Edi era triplu alienat: (1) față de produsul muncii sale, care, atenție, nu era salariul (acesta fiind part-time și fără beneficii era mai degrabă un fel plată pentru necalificați) ci față de ceea ce producea din punct de vedere teologic și de care nu se putea bucura pentru că nu-i aparținea, conferința având copyright asupra produsului teologic; (2) față de mijloacele de producție, adică față de conferința în sine ca sistem generator de muncă pastorală, datorită diferențelor ideologice – Edi ca angajatul unui sistem ce vrea eficientizarea procesului muncii era doar un dinte din mecanismul administrativ al roții dințate din Illinois Conference, ce nu mai putea genera capital; (3) față de ceilalți lucrători care-l apreciau pe pastorul Constantinescu nu drept coleg ci rival, competitor pentru slujba, promoția și beneficiile altora.
Concluzia? Spiritul capitalismului a învins etica protestantă. Conferința Illinois a refuzat ultima dorință a condamnatului, aceea de a fi judecat ca “eretic” sau tratat ca dizident, fiindu-i datoare măcar cu o “decapitare” teologică onorabilă. Cel puțin la acest capitol romanii erau gentlemen, nu-și abandonau niciodată cetățenii, gladius-ul roman fiind ultima binecuvântare în latină… În schimb pastorul Constantinescu a fost basculat la gropa comună a pauperilor, pentru ca și pomenirea să i se uite confirmându-se de fapt versiunea religioasă a legii de fier a oligarhiei – mercantilizarea pastorației și fetișizarea salariului, cu alte cuvinte dacă salariu nu e, nimic nu e… Acum, dacă ar fi fost vorba doar de-o problemă teologică, atunci poate că n-ar avea păcat; însă pentru că zice că este strict financiară, tocmai de aceea păcatul (capitalul) conferinței rămâne.
Inainte de a afla din alte surse…
1 iunie 2014 89 comentarii
Astazi, 31 Mai, s-a incheiat activitatea mea in Conferinta Illinois. Motivul invocat este situatia financiara a Conferintei, in mod deosebit presiunea exercitata de noua legislatie cunoscuta ca Obama Care. Nu au vost invocate motive teologice.
Nu intentionez sa fac un subiect special de discutie din aceasta, intrucat ne-ar distrage de la lucruri mai importante. Obiectiunile mele fata de anacronismele Adventismului sunt cunoscute, si nu intentionez sa adaug revendicari personale la ceea ce consider o critica dinlauntru necesara si sanatoasa.
Boko Haram este declaratia de misiune a educatiei adventiste
16 mai 2014 29 comentarii
Nu inteleg de ce adventistii se roaga pentru fetele nigeriene rapite de militantii islamici. Boko Haram inseamna „Educatia Apuseana Este Pacat”. Aceasta este si declaratia de misiune a educatiei adventiste. Prin educatie apuseana se intelege intrebarea socratica si indoiala carteziana. Apusul inseamna Iluminismul si umanism secular. Misiunea scolii adventiste este sa izoleze mintea elevului sau studentului de asemenea influente.
Probabil veti obiecta ca metodele difera, dar diferenta este data tocmai de influenta Iluminismului. Apusul a cunoscut ultimul episod de barbarie religioasa in timpul razboiului de 30 de ani. Dupa aceea, Apusul a preferat sa introneze ratiunea in spatiul public si sa lase religia in spatiul privat. Nu-mi spuneti de Robespierre, Stalin si Hitler. Ei au invadat spatiul privat si au asezat ideologia in spatiul public. Fascismul sovietic/nazist a descins din Romantism, antiteza Iluminismului.
Rapirea fetelor din Nigeria se poate justifica biblic. Intrebati-l pe pastorul dumneavoastra despre episodul cu fetele madianite din Numeri 31, 17-18. Va raspunde ca virginele au fost salvate in vederea unei educatii si casatorii dupa voia Domnului. Asta spun si militantii Islamici.
Este adevarat, va admite pastorul, dar Islamul nu cunoaste invatatura lui Isus. Ba o cunoaste si o cinsteste. Asa o fi, dar Islamul nu a avut o Reformatiune. De fapt a avut mai multe. Islamul a cunoscut Renasterea cu sute de ani inaintea Apusului. Ceea ce a lipsit Islamului a fost un Luther. Dar un Luther nu poate exista fara un Pavel. Aici este problema. Pavel este autorul universalitatii apusului prin daramarea zidului de despartire dintre iudaism si elenism. Islamul este o forma avansata de iudeo-crestinism. Este pre-paulinian. De aceea nu a produs un Luther si tot de aceea nu a asimilat momentul de universalitate reprezentat de un Ibn Sīnā sau un Ibn Rushd.
