Vremea bozagiilor

9 octombrie 2018 de 2 comentarii

Daca în romanul lui Albert Camus – Ciuma – confruntarea cu iraționalul și lipsa de sens aduce la suprafața eroul tragic, erupția ciumei în Bucureștiul fanariot  – în Principele lui Eugen Barbu – are efectul unui canal înfundat care inunda ulițele deja murdare cu reziduuri umane.


Din cloaca de la Curtea Arsă se auzi strigătul lui Malamos Bozagiul:

– Fraţilor, a sosit!.

Cerşitorii, şandaliii, orbii şi şontorogii se iviră de sub bolniţe şi priviră fluturii. Îi primiră cu strigăte de bucurie şi de sub cărămizile prăbuşite se iviră oale de vin şi rachiu din care se bău cu sete, pe nerăsuflate.

– A sosit ciuma, fraţilor, mai spuse Malamos şi se arătă deasupra fostelor grajduri ale seimenilor. Ni i-au trimes Sfinţii Părinţi, Tănase şi Haralambie.

Era înalt, ţeapăn ca un prooroc şi le vesti răsucindu-se în gluga lui de călugăr, legată pe mijloc cu funia unui spânzurat:

– Al nostru o să fie oraşul!

Ridică braţul drept şi cerşitorii îi văzură inelele făcute din cuie de cosciug, vindecătoarele cu care le lua durerile de cap şi-i lecuia de spânz.

– Să trăiască împăratul nostru! strigară milogii, care din cărucioare, care de pe grămezile de gunoaie în care mişunau şobolanii cât viţeii de lapte. Duhoarea pimniţelor fu răscolită de acea mişcare.

Printul fanariot reprezinta amestecul perfect de teocratie si cleptocratie. Misiunea lui este sa apere crestinatatea balcanica. Scopul real este sa fure cat poate in exercitiul ei.

Cerșitorii, şandaliii, orbii și șontorogii, constituie baza secreta a Principelui. Ei sunt adevărul despre puterea fanariota. De aceea, atunci când capigiul se întoarce la Istanbul cu capul lui vodă, Bucureștiul are momentul lui de democrație subumana, în parodia de încoronare a lui Malamos Bozagiul.


Iară în noaptea plecării capigiului şi-a harapului său, cele două femei şi copiii Princepelui s-au mistuit ladrum de nu s-au mai văzut şi a rămas palatul gol cu curtea lui şi cu slugile. Şi-aflând şandaliii şi milogii de la Curtea Arsă că au mâncat câinii pre domn şi s-au dus puterea lui şi-a alor săi au năvălit în palat şi-au luat tuiurile şi în frunte cu Malamos Bozagiul au jefuit ce-au mai găsit pren încăperi, după care au venit în uliţă, cumari strigăte. Iară Malamos au fost urcat pe un măgar cu capul la coada lui şi i-au pus cioclii şi craii de Curtea-Veche cabaniţa Domnului şi cuca şi teberul la şold şi l-au petrecut pe podul Mogoşoaiei cu cântece şi strigăte, bătându-l cu ciomegele şi cu tuiurile, dând larmă: – Trăiască Malamos, împăratul bozagiilor! Să trăiască Domnul nostru! spre râsul întregului Bucuresci.

Principele dunărean vine și pleacă, canalul rămâne, gata sa iasă oricand pe străzi și sa curgă spre urnele de vot, pentru a susține puterea fanariotului sau sa umple golul de putere în absenta lui. Apoi canalia se întoarce în subteran și așteaptă ocazia următoare.

Am învățat sa nu mai fac diferenta intre canalia ortodoxa și canalia neo-protestanta. Fratele Malamos a vandut boza zilele acestea de la toate amvoanele, oferind lecții de democrație și drept constitutional analfabeților cu Biblia în buzunar.

Puterea de tip fanariot nu va dispare în România atâta vreme cat baza ei secreta, Malamos Bozagiul și  sub-clasa şandaliilor religiosi pandesc din canale.

Trăiască Malamos, împăratul bozagiilor! Să trăiască Domnul nostru!

Înregistrat sub Editorial Tagged with

Solutia hetero

5 octombrie 2018 de 43 comentarii

Florin Laiu ne ofera un splendid argument biblic impotriva homosexualitatii.

Este adevărat că în episodul Sodoma din Geneza 10, accentul cade pe asaltul sexual, ca și în episodul Ghibea din Judecători 19-20. Dar în timp ce violența era reală în aceste cazuri, observăm că gazdele, atât Lot, cât și socrul levitului, le propun violatorilor soluții hetero. Nu vreau să spun că asta era soluția lui Dumnezeu, dar că acești credincioși aveau convingerea că răul cel mai mare, în ambele cazuri, nu era violența, ci actul homosexual, pe care-l priveau ca pe un sacrilegiu.

Intelegem ca sensibilitatea morala a lui Lot il face sa suporte mai usor violul de gang al fetelor sale decat homosexualitatea. La fel, levitul din Judecatori 19-20 le ofera solutia hetero in persoana propriei sotii homosexualilor de pe strada si doarme linistit (avea constiinta impacata). Pentru ca „acești credincioși aveau convingerea că răul cel mai mare, în ambele cazuri, nu era violența, ci actul homosexual”. Si asa am aflat cum poate cineva sa se vindece de homosexualitate. Se numeste solutia hetero.

Ce nu intelege Florin este ca Lot si levitul si-au aruncat fiicele sau sotia la gloata din acelasi motiv pentru care violatorii preferau sa violeze barbati mai degraba decat solutia hetero. Barbatul avea samanta, energia fertila pe care credeau ca o fura prin viol. Femeia era inferioara, deci putea fi aruncata la gloata chiar daca iti era sotie sau fiica.

Augustin explica de ce este violenta sexuala mai putin rea decat homosexualitatea. Cea din urma implica risipa de samanta. Este un sacrilegiu, la fel ca pacatul lui Onan. Aceiasi sensibilitate morala face ca molestarea de copii sa fie luata mai usor de Biserica Catolica decat controlul nasterilor. 

In concluzie, mai trageti o dusca din licoarea lui Lot, puneti pumnul pe femeie, aplicati-i solutia hetero la noapte, apoi mergeti la vot sa impiedicati sacrilegiul.  

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

Atunci cand mintea ta este propriul tau dusman

29 septembrie 2018 de 5 comentarii

Pentru multi dintre noi imaginea persoanelor religios fundamentaliste, abatute, inacrite, anxioase, rigide, fara viata, … este una obisnuita. Multi se intreaba de ce aceste persoane nu pot vedea ca isi distrug nu doar propria viata si fericire dar si a celor din jur. Nu cred ca ceea ce voi spune mai departe va da un raspuns complet sau exhaustiv (cu siguranta ca expertii in domeniu care vor citi vor putea gasi lipsuri) dar totusi cred ca va arunca cel putin o lumina asupra problemei.

Perfectionismul poate fi de doua feluri:

  • pozitiv: in care persoana este pasionata de ceea ce face dar este flexibila si se poate adapta la schimbari
  • negativ: in care persoana este scrupuloasa, meticuloasa dar nu pentru ca este pasionata de ceea ce face ci pentru ca vrea sa evite greseli; are o mare anxietate si teama de a gresi. Se pare ca la orginea problemei se da un amestec intre factori genetici si ambientali iar persoana in cauza invata foarte devreme in viata ca anxietatea (cronica) pe care o simte se evita prin control, scrupulozitate, etc.

Perfectionismul negativ este legat de OCPD (alterare obsesiva compulsiva a personalitatii) dar poate fi si de OCD (alterare obsesiva compulsiva).

Alterarile sunt dimensionale si problema nu este neaparat daca cineva are alterarea ci in ce grad o are. De pilda, cei cu personalitate obsesiva (OCPD) sunt rigizi, vor sa aiba control asupra lor insisi, a celorlalti, a evenimentelor, le este imposibila delegarea activitatilor, nu sunt niciodata multumiti de ei insisi, de realizarile lor. Odata ce au realizat ceva, nu simt satisfactie ci sunt indreptati spre meta urmatoare. Sunt persoane care supravietuiesc punandu-si obiective, este motorul lor in viata. Si simt o teama teribila de greseli. Nu suporta critica, nu inteleg cum altii pot sa gandeasca diferit de ei (pentru ca ei au dreptate tot timpul), gandesc in alb si negru, etc.

Daca pe deasupra se intersecteaza cu alterarea obsesiva compulsiva (OCD) apar ganduri instrusive care pot lua orice forma (dar ceea ce au in comun este ca provoaca multa anxietate pentru ca sunt nedorite, absurde, cu tema violenta, etc.) si comportamente compulsive (comportamente pentru a ameliora anxietatea provocata de gandurile intrusive). De exemplu, cineva care inainte sa iasa din casa simte nevoie de a controla de multe ori daca a inchis aragazul (gandul intrusiv este ca poate provoca un incendiu si comportamentul compulsiv este uitatul repetitiv la aragaz). Altcineva, poate avea gandul intrusiv ca se va contamina daca nu se spala suficient iar comportamentul compulsiv poate fii spalarea mainilor in mod repetat pana la rani dermatologice grave. Altcineva poate avea gandul intrusiv ca este pedofil si ca atare comportamentul compulsiv poate fii sa evite copii, sa-i fie teama sa aiba copii, etc.

