Noah (2014), Darren Aronofsky: angoase primitive 3D

17 aprilie 2014 de 39 comentarii

Un film care pentru conservatorul religios, literalist si dogmatic nu va constitui decat o profanare adusa unui ‘adevar vesnic’ – cel al Potopului Universal. Il vor revolta dibaciile hollywoodiene si 3D ale lui Aronofsky neconforme cu textul biblic, dar va jubila la ideea, foarte clar subliniata in discursul cinematografic, existentei unei Vointe Divine omnipotente careia omul trebuie sa i se supuna cu orice pret. Un film despre care conservatorul religios va sustine negresit ca il deranjeaza dar care, in ascuns, ii va produce juisanta pe care doar fantasmele sadice reprimate i-o pot asigura.

Pentru ceilalti, ‘Noah‘ va consemna istoria unei ere postindustriale si postecologiste in care Pamantul, inevitabil, va ajunge la autoanihilare. Pe aceata planeta stearpa, parasita de Creatorul care nu raspunde niciodata, alienarea psihica este ultimul si singurul refugiu al omului. Constitutia psihica a profetului (Noe) nu este departe de cea a unui om suferind de halucinatii si deliruri. Ideea deliranta predominanta, aceea de a se supune cu orice cost unei Vointe Divine tiranice, invadeaza intreaga personalitate a personajului principal si il mana catre excluderea din cercul familial si cel social. Cu toate ca reuseste sa crute viata urmasilor sai, angoasa depresiva ii va alimenta alcoolismul si il va haitui mult dupa retragerea apelor Potopului in tinutul dorit un nou Eden.

Razele curcubeului apar cand Noe reuseste sa mai slabeasca din fraiele vinovatiei chinuitoare izvorate din sentimentul ca a suferit un esec definitiv in relatie cu ceea ce credea ca e planul divin si sa incerce reconcilierea cu familia. In fata unei astfel de iubiri, umane in esenta, Vointei Divine nu-i ramane de ales decat adaptarea.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Unui medic mistic

13 aprilie 2014 de 38 comentarii

Acest articol va fi dureros, dar trebuia scris. Cu câteva luni în urmă am participat la o emisiune radio alături de un medic. Tema era artificialitatea emoțiilor umane. Dacă eu eram interesat de o abordare istorico-sociologică (citisem Baudrillard), interlocutorul meu părea fascinat să vorbească despre nevoile emoționale ale femeilor căsătorite și despre incapacitatea soților de a le satisface. Ideile erau clișee preluate din cărți de dezvoltare personală împletite cu misticism.

La ceva vreme după acea emisiune am găsit întâmplător blogul medicului. Abia atunci i-am înțeles modul de gândire. Mesajul central este următorul: omul nu poate realiza nimic fără Dumnezeu. Orice bucurie este deșartă, orice activitate umană este un eșec. După un număr de ani, orice om ajunge într-o criză existențială în care își poate pierde mințile. Care e remediul? Regăsirea sinelui în contemplație mistică. Doar în tăcere omul poate ajunge robul lui Dumnezeu. Stăpânul îi va îndeplini orice nevoie emoțională, iar omul va putea împărți și altora remediul universal. Citește mai mult din acest articol

Înregistrat sub Editorial Tagged with ,

Invataturile evanghelistice si de bun simt ale lui Zgandarila pentru misionarii seriosi

10 aprilie 2014 de 57 comentarii

Pamfletul de mai jos se bazează pe textul din Faptele Apostolilor 17, pe episodul în care apostolul Pavel duce evanghelia în Atena. N-am încetat niciodată să mă mir de faptul că evanghelicii consideră relatarea aceasta ca o mare victorie personală a lui Pavel și a evangheliei și că este privită ca un model de imitat pentru misionarismul creștin contemporan. Eu am înteles textul altfel, ca pe un episod jenant și un exemplu de evitat.

16 Pe cînd îi aştepta Pavel în Atena, i se întărîta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.
După episodul Tesalonic, unde era să fie linșat, și după fuga de la Berea, Pavel încearcă să-și piardă urmele la Atena, la capătul celălalt al Greciei. Citește mai mult din acest articol

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

End of time, end of story

4 aprilie 2014 de 63 comentarii

Endoftimestory ne ofera un splendid exemplu de junkpsychology atunci cand explica motivele pentru care raman eu in biserica. Daca ET ar fi psihologul care se pretinde, ar sti ca oricine investeste o viata intr-o cauza oarecare, nu poate sa nu o iubeasca. In termeni mai putin sentimentali, s-ar putea vorbi eventual despre o codependenta, desi termenul nu mi se potriveste.

ET ma acuza in continuare ca vreau sa dau jos din caruta a treia parte din ingeri. Aici avem ceva mai mult de discutat. Eu as vrea sa-i conving pe toti fratii/surorile ca e timpul sa nu se mai joace de-a ingerasii cu aripi de mucava. E timpul sa deschida adevaratele aripi, ale mintii.

Cu privire la datul jos din caruta am o intrebare pentru ET: ce conteaza, mijlocul de transport, sau directia in care mergem?

Referitor la transport,  oare nu a citit fratele ET in Marturii vol. 5 cum ne vom da jos din caruta si vom urca muntele desculti? Din cate imi amintesc eu, problema este cu cei care raman in caruta, nu cu  aceia care coboara din ea. In rest, sunt de acord cu el ca problema este caruta. ET face parte din acea clasa, reprezentata mai ales de pastori, care considera ca avem ceva de invatat de la Amishi. Sa mergem cu caruta in era spatiala. Ideea este ca trebuie sa ramanem in secolul XIX. Aici e miezul problemei.

Postul lui ET se incheie cu un apel patetic, in cel mai autentic limbaj de lemn, gen „o brother, where are thou”. Prietene ET, atunci cand am ales sa confrunt biserica nu am facut-o cu masca pe fata. Nu este ironic faptul ca cineva care se baga atat de insolent in viata altcuiva, o face din umbra? Imi amintesti de altii care apelau la mine sa ma intorc, desi nu stiam nici cine sunt si nici daca voi iesi pe aceeasi usa pe care am intrat. Parafrazandu-l pe Emanuel Ungureanu, suntem o biserica infectata de mema bolshevik/menchevka la nivel structural.  Scoate-ti masca, prietene ET si vom sta de vorba. Pana atunci, end of story.

P.S.

la viata mea am lucrat ca muncitor forestier (tzapinar), taietor de stuf in Delta Dunarii,  miner de strapungere la constructie hidrocentrala, muncitor in constructii si apicultor.  Evolutia m-a facut pentru lucruri grele, (probabil vreo gena de Neantherdal). De acea acea nici nu mi-am gasit locul intre asa zisii intelectuali ai sistemului.

Înregistrat sub Editorial

Ichneumonidae în PDF

1 aprilie 2014 de 60 comentarii

Am realizat ca anunțul în comentariu, nu are destulă vizibilitate. Pentru cei care așteptau Ichneumonidae în PDF (de descărcat gratis). Puteți găsi în Română aici și în Engleză aici.

Înregistrat sub Anunțuri Tagged with

Etica vetero-testamentară

24 martie 2014 de 333 comentarii

În definiția psihologică seculară, moralitatea reprezintă suma comportamentelor și intuițiilor ereditare care au rolul de a inhiba egoismul, încurajând comportamentul responsabil și asigurând bunul mers al unei societăți. Comportamentul moral decurge din interacțiunea socială. Există teorii foarte bine argumentate care explică originea comportamentului moral. Pentru creștinii conservatori, aceste idei par innacceptabile, întrucât par să Îl scoată pe Dumnezeu din ecuație. Fără o normă scrisă (Biblia, Decalogul), omul ar fi incapabil să ierte și să iubească semenii. Pentru a analiza această pretenție, este necesar să înțelegem etica vechiului Israel, așa cum transpare din Vechiul Testament.

Legea Ceremonială
Levitic 18.5: ”Să păziţi legile şi poruncile Mele: omul care le va împlini, va trăi prin ele.” La primirea ei, poporul promite să respecte Legea. Drept răsplată pentru ascultare, Dumnezeu le promite prosperitate materială și pace. În caz contrar, le promite blesteme: pedeapsă divină, război, foamete și molime. Existau două motive pentru care un evreu respectă Legea: a. obligativitatea ascultării poruncilor lui Yahweh și b. teama de contaminare.

a. Poruncile divine – obligatorii
Pentru un evreu din vechiul Israel, dilemele etice contemporane ar fi fost irelevante! El nu ar fi fost interesat de binele concret, utilitar, pe care l-ar fi putut face semenilor. Tot ce conta era ascultarea absolută a Legii. Întrucât omul care împlinește legile și poruncile Torei ”va trăi prin ele”, respectarea lor avea prioritate în fața binelui făcut semenilor.
Marcu 7.11: ”Voi, dimpotrivă, ziceţi: Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: Ori cu ce te-aş putea ajuta, este Corban, adică dat lui Dumnezeu, face bine”. 
Numeri 15.30 ”Dacă cineva, fie băştinaş fie străin, păcătuieşte cu voie, huleşte pe Domnul: acela va fi nimicit din mijlocul poporului său”. Pedeapsa capitală era valabilă și în cazurile de întinare ceremonială: Numeri 19.13 ”Cine se va atinge de un mort, de trupul unui om mort, şi nu se va curăţi, pângăreşte cortul Domnului; acela să fie nimicit din Israel.” 
Dintre străini, anumite popoare erau proscrise, iar evreii aveau un mandat divin de exterminare. Un evreu credincios îndeplinea toate aceste îndatoriri, fără remușcări și dileme. Singura lui temere era aceea de a nu călca vreo poruncă divină. Citește mai mult din acest articol

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Non-reasoned Unreality in gradina cu aroma de Shangri-La

16 martie 2014 de 172 comentarii

Pentru ca, de un timp incoace, domnul profesor Aurel Ionica cerseste atentia pe acest forum, trimitandu-ne la diferite materiale ale domniei sale, am gasit cu cale prea alesule Teofile…a stai, asta e din povestea cu romanii si gladiatorii. In fine, sa-i dam cezarului ce e al cezarului si lui Aurel Ionica ce mai ramane dupa ce ii analizam articolele.

AI, asa cum ii voi spune aici, ne-a trimis cu bunavointa parinteasca spre doua articole pretins revelatoare pentru primele 3 capitole din cartea Genezei. E vorba de Created Reality and Reality That Creates Reality (sa-i zicem CRRCR)  si  Reasoned Reality in the Garden of Eden (ii vom spune RRGE). Din lucrarea a doua, mult mai extinsa, ma intereseaza doar sectiunea referitoare la povestirile creatiei (primele 10 pagini)

In loc de introducere trebuie specificat ca aceste doua materiale trebuie luate cu multa lamaie. Un material de 28 de pagini (CRRCR)  in care apare de 23 de ori cuvantul „idiot” transmite nu doar niste carente academice ci nevoia de a suplini argumentatia prin carje psihologice. ( RRGE are 17 ocurente).  Sau poate ca e mare fan Dr House. Cine e mai curios, sa verifice cuvintele dumb si stupid. Din aceiasi legiune. Citește mai mult din acest articol

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Neil deGrasse Tyson are dreptate: este bad design

14 martie 2014 de 102 comentarii

Prieten mi-e Beni, dar mai prieten mi-e adevarul. Neil are dreptate.  Aparatul reproductiv este „bad design”. Dar mai intai sa definim termenii. “Bad design” nu insemneaza ca organul respectiv nu este perfect adaptat pentru functia lui, ci ca Dumnezeu nu a creat un organ nou pentru fucnctia de reproducere, ci a lasat evolutia sa foloseasca ce avea. Inteligent Design sustine notiunea de complexitate ireductibila, in care toate partile trebuie create simultan, intrucat organul nu poate functiona fara una din ele. Conform filosofiei ID, Dumnezeu ar fi creat aparatul de reproducere perfect si l-ar fi asezat unde a gasit cu cale. Teoria evolutiei sustine ca aparatul reprodcutiv si aparatul urinar au o evolutie comuna si au folosit in cea mai mare parte din istoria vietii acelasi orificiu ca si intestinul. De aici proximitatea/promiscuitatea anatomica. Hai sa lasam faptele sa vorbeasca.

  1. Gonadele si osmosa existau in animalele primitive (ca meduza sau buretele) inainte de existenta unori canale de transport. Gametii se elimina prin gura in apa marii pentru a fi fertilizati de alti gameti (ca icrele). In astfel de specii, de cele mai multe ori, animalul produce gameti de ambele sexe care se reproduc in interiorul organismului. De unde lipsa de schimb de informatie genetica, si inghetarea in forme primitive.
  2. In vertebrate, gonadele sunt asezate langa rinichi. De aceea gametii se folosesc de canalul urinar ca mijloc de transport. Evolutia se foloseste de ce are.
  3. Toate vertebratele, inafara de mamiferele placentate, au o deschizatura numita cloaca (canal in latina) care serveste de anus, aparat urinar si aparat reproductiv.
  4. In mamiferele placentate, cloaca se pastreaza doar in faza embrionara, iar la sfarsitul gestatiei se diferentiaza in anus si aparat urinar-reproductiv. Gonadele coboara in scrotum (cu exceptia elefantului, hienei, unor rozatoare si insectivore). Evolutia foloseste ce are.
  5. La primate, femela a dezvoltat un canal diferit pentru reproducere, dintr-o formatie renala embrionara, care la mascul dispare inainte de nastere. Noi suntem primate. Femeia foloseste canale diferite pentru reproducere si urina. Barbatii folosesc acelasi canal pentru ambele functii. Care este designul perfect?
  6. Toate placentatele inafara de primate folosesc urina ca semnal sexual. Cine a plimbat un caine prin parc stie ca trebuie sa se opreasca cu rabdare langa fiecare copac. Aceasta este din cauza canalului comun. Evolutia a folosit canalul comun pentru a dezvolta un mecanism de investigare a partenerului prin miros. Primatele sunt singurele mamifere care sunt trezite sexual prin privire. Nu ca masculii ar admira estetic femelele. Ati observat acea umflatura rosie la femela maimuta cand ati vizitat parcul zoologic? Este un semnal care indica ovulatia. V-ati intrebat de ce este rosul culoarea pasiunii? Evolutia foloseste ce are.

Asadar, Neil are dreptate. Dumnezeu nu a inventat un organ special pentru functia de repoducere, ci a lasat evolutia sa foloseasca aparatul urinar-excretor. Cu toate problemele, inclusiv cazuri nefericite in care cloaca apare ca un atavism la unele femei. Eu cred ca evolutia prin sansa si mijloace naturale nu exclude un plan divin. Ma indoiesc insa ca putem gasi dovezi de “inteligent design”. Caci “cine a cunoscut gandul Domnului”? Stiinta nu poate nici dovedi nici infirma existenta lui Dumnezeu. Daca adoptam insa falsa dilema “design sau ateism”, ateii ne bat cu o mana la spate.

Neil deGrasse Tyson are dreptatesi si atunci cand spune ca natura universului este “chance and contingency”. Daca vrem mai mult decat atat, trebuie sa privim in spatele universului. Aici Biblia are mult de spus, dar noi o confundam cu cartea de colorat. Sau sa priveasca la omul-Dumnezu crucificat.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Cosmos II: “the black guy doesn’t die in this movie”

13 martie 2014 de 58 comentarii

Acum 16 ani mi s-a oferit privilegiul de a manca faramituri sub masa stapanilor la un fast-food din Atlanta. Timp de cateva luni m-am intalnit saptamanal cu un grup de WASP Southern-Baptists si SDA intr-un program de “christian accountability”. Caine flamand ce eram, mi-a ramas osul in gat atunci cand am auzit prima data expresia “Satan and Sagan”.

Carl Sagan reprezenta pentru mine tot ce poate oferi mai bun America. Ca narator era egalul lui Mark Twain. Ca perceptie poetica a universului, era un al doilea Poe. Ca astronom era egalul lui Hubble. In programul spatial, a fost unul din pionerii explorarii periferiei sistemului solar. Ca matematician, a propus elipsele kepleriene care au permis lui Voyager sa navigheze, folosind gravitatia corpurilor ceresti, pana in spatiul intergalactic. Din punct de vedere religios, Sagan iti ofera sentimentul unitatii cu universul. “Suntem cenusa stelelor arse”. “Suntem universul constient de sine I nsusi”. Ca unul pentru care orice intrebare este legitima, Sagan ridica si intrebarea despre Dumnezeu, dar recunoaste ca mintea noastra nu o poate rezolva. Ca umanist, a fost autorul mesajului nostru catre stele, in cele doua limbaje universale, geometria si muzica. Ca experimentator social, a fost un copil genial al anilor ’60, un progresist si un pacifist radical.

Desigur ca Sagan nu a fost crestin, dar a oferit crestinilor cateva provocari care nu pot duce decat la o articulare mai buna a teologiei naturale (John Polkinghorne vine in minte), si ocazia unui dialog civilizat (ma refer la manierele lui Sagan).

Aveti ma jos partea ‘crestina’ a dialogului:

I look forward to my home in Heaven, and Earth after evil people like Sagan, and Satan are no longer polluting it and tempting others to be hateful like them, and after it’s been melted down and reformed into perfectly beautiful safe place.

Praise the Lord brother, dar chestia cu pamantul “melted down si reformed” nu mai este suficienta de cand Pioneer a poluat galaxia cu acordurile lui Beethoven si schita pacatoasa a unui cuplu care face pe locuitorii lumilor necazute sa puna mainile la ochi. Unde mai pui ca si Satana s-a intors in cer calare Voyager.

Acesta este si motivul pentru care rebootul lui Cosmos narat de Neil deGrasse Tyson: Cosmos: A Space-Time Odyssey, incepe cu un tribut pentru Giordano Bruno. Bruno nu a fost un om de stiinta ci un vizionar. Sagan nu a fost doar un om de stiinta, ci si un vizionar. Cat despre Tyson, el spune ca adevaratul om de stiinta nu este doar un laborant cu post-doctorat, ci mai ales cineva al carui creier este programat de o viziune stiintifica a lumii, si pentru care nu exista intrebari interzise.

Mai important este insa contextul similar cu cel din timpul lui Bruno. Ceea ce am admirat todeauna la America este exact lucrul pentru care cercurile traditionale si Biserica Ortodoxa o dispretuiesc: America nu a avut un Ev Mediu, ca atare nu are traditii nationale si sfinti. Ceea ce nu stiam acum 15 ani este ca in America Evul Mediu a fost re-inventat in secolul XX de crestinii speriati de modernitate. Nu numai ca suntem martoriiunui nou razboi sfant impotriva stiintei, dar acest razboi s-a si radicalizat in comparatie cu timpul lui Sagan. Razboiul impotriva stiintei este insotit de un atac impotriva societatii seculare si un revizionism istoric care contesta redacinile iluministe ale US. Ma astept ca noul Cosmos sa starneasca o reactie mai violenta, mai deschisa si mai politicizata decat seria lui Sagan.

Numai ca s-au mai intamplat si altele intre timp. Mai intai, stiinta a facut progrese fantastice de la primul Cosmos. Cineva trebuie sa fie astazi foarte “umplut de duhul” sau foarte „born again” ca sa nu vada cat de solid este cazul lui Sagan/Tyson. De exemplu fraza” suntem cenusa stelelor arse”. Avea sanse pe timpul lui Sagan pentru cine intelegea nucleosinteza si ciclul de viata a stelelor. Tyson va arata probabil ca praful cosmic din sistemul solar contine izotopi de Ne formati in trei tipuri de nove si supernove (AGB), si ca acesti izotopi sunt cu doua miliarde de ani mai vechi decat sistemul solar. Sau va arata modul in care atomi de C, H, O, Ph, si S in particulele de ghiata din spatiu sunt bombardate de radiatii solare si formeaza aminoacizi. Huston, we have a problem.

Mai este si o alta problema. Tyson nu este Sagan. Este ucenicul celui din urma, de la care a mostenit pasiunea si viziunea stiintifica, dar, spre deosebire de maestrul sau delicat si impaciuitor, Tyson este un negru crescut pe strazile din Bronx unde nu se intoarce obrazul celalalt. Introducerea cu Bruno este un semn ca nu intentioneaza sa o faca nici in Cosmos. In idiom de Bronx “the black guy doesn’t die in this movie”.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Ultimul delir paranoic in Adventism

4 martie 2014 de 102 comentarii

Pana ce Walter Veith ne va explica cum au provocat iezuitii criza din Ukraina, Doug ne ofera o noua predica traznitoare despre papa. La data cand scriu, emisiunea video de la AF a ajuns deja epidemica si a fost tradusa in romaneste.

Despre ce este vorba?

De curand a avut loc o mică conferința în Texas, unde un grup de lideri harismatici au ascultat o prezentare a episcopului anglican Tony Palmer, urmata de un videoclip inregistrat pe celularul sau, in care papa adreseaza audientei din Texas un apel la unitate in diversitate. Tony Palmer a facut introducerea cu o prezentare destul de trunchiata a istoriei reformatiunii si contrareformatiunii, insistand ca ruptura intre lutherani si catolici s-ar fi incheiat odata cu semnarea unei formule teologice comune cu privire la Justificare. Este timpul, spune el, ca si evanghelicii sa semneze acest document. In treacat fie spus, declaratia comuna nu este cu nimic deosebita de felul in care teologia adventista mainstream defineste Justificarea.

Papa a vorbit cu umilinta ca de la egal la egal si nu a facut nici o aluzie ca evanghelicii sa se intoarca sub jurisdictia Romei. Argumentul lui a fost acela ca iubirea de aproapele este mai importanta decat doctrinele care ne separa, si a lasat sa se inteleaga ca recunoaste bisericile protestante, atunci cand le-a cerut sa se roage pentru el. Francis nu s-a prezentat pe sine ca „parinte” ci ca „frate”. Palmer insusi a subliniat ca notiunea de catolicitate nu insemneaza Romano-Catolicism ci universlitatea crezului crestin.

 Pe scurt, suna mai degraba ca un Interfaith Prayer Breakfast decat ca o conspiratie pentru impunerea decretului duminical. Asadar, unde e problema?

Explicatia lui Doug este un splendid non sequitur. Pe romaneste, unde dai  si unde crapa. Intalnirea asta este inceputul decretului duminical. Argumentul? Noi stim ca vine decretul, deci intalnirea trebuie sa fie despre decretul duminical.

S-a intamplat odata ca o femeie care tocmai ma depasea pe un drum rural mi-a facut semn sa las geamul jos. Am facut cum spunea, presupunand ca ma va anunta ca nu-mi merge becul din spate. Spre surprinderea mea, a inceput sa urle la mine: “I am wondering why you bastards continue to follow me?” Am pus acceleratia la podea si am demarat cu rotile scartaind, mai inainte ca femeia sa ma impuste in self-defense.

Morala: cand cineva care te ajunge din urma pretinde ca este urmarit de tine, nu are rost sa apelezi la ratiune. La fel cum nu are rost sa rationezi cu un sot care se plange ca tipul de la TV se uita mereu in directia sotiei lui. Omul are argumentele lui. E urmarit de politia secreta, are o camera in TV, show-ul a fost regizat de serviciul secret special pentru el, iar sotia, care stie toate acestea, flirteaza cu agentul secret. Se numeste delir paranoic.

Nici eu nu voi incerca sa conving pe nimeni ca intalnirea din Texas nu are nimic de a face cu profetia. Orice argument as aduce va fi considerat o dovada ca sunt fie apostat fie infiltrat. Intrebati psihiatrul.

Aveti dreptate. Bisericile noastre in care ingerii casca si demonii textuiesc sunt monitorizate de papa si infiltrate de iezuiti.Toate evenimentele din ultimele doua decade, de la razboiul din Irak la conflictul din Ukraina, au fost regizate de iezuiti/iluminati cu cu scopul final de a ne neutraliza pe noi, care suntem ultima piedica in calea noii ordini mondiale. Numele noastre sunt scrise pe lista neagra a papei. SUNTEM IMPORTANTI. Acum ne putem ocupa de ceva serios?

Înregistrat sub Editorial Tagged with ,

← Articole mai vechi

Articole mai noi →