Dansul macabru al scheletilor din frigider

28 februarie 2014 de 30 comentarii

George Bernard Shaw spunea ca daca nu poti scapa de scheletele familiei, le poti face cel putin sa danseze.

Pentru ca Ianis a deschis deja frigiderul cu scheleti, va propun sa urmarim dansul macabru. Orchestra canta Șostakovici.

Pe la mijlocul anilor 1860, Ellen si James au fost rugati sa mijloceasca pentru vindecarea unui bolnav. Redau mai jos istoria asa cum poate fi gasita in 1T.

He was pale and emaciated. He requested the prayers of the people of God. He said that his family were sick and that he had lost a child. He spoke with feeling of his bereavement. He said that he had been waiting for some time to see Brother and Sister White. He had believed that if they would pray for him he would be healed. We told him that we were unacquainted with his life, that we would rather those who knew him would pray for him…In a dream the case of that man was clearly presented. His course from his childhood up was shown…  He had practiced self-abuse from his boyhood up, and he had continued the practice during his married life… His moral principles were so weak that when brought in conflict with long-established indulgence they were overcome. The baser passions had gained the ascendancy over the higher nature”. I asked him in regard to health reform. He said he could not live it. His wife would throw graham flour out of doors if it were brought into the house. This family had been helped by the church. Prayer had also been offered in their behalf. Their child had died, the wife was sick, and the husband and father would leave his case upon us for us to bring before a pure and holy God, that He might work a miracle and make him well… Here was a man debasing himself daily, and yet daring to venture into the presence of God and ask an increase of strength which he had vilely squandered, and which, if granted, he would consume upon his lust.

Exista trei aspecte semnificative in relatarea Elenei White.

1. Legatura intre reforma sanitara si YEC. Conditia bolnavului este urmarea risipei de energie vitala prin “self-abuse”. Premisa este ca la creatiune omul a fost inzestrat cu o cantiatate limitata de energie vitala. Principala cauza a bolii este pacatul, i.e. risipa de energie vitala. Efectele acestei risipe se transmit lamarckian de la o generatie la alta. Din cauza diminuarii energiei vitale, omul a degenerat de la conditia lui Adam (tipologie anglo-saxona, patru metri, tinerete fara batranete, viata masurata in secole), la conditia mizerabila a omului modern. Mai mult, omul va deveni o specie extincta in cateva generatii, daca nu face o reforma urgenta in stilul de viata, mai ales in alimentatie, imbracaminte si practici sexuale.

Legatura cu YEC este data de notiunea perfectiunii orginale a formelor de viata si, mai ales, de idea ca energia vitala originara nu ar fi putut dura mai mult de aproximativ 6 milenii.

2. Dimensiunea eschatologica. Vitalismul si obsesia degenerarii rasiale erau teme comune in societatea victoriana. Altfel cum reusea Kellogg sa circumcida doua treimi din America? Ellen White adauga insa aici imperativul perfectiunii ultimei generatii. Aspectul pozitiv (sa recunoastem) este idea ca sufletul nu exista independent de trup. Aspectul problematic este utopia intoarcerii la “stilul de viata din Eden” si “ultima zi pe pamant sa fie ca prima zi din cer”.  Cei care fundamenteaza filozofia vegan pe teza ca omul a fost facut sa fie fructivor, nu se intreaba de ce leul nu s-ar poate intoarce si el la pasune. Dimensiunea eschatologica a reformei sanitare adauga o nota de urgenta care duce in mod natural la extreme si fanatism.

3. Jocul puterii si starea de urgenta. Este evident ca Ellen White s-a folosit de aceasta situatie pentru a-si intari controlul asupra bisericii. Imaginati-va prin ce au trecut patriarhii barbosi cand au aflat ca Ellen White inspecteza, in viziune, dormitoarele lor si poate sa vada ce se intampla sub plapuma. Biserica s-a multumit de-a lungul istoriei sa controleze sufletele. Ellen White pretinde controlul asupra trupului. Ideea nu este noua. Incepand din sec XVII, mai multe secte protestante au practicat sistemul de control asupra vietii private si au incurajat membri sa se spioneze unii pe altii. In Adventism, acest control total al individului se face in numele si pe baza scrierilor sorei White. De aceea atunci cand te intalnesti cu cineva din biserica la supermarket sa uita imediat in caruciorul tau.

