oxigen2

2013

Va mai amintiti faimosul non sequitur al lui Ellie in Jurassic Park?

1. Dumnezeu a creat dinozaurii

2. Dumnezeu a omorat dinozaurii

3. Dumnezeu a creat omul

4. Omul l-a omorat pe Dumnezeu

5. Omul a inviat dinozaurii

6. Femeia mosteneste pamantul

Secolul XIX a mers pana la punctul 4. Metafizica scolastica a fost abolita de revolutia stiintifica. Argumentul din design al lui William Paley, forma moderna a teologiei naturale, a fost abolit de ucenicul sau cel mai bun, Charles Darwin. Un strigat de triumf strabate Europa. Incredibil, omul a castigat razboiul impotriva lui Dumnezeu. Omul mosteneste pamantul.

Expresia cea mai radicala a acestui triumf este cartea lui Max Stirner Der Einzige und sein Eigentum, tradus in engleza, The Ego and His Own. Eul si domeniul sau ar fi o buna traducere a titlului cartii lui Stirner din engleza. In realitate Der Einzige insemneaza insa cel unic si sugereaza idea ca eul este unicul Dumnezeu. Eul este singura realitate ireductibila – sustine Stirner. Dumnezeu, binele, umanitatea, patria, societatea, sunt doar fantome ale realitatii. Alienarea omului consta in faptul ca eul a proiectat propria substanta asupra fanteziilor sale. Descoperirea eului este cea mai mare descoperire a tuturor timpurilor.

Decoperirea cui? Cinicul din mine simte nevoia sa faca o pauza pentru ras isteric. Problema cu eul este aceia ca este el insusi o colectie de fantezii. Aceasta este adevarata mare descoperire care incepe chiar in timpul lui Stirner. Primii iconoclasti sunt colegii sai de cafenea tineri-hegelieni, Marx & Engels. Capitolul 3 din Ideologia Germana – produsa probabil in acelasi an (1846) cu Der Einzige – se numeste sugestiv Sfantul Max. Marx vs. Max sustine ca acel ego ireductibil al lui Stirner este el insusi o fantezie. “Dacă Sfântul Max s-ar fi uitat un pic mai atent la… Dumnezeu, omenirea, adevărul, el s-ar fi ajuns la concluzia opusă: că egoismul bazat pe modul egoist de acțiune al acestor persoane trebuie să fie la fel de imaginar”. Marx Jacques Lacan, despre care Alexa ne-a spus mai multe, recunoaste importanta pentru psihanaliza a desoperirii lui Marx.

O sa-i las lui Alexa problema psihanalizei. Singura instanta cand ma simt ispitit sa flirtez cu Freud este atunci cand citesc opiniile colectionarului (stadiul anal). In ordinea subiectului, voi trece la ucenicul autoidentificat al lui Marx si Lacan, – controversatul Slavoj Žižek – care ne arata felul in care o confuzie psihologica/ideologica intre ego si fanteziile sale devine pe neobservate baza unui nou totalitarianism si – in ultima instanta – un atac impotriva umanitatii.

A fi tu insuti – dictonul indragit de Stirner si Nietzsche – a devenit sinonim cu a-ti traii propriile fantezii. Este punctul in care femeia mosteneste pamantul. Nu ma intelegeti gresit. Sunt intrutotul de acord cu premisele feminismului, dar ma irita feministele idioate care spun ca suaditele poarta burca din cauza ca “musulmanii nu obiectiveaza femeia ca in Occident” si ca cineva care se simte o femeie inchisa intr-un trup de barbat trebuie privit(a) ca detinut politic. Nu am probleme nici cu homosexualii. E treaba lor ce fac, desi ma simt frustrat de confiscarea cuvantului “gay”. (Ultima oara cand am cerut cartea Gay Science am fost indrumat la gender studies). Problema mea este cu cei care spun ca orice piedica in calea liberei exprimari a fanteziilor sexuale este o forma de opresiune politica. Nu pentru ca sunt puritan, ci pentru ca accept teza lui Marx, ca la baza oricarei tiranii se afla fetisizarea relatiilor si fantasme ideologice. Ceea ce se vede la orizont este un Brave New World, in care fetisismul consumului si libera experimare a fanteziilor hedoniste sunt insotite de suprimarea drepturilor omului real.

Dar cine ne va arata acest om real? Marx arata la relatiile de munca si a pus bazele tiraniei fondate pe fantezia omului nou. Altii au spus ca substanta reala a omului este rasa sau natiunea. Alte fantezii, alte ideologii. Rspunsul ni-l ofera chiar pasajul citat din Ideologia. Daca Dumnezeu si Adevarul sunt iluzii, eul nu poate fi altceva decat tot o suma de iluzii. Este de fapt argumentul ontologic al lui Descartes. “Cogito ergo sum” este valid numai daca exista Dumnezeu. Va las sa descoperiti singuri argumentele in Mediatatii.

Titanismul filosofic al secolului XIX sustinea ca omul mosteneste pamantul pentru ca au proiectase asupra omului ontologia atribuita traditional lui Dumnezeu. Erasmus sau Descartes recunoasteau aceste atribute ontologica ca transferate de Dumnezeu in actul creatiei. Luther si Calvin negau aceste atribute la om; la fel si contrareformatorii. Este motivul pentru care crestinii conservatori urasc modernitatea.

Secolul XIX a inaugurat idea ca omul este singurul Dumnezeu. Dar omul-dumnezeu nu rezista la testul realitatii. Rezultatul acestei noi descoperiri a fost anticipat de Nietzsche. Ea genereaza ultima fantezie, fantezia nihilista. Chipul ei cel mai familiar este acela al unui tanar timid care joaca uebrmench descarcand cateva sectoare in colegii de scoala.

Aceasta face ca o noua conversatie publica despre Dumnezeu sa fie inevitabila in viitor. Lucrul de care ma teme este o solutie mistica, in genul Karamazov, care va fi un check in alb pentru marele inchizitor, sau crestinismul conservator american care este “dusman al tuturor oamenilor”. Islamul va fi probabil o antiteza. O alianta intre umanismul crestin istoric si stiintele moderne ale vietii ar putea oferii o opozitie sanatoasa impotriva acestor forte sinistre. Opinia mea pentru 2013.