Daca trecem la domeniul religios, consecintele pot fi catastrofale pentru ca acesta este elementul care va afecta cel mai mult viata unei persoane cu aceste probleme. Sa vedem cum.

Daca e vorba doar de obsesii ale personalitatii, acestea sunt persoanele care gandesc in alb si negru, rigide, care se imbraca ca si Ellen White sau care cred ca gradinaritul este cel mai bun sport pentru corp. Care isi pedepsesc corpul si viata pentru ca niciodata nu sunt multumite de ele insele sau de altii. Care vor sa aiba controlul asupra oricarui detaliu al vietii proprii si a celorlalti. Care realmente se simt responsabile pentru mantuirea celorlalti, care se simt foarte rau daca altii nu gandesc ca si ele. Care se simt ofensate pentru ca cineva din biserica poate crede ca creationismul este un mit. Care se raporteaza la un Dumnezeu constant nemultumit de orice ar face. Care nu se simt niciodata multumite de ele insele. Care au o teama teribila ca nu cumva sa greseasca pentru ca Dumnezeu este autoritar si nu iarta greselile. Nu ne putem mira daca aceste persoane sunt abatute, fara viata, inacrite, etc.

Daca e vorba de obsesii compulsive, atunci apar ganduri intrusive de tema sexuala, violenta, etc. care sunt ’’ameliorate’’ prin rugaciuni, penitente, posturi, etc.

Daca ne gandim la idea sfintirii celor 144.000 sau a celor care cred ca nu mai pot pacatui sau nu mai vor sa pacatuiasca, putem observa acelasi fel de gandire. De exemplu, oameni care nu vor sa pacatuiasca nici cu gandul. Sa nu cumva sa uite sa marturiseasca vreun gand, vreun pacat. Sa nu cumva sa le apara vreun gand de pofta, de invidie, etc., si atunci cand acesta apare (ceva normal) se sperie, au anxietate si recurg la tot felul de compulsiuni (rugaciuni, etc.). Sau ne putem gandi la evreii ortodocsi care nu se uita la o femeie daca trece pe langa ei ca nu cumva sa pacatuiasca. Un perfectionism legat de obsesii de a nu pacatui.

Un alt element relationat este indoiala patologica care este tot un fel de gand intrusiv si care poate lua orice forma. In mediul religios, persoane care se intreaba la nesfarsit daca Dumnezeu chiar le iubeste, le accepta, le iarta pacatele, etc., urmate de comportamente compulsive ca de exemplu rugaciuni la nesfarsit, cititul exagerat al bibliei, penitente, post, comportamente fanatice, si altele.

Am vazut mai demult o postare pe FB unde este vorba de o fata penticostala care se intreaba la nesfarsit daca Dumnezeu chiar o iubeste. Asa cum vedem, se intreba daca nu este doar in mintea ei si se pare ca mama ei i-a spus de multe ori ca da, ca Dumnezeu o iubeste. Putem observa un alt element al perfectionismului negativ (fata spune ca a facut pacate de moarte). Sunt curioasa ce fel de pacate ‘’de moarte’’ a facut fata asta.

 

Celor care se simt identificati in ceva, as vrea sa le spun ca tendintele acestea nu au nimic de-a face cu Dumnezeu sau cu Satana, nici de faptul ca nu sunt destul de credinciosi, morali sau buni. Problema este prihologica. Este vorba de niste mecanisme ale mintii care trebuiesc intelese pentru a putea avea o viata normala. De aceea, celor identificati le-as recomanda sa nu mearga la pastor sau la alti credinciosi sa le ceara ajutorul, ci la cineva care ii poate ajuta cu adevarat. Adica la un expert in domeniu (psiholog clinic cu specializare in OCD, OCPD/Perfectionism negativ).

