Note despre genocid

20 mai 2016 de 38 comentarii

  1. Notiunea de genocid presupune exterminarea programata si sistematica a unei linii de sange.

  2. Genocidul are la baza un impuls moral/religios de purificare a unui grup etnic prin exterminarea altuia, perceput ca un pericol de contaminare moral/spirituala.

  3. Asa cum arata Hannah Arendt in Eichmann in Jerusalem, autorii genocidului nu sunt de regula psihopati sau criminali maniaci, si nu actioneaza din ura. Ei sunt mai degraba persoane obediente care asculta de legi si ordine fara sa gandeasca si fara un imput moral personal.

  4. Hannah Arendt arata ca listele mortii au fost intocmite de conducatorii religiosi ai comunitatilor de evrei. Rabinii au colaborat ca mici Eichamnni cu ofiterii SD, fara sa se abata de la lege si ordine.

  5. La fel ca Eichmann, Iosua nu s-a abatut “nici la dreapta nici la stanga” de la legea lui Moise care cuprinde porunca exterminarii integrale si neconditionate a canaanitilor. Saul, dimpotriva, a fost mustrat de Samuel pentru ca nu a indeplinit exact porunca de a extermina integral pe Amalec (“pe amalecit sa nu-l lasi sa traiasca” este una din cele 613 porunci pozitive ale Torei).

  6. Cel mai eficient genocid din istoria moderna a avut loc in 1993 in Rwanda. In numai 100 de zile au fost ucisi un milion de oameni, de trei ori viteza de executie a solutiei finale naziste. Au fost exterminati 70% din populatia Tutsi si 20% Hutu moderati.

  7. Consiliul de Securitate a fost informat despre planurile pentru uciderea castilor albastre si programul de genocid din Rwanda, dar au raspuns prin canale birocratice si masuri de rutina. Dupa inceperea genocidului, Bill Clinton si Madeleine Albright au cerut CDS sa retraga castile albastre din Rwanda. Atat ONU cat si Casa Alba au procedat ca mici Eichmanni, conform defintiei lui Arendt, refuzand sa gandeasca si sa aiba initiativa personala.

  8. Rwanda este considerata cea mai crestina tara din lume, cu 90% din populatie crestini activi. Este deasemenea cea mai adventista tara din lume (10%). Populatia a participat activ sau ca spectatori la curatirea etnica.

  9. Mai multi pastori si preoti au partcipat la genocid ca mici Eichmanni.

  10. Pastorul Elizaphan Ntakirutimana, conducatorul bisericii adventiste din Rwuanda a fost condamnat in tribunal ONU la 10 ani inchisoare pentru complicitate la uciderea a 3000 frati de credinta Tutsi. Fiul sau, Dr.Gerard Ntakirutimana, directorul spitalului adventist, a primit 25 de ani pentru participare activa, inclusiv executia cu mana lui a doua persoane in incinta spitalului. Pastorul si fiul sau s-au declarat nevinovati. La fel ca Iosua si Eichmann, nu au facut altceva decat sa respecte ordinele primte.

  11. Presedintele Ted Wilson impreuna cu first lady se afla in plina campanie de evanghelizare in Rwanda. Pastorul Ted Wilson este un Iosua care nu se abate nici la dreapta nici la stanga de la cuvantul scris. Revista Adventist Review anticipeaza 100.000 botezuri. Oare ce vor face noii botezati in urmatorul razboi civil?

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , , , ,

Invazia teocratica

18 mai 2016 de 26 comentarii

Nu intenționam ca articolul precedent să fie răspândit; era doar un răspuns la o serie de replici pe care dl. Lăiu le-a publicat zilele trecute ca reacție la o discuție foarte veche. Teologul m-a acuzat de umanism și de ură împotriva Bibliei, în timp ce prietenii de pe blogul dlui. deja se așteaptă să pornesc o persecuție împotriva lor:

Olivian: Însă, aceşti Crassuşi şi Pompei moderni, mânaţi de nevoia disonant cognitivă de a se autoconvinge că himerele lor sunt Adevăr, aleargă cu îndârjire pentru a-i atrage şi pe alţii în vârtejul haosului lor spiritual. Şi când numărul va fi majoritar, aceşti Crassuşi şi Pompei, ca şi tizii lor originali, vor găsi noi metode, din ce în ce mai perfide, de a-i încolţi şi captura pe toţi Spartacuşii care nu vor dori să moară ca sclavi ai concepţiilor lor înrobitoare.

Deși dl. Lăiu justifică teocrația și ura religioasă cu Biblia în mână, nu-l cred capabil să facă rău cuiva nici dacă ar avea putere politică. Din păcate, s-a întâmplat ca lumea de care s-a atașat din tot sufletul să fie universul Vechiului Testament. Așa se face că datoria supremă a teologului este Citește mai mult din acest articol

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

Dialogul cu Florin Laiu (de Marcus Crassus)

18 mai 2016 de 12 comentarii

Înregistrat sub Editorial

Razboiul Icoanelor

14 mai 2016 de 44 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , , ,

Yahweh vs. Ashtoreth: marea lupta pentru baile publice

9 mai 2016 de 13 comentarii

Intr-o vreme pierduta in zona crepusculara a istoriei, Ashtoreth/Astartea era sotia lui Yahweh. Trebuie sa adaug pentru cei surprinsi de afirmatia mea ca israelitii nu erau monoteisti la inceputul mileniului I IH. Nu erau nici singurii inchinatori ai lui Yahweh din Canaan. Diferenta dintre ei si celelalte triburi era ca israelitii se inchinau doar lui Yahweh, fara sa conteste existenta altor zei. Divortul dintre Yahweh si Ashtoreth a fost probabil o etapa in procesul de radicalizare henoteista a yahwismului.

Divortul a creiat o problema noua pentru doua clase de inchinatori: femeile si famenii.

In antichitate, zeii si templele erau institutii reprezentative. O zeitate feminina insemