Dublul standard la creștinii conservatori

Deși  pe blogul Reset Your Religion nu a comentat nimeni cu privire la ultimul meu articol legat de homofobia creștinilor conservatori, pe pagina personală de Facebook am avut însă o săptămână extrem de agitată cu privire la acest subiect. Discuțiile pe marginea homosexualității sau celorlalte  (dez)orientări sexuale ( transsexualitate, pedofilie) au devenit cu atât mai interesante cu cât la un moment dat ni s-au alăturat doi medici: un prieten mai vechi, medic rezident în domeniul pediatriei, de religie adventist-reformist și domnul Sergiu Pașca, profesor de medicină la Standford University, proaspăt autor al unui studiu publicat în Nature, specialist în neuroștiințe.

Cum era de așteptat în cazul unui asemenea subiect delicat, taberele s-au împărțit inevitabil în două: pe de-o parte creștinii conservatori pentru care homosexualitatea reprezintă un păcat mizerabil, fiind o alegere liberă a individului ajuns la maturitate, pe de cealaltă parte eu și domnul Sergiu Pașca, atenționând asupra determinismului biologic din spatele homosexualității sau altor orientări sexuale diferite de heterosexualitate, fără ca să pledăm prin aceasta intrinsec pentru homosexualitate. Ar fi și absurd: atât eu, cât și distinsul medic de la Stanford suntem heterosexuali.

De prisos să mai spun că tabăra progresistă și tabăra conservatoare au fost ( și sunt ) imposibil de conciliat. Degeaba au fost puse pe masă dovezi irefutabile din neuroștiințe, dovezi  care indică fără doar și poate spre o bază biologică a orientărilor noastre sexuale. Toate evidențele științifice, tot muntele de evidențe genetice de heritabilitate, apoi studiile endocrinologice, și mai recent studiile neuroimagistice și structurale, ca să nu mai spun mulțimea impresionantă a raporturilor individuale a unor astfel de cazuri de orientare sexuală aparte, toate acestea au fost refuzate rând pe rând, uneori chiar cu dispreț… de tabăra conservatoare.

Care au fost atunci argumentele lor, în afară de cel binecunoscut al recursului la biblie, unde homosexualitatea este declarată de ( cică ) Dumnezeu drept urâciune?!? Țineți-vă bine: principalele argumente pentru respingerea homosexualității ca fiind determinată biologic au fost … bunul simț și teoria conspirației, ultima fiind favorizată chiar de medicul rezident adventist-reformist. După părerea sa, medicina actuală „ suferă în principiu de niște bube destul de coapte” : jocul cu cifrele ( folosirea ratei relative în loc de rata absolută a pacienților vindecați sub un anume tratament), postulatele ei  sunt adesea contrazise de realitate !!( nu vreau să vă încarc acum creierul cu toate argumentele oferite de el ), sponsorizarea mai mult decât dubioasă a studiilor mainstream din medicina actuală, șamd. Într-un cuvânt, ceea ce numim noi medicină modernă alopată el o numește, citez: „ fraudă și dezinformare în masă a populației” ! Interesant și extrem de ciudat este că el practică totuși, la urma urmei, această colosală „fraudă” în Elveția, o țară care remunerează medicii extrem de suculent. Ce mai contează că medicina alopată este o prostituată, dacă pe urma ei putem scoate bani frumoși, nu-i așa? Dublul standard moral al acestui prieten este primul gând care mă lovește peste neuroni: în timp ce critic cu vârf și îndesat medicina modernă și postulatele ei, în același timp încerc să profit la maxim de beneficiile ei, mușcând mâna care mă hrănește… Trăiască integritatea creștină, vegană și heterosexuală!