Pana la urma si Isus ii vindeca pe oamenii bolnavi inainte ca acestia sa poata fii receptivi cu adevarat la mesajul Lui.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , , , , , ,

Un altfel de exod

14 septembrie 2018 de 14 comentarii

Polihronul a propus exodul. Votam cu picioarele pentru ca ridicatul mâinii a fost monopolizata de “rămășita care votează”, partidul, avangarda revoluționara a clasei muncitoare, care conduce proletariatul bisericii spre tara promisa.  La classe operaia va in paradiso.
No, grazie, sono sazio. A venit timpul pentru greva la sweet-shoppurile care confecționează cămăși de noapte albe pentru somnul rațiunii. Sa nu mai transpiram pe mașinile de țesut pentru a creste capitalul negustorilor de haine albe.
Intrebarea este unde plecam.
Exista doua exoduri.
Primul este exodul lui Moise. Despărțirea de familia umana pentru a face parte din familia lui Dumnezeu. Este o ratacire in pustie. La capătul drumului se afla Ierusalimul – tirania religioasa concentrata în jurul templului. Marele secret al templului este acela ca dincolo de perdea nu se afla nimic.
Las filozofilor sa delireze despre diferența intre spațiul sacru și cel profan, teofania originara și alte non-sensuri pentru care Mircea Eliade a cădelnițat ca mare preot. Exodul lui Moise culminează cu o închinare la nimic.
Al doilea exod este definit in Evrei 13: 12, 13.
De aceea și Isus, ca sa sfințească norodul cu însuși sângele Sau, a pătimit dincolo de poarta. Sa ieșim, dar, afara din tabăra la El și sa suferim ocara Lui.
Ecce homo sacer: leprosul, vamesul, curva. Vere homo, vere deus. Inapoi la familia umana, adica la Dumnezeu.

Înregistrat sub Editorial

Binemeritatul exod

6 septembrie 2018 de 60 comentarii

Scriu rindurile de mai jos pentru toti cei care, in pofida dezangajarii intelectuale fata de dogmele bisericii lor, isi mentin inca, dintr-un motiv sau altul, cel mai adesea „de dragul parintilor/copiilor”, adeziunea formala fata de adventismul de ziua a saptea.

A venit timpul sa parasiti biserica. Presedintele Conferintei Generale scria anul acesta: „Avem nevoie de sacrificiul de sine si umilinta autentica nascute din legatura cu Hristos, pentru a ne atenua tendinta de a opune propriile opinii si convingeri deciziilor bisericii, votate de catre ramasita lui Dumnezeu pe Pamint.” Nu e nicio noutate ca actuala conducere a bisericii e obsedata de promovarea supunerii prin orice mijloace – de la indoctrinarea islamista din studiile Scolii de Sabat pina la manipularea deciziilor institutionale pentru a suprima orice dezacord politic si doctrinar. Dar distinctia din finalul frazei de mai sus, intre biserica si ramasita votanta, m-a facut sa ciulesc urechile.

Urmatorul paragraf ne lamureste pe deplin: „Se pare ca nesupunerea pe motive de ‘constiinta’ fata de deciziile masei generale a bisericii, cum ar fi Conferinta Generala in sesiune sau Comitetul Executiv al Conferintei Generale functionind ca biserica a ramasitei lui Dumnezeu, are de confruntat un munte de dovezi biblice si din Spiritul Profetiei care arata ca gindirea independenta trebuie supusa hotaririlor comune.” Nu numai ca constiinta e buna doar atunci cind se opune, cu acordul bisericii, vreunei puteri din afara ei, dar e clar ca biserica, in intregimea ei multicolora, nu se mai poate confunda cu „biserica ramasitei”. Doar votantii bine struniti ai Conferintei Generale, ba chiar minoritatea minoritatii Comitetului Executiv, constituie „biserica ramasitei”.

Asadar, in viziunea Bisericii Adventiste, constiinta e musai de pus in ghilimele atunci cind incomodeaza conducatorii ei autoritari. Vi se spune asta pe sleau, ca sa nu mai aveti scuze pentru comoditatea de a nu va imbratisa binemeritatul exod. Daca nu v-au ajuns nesimtirile de pina acum ale „bisericii ramasitei”, poate va ajunge asta.

PS Profu’ de italiana (si, neoficial, japoneza) din liceu remarca acum un sfert de veac, cind a auzit carei denominatiuni apartineam, ca „adventistii urmeaza modelul catolic”. Am fost contrariat atunci, dar stiu astazi, mai bine decit oricind, ca avea dreptate.

Înregistrat sub Editorial

Evolutia ochiului la cefalopode si la pastori

3 septembrie 2018 de 56 comentarii

La fel ca Darwin, gasesc ca imi este mai usor sa ma inchin unui Dumnezeu care a creat spectacolul cosmic al evolutiei decat unui monstru care a creat un imens lagar de exterminare in care paraziti metodici tip Mengele paralizeaza creierul victimei pentru ca apoi sa o devoreze in liniste.

Din aceleasi motive, refuz notiunea ca Dumnezeu i-a dat pastorului/preotului misiunea sa paralizeze mintile credinciosilor prin sofisme si amenintari pentru a-l putea suge in liniste. Recunosc in acelasi timp ca, intr-o biserica infestata de paraziti, creierele paralizate sunt greu de trezit. Trebuie sa ai credinta ca sa incerci.

Cartea lui Lucian Cristescu, Evolutionismul la bara (Viata si Sanatate, 2017) este echivalentul modern al peroratiei unui preot Iezuit din secolul XVII care incearca sa dovedeasca ca teoria lui Galileo este nestiitifica pentru ca nu satisface predictiile unui empirism vulgar.  Avem chiar si un Simplicio care semneaza pe coperta sub Padre Luciano. Nu lipseste nici argumentul moral impotriva heliocentrismului, sustinut inca de John Wesley in era lui Newton, aplicat la teoria evolutiei: evolutionismul ar submina ordinea morala bazata pe o teologie naturala naiva.

Nu era nevoie ca Cristescu sa il aduca pe Darwin la bara. Procesul a avut deja loc in 2005, la Dover. Investigatia ordonata de judecator a dovedit ca la baza miscarii creationism/intelligent design nu se afla stiinta ci o agenda ideologica. Deasemenea, proponentii designului inteligent nu au putu oferii un singur exemplu de predictie falsificabila. Creationismul este in cel mai bun caz doar o filozofie, si in cel mai rau, o ideologie extremista.

Insa autorul vrea sa ne faca sa credem ca toate academiile nationale de stiinta din tarile dezvoltate fac ideologie, in timp ce adevarata stiinta se face in tarile islamice si in zona umbrita a fragilelor democratii din estul Europei. Dealtfel, o simpla plimbare prin social media este suficienta sa constati ca argumentele creationiste sunt prezente in aceleasi camere de ecou in care se propaga mesaje tribaliste, teorii conspirative extreme, si sentimente politice autoritariene. Analiza tuturor agentiilor de informatii din tarile democrate arata ca, asa cum suna titlul de trista amintire al unei carti de Petru Groza, lumina vine de la rasarit.

Nu va voi obosii discutand aici argumentele reduntante pe care le putem cunoaste din Turnul e Veghe sau dintr-o vizita la muzeul ridicol Arca lui Noe.  Insa pentru multi dintre cititorii lui argumentele par valide pentru ca nu inteleg cum lucreaza stiinta. Imi amintesc de intrebarea lui Constantin Maximilian, atunci cand Lucian Cristescu m-a autorizat sa-i fac o vizita misionara in timpul cruciadei lui Brad Thorp la Polivalenta. Cum se face ca eu, dupa o viata de cercetare in genetica, impreuna cu toti colegii mei, accept teoria evolutiei, pe care domnul Thorp a rasturnat-o doar asezand pe monitor o reprezentare simplista a ADN-ului? Trebuie sa aduga ca savantul, uitat de romani in era politcienilor, manelistilor si teleevanghelistilor, era membru in comisia pentru bioetica in Consiliul Europei si un sustinator al eticii crestine in revolutia biotehnologica. Nici vorba de conspiratie impotriva moralei crestine.

Ceea ce ofera caracter stiintific unei teorii nu este empirismul plat ci faptul ca teoria face predictii masurabile care pot fi falsificate prin observatie sau experiment. Cristescu remarca in mod corect ca Darwin si-a formulat teoria inainte de aparitia stiintelor moderne ale vietii. Ceea ce omite sa spuna este ca stiintele moderne ale vietii si datarile radiometrice de mai tarziu au confirmat predictiile principale ale lui Darwin: evolutia prin variatii aleatorii si selectie naturala, si istoria vietii in timp adanc. De fapt, mai multe discipline moderne au confirmat independent una de alta predictiile evolutionare de la Darwin incoace.

Voi alege un singur exemplu din cartea lui Lucian Cristescu, pentru ca acum 30 de ani l-am sustinut si eu intr-o predica in biserica pe care o luasem in primire de la el, dar de atunci am evoluat diferit.

Cefalopodele si vertebratele sunt clade diferite insa ambele au ochi tip camera. Concluzia mea, ca si a lui Lucian in carte, a fost ca analogia structurala dovedeste un design comun.

Analiza biomolculara arata ca ochiul tip camera s-a dezvoltat dintr-un stramos comun al vertebratelor si molustelor, care a existat cu 270 milioane ani inainte de evolutia ochiului cefalopodelor si intre 110 si 160 milioane ani inainte de evolutia ochiului vertebratelor. Baza acestei concluzii este faptul ca vertebratele si cefalopodele poseda variante evoluate independent ale genei PAX – 6, mostenite de la stramosul filogenetic, care sta la baza ochiului camera. Timpul este calculat pe baza ceasurilor moleculare si a numarului de substituii diferite in variantele genei la cele doua clade

Designul comun ar trebuii sa aiba la baza un cod genetic comun, asa cum in arhitectura designul comun se vede in primul rand pe plansa.

Dimpotriva, analogia este limitata la ce se vede. Ochiul cefalopedelor nu se dezvolta in embrion ca o prelungire a creierului, ca la vertebrate, si de aceea nu are cornee. Nervi optici sunt dispusi in spatele retinei, in timp ce, la vertebrate, nervii optici sunt la suprafata retinei, ceea ce duce la existenta punctului orb pe care il cunoastem din experienta atunci cand lovim cu racheta in vant pe terenul de tenis.

Toate celelalte argumente din carte sunt de aceiasi natura. In timp ce mentioneaza ca Darwin nu cunostea stiintele moderne ale vietii, autorul ignora raspunsul unor astfel de discipline la vechile obiectii anti-evolutioniste repetate fara imaginatie.

Ca ne place sau nu, religia face parte din viata si viata inseamna evolutie. Evolutia divergenta a ochiului meu fata de cel al lui Lucian in cei 30 de ani care au trecut de atunci are la baza principiul lui Iov ca nu este bine sa minti pentru a-l apara pe Dumnezeu.

Ochiul este lumina trupului.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

In cautarea eului pierdut – Engleza

2 septembrie 2018 de 7 comentarii

Pentru cei care vor sa ajute proiectul lui Edi fara sa-i coste prea mult, in nici un caz bani, doar putin timp, pot ajuta prin a merge pe Medium site si sa dea articolului care l-am scris cu permisia lui Edi cateva aplauze. The more the better! Medium recompenseaza articole care sunt populare, si prin acest mod am putea sa ajutam acest proiect cu timpul nostru daca bani nu prea sunt!

Vezi la Medium.com

Vezi la Medium.com

Înregistrat sub Editorial

Chicken Little

30 august 2018 de 10 comentarii

Chicken Little (Disney, 1943) este istoria vulpoiului Foxy Loxy, care predica timpul sfarsitului in ograda de pasari.  Pentru a supravietuii Apocalipsa, orataniile cauta adapost in vizuina lui.

Cum ajung pasarile sa intre de buna voie in vizuina vulpii? Foxy invata din Mein Kampf, (in versiunea needitata a filmului), tehnica de manipulare numita Minciuna Mare.

Ce este Minciuna Mare?

Este o minciuna care are ca scop sa inșele victima in a o face sa creadă informațiile spuse de cel care minte, ceva care va fi contrazis, probabil, de unele informații pe care victima le posedă deja. În cazul în care minciuna este suficient de mare, poate reusi, datorită reticenței victimei sa creadă că un neadevăr de o asemenea mărime ar fi într-adevar, fabricat. (Wikipedia).

Vulpoiul intelege, de asemenea, ca, pentru a avea succesul maxim, solia apocaliptica trebuie adresata in primul rand celor cu inteligenta mai scazuta. Chicken Little, reprezentantul proverbialului creier de gaina, este prototipul credinciosului care nu se indoieste.

Problema este acum cocosul Cocky Locky, liber cugetator intre gaini si gaste. Foxy, urmand instructiunile din Mein Kampf, il acuza pe Cocky de conspiratie sinistra impotriva credintei. Pasarile caraie, macane, si codcodacesc indignate.

Urmeaza apelul. Salvarea se afla doar in pestera lui Foxy.

Filmul se incheie cu imaginea macabra a furculelor pasarilor devorate, asezate in ordine de cimitir miltar in pestera.

Cand vad fetele crediniosilor din Loma Linda chickening out la avertismentele apocaliptice ale pastorului, e greu sa nu imi amintesc, iertati-ma, de ascultatorii lui Foxy. Predica pastorului este in ultima instanta un apel la intrarea sau ramanerea intr-o pestera. Obiectivul ultim este, ca si in film, ciolanul de ros.

Pastorul predica Minciuna Mare in contextul confuziei teologice si a paraliziei induse a gandirii logice. Nu lipsesc nici acuzatiile de conspiratie sinistra la adresa celor care gandesc liber. Conspiratia apocaliptica s-ar vedea din predictia ca Dumnezeu nu poseda personalitatea patologica pe care i-o atribuie unele din scrierile Vechiului Testament.

Aspectul de Minciuna Mare al predicii consta in primul rand in faptul ca acele scrieri  afirma “ceva ce va fi contrazis, probabil, de unele informații pe care victima le posedă deja”.