Din acelasi motiv Adventismul nu a putut asimila propriile lui momente de universalitate: Jones, Waggoner, Kellog, Ford, Numbers, profesorii de la La Sierra, (la urma, ca o starpitura, EC). Adventismul se vrea iudeo-crestin, adica pre-paulinian, adica parohial. Educatia apuseana este pacat pentru ca este universala. Boko Haram.
Ultimul delir paranoic in Adventism
4 martie 2014 102 comentarii
Pana ce Walter Veith ne va explica cum au provocat iezuitii criza din Ukraina, Doug ne ofera o noua predica traznitoare despre papa. La data cand scriu, emisiunea video de la AF a ajuns deja epidemica si a fost tradusa in romaneste.
Despre ce este vorba?
De curand a avut loc o mică conferința în Texas, unde un grup de lideri harismatici au ascultat o prezentare a episcopului anglican Tony Palmer, urmata de un videoclip inregistrat pe celularul sau, in care papa adreseaza audientei din Texas un apel la unitate in diversitate. Tony Palmer a facut introducerea cu o prezentare destul de trunchiata a istoriei reformatiunii si contrareformatiunii, insistand ca ruptura intre lutherani si catolici s-ar fi incheiat odata cu semnarea unei formule teologice comune cu privire la Justificare. Este timpul, spune el, ca si evanghelicii sa semneze acest document. In treacat fie spus, declaratia comuna nu este cu nimic deosebita de felul in care teologia adventista mainstream defineste Justificarea.
Papa a vorbit cu umilinta ca de la egal la egal si nu a facut nici o aluzie ca evanghelicii sa se intoarca sub jurisdictia Romei. Argumentul lui a fost acela ca iubirea de aproapele este mai importanta decat doctrinele care ne separa, si a lasat sa se inteleaga ca recunoaste bisericile protestante, atunci cand le-a cerut sa se roage pentru el. Francis nu s-a prezentat pe sine ca „parinte” ci ca „frate”. Palmer insusi a subliniat ca notiunea de catolicitate nu insemneaza Romano-Catolicism ci universlitatea crezului crestin.
Pe scurt, suna mai degraba ca un Interfaith Prayer Breakfast decat ca o conspiratie pentru impunerea decretului duminical. Asadar, unde e problema?
Explicatia lui Doug este un splendid non sequitur. Pe romaneste, unde dai si unde crapa. Intalnirea asta este inceputul decretului duminical. Argumentul? Noi stim ca vine decretul, deci intalnirea trebuie sa fie despre decretul duminical.
S-a intamplat odata ca o femeie care tocmai ma depasea pe un drum rural mi-a facut semn sa las geamul jos. Am facut cum spunea, presupunand ca ma va anunta ca nu-mi merge becul din spate. Spre surprinderea mea, a inceput sa urle la mine: “I am wondering why you bastards continue to follow me?” Am pus acceleratia la podea si am demarat cu rotile scartaind, mai inainte ca femeia sa ma impuste in self-defense.
Morala: cand cineva care te ajunge din urma pretinde ca este urmarit de tine, nu are rost sa apelezi la ratiune. La fel cum nu are rost sa rationezi cu un sot care se plange ca tipul de la TV se uita mereu in directia sotiei lui. Omul are argumentele lui. E urmarit de politia secreta, are o camera in TV, show-ul a fost regizat de serviciul secret special pentru el, iar sotia, care stie toate acestea, flirteaza cu agentul secret. Se numeste delir paranoic.
Nici eu nu voi incerca sa conving pe nimeni ca intalnirea din Texas nu are nimic de a face cu profetia. Orice argument as aduce va fi considerat o dovada ca sunt fie apostat fie infiltrat. Intrebati psihiatrul.
Aveti dreptate. Bisericile noastre in care ingerii casca si demonii textuiesc sunt monitorizate de papa si infiltrate de iezuiti.Toate evenimentele din ultimele doua decade, de la razboiul din Irak la conflictul din Ukraina, au fost regizate de iezuiti/iluminati cu cu scopul final de a ne neutraliza pe noi, care suntem ultima piedica in calea noii ordini mondiale. Numele noastre sunt scrise pe lista neagra a papei. SUNTEM IMPORTANTI. Acum ne putem ocupa de ceva serios?
oxigen2 
Comentarii recente