Visul nu este o scuza pentru minciuna

Am vizionat acum cateva zile Scoala de Sabat la Speranta TV. A fost condamnata etica situationista (sic) si a fost condamnata (pentru a cata oara) ascunderea adevarului despre evreul din sifonier inaintea agentului Gestapo. Fireste ca a fost repetata iarasi povestea cu adventistul care a spus adevarul despre Isaak Goldberg si nu a fost crezut de Fritz Kraut. Probabil ca fratii care spuneau adevarul despre frati la tovarasi contau pe o reactie identica. Spre dezamagirea mea nu a fost mentionat pastorul si presedintele de conferinta din Rwanda care a luat zece ani pentru pazirea poruncii a noua (complicitate la genocid, in limbaj lumesc).

Combaterea eticii “situationiste” (cineva ar trebuii sa-i invete pe fratii si surorile de la televizor deosebirea dintre sufixele -ism si -al) s-a radicalizat insa prin contributia unuia dintre fratii participanti care ne-a explicat ca a mintii chiar si in vis este pacat.

Aflam pe de alta parte ca fratele care si-a taiat sotia si i-a dat foc in masina, forma impreuna cu victima lui o familie “normala”. Fie-mi ingaduit sa amintaesc cu smerenie fratilor mei ca a mintii in vis este pacat conform standardelor BAZS.

Mai precis, daca pastorul nu a vazut nimic anormal in viata unei familii in care sotia nu are voie sa conduca masina si copiii nu merg la scoala, insemneaza ca pastorul viseaza. Ne place sa visam cu ochii deschisi la experiente-miracol si conspiratii apocaliptice, si sa nu vedem trauma fetitei care invata la vioara sau disperarea sorei care citeste raportul scolii de sabat. Ne place sa visam la copii care il iubesc pe Isus, impacari miraculoase si la sotii supuse in Domnul, acolo unde un pastor treaz ar suna politia si un comitet responsabil ar recomanda divortul. Dar noua ne place sa visam.

Avea dreptate fratele de la televizor. Visul nu este o scuza pentru minciuna.