Departe de a fi o conspiratie a “timpului sfarsitului”, contradictia intre Tatal predicat de Isus si YHWH a fost o problema in teologia crestina inca din secolul II, mergand pana acolo incat unii au spus ca este vorba de doi dumnezei, opusi in caracter si scopuri. Chiar daca solutia lui Marcion a fost respinsa, Antitezele lui nu pot fi contrazise.

Augustin a rezolvat problema folosindu-se de Minciuna Mare. In loc sa incerce sa indulceasca atributele lui YHWH, le-a atribuit, amplificate exponential, lui Isus. Daca YHWH ti se pare prea sadic, sa vezi mania Mielului. YHWH te ucide si gata. Iadul e vesnic.

Papa Francis I a stiut ce face cand le-a spus credinciosilor ca nu exista Iad. Insa aici intervine iarasi pastorul. Daca pana acum doctrina Iadului a fost “vinul babilonului”, doctrina ca nu exista Iad este distilarea vinului in votca. Mare hot mai e si Satana asta si Antihristul lui.

Pentru noi, oamenii secolului, problema este simpla. Arheologia moderna a dovedit ca potopul, Sodoma si Gomora, si toate acele maceluri incununate cu pastrarea fetitelor ca trofeu de razboi, nu au avut loc niciodata. Sunt produse ale fanteziei preotilor si rabinilor, umiliti de victoria dusmanilor lui Israel. Mai precis, sunt manifestari ale Minciunii Mari, instrumente de propaganda nationalist-religioasa.

Intelegem de asemenea ca seceta cronica in Palestina este consecinta naturala a unui accident geografic, ca norii de lacuste apar ca urmare a unor mecanisme epigenetice in timp de seceta, ca lepra este o infectie bacteriala, ca bolile mintii nu sunt posesiuni demonice.

Omul modern poseda instrumentul de analiza care ii lipsea lui Marcion, in critica cultural-istorica a textului. Nu avem nevoie sa credem ca exista doi dumnezei sau ca Dumnezeu si-ar fi schimbat procedurile in timp. Istoria este o apa agitata in cerul se oglindeste fragmentat si diform.

Aici intervine al doilea aspect al Minciunii Mari, cel al “reticenței victimei  sa creadă că un neadevăr de o asemenea mărime ar fi într-adevar, fabricat”. Ne este mai usor sa credem ca cel care care apeleaza la “informații pe care victima le posedă deja” si arata contradictiile logice ale Minciunii Mari, face parte dintr-o conspiratie demonica impotriva adevarului.

Doctrina ca Dumnezeu nu folosește teroarea vine din  teosofie, declara pastorul de la inaltimea amvonului.  Teosofie – auzi tu soro. Adica spiritism, explica pastorul, preocupat sa isi educe enoriasii. De spiritism stiu ei din Marea Lupta si de la  Roger Monroe si Walter Veith. Bietul Francis e acuzat de marxism la orice talk-show AM din US, dar de teosofie si spiritism inca nu l-a acuzat nimeni pana acum.

Gandirea individuala este cadelnita lui Core pe care l-a inghitit pamantul intr-un exemplu despre felul cum pedepseste Dumnezeu si cum se manie cand iti folosesti creierul mai mult decat o gaina pioasa. Toti credem ca gandim bine, spune pastorul, dar de unde stim daca gandim bine? Problema e serioasa. Daca gresesti in gandire se despica pamantul sub tine. Nu degeaba s-a cascat deja o falie de 1200 km in California sub La Sierra si alte sodome si gomore ale gandirii libere.

Solutia este supunerea mintii la autoritate profetica. CONFERINTA GENERALA – VOCEA LUI DUMNEZEU PE PAMANT – tuna pastorul de pe Sinaiul amvonului. Apoi ne aminteste ca are  “colegi” care cred ca biserica e o democratie si ca au dreptul sa dezbata ce porunceste Dumnezeu prin unsul sau. Pacatul lui Core este cu atat mai evident de vreme ce unsul si-a lasat barba. Este tot ce lipsea semnelor unui profet adevarat.

Intrebarea daca gandimi corect ne preocupa si pe noi. Marea contributie a rationalismului este ca ne-a invatat sa ne indoim de propria gandire si ne-a oferit criteriile dupa care sa o examinam. De exemplu: principiul non-contradictiei. Mie principiul non-contradictiei imi spune ca GC nu poate fi in acelasi timp aleasa prin vot (cu masinatiiile inerente oricarui act politic) si infailibila. De cand se supune Dumnezeu majoritatii de 51%? Tot rationalismul ne-a invatat ca apelul la autoritate este un fals argument.

Insa aici avem iarasi reticenta victimei sa creada ca neadevarul “rationalismul e de la Diavolul” a putut fi fabricat de siretenia popeasca pentru a ne controla mintea. Exemplul lui Core si perspectiva despicarii pamantului este suficient pentru credinciosul simplu sa chicken out de la riscul folosirii creierului.

