Chicken Little

Chicken Little (Disney, 1943) este istoria vulpoiului Foxy Loxy, care predica timpul sfarsitului in ograda de pasari.  Pentru a supravietuii Apocalipsa, orataniile cauta adapost in vizuina lui.

Cum ajung pasarile sa intre de buna voie in vizuina vulpii? Foxy invata din Mein Kampf, (in versiunea needitata a filmului), tehnica de manipulare numita Minciuna Mare.

Ce este Minciuna Mare?

Este o minciuna care are ca scop sa inșele victima in a o face sa creadă informațiile spuse de cel care minte, ceva care va fi contrazis, probabil, de unele informații pe care victima le posedă deja. În cazul în care minciuna este suficient de mare, poate reusi, datorită reticenței victimei sa creadă că un neadevăr de o asemenea mărime ar fi într-adevar, fabricat. (Wikipedia).

Vulpoiul intelege, de asemenea, ca, pentru a avea succesul maxim, solia apocaliptica trebuie adresata in primul rand celor cu inteligenta mai scazuta. Chicken Little, reprezentantul proverbialului creier de gaina, este prototipul credinciosului care nu se indoieste.

Problema este acum cocosul Cocky Locky, liber cugetator intre gaini si gaste. Foxy, urmand instructiunile din Mein Kampf, il acuza pe Cocky de conspiratie sinistra impotriva credintei. Pasarile caraie, macane, si codcodacesc indignate.

Urmeaza apelul. Salvarea se afla doar in pestera lui Foxy.

Filmul se incheie cu imaginea macabra a furculelor pasarilor devorate, asezate in ordine de cimitir miltar in pestera.

Cand vad fetele crediniosilor din Loma Linda chickening out la avertismentele apocaliptice ale pastorului, e greu sa nu imi amintesc, iertati-ma, de ascultatorii lui Foxy. Predica pastorului este in ultima instanta un apel la intrarea sau ramanerea intr-o pestera. Obiectivul ultim este, ca si in film, ciolanul de ros.

Pastorul predica Minciuna Mare in contextul confuziei teologice si a paraliziei induse a gandirii logice. Nu lipsesc nici acuzatiile de conspiratie sinistra la adresa celor care gandesc liber. Conspiratia apocaliptica s-ar vedea din predictia ca Dumnezeu nu poseda personalitatea patologica pe care i-o atribuie unele din scrierile Vechiului Testament.

Aspectul de Minciuna Mare al predicii consta in primul rand in faptul ca acele scrieri  afirma “ceva ce va fi contrazis, probabil, de unele informații pe care victima le posedă deja”.

Departe de a fi o conspiratie a “timpului sfarsitului”, contradictia intre Tatal predicat de Isus si YHWH a fost o problema in teologia crestina inca din secolul II, mergand pana acolo incat unii au spus ca este vorba de doi dumnezei, opusi in caracter si scopuri. Chiar daca solutia lui Marcion a fost respinsa, Antitezele lui nu pot fi contrazise.

Augustin a rezolvat problema folosindu-se de Minciuna Mare. In loc sa incerce sa indulceasca atributele lui YHWH, le-a atribuit, amplificate exponential, lui Isus. Daca YHWH ti se pare prea sadic, sa vezi mania Mielului. YHWH te ucide si gata. Iadul e vesnic.

Papa Francis I a stiut ce face cand le-a spus credinciosilor ca nu exista Iad. Insa aici intervine iarasi pastorul. Daca pana acum doctrina Iadului a fost “vinul babilonului”, doctrina ca nu exista Iad este distilarea vinului in votca. Mare hot mai e si Satana asta si Antihristul lui.

Pentru noi, oamenii secolului, problema este simpla. Arheologia moderna a dovedit ca potopul, Sodoma si Gomora, si toate acele maceluri incununate cu pastrarea fetitelor ca trofeu de razboi, nu au avut loc niciodata. Sunt produse ale fanteziei preotilor si rabinilor, umiliti de victoria dusmanilor lui Israel. Mai precis, sunt manifestari ale Minciunii Mari, instrumente de propaganda nationalist-religioasa.

Intelegem de asemenea ca seceta cronica in Palestina este consecinta naturala a unui accident geografic, ca norii de lacuste apar ca urmare a unor mecanisme epigenetice in timp de seceta, ca lepra este o infectie bacteriala, ca bolile mintii nu sunt posesiuni demonice.

Omul modern poseda instrumentul de analiza care ii lipsea lui Marcion, in critica cultural-istorica a textului. Nu avem nevoie sa credem ca exista doi dumnezei sau ca Dumnezeu si-ar fi schimbat procedurile in timp. Istoria este o apa agitata in cerul se oglindeste fragmentat si diform.

Aici intervine al doilea aspect al Minciunii Mari, cel al “reticenței victimei  sa creadă că un neadevăr de o asemenea mărime ar fi într-adevar, fabricat”. Ne este mai usor sa credem ca cel care care apeleaza la “informații pe care victima le posedă deja” si arata contradictiile logice ale Minciunii Mari, face parte dintr-o conspiratie demonica impotriva adevarului.

Doctrina ca Dumnezeu nu folosește teroarea vine din  teosofie, declara pastorul de la inaltimea amvonului.  Teosofie – auzi tu soro. Adica spiritism, explica pastorul, preocupat sa isi educe enoriasii. De spiritism stiu ei din Marea Lupta si de la  Roger Monroe si Walter Veith. Bietul Francis e acuzat de marxism la orice talk-show AM din US, dar de teosofie si spiritism inca nu l-a acuzat nimeni pana acum.

Gandirea individuala este cadelnita lui Core pe care l-a inghitit pamantul intr-un exemplu despre felul cum pedepseste Dumnezeu si cum se manie cand iti folosesti creierul mai mult decat o gaina pioasa. Toti credem ca gandim bine, spune pastorul, dar de unde stim daca gandim bine? Problema e serioasa. Daca gresesti in gandire se despica pamantul sub tine. Nu degeaba s-a cascat deja o falie de 1200 km in California sub La Sierra si alte sodome si gomore ale gandirii libere.

Solutia este supunerea mintii la autoritate profetica. CONFERINTA GENERALA – VOCEA LUI DUMNEZEU PE PAMANT – tuna pastorul de pe Sinaiul amvonului. Apoi ne aminteste ca are  “colegi” care cred ca biserica e o democratie si ca au dreptul sa dezbata ce porunceste Dumnezeu prin unsul sau. Pacatul lui Core este cu atat mai evident de vreme ce unsul si-a lasat barba. Este tot ce lipsea semnelor unui profet adevarat.

Intrebarea daca gandimi corect ne preocupa si pe noi. Marea contributie a rationalismului este ca ne-a invatat sa ne indoim de propria gandire si ne-a oferit criteriile dupa care sa o examinam. De exemplu: principiul non-contradictiei. Mie principiul non-contradictiei imi spune ca GC nu poate fi in acelasi timp aleasa prin vot (cu masinatiiile inerente oricarui act politic) si infailibila. De cand se supune Dumnezeu majoritatii de 51%? Tot rationalismul ne-a invatat ca apelul la autoritate este un fals argument.

Insa aici avem iarasi reticenta victimei sa creada ca neadevarul “rationalismul e de la Diavolul” a putut fi fabricat de siretenia popeasca pentru a ne controla mintea. Exemplul lui Core si perspectiva despicarii pamantului este suficient pentru credinciosul simplu sa chicken out de la riscul folosirii creierului.

Salvarea se afla in pestera supunerii oarbe la autoritatea clericala. Aici ne amintim de celalalt aspect al manipularii vulpoiului Foxy: audienta trebuie sa aiba mintea inchisa.

Aspectul tragic este ca oamenii nu au creier de pasare, dar se tem sa il foloseasca la capacitatea normala. Dumnezeu ne-a dat creier, cea mai complexa realitate din Univers, cu mai multe conexiuni posibile decat toti atomii din marele necuprins, doar pentru a fi spalat in biserica. E pacat sa il folosesti. Dumnezeu cere ascultare, adica negandire. Biserica a devenit o scoala de negandire.

E trist sa vezi oameni care au venit in America cu toate riscurile si depasind orice obstacol  pentru a se inchide intr-o pestera mai ingusta si decat a fost Romania lui Ceausescu in perioada cea mai intunecata. Imaginea lugubra a cimitirului de furcule din pestera lui Foxy vine in minte ca deznodamant al acestui exod intr-o gaura neagra. Spun asta pentru ca iubesc multe din fetele tot mai imbatranite si mai amortite pe care le vad in sala si asi vrea sa regasesc in ochii lor sclipirea de odinioara.  

 

Creationismul este o arma a miscarii anti vaccin si tinta este democratia

American Journal of Public Health a publicat recent un studiu numit: Weaponized Health Communication: Twitter Bots and Russian Trolls Amplify the Vaccine Debate . Articolul sustine ca troli rusi folosesc miscarea anti vaccin ca pe o arma pentru destabilizarea democratiilor occidentale.

Diversi boti raspandesc stiri false in social media, folosind mesaje anti vaccin ca clickbait pentru teorii conspirative si idei extremiste. Troli apeleaza la Dumnezeu si drepturile parintilor in legatura cu vaccinul, intr-un context ideologic volatil.

Oricare dintre noi poate ajunge la concluzii asemanatoare pe baza unei simple plimbari prin social media. Argumentele anti vaccin se gasesc de regula in aceleasi camere de ecou unde se predica Intelligent Design, pamantul plat, conspiratia Noua Ordine Mondiala, cabala pedofila- satanista-feminista-masono-illuminata, si prezenta nelipsitului Soros, evreul etern, in spatele oricarei catastrofe umane sau naturale.

Batalia impotriva germenilor patogeni raspunde la cea mai redundanta obiectie creationista impotriva evolutiei: observatia directa a evolutiei si mecanismelor evolutionare. Te-ai astepta la o apologie. Dimpotriva, ce ni se ofera este mai multa apologetica.

Mai mult, cercetatorii folosesc modele neo-darwiniene metodologic, in lupta impotriva germenilor. Disputa nu mai este doar teoretica. Predictii cu privire la antigenic shift in virusul avian sau porcin anticipeaza in mod corect nivelul de probabilitate al unei pandemice. Biologia evolutionara devine linia de aparare intre civilizatie si haos.

Pentru antivaxer, este doar conspiratia guvernului de a decreta starea de urgenta si a crea lagare de concentrare.

In lumea islamica, vaccinul este conspiratia apusului pentru sterilizarea credinciosilor. Victimele nu se gasesc numai in populatiile locale, ci si printre medicii ucisi de furia gloatei. In cea crestina, este complotul pentru sterilizarea rasei albe si reducerea populatiei planetei la cateva sute de milioane.

Argumentul este mereu acelasi: sistemul imunitar si germenii patogeni nu au evoluat in competitie. Selectia naturala este un mit. Nu apar virusi sau bacterii noi, si organismul este deplin inarmat impotriva celor existenti. Teoria Evolutiei este conspiratia ateilor pentru distrugerea spirituala a credinciosilor. Vaccinurile sunt conspiratia pentru distrugerea lor fizica.

Richard Dawkins ne-a aratat ca ideile sunt ca virusii. Evolueaza prin mutaţii aleatorii si selectie. De aceea, inclin sa nu vad o conspiratie in asocierea intre hackeri, troli, si boti rusi sau de aiurea, miscarea antivaccin, si extremismul politic/religios. Este mai degraba un antigenic shift la nivelul memei egoiste. Memele stupiditatii lucreaza mai eficient impreuna.

Vaccinul este Darwin.

A fost modelul darwinian testat empiric?

Paradoxul fake-news: sfarsitul Minciunii Mari si o sansa unica pentru Adevar

Nu am intrat in era post-adevar. Ne aflam in era post-Minciuna Mare.

Notiunea de era post-adevar implica existenta erei adevarului. E vorba de timpurile bune in care publicul primea adevarul de pe buzele politicienilor, de la posturile TV, si de la amvoane, in loc sa cumpere teorii conspirative si realitati alternative din zona umbrita a Internetului.

Asa zisa era pre-post-adevar era caracterizata prin existenta unei harti cognitive pe baza careia politicienii, presa, si publicul larg, navigau realitatea impreuna. Naratiunea oficiala facea posibil consensul democratic. Aceasta naratiune oficiala nu avea insa nimic in comun cu adevarul ci cu interesul.

Strategia Minciunii Mari, in ultimele trei decenii, a fost aceea de a vinde publicului o singura naratiune “post-ideologica” pe fondul careia au lasat loc pentru conflicte ideologice controlate. Oamenilor li s-a lasat astfel iluzia alegerii libere. Orice ar alege, naratiunea oficiala nu se schimba. Democratia de spectacol este un match intre partide politice in care suporterii isi dezlantuiesc instinctele tribale in tribuna. Scopul matchului este sa aduca profit celor care il organizeaza.

Conflictele intre stanga si dreapta, pro-life si pro-choice, pro LGBT si anti LGBT, etc., au avut loc in contextul unei naratiuni unice. Adevaratul conflict, acela intre naratiunea oficiala si realitatea obiectiva, intre interesele catorva si interesul public, a fost ascuns.

O alta strategie este aceea de a substituii analiza obiectiva cu naratiuni sentimentale. Publicul este miscat de apelul la emotii primare dar este indiferent la ratiune.

Incepand din anii ‘80 si, mai ales, dupa demisia comunismului, naratiunea oficiala a fost subordonata tot mai mult catorva interese private. Este fapt atat in politica cat si in biserica. Cei mai multi oameni sunt indiferenti fata de adevar insa au un instinct puternic sa dedecteze minciuna, atunci cand serveste interese straine. Publicul si-a dat seama ca este mintit si a inceput sa adere la naratiuni tribale care serversc interese mai inguste. Minciuna Mare a fost inlocuita cu minciunile mici.

Fake-News a fost inlocuit cu fake-news. Vechile argumente au fost inlocuite cu acuzatii reciproce de fake-news. De unde grija Puterii sa ne protejeze de fake news. Exista un graunte de legitimitate in aceasta ingrijorare. Minciuna Mare are avantajul ca zideste consens. Minciunile mici ne impart in triburi digitale si politice. Insa teama de fapte este mai mare decat teama de fake news. Dimpotriva, fake-news joaca un rol de protectie fata de Fake-News, pentru ca produce confuzie. Intre atatea teorii conspirative, este usor sa denunti o investigatie jurnalistica reala ca pe o alta teorie conspirativa.

Aspectul cel mai ridiol are loc atunci cand conducatorii religiosi ne avertizeaz cu privire la fake-news din jurnale stiintifice, in aceleasi reviste sau la aceleasi posturi TV unde sunt raportate exorcisme si invieri facute de misionari in zone primitive.

Criza prezenta consta in faptul ca inca nu a fost gasita o noua Minciuna Mare care sa o inlocuiasca pe cea veche. Este o sansa unica pentru Adevar, pana va fi inventata noua Minciuna Mare. Nu avem timp de pierdut.

Svejkiada

Gustáv Husák, secretarul general al Partidului Comunist Cehoslovac, care l-a inlocuit pe reformatorul primaverii din Praga, Alexander Dubček, în 1968, le-a spus cehilor, pe la sfârșitul anilor șaptezeci, să mai termine odata cu Svejkiada.

Ce este Svejkiada?

Raspunsul scurt: este o forma de subversie prin care cetateanul face sa cada castelul de carti al puterii. Termenul lui Husak este bazat pe istoria soldatului Svejk, scrisa de Jaroslav Hasek, in timpul primului razboi mondial.

Svejkiada lui Hasek incepe cu drumul lui Svejk spre centrul de recrutare din Praga, intr-un carucior de invalid. Svejk isi flutura carjele si striga lozinci belicoase. Praghezii inteleg jocul si il insotesc pe Svejk intr-o parodie de demonstratie patriotica. Politia secreta si masina de propaganda privesc neputincioase. Pentru ca satira sa fie deplina, Hasek introduce doua aristocrate senile care il iau in serios pe Svejk si il viziteaza la spitalul militar unde necombatantii sunt „vindecati” prin infometare si eneme repetate. Cele doua batrane il indoapa pe Svejk cu bunatati sub ochii exasperati ai mediculu militari.

Pe parcursul cartii, cititorul descopera ca Svejk nu este diotul care pare. Insusirea pasiva a naratiunii puterii expune absurditatea ei. Svejk respecta regulile scrise dar le calca tot timpul pe cele nescrise, facand gafe repetate care sunt scuzate prin idiotenia demonstrata de entuziasmul cu care repeta lozincile pe care nimeni nu le crede. In limbajul timpului nostru, Svejk este un trol.

Orice forma de putere are la baza doua seturi de legi: cele scrise, care pot fi calcate, si cele nescrise, care trebuie respectate la litera dar nu pot fi discutate.

De exemplu, In 1979, la Congresul 12, Constantin Parvulescu s-a impotrivit realegerii lui Ceausescu. Ce s-ar fi intamplat daca cetateanul Bula (acest Svejk autohton) ar fi fost prezent la Congres. Bula s-ar fi ridicat si i-ar fi amintit public lui Parvulescu ca nu are voie sa se impotriveasca realegerii lui Ceausescu. Bula ar fi fost mai periculos decat Parvulescu, pentru ca, in idiotenia lui, punea in discutie lega nescrisa a dictaturii.

Husek le-a cerut cehilor sa termine cu Svejkiada asa cum Ceausescu le-ar fi cerut romanilor sa termine odata cu bancurile. Represiunea era pregatita pentru dizidenta dar nu putea face fata la trolling.

Diferenta intre America si estul Europei est aceea ca poorul american nu este capabil de Svejkiada. Singura sansa a soldatului Svejk in America este Casa Alba.

Stabilimentul politic si media sunt indignate de tradarea lui Trump. Dar ce tradare este atat de mare incat sa genereze mania sfanta la o clasa de oameni care traieste din vanzarea oricarui principiu si interes public. Este tradarea naratiunii ne-oficiale, incalcarea legilor nescrise.

Trump ar fi trebuit sa vanda si sa cumpere tot ce se putea vinde si cumpara in spatele usilor inchise si apoi sa-si arate dintii catre Putin in fata camerelor. Asta dadea bine pentru patriotii de mucava acasa, pentru isteria gregara, si, mai ales, pentru Complexul M & I. La fel, Trump trebuia sa se certe cu partenerii NATO in spatele usilor inchise si sa declare relatii cordiale dupa aceea. In sfarsit, Trumpar fi  trebuit sa dea lumina verde islamizarii si autocratiei in Turcia, in mod confidential, si sa se declare public „ingrijorat” pentru viitorul democratiei in Turcia . A facut totul pe dos.

Ca si in cazul lui Svejk, acuzatiile oscileaza intre idiotenie si tradare.

Imaginati-o pe Hilary razand sardonic la o conferinta de presa si povestind cum a fost sodomizat cu baioneta Caddafi. Stabilimentul s-ar fi spalat pe maini de ea imediat: “idioata, tradatoare”. Nu ca asa ceva nu s-ar fi petrect in spatele usilor inchise.

Incepand din campania electorala pana astazi, Trump a creat haos prin calcarea legilor nescrise ale politicii. Fireste, avem si cele doua doamne senile, in persoana lui Pence si a evanghlicilor. Dar nu va faceti iluzii. Svejk nu este idiotul care pare.

In cautarea viitorului pierdut

Exista o civilizatie iudeo-crestina? Exista, si centrul ei se afla la Meca. Statele Unite reprezinta o civilizatie iudeo-crestina in masura in care teologia politica devine tot mai mult oglinda Islamului. Feminismul intersectionist si patriarhalismul Alt-Right reprezinta poli opusi ai acestui proces de islamizare in substanta a civilizatiei americane. Europa asteapta la rand.

Iudeo-crestinsimul are copita despicata dar nu rumega. Mai rau, scroafa s-a intors la ce a varsat.

Crestinismul este, dupa Hegel, negarea negatiei in conflictul dintre iudaism si elenism. Primii care au incercat o astfel de sinteza au fost ivatati Iudei ca Philon din Alexandria si Iosephus Flavius. Saul din Tars a aratat de ce o astfel de sinteza este posibila doar in notiunea Logosului intrupat. Grecii au ras dar istoria a dat dreptate rabinului botezat.

In dialectica hegeliana, noua sinteza implica un proces de ablatie, adica de eliminare a reziduriilor si pastrare a ceea ce este esential in teza si anti-teza. Ce se intampla insa daca ablatia este incomplecta? Daca reziduuri primitive nu au fost eliminate?

Zizek introduce aici, in stilul sau balcanic, termenul de constipatie hegeliana. Voi imprumuta termenul scandalos al lui Zizek pentru a sublinia adevaratul scandal: Crestinsimul este o religie constipata.

Ablatia iudaismului primitv a fost incomplecta. Acesta este si motivul pentru care iudeul modern zambeste atunci cand un misionar zelos incearca sa-i arate ca Yeshua este Mesia pe baza profetiilor, si pentru care, acelasi iudeu modern, se incrunta atunci cand evanghelicii celebreaza mutarea ambasadei US (si a catorva republici de banane) la Ierusalim.

Cineva va obiecta, pe buna dreptate, ca nici ablatia paganismului nu a fost complecta. Este adevarat, insa aspectul acesta nu ma intereseaza aici. Problema cea mai grava a Crestinismului este constipatia iudeo-crestina, care va duce in mod inevitabil la islamizarea Apusului, si atunci ablatia paganismului va fi complecta.

Acesta este si adevaratul motiv pentru care Nout Ateism nu poseda raspunsul. Noul Ateism este tributar acelei ideologii anglo-saxone numita filozofia analitica. Nu degeaba, la polul opus, filozofia analitica este studiata in toate seminariile fundamentaliste. Ideea de a trece in tacere pe langa lucrurile despre care Ludwig Wittgenstein nu ne da voie sa vorbim lasa loc pentru vorbitul in limbi, cantatul fara creier, si predica de zgomot alb. Aici se aplica perfect reprosul lui Saul din Tars catre filozofii atenieni: filozofia v-a lasat prea religiosi. Noul Ateism trateaza constipatia iudo-crestina prin diaree.

In stadiul prezent al bolii, avem nevoie de chirurg, adica de stiinta. Ablatia iudaismului are nevoie de critica textual-istorica si, (puneti-va centurile de siguranta), de perspectiva neo-darwinista asupra vietii. Matematicianul si filozoful britanic Alfred North Whitehead spune ca rolul stiintei pentru religie este acela al unui dus rece care trezeste la realitate. Prea multi crestini deliranti au astazi nevoie de o caldare de apa cu ghiata trurnata pe cap.

Intorcandu-ne la Saul din Tars, aspectul cel mai semnificativ al cuvantarii din Atena este acela ca isi construieste argumentul numai pe premisele filozofice ale grecilor. Iudaismul apare aici ca elementul secundar, care trebuie incorporat si redus la atributele esentiale.

Esecul Crestinsmului consta in faptul ca nu a reusit sa opereze aceasta reductie pana la capat. De aceea Crestinismul este vulnerabil astazi la atacurile stiintei. Copilaria ratiunii poata fi inteleasa, si, impreuna cu ea, copilaria teologiei. Pretentiile de adevar absolut ale lieralismului biblic nu mai au scuza. Ablatia complecta a reziduurilor antice si medievala este critica pentru ca procesul dialectic sa ramana deschis spre viitor. Am urcat prea departe si prea sus pe piscurile istoriei pentru ca o intoarcere in trecut sa fie posibila altfel decat ca o prabusire in abis.

Sexul ca crima impotriva omului


Cu mult inainte sa existe miscarea #MeToo, Immanuel Kant afirma ca actul sexual este o crima impotriva umanitatii, pentru ca implica obiectivizarea partenerului. Actul sexual poate fi acceptat numai ca un contract de propietate comuna asupra “obiectului”, adica asupra organelor sexuale ale partenerilor.

Ideeea ca actul sexual este rau in sine origineaza, in civilizatia noastra, cu Augustin. Este usor pentru un crestin sa accepte notiunea ca Dumnezeu condamna natura cazuta, si, ca atare, sexul e rau tocmai pentru ca este natural. Noua, la Kant, este doar condamnarea naturii fara apelul la Dumnezeu.

In secolul XVIII, contractul kantian se numea casatorie. In era post-Weinstein, poate fi un contract pentru o noapte la hotel prin care obiectivizarea este permisa doar in limitele consimtite recirpoc. Intelegem, deasemenea, motivul pentru care tot mai multi sustin ca burca si hijabul sunt cat se poate de feministe, pentru ca impiedica obiectivizarea femeii.

Problema cu contractul este ca femeia si barbatul intra in el de pe pozitii asimetrice. Femeia este partea mai slaba structural. De aceea, in era post-Weinstein, a fost adaugat la contractul kantian amendamentul no is no but yes is not yes. Sau, yes is yes numai daca femeia manifesta un entuizasm convingator pentru actul sexual.

In ultima instanta, barbatul este, asa cum arata si numele, un virus, care are nevoie de celula gazda pentru a se reproduce. Barbatul face din femeie instrumentul sau de reproducere, o obiectiveaza. La fel cum capitalul se reproduce prin obiectivizarea proletarului, Apusul s-a reprodus prin obiectivizarea indigenilor din colonii, si omul se reproduce prin obiectivizarea naturii. Nu degeaba ecologistii radicali ne reproseaza acum ca obiectivizam natura in loc sa o tratam ca pe un egal, ca in Avatar. Unii vorbesc deja despre crima de a obiectiviza un sexbot.

O femeie poate reproduce in timpul nostru fara act sexual. Mai mult, doua lesbiene pot fi pe rand tata sau mama, intrucat ovulul uneia poate fi gametul pereche pentru cealalta. Barbatul este depasit. Daca revolutia sexuala a anilor ‘60 a fost conditionata de pilula anticonceptionala, noua revolutie este conditionata de fertilizarea in vitro. Actul sexual va fi interzis ca o crima impotriva umanitatii. Vom fi ca ingerii.

L-am amintit pe Kant pentru a arata ca nu putem reduce ideologia #MToo la un simplu moft feminist. Ideea sta pe picioare filozofice.

Din cate stiu, singurul ganditor care l-a contrazis cu succes pe Kant a fost Nietzsche. Argumentul lui a fost ca, daca morala si religia condamna natura, cu atat mai rau pentru ele. Natura nu are nevoie sa se justifice in fata lor. Dimpotriva, le condamna, si sentinta naturii este irevocabila.

In mod surprinzator, Nietzsche a aniticipat ca morala care condamna natura duce in cele din urma la notiunea ca victima are un statut de superioritate morala intrinseca. Vulpea mananca iepurele pentru ca este rea, iepurele e mancat pentru ca e bun. Cel mai slab este mai slab pentru ca este mai bun.

In timpul nostru, aceasta notiune a devenit dogma. Inegalitatea structurala a lumii necesita ca balanta legii sa fie inclinata in favoarea celui mai slab. Weinstein este un tip dezgustator si asta face greu de argumentat impotriva faptului ca publicul nu i-a acordat prezumtia de inocenta in nici unul din cazuri. Acest fapt a stabilit deja precedentul pentru celelalte cazuri. Este suficient ca cineva sa spuna me too si eticheta a fost pusa pe cel acuzat.

Este inevitabil ca o asemenea impingere la extrema a moralei kantiene (nu obiectiviza) sa aduca o reactie din partea opusa. Probabil ca Trump nu l-a citit pe Nietzsche, asa cum feministele nu l-au citit pe Kant, insa marii ganditori sunt mari nu pentru ca spun ceva original, ci pentru ca au prins spiritul vremii. Nietzsche avertizeaza impotriva pericolului ca cei slabi sa stabileasca o noua tiranie bazata pe argumente morale. Faptul ca Trump i-a tintit pe cei mai slabi dintre cei mai slabi, pe copii emigrantilor, dovedeste ca intelege acest lucru. Ce am spus cu privire la #MeToo se aplica si la Trump.Idea sta pe picioare filozofice.

Asa se explica si paradoxul crestinilor care il sustin pe Trump. Morala crestina e de fapt de partea liberalilor. Pentru cei care il sustin, Trump reprezinta acceptarea inegalitatii structurale a lumii. Este intoarcerea la ordinea amorala a naturii, adica la paganism. Restul sunt vorbe.

Ideologic, daca e nevoie sa o mai spun, ma situez de partea moralei crestine si a Iluminismului kantian, insa tot ce e impins la extrema isi genereaza propria negatie. Cele doua idei s-au ciocnit deja in istoria gandirii. Acum se ciocnesc in istoaria reala.

Kant a fost impins la extrema. Reactia va fi Nietzsche impins la extrema. Si ce inseamna Nietzsche impins la extrema? Asta stim din istorie. Uitati-va in jur.

Sfantul Max – 4 Iulie 2018

In capitolul Sfantul Max din Ideologia Germana (1846), Marx & Engels ataca egotismul iluminat al lui Max Stirner. Cei care nu l-au citit pe Stirner, o pot citi pe Ayn Rand, pentru ca este acelasi lucru.  Argumentul tanarului Marx, citit in 2018, este acela ca atat politica de identitate, (de stanga sau de dreapta), cat si muribundul conservatorism liberal-utilitarian, sunt bazate pe iluzia unui eu determinat ideologic.

Citez mai jos primele paragrafe din Sfantul Marx.

Omul care „și-a bazat cauza pe nimic” [aici Marx și Engels parafrazează primele linii ale poeziei lui Goethe Vanitas! Vanitatum Lanitas!] Își începe lunga „ura critică” ca un german bun, in stilul Plangerilor lui Ieremia: „Există ceva ce nu trebuie să fie cauza mea?” (P. 5 din „carte”). Și continuă să plângă din inimă că „totul trebuie să fie cauza lui”, „cauza lui Dumnezeu, cauza omenirii, a adevărului și a libertății și, în plus, cauza poporului său, a stăpânului său” și  mii de alte cauze bune.

Bietul de el! Burghezul francez și englez se plânge de lipsa piețelor, de crizele comerciale, de panica bursei, de situația politică care există în momentul de față etc. Micutul burghez german, a cărui participare activă la mișcarea burgheză a fost doar una ideală și care, fata de restul, care si-au asumat toate riscurile, vede cauza lui personala pur și simplu ca fiind „cauza bună”, „cauza libertății, adevărului, omenirea „, etc.

 

Jordan Peterson, cruciat impotriva Marxismului Cultural. ar fi de acord cu aceste randuri daca le-ar cunoaste. Mai departe:

El investighează „cauza lui Dumnezeu”, „cauza omenirii” (pp. 6 și 7) și constată că acestea sunt „cauze pur egoiste”, că atât „Dumnezeu”, cât și „omenirea” se îngrijorează numai despre ceea ce este al lor” libertate, omenire, dreptate „sunt” interesate doar de ei înșiși și nu de noi, numai în propria lor bunăstare și nu în a noastră „, din care deduce că toate aceste persoane” sunt astfel extrem de bine „. El merge atât de departe încât să transforme aceste fraze idealiste – Dumnezeu, adevărul etc. – în burghezi prosperi care „sunt excepțional de bine” și se bucură de un „egoism profitabil „. Dar acest lucru îi deranjează pe egoistul sfânt: „Și eu?” Exclamă el.

„Eu, din partea mea, trag lecția și, în loc să continui să slujesc acelor mari egoiști, ar trebui să fiu mai degrabă un egoist!” (P. 7)

Aici Stirner ete John Galt, sau, mai degraba, invers. Marx intelege bine natura religoasa/idolatra a egoismului iluminat:

Astfel, vedem ce motive sfinte il îndrumă pe Sfântul Max în trecerea lui la egoism. Nu sunt lucrurile bune ale acestei lumi, nu comorile pe care le mananca moliile și rugina, nu capitalul personal aparținând semenilor săi unici, ci comoara cerească, capitalul care aparține lui Dumnezeu, adevărul, libertatea, omenirea etc. care nu-i da lui pace.

Nu pot comenta altceva decat ca, la 242 de ani de la Declaratia de Independenta, America este un colosal cult al egoismului. Insa raspunsul lui Marx evita capcana unei alte religii/idol, cea a colectivismului altruist. Ce urmeaza  poate fi aplicat in egala masura la homo americanus si la homo sovieticus.

Daca sfantul Max ar fi privit un pic mai atent la aceste diverse „cauze“și la exponentii lor,  Dumnezeu, omenirea, adevăr, el ar fi ajuns la concluzia opusă: că egoismul bazat pe modul egoist de acțiune din acestea trebuie să fie la fel de imaginar ca și ele.

Wow. (Americanismul da bine de 4 Iulie). Problema pentru Marx nu este ca loserul socialsit Max invidieaza capitalistul si imite egoismul lui, ci ca ego-ismul lui, ca si al lor, este bazat pe un ego imaginar, programat ideologic.

Intr-o dialectica care ar surprinde atat pe cei din generatia mea, care au cascat la cursuri politice, cat si noile generatii, indoctrinate in teolria conspirativa a Marxismului Cultural, Marx & Engels analizeaza in continuare trecerea de la eul iudeu/vechi testamentar, cel definit de apartenenta tribala si propietatea sfintita de YHWH asupra tarii, pamantului, turmelor, robilor, femeilor, copiilor,  etc., la Logosul intrupat in Istorie, eul crestin. Este denuntul apostaziei Apusului din partea unui evreu luteran ateu.

Sa trecem acum de la 1846 la anul de gratie (de la Declaratia de Independenta) 242. Intra Sfantul Max – 2018.

Max este un pubert de 13 ani, machiat si cu parul vopsit, care stie, cu o certitudine care ar fi invidiata de Socrate, ca  este a-gender. Profesorii lui, mai putini filozo-falici, nu au inteles acest lucru, si au contiunt sa foloseasca pronumele el. Mai rau, colegii au preferat ea. Max a devenit suicidal a vrut sa sara de pe balcon. L-a salvat doar numarul de telefon al agentiei de help pentru a-genderi.  

Trebuie sa remarc aici ca declaratia de independenta de genuri impuse, 2018, se aliniaza perfect cu Declaratia de Independenta, 1776. Orice om are dreptul inalienabil, acordat de o divinitate deista, la “cautarea fericirii” personale, independent de biserica, stat, traditie.  Singura mea problema cu aceasta divinitate deista, slujita in egala masura de Washington si de Robespierre (inclusiv cu jertfe umane), este barba lui YHWH, pe care incearca sa o ascunda sub pretentii filozofice. Ideea s-a nascut mare dar a fost circumcisa in ziua a opta. In ultima instanta, e vorba de aceleasi magari, camile, oi, robi, sotii, etc., plus Tara Sfanta si macelul canaanitilor, (sau inrobirea gabaonitilor).

Sunt, iarasi, de acord cu faptul ca cineva in procesul auto-cunosaterii poate ajunge la concluzia ca are gender disphoria sau ca este gay, si ca acea persoana are dreptul egal la protectia Legii. Daca Max, 2018, a descoperit ca nu il intereseaza nici baietii nici fetele ci doar orgasmul  manual, nu voi obiecta cu citate din Un Apel Solemn Catre Mame, 1870. Baiatul are dreptul universal la cautarea fericirii.

Singura mea obiectie atunci cand cineva isi descopera adevaratul eu in pigment, cultura, burca, yamurca, orientare sexuala, orientare a-sexuala, etc., este absenta indoielii carteziene cu privire la existenta eului, ca substanta ontologica a eului universal. Dubito ergo summa indoiesc deci exist – declara parintele Rationalismului modern.

Aceiasi obiectie o aduc insa si cu privire la nationalismul crestin al dreptei si la psihologia de youtube a lui Jordan Peterson. Ambele sunt bazate pe iluzia eului care se percepe pe sine fara sa se indoaiasca de ceea ce simte.

Marx ar spune ca Max, 2018, la fel ca Max, 1846, nu si-a descoperit adevaratul eu ci o iluzie conditionata ideologic. Freud ar spune ca a-genderismul lui Max este el insusi o fantezie  sexuala a eului, prizonier intre instinctele cimpanzeului si nuiaua dresorului de maimute.

Jordan Peterson va denunta “marxismul cultural” si va recomanda un simptom ca terapie pentru alt simptom.  Max a-genderul este, in limbajul lui Joradn Peterson, doar un crustaceu care se tareste pe fundul acvariului. La fel ca Marx, Peterson va observa ca in spatele a-genderismului si trans-genderismului se ascunde frustrarea social-economica a loserului care priveste cu invidie la crabii alfa-masculi si va spune “shut off the f… and get a life.” Lasa miorlaiala si fii un american adevarat, care “se plânge de lipsa piețelor, de crizele comerciale, de panica bursei, de situația politică care există în momentul de față”, cum remarca Marx cu privire la Max.

Dar Marx ar aduga: “evolueaza la starea vertebrat si iesi din acvariu”.

A-genderismul lui Max nu este in opozitie cu neo-liberalismul/conservatorismul american. Este simptomul lui, la fel cum egotismul lui Max Stirner era simptomul german al utilitarianismului anglo-saxon.  Intre “grab them by the pussy” si “pussy grabs back” nu exista o diferenta substantiala. Ambele reprezinta putrefactia unei idei care s-a nascut in 1776 si a murit.

Este timpul sa ingropam mortii si sa mergem mai departe.

 

În căutarea eului pierdut