Alt exemplu. Întâmplarea face ca zilele acestea unei echipe de cercetători australieni de la Queensland Brain Institute să-i fi reușit pentru prima oară redarea în proporție de 75% a funcțiilor cerebrale a unor șoareci din laborator afectați de pierderi ireversibile de memorie. Vestea este una extraordinară pentru cei afectați de boli neurodegenerative, precum Alzheimer. Succesul obținut este cu atât mai mare cu cât tratamentul nu necesită folosirea medicamentelor obișnuite, cu binecunoscutele efecte secundare nefavorabile, ci este un tratament non-invaziv, pe bază de ultrasunete dirijate direct în țesutul cerebral afectat de boală. Oscilând extrem de rapid, aceste unde sonore deschid în mod delicat bariera hematoencefalică (un strat care protejează creierul de bacterii), stimulând microgliile și activându-le ( microgliile sunt celule care îndepărtează celule nervoase degenerate agenți patogeni, etc), fiind capabile să curețe grămezile de peptide beta-amyloid care sunt responsabile pentru cele mai grave simptome ale bolii Alzheimer).

So far, so good. Iată reacția unei alte prietene adventiste vis-a vis de știre: ” știința care îmi spune că o boală incurabilă se poate vindeca printr-o terapie specială mă interesează și o asimilez. Dar știința ce bate câmpii cu homălăi e ca o hârtie igienică folosită în niște momente deosebite, după care trag de trei ori apa….”

     Din nou, dublu standard: aceeași știință bună care (mă ) tratează de o boală incurabilă devine una rea dacă (îmi) demontează convingerile religioase. La atenționarea mea că este vorba de una și aceeași știință care vindecă (deocamdată doar șoarecii ) de Alzheimer și care scoate în evidență determinarea genetică a homosexualității, răspunsul primit este acela că „ modul în care percepi o informație se numește paradigmă și este diferită de la o persoană la alta în funcție de informațiile acumulate anterior”. Știe ea ceva-ceva. Numai că dacă informația nouă se filtrează în creier prin intermediul paradigmei îndrăgite, ce te faci atunci când informațiile vechi ( eu aș spune mai degrabă tradițiile ) de care dispui sunt false, ca atare paradigma aia îndrăgită este total greșită? Ești dispus să ți-o schimbi, „ chiar dacă s-ar nărui cerul ”? Răspunsul creștinilor conservatori este categoric: decât să-mi schimb paradigma veche pe baza informațiilor noi, mai degrabă trag apa după tot ceea ce nu se potrivește paradigmei mele, chit că informațiile cele noi sunt purul adevăr! Sau cum spunea un alt prieten, de data asta un creștin indepedent din Germania:  „ Mai bine să fiu cel mai prost om din lume, decât să renunț la credința mea necondiționată în biblie și în Dumnezeu!”

Centrul de importanță aici nu este așadar adevărul, nu este setea după cunoaștere. Ci autentificarea iluziei, pardon… paradigmei mele. Cu orice preț. Deoarece paradigma mea e mai importantă ca adevărul însuși! În acest context, orice argument care contravine paradigmei mele, este din start greșit, chiar dacă vine de la un expert sau chiar somitate în domeniu. Ce somitate, domnule? Dumnezeu însuși să fie anatema, dacă ne-ar spune ceva contrar în secolul 21 cu ceea ce ne-a spus prin biblie acum 3000 de ani.

Exponentul cel mai de calibru al dublului standard pe care personal l-am găsit în peisajul adventismului românesc mi se pare a fi Gili Cârstea și grupul său de „ cercetători ai scripturii ”. Într-o discuție mai veche îmi spunea că știința ( inclusiv mecanica cuantică despre care vorbeam atunci în mod special ) este pomul cunoștinței binelui și răului. Cine e atras de știință începe să stea de vorbă cu șarpele, scuturând frunzele pomului cunoștinței. Culmea ironiei este că în același timp în care înfierează cu patos știința, Gili & co. se folosesc de tehnologie ultramodernă Apple pentru a-și expune … paradigmele. Iar tehnologia aia ultramodernă, ce să vezi, nu numai că funcționează pe baza fizicii cuantice de care Gili fuge ca de șarpe, ci poartă în mod ironic stigmatul mărului mușcat. La propriu! Ptiu, drace! Poate exista o ipocrizie ( a se citi dublu standard ) mai mare?

Concluzia: nu contează atât de mult ce standard moral avem. Contează ca el să fie în slujba iluziilor noastre. Scopul scuză întotdeauna mijloacele.