Logos 18 – Lama lui Occam

Logos 17 – Scolasticismul

Balaur Bondoc, cu Iulian Alexandru

James Joyce si Duhul Sfint

16 iunie 1904. Una dintre zilele celebre ale istoriei. Nu, nu pentru ca pe 16 iunie 1904 James Joyce incepea o lunga relatie cu Nora Barnacle – desi acest lucru este un fapt istoric. Ci pentru ca acelasi James Joyce a ales sa localizeze temporal actiunea din Ulysses in ziua aceasta de semnificatie personala. Asa se face ca, an de an, in fiecare 16 iunie, se sarbatoreste Bloomsday (dupa numele personajului central). Avem prin urmare – da, si la inceput de secol XXI – o celebrare cit se poate de reala a unei fictiuni.

Apropo, daca nu ati citit Ulysses, e musai sa o faceti (in originalul englezesc sau in monumentala traducere romaneasca a lui Mircea Ivanescu). Veti intelege mai bine Biblia. De ce? Pentru ca romanul lui Joyce este o crestomatie stilistica. Desi actiunea e foarte strins localizata in timp si spatiu (Dublinul unei singure zile), scriitura reface (si face) istoria literaturii engleze. De la limbajul arhaic al cronicilor medievale la modernistul flux de constiinta, trecind prin poezie si teatru, Joyce topeste in romanul sau o multime de genuri, o multime de epoci, o multime de coduri lingvistice (daca, dupa ce ati citit cartea, vreti detalii hermeneutice, accesati de exemplu seria de podcast-uri Re:Joyce a unui alt romancier irlandez – titlu preluat de la editia americana a unei celebre carti dedicate, acum 45 de ani, lui Joyce de catre Anthony Burgess, care si ea merita citita).

Daca intertextualitatea si unitatea tematica biblice nu sint doar iluzii, daca putem intr-adevar detecta o unica instanta auctoriala in spatele antologiei pe care o numim Biblia, atunci avem multe de invatat de la James Joyce. Si ne putem obisnui cu gindul ca nu e nimic aberant in a-ti organiza viata, macar in mica masura, in jurul unei fascinante fictiuni.

Geneza 09 – Geneza in Timp Abisal

Logos 16 – Profetul si Profetesa

Logos 15 – Argumentul lui Ansel

Logos 14 – John Scot

Und Leider auch Theologie

“Und Leider auch Theologie” -si din pacate (am studiat) si teologia – spune dezamacit Dr. Faustus in poemul lui Goethe. Oricine a studiat teologia intelege dezamagirea lui Faust. Teologia cere pasiune si disciplina academica, putere de analiza si sinteza, eruditie, dedicatie. La urma te intrebi daca nu cumva ti-ai irosit timpul.

Care este obiectul teologiei? Dumnezeu? Spuneti-o samariteanului milos. Biblia? Daca Filip era teolog, famenul etiopean primea o lectura despre diferenta dintre Isaia 53 in LXX si Biblia Hebraiaca si trecea pe langa apa cu capul plin de critica textuala.

Cine are nevoie de teologie? Biserica este suspicioasa fata de teolog. Lumea nu este interesata.

Am ajuns la concluzia ca nu biserica ci lumea are nevoie de teologie. Nu ma intelegeti gresit. Nu sustin ca lumea are nevoie de teolgie pentru ca nu cunoaste evanghelia. Evanghelistii si predicatorii cei mai cu succes sunt semidocti in teologie (stiu ce spun). Lumea are nevoie de teologie pentru ca nu se cunoaste pe sine.

Avem nevoie de teologie pentru ca evul mediu nu a murit si evul mediu poate fi vazut doar prin ochelari teologici. Nu este nevoie sa adaug ca evul mediu poate fi periculos.

Toate institutiile si ideile moderne au radacini in teologia apuseana. Acesta este un fapt. Ideile si instituiile moderne sunt bolnave. Acesta este alt fapt. Viermele se afla la radacina.

Aceasta este o ipoteza.

Logos 13 – Marea Prabusire