Salvarea se afla in pestera supunerii oarbe la autoritatea clericala. Aici ne amintim de celalalt aspect al manipularii vulpoiului Foxy: audienta trebuie sa aiba mintea inchisa.

Aspectul tragic este ca oamenii nu au creier de pasare, dar se tem sa il foloseasca la capacitatea normala. Dumnezeu ne-a dat creier, cea mai complexa realitate din Univers, cu mai multe conexiuni posibile decat toti atomii din marele necuprins, doar pentru a fi spalat in biserica. E pacat sa il folosesti. Dumnezeu cere ascultare, adica negandire. Biserica a devenit o scoala de negandire.

E trist sa vezi oameni care au venit in America cu toate riscurile si depasind orice obstacol  pentru a se inchide intr-o pestera mai ingusta si decat a fost Romania lui Ceausescu in perioada cea mai intunecata. Imaginea lugubra a cimitirului de furcule din pestera lui Foxy vine in minte ca deznodamant al acestui exod intr-o gaura neagra. Spun asta pentru ca iubesc multe din fetele tot mai imbatranite si mai amortite pe care le vad in sala si asi vrea sa regasesc in ochii lor sclipirea de odinioara.  

 

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Creationismul este o arma a miscarii anti vaccin si tinta este democratia

25 august 2018 de 51 comentarii

American Journal of Public Health a publicat recent un studiu numit: Weaponized Health Communication: Twitter Bots and Russian Trolls Amplify the Vaccine Debate . Articolul sustine ca troli rusi folosesc miscarea anti vaccin ca pe o arma pentru destabilizarea democratiilor occidentale.

Diversi boti raspandesc stiri false in social media, folosind mesaje anti vaccin ca clickbait pentru teorii conspirative si idei extremiste. Troli apeleaza la Dumnezeu si drepturile parintilor in legatura cu vaccinul, intr-un context ideologic volatil.

Oricare dintre noi poate ajunge la concluzii asemanatoare pe baza unei simple plimbari prin social media. Argumentele anti vaccin se gasesc de regula in aceleasi camere de ecou unde se predica Intelligent Design, pamantul plat, conspiratia Noua Ordine Mondiala, cabala pedofila- satanista-feminista-masono-illuminata, si prezenta nelipsitului Soros, evreul etern, in spatele oricarei catastrofe umane sau naturale.

Batalia impotriva germenilor patogeni raspunde la cea mai redundanta obiectie creationista impotriva evolutiei: observatia directa a evolutiei si mecanismelor evolutionare. Te-ai astepta la o apologie. Dimpotriva, ce ni se ofera este mai multa apologetica.

Mai mult, cercetatorii folosesc modele neo-darwiniene metodologic, in lupta impotriva germenilor. Disputa nu mai este doar teoretica. Predictii cu privire la antigenic shift in virusul avian sau porcin anticipeaza in mod corect nivelul de probabilitate al unei pandemice. Biologia evolutionara devine linia de aparare intre civilizatie si haos.

Pentru antivaxer, este doar conspiratia guvernului de a decreta starea de urgenta si a crea lagare de concentrare.

In lumea islamica, vaccinul este conspiratia apusului pentru sterilizarea credinciosilor. Victimele nu se gasesc numai in populatiile locale, ci si printre medicii ucisi de furia gloatei. In cea crestina, este complotul pentru sterilizarea rasei albe si reducerea populatiei planetei la cateva sute de milioane.

Argumentul este mereu acelasi: sistemul imunitar si germenii patogeni nu au evoluat in competitie. Selectia naturala este un mit. Nu apar virusi sau bacterii noi, si organismul este deplin inarmat impotriva celor existenti. Teoria Evolutiei este conspiratia ateilor pentru distrugerea spirituala a credinciosilor. Vaccinurile sunt conspiratia pentru distrugerea lor fizica.

Richard Dawkins ne-a aratat ca ideile sunt ca virusii. Evolueaza prin mutaţii aleatorii si selectie. De aceea, inclin sa nu vad o conspiratie in asocierea intre hackeri, troli, si boti rusi sau de aiurea, miscarea antivaccin, si extremismul politic/religios. Este mai degraba un antigenic shift la nivelul memei egoiste. Memele stupiditatii lucreaza mai eficient impreuna.

Vaccinul este Darwin.

Înregistrat sub Editorial

A fost modelul darwinian testat empiric?

5 august 2018 de 40 comentarii

Înregistrat sub Editorial

← Articole mai vechi

Articole mai noi →