Acest control absolut asupra credinciosului devine tot mai mult o replica a starii de urgenta care justifica anularea libertatilor intr-o dictatura moderna. Ideea este ca atunci cand tara este in primejdie este o crima politica sa dezbati sau sa chestionezi deciziile conducatorului suprem. Cand persecutia este la usa, ploaia tarzie este intarziata, numarul celor 144k este aproape complet, a gandi insemneaza tradare.

In concluzie, YEC, reforma sanitara si perfectiunea ultimei generatii sunt instrumente de control absolut asupra vietii individului de catre o grupa care revendica mantaua Ellenei White.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , , ,

Porn flakes si scheletii din frigider

24 februarie 2014 de 33 comentarii

O vorba din batrani spune ca nu e bine sa dezgropi mortii; o alta zice ca despre morti sa vorbim numai de bine. Cum se intampla adesea in spatiul acesta public, din cand in cand discutiile ajung invariabli la tema numita mostenirea Ellen G White in adventism. (scriu din perspectiva unuia care a citit o mare parte din scrierile EGW, care i-a impartasit credinta si  care i-a acordat un loc special in galeria eroilor religiosi)

Pornind de la clipul TED , numit Christopher Ryan: Are we designed to be sexual omnivores? am inceput sa citesc cartea Sex at Dawn: The Prehistoric Origins of Modern Sexuality. Clipul de pe TED este o prezentare succinta a cartii amintite (ea se poate descarca de aici si se poate citi cu Calibre). O prezentare foarte buna a cartii gasiti pe wiki

Dincolo de tema principala (prezentanta convingator si intr-o forma atractiva), mi-a atras atentia un capitol spre final numit Kellogg’s Guide to Child Abuse.

Evident, acel Kellogg caruia adventismul, prin Ellen G. White (dar si restul Americii) trebuie sa-i multumeasca pentru atitudinea anormala si dezaxata vizavi de sexualitate.
Iata cateva idei extrase din infamul capitol:
– ca unul care practica si recomanda abstinenta si inlocuia actul sexual cu o clisma buna, Kellogg se lauda cu performanta nesatisfacerii sotiei timp de 4 decenii neintrerupte!
– masturbarea era considerata una din marile rele ale societatii (conform autorului, America inca nu si-a revenit pe tema asta)
– in lupta contra masturbarii, doctorul nostru are 2 tehnici imbatabile:
a) circumcizia baietilor fara anestezie, nu in sensul ritualului evreiesc cunoscut ci ca metoda de alungare a dorintelor sexuale prin asocierea durerii cu atingerea organului sexual;
b) a doua tehnica, mai drastica: o operatie prin care penisul era cusut si blocat astfel incat sa previna erectia …
– ca sa nu fie discriminare, Kellogg are ceva de spus si despre fetite: recomanda turnarea de acid carbolic (fenol, un dezinfectant iritant) peste clitorisul fetitelor, pentru a descuraja atingerea acestuia.
– in plus, din carte am aflat ca filozofia din spatele productiei de fulgi Kellogg (ca si de biscuiti Graham) era legata de combaterea masturbarii. Se pare ca hrana asta ar fi trebuit sa descurajeze masturbarea la americani. Astazi ea face parte din ceea ce se numeste reforma sanatatii la adventisti .

Ce legatura exista intre masturbare, hidroterapie, vegetarianism, fulgi de cereale, painea graham si doctrima numita reforma sanatatii vom vedea mai jos. Pentru cine doreste un studiu mai avansat, recomand articolul: Porn Flakes – Kellogg, Graham and the Crusade for Moral Fiber

Daca tot am scot scheletii din sifonier la plimbare, sa ii tragem putin de limba:

„All kinds of stimulating and heating substances; high-seasoned food; rich dishes; the free use of flesh; and even the excess of aliment; all, more or less – and some to a very great degree – increase the concupiscent excitability and sensibility of the genital organs…” – Sylvester Graham

„A remedy [for masturbation] which is almost always successful in small boys is circumcision…The operation should be performed by a surgeon without administering an anesthetic, as the brief pain attending the operation will have a salutary effect upon the mind…” – Dr. John Harvey Kellogg

Cateva idei promovate de Graham (predicator si evanghelist prezbiterian):
– masturbarea duce la aparitia debilitatii
– mancarea de carne provoaca pasiuni carnale animalice
– masturbarea e numita „self abuse” si „self pollution”, cu conotatiile de vinovatie de rigoare
– hrana vegetariana (in special cea bazata pe cereale pregatite dupa o tehnica anume) poate vindeca comportamentele aberante amintite mai sus

Va suna cunoscut?
Ucenicul lui Graham, James Caleb Jackson (1814-1895) a dus mai departe tratamentul contra masturbarii adaugand hidroterapia cerealelor prelucrate de Graham. Sanatoriul acestuia ajunge sa fie vizitat de Ellen G. White, trimisa de un inger. La intoarcere, aceasta, la indemnul ingerului, isi convinge tovarasii de credinta sa construiasca un sanatoriu identic la Battle Creek.

Si asa intra in scena John Harvey Kellogg, discipol al aceluiasi Graham, omul responsabil cu implementarea ideii. Spre deosebire de Graham, care nu avea nicio pregatire stiintifica, Kellogg este medic astfel ca, din gura lui, si dublate de stampila divina pusa de EG White, ideile lui Graham cu privire la alimentatia vegetariana pentru combaterea maladiei sexualitatii se raspandesc la publicul larg si prind radacini puternice in societatea americana pana astazi (parca e o mema in filmele de astazi: familia normala ce traieste visul american consumand fulgi de cereale la micul dejun)
Cartile Ellenei White pe tema sexualitatii (masturbare, pasiunile carnale animalice in cadrul casatoriei..) ca si cele pe tema alimentatiei vegetariene scrise in acea perioada pot fi mult mai bine intelese in acest context; ideile nu sunt deloc originale sau, conform unora mai zelosi, inspirate divin. As aminti aici si dezbaterile teologice in sanul adventismului, in anul 1888 si dupa, si implicatiile teologice ale alimentatiei vegetariene  in obtinerea sfinteniei si perfectiunii (evident, prin alungarea pasiunilor sexuale nesfinte)

Cu riscul de a fi inteles gresit, indraznesc sa afirm ca sistemul numit de adventism Reforma sanatatii, venit de la Sylvester Graham si John Harvey Kellogg, stropit cu busuioc de Ellen G White si livrat ca descoperire divina, este unul din marii scheleti ai adventismului contemporan.

Maine dimineata, daca va veti servi cu niste fulgi crocanti de cereale la micul dejun sau cu ceva gem intins pe o felie de paine graham, aduceti-va aminte ca  cineva planuieste, fara voia dumneavoastra si fara vreun diagnostic,  sa va vindece de masturbare sau de „pasiuni animalice”.  Unii numesc asta reforma sanatatii si bratul drept al soliei celui de-al treilea inger (scuzati jargonul) pentru altii e doar o noua ocazie de a intra cu cizmele in viata intima a individului, de a ii dicta obiceiurile sexuale si de a-l vindeca de boli inventate.

Se zice ca nu e bine sa ai scheleti ascunsi in dulap; se pare insa ca e sanatos sa ii pastrezi la frigider pentru ca nu se stie niciodata cand ai nevoie de unul proaspat.
Mai ales cand se pune de o redesteptare si o reforma 🙂 . Plus ca e un ingredient de nelipsit pentru sfintire.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Zyklon B

17 decembrie 2013 de 31 comentarii

Daca cineva deschide fereastra unui compartiment aglomerat in Romania, se gasesc cateva voci care sa protesteze ca se face „curent”, si curentul este rau, poate fi chiar letal. „Curentul” este un exemplu tipic de afectiune psiho-somatica indusa cultural. Imigrantul roman pierde sensibilitatea la curent cand ajunge intr-o tara unde aerul curat este doar aer curat.

Nu am fost surprins niciodata de protestele celor care s-au temut ca O2 aduce „un curent” periculos in biserica. Teama de „un curent’ este teama de „curent”, superstitia babelor si a ipohondrilor. Am intelegere, chiar daca uneori sunt sarcastic. „Primiti bine pe cel slab in credinta”. Ce te faci insa atunci cand cineva conspira sa tina geamul inchis cu orice pret, si acel cineva nu este nci baba reumatica, nici ipohondru paranoic, in nci un caza cineva care s-a temut in viata lui de expunerea la „curentele” de care vrea sa-i proteseze pe altii?

Intrebarea care vine in minte este daca nu cumva ceva mai sinistru decat isteria curentului se ascunde in spatele ferestrei inchise. Nu cumva trenul nostru a fost capturat, si fereastra trebuie tinuta inchisa, nu de teama aerului proaspat, ci pentru ca suntem prizioneri? Nu cumva trenul a schimbat ruta spre un lagar de concentrare? Nu cumva in spatele fetelor zambitoare care ne servesc fast-fooduri si sof-drinkuri teologice se ascund agentii Gestapoului?

NU CUMVA TEAMA DE OXIGEN ASCUNDE BUTOIUL DE ZYCLON B?

Cel care vrea sa deschida geamul trebuie aruncat afara din tren. Dar intrucat uniformele cu cap de mort nu trebuie deocamdata sa apara, locul lor este luat de un internet stooge.

„Plant” and „stooge” more commonly refer to any person who is secretly in league with another person or organization while pretending to be neutral or actually a part of the organization he is planted in, such as a magician’s audience, a political party, or an intelligence organization (Wikipedia)

Idea este ca cel care vrea aer curat sa fie indemnat sa sara din tren. Pentru a proteja fundamnetalismul adventist fara a trada natura oculta a puterii care il sustine, este necesar sa plantezi „stooge” care sa-ti spuna „lasa adventismul si vino cu mine sa ne facem Jesus freacks” sau „fii consecvent si declara-te ateu”, sau pur si simplu „hai sa ne dovedim libertatea injurand in biserica”. Acelasi „stooge” se intoarce apoi spre calatorii speriati de curent si spune: „nu vedeti ca asta vrea sa deschida geamul ca sa va traga curentul afara pe geam”. ARUNCATI-L PE EC DIN TREN.

Teoria mea este ca aceia dintre noi care incearca sa rascumpere experienta lor adventista din fundamentalism religios, sunt acuzati de pe pozitia unui liber-gandism de youtube ca sunt inconsecventi si practica doublethink, tocmai pentru a proteja biserica de gandire libera. Idea este ca un adventist trebuie sa fie fundamnetalist sau sa plece de buna voie. Aruncatul din tren este doar ultima optiune.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

Fundamentalisti Post-Moderni

25 iulie 2013 de 20 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , , , , ,

Evolutia Adventismului

21 februarie 2013 de 221 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , , , , ,

Despartirea

17 februarie 2013 de 49 comentarii

M-am supus ieri supliciului de a urmari recentele inregistrari cu noul Jorge da Burgos la londonro.org. Florin comite doua mari greseli si un mic pacatel. In primul rind, condamna in gura mare stiintele naturii, trecind sub tacere militantismul sau pentru abordarea stiintifica a textului Bibliei. De ce l-am respecta pe el ca savant, cind nu poate tolera concluziile savantilor din alte discipline? Ceea ce il face pe Florin sa intre in conflict cu unele interpretari traditional adventiste e tocmai ceea ce l-a facut pe Darwin sa propuna evolutionismul. In al doilea rind, ignora faptul ca frumusete, sens si speranta a gasit si gaseste lumea nu doar in povestea crestina. Ca e imposibil sa sustii onest, dincolo de simplul atasament biografic si emotional, un mit impotriva altui mit. Ca pina si ateii spera, isi dau un sens si au ochi pentru frumos. In fine, Florin sustine ca are prieteni care s-au despartit de el pentru ca nu-i impartasesc convingerile. Adevarul este ca imamul Laiu a spus-o pe sleau: nu de prieteni are nevoie, ci de frati intru iluzie. Sa-i lumineze ipocrizia batrinetile. 

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Asteptandu-l pe Grigore

14 februarie 2013 de 69 comentarii

Sam-sony intreaba daca cineva cu pregatire filosofica ar fi fost in stare sa sustina ideile lui William Miller.

Raspunsul scurt este Issac Newton.

Raspunsul elaborat este “Daniel & Revelation” de Uriah Smith. Smith construieste pe William Miller dar, spre deosebire de Marea Lupta, lucrerea lui este scrisa stiintific. Legitimitatea hermeneuticii lui Miller este argumentata cu referinte la teologi protestanti din secolele XVII-XVIII.

Intrebarea mea socratica este alta. Ar fi putut cineva cu pregatire filosofica sa joace rolul istoric al lui Galileo? Raspunsul ni-l da Paul Feyerabend in “Against Method”: biserica a fost mai mult de partea ratiunii si a stiintei in sensul de atunci decat Galileo.

Ar fiputut cineva cu pregatire filosofica sa scrie Aventurile lui Huckleberry Finn sau Colt Alb, sa conduca America la victorie impotriva Confederatiei si la emanciparea sclavilor, sa inventeze avionul?

Raspunsul ni-l da Jules Verne. Intr-un club de Yankei care se pregatesc sa inaugureze era spatiala cu un secol inaintea misiunilor Apollo, cineva face declaratia incredibila ca in Europa nu poti fi colonel daca nu ai fost capitan, si nu poti fi inginer daca nu ai scoala. Revelatia este primita cu hohote de ras si glume despre stupiditatea continentala. Welcome to America the great. America as it used to be.

Revolutia Stiintifica care s-a incheiat la inceputul secolului XX origineaza intr-o lume dubioasa de alchimisti, astrology, lunatici religiosi (ex. Newton), societati secrete, excroci, eretici si nebuni. Repetentul Einstein a fost ultimul specimen.

Lumea moderna a fost produsul unor proscrisi ca Thomas Paine (caruia Diavolul i-a dictat The Age of Reason), Jean-Paul Marat (care dormea in canal pana la revolutie), Georges Danton, Maximilien Robespierre, Max Stirner, Karl Marx, Emma Goldman.

Nu vreau sa-i ridic pe pioneri la nivelul celor de mai sus. Vreau doar sa arat ca veneau din aceiasi lume, in care respectabilitatea academica sau sociala nu este un criteriu decat in sens negativ.

Comentand principiul “intai ca tragedie, apoi ca farsa”, Marx spune ca istoria devine propria ei parodie pentru a ne face in stare sa ne despartim de trecut razand. Rasul vindeca mania. Multi dintre prietenii mei de pe acest forum au in suflet o manie amara impotriva lui Ellen White si a pionerilor care, gandesc ei, i-au jefuit in mod cinic de viata. Avantajul pe care ni-l ofera bufonii contemporani ai Apocalipsei (si Genezei) este acela ca ne fac in stare sa ne despartim de trecutul nostru razand. Rasul ne face in stare sa iertam trecutul. Dar rasul are si un mesaj pentru viitor.

Intrucat incepand de vineri suntem gazdele lui Sorin, voi incheia cu o concluzie pe care predicile pastorului Petrof o adauga la rasul prin care cronicarul Grigore dupa Ureche se desparte de trecut: este timpul sa devenim seriosi cu privire la viitor.

Înregistrat sub Editorial Tagged with ,

Intai ca tragedie, apoi ca farsa

14 februarie 2013 de 13 comentarii

De ce am numi milenismul pionerilor un mit si nu pur si simplu o idiotenie?

Intrebarea astfel formulata reprezinta suma aproximativa a reactiilor la ultimul meu post.

Voi apela la doua explicatii ale lui Zizek.

Prima: hainele noi ale imparatului. Desigur ca hainele nu exista. Ele sunt insa acceptate ca un intermediar simbolic intre realitatea nuda si perceptia sociala. Aceasta perceptie simbolica nu este insa o simpla conventie, ci are la baza autoritatea unui “Big Other” (Lacan). Postmodernismul este definit de Zizek ca disparitia lui Big Other si raportarea imediata la realiatate. Las asta pentru Alexa. Ma voi referi la un aspect care imi este mai familiar in intepretarea lui Zizek: conceptul Marxist de ideologie.

Dezbracarea realitatii de haina simbolica nu duce la “realism” ci la fetisizarea realitatii si reificarea gandirii. Cinismul gloatei care rade de imparatul gol exprima iluzia ca ei nu sunt goi, cand de fapt fiecare uita ca toti oamenii sunt goi pe subt haine. Postmodernismul este pentru Zizek victoria ideologiei asupra adevarului sub masca cinismului si realismului imediat.

A doua explicatie se refera la aforismul lui Marx: istoria se repeta inati ca tragedie, apoi ca farsa. Marx spune ca executia cuplului regal de catre revolutia franceza a fost o tragedie, pentru ca atat Louis cat si Marie Antoinette credeau sincer in ungerea divina al regilor si au cautat pana in ultima clipa sa se ridice la slujirea dezinteresata si demnitatea acestei pozitii. Aspectul tragic consta in faptul ca idea monarhiei de drept divin fusese deja condamnata la moarte de istorie. Pe de alta parte, atat Louis-Napoleon cat si monarhismul prusac erau simple farse, pentru ca nimeni nu mai putea crede in monarhia de drept divin in secolul XIX.

De aici, Zizek declara atat neo-conservatorismul cat si liberalismul postmodern simple farse, in timp ce tragedia este jucata de adevaratul conservatorism american al clasei de mijloc albe, condamnata de istorie.

Inapoi la Adventism. Milenismul pionerilor era inca credibil la timpul sau. Cu alte cuvinte, avea in spate o simbolistica religioasa si o paradigma intelectuala valida pentru o clasa larga de americani. The Big Other garanta existenta hainelor pe trupul imparatului. De aici, mitul.

Tragedia consta in faptul ca paradigma intelectual-simbolica pe care a fost construit acest mit fusese condamnata de istorie. Adevarata mare dezamagire nu a fost 1844 ci alunecarea in desuet a hermeneuticii profetice a lui Newton si a teologiei rationaliste a lui Locke.

Miller, Andrews, Smith, au fost figuri tragice din cauza ca teologia lor a fost ancorata intr-o epistemologie a carei credibilitatea s-a stins in timpul generatiei lor. Aceasta teologie a trecut in zilele noastre in mainile bufonilor de amvon. Farsa nu consta in faptul ca cineva spune ceea ce nu crede, ci ca cineva nu poate fi serios in ceea ce spune. Comedia este jucata in aceiasi masura de public. Cu exceptia catorva fanatici sinceri, cei care ies in fata la apelul evanghelistului-reformator, incheie de multe ori seara intr-un local departe de fata Domnului.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

Stalinisti de ziua a saptea

13 februarie 2013 de 27 comentarii

 

Dupa victoria bolsevicilor in razboiul civil, Lenin a facut o propunere la fel de indrazneata ca faimoasele Tezele din Aprilie, care au declansat revolutia din octombrie. Citit printre randuri, Lenin recunoaste ca revolutia a urmarit o utopie. El propune abandonarea idealului comunist pentru o perioada nedefinita, si folosirea puterii castigate in scopul de a transforma Rusia intr-o societate moderna si progresista.

Stalinismul a fost reactia naturala a bolsevicilor care au simtit ca nu vor mai putea dormi noaptea fara utopia care le justifica crimele comise. In doua decenii, optzeci de procente dintre ei vor fi executati sau internati in gulag. Iar utopia tot nu s-a realizat.

Lectie pentru adventisti:  Sa recunoastem ca milenismul nostru a fost o utopie; ca Ellen White nu a vizitat Orionul si nu a fost martora la saptamana creatiunii; ca moralitatea nu este definita de rotatia pamantului. Orice secta este o reformatiune esuata. Suntem doar una dintre ele. Este un adevar pe care stalinismul de ziua a saptea ni-l interzice, spunand ca iesirea din matrix va duce la “pierderea identitatii” (ce ma enerveaza cuvantul asta).

Exista motive solide sa credem ca o astfel de acceptare a realitatii nu va insemna sfarsitul misiunii advente.

Mai intai, pentru ca in urma sinuciderii postmoderne a ratiunii, teologia se gaseste din nou in postura in care s-a gasit dupa demisia lumii clasice. Augustin si Aquinas au fost refugiul ratiunii in evul mediu. Am intrat intr-un nou ev mediu si teologia este singura activitate filosofica care poate face fata la hiper-relativismul si ultra-multiculturalismul postmodern.

In al doilea rand, pentru ca suntem prin traditie radicali, adica avem o tendinta sa mergem la radacina, si aceasta este o calitate de care lumea fara substanta in care traim are nevoie vitala.

In al treilea rand, pentru ca inca mai credem, desi am pierdut naivitatea infantila.

Cei care nu cred, adventistii postmoderni, sustin aceasta naivitate infantila tocmai din cauza ca nu cred in nimic. Cei care cred in ceva, au inceput sa paraseasca biserica. Fundamentalistii sunt la mijloc, conditionati de un IQ scazut sau de o psihologie deformata.

Este timpul ca cei care inca cred, atei sau teisti, sa se intoarca si sa ia biserica inapoi de la necredinciosi si fundamentalisti. Da, ati citit bine, ateul-care-crede-in-ceva ne va fi mai necesar in timpul care vine decat teo-sofistul postmodern sau fundamentalistul rigid.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

A venit decretul duminical

12 februarie 2013 de 33 comentarii

Adventistii pot sa doarma linistiti. Noul papa nu va avea timp de ei.

 Atunci cand fostii mei enoriasi din Atlanta au fugit “la munti”, au aratat lui Big Brother, orcine ar fi acesta, ca Adventistii nu sunt periculosi, ca sunt cobai docili (Operation Whitecoat vine in minte) in experimente sociale sinistre, ca eschtologia lor poate fi un instrument perfect de manipulare in mainile unui evanghelist harismatic.

 Intrucat ne asteptam ca dezastrul sa devina norma intr-o istorie care continua in ciuda predictiilor lui Fukuyama, este important pentru putere sa anticipeze si sa previna reactiile gloatei. Teologiile apocaliptice sunt bune atunci cand nu sunt militante, pentru ca reprezinta mecanismul perfect de panic-control. In era miscarilor “occupy”, “occupy mountains” este diversiunea perfecta.

 Acestea fiind spuse, consider ca ultima miscare a papei este un semn al vremii. Ceea ce vedem in jurul nostru este cristalizarea unei noi forme de putere fara precedent in istorie. Multiculturalismul si dreptul minoritatilor este parte din ideologia noii puteri, asa ca nu va exista nici o persecutie pentru sabat sau criminalizarea unei confesiuni. Religia va juca insa un rol esential, si daca papa va sta in capul mesei alaturi de presedinte, cateii vor putea sa manance farmiturile de sub masa, si sunt multe faramituri delicioase sub masa stapanilor. Vreau sa spun ca liderii minoritatilor isi au locul lor in noua schema.

 Decretul duminical este un mit, dar miturile pot contine adevaruri adanci pentru care nu avem inca un sistem conceptual de referinta. Eschatologia pionerilor contine intuitia unei noi forme de putere in care democratia parlamentara devine instrument represiv si religia este ideologia ei. Din acest punct de vedere raman un admirator al lui John Andrews si Uriah Smith si adeptul unei paradigme demitologizate a Marii Lupte. Geniul pionerilor este viziunea unui viitor in care lagarul de concentrare si asezarea unor clase intregi inafara drepturilor civile, sau a dreptului la viata, este partea umbrita a programelor umanitare, ecologice sau evanghelistice globale. Alegerea noului papa va fi cu siguranta un pas inainte in aceasta directie.

 Pionerii au avut dreptate atunci cand au intuit ca un astfel de sistem i-ar condamna pe unii ca ei la statutul de homo sacer, omul scos inafara societatii care poate fi ucis dar nu adus ca jertfa. Dar pionerii sunt morti. Urmasii lor sunt parte din sistem. Vor exista multi homo sacer si multi inamici publici in secolul care vine, dar Adventistii nu vor fi printre ei.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

← Articole mai vechi

Articole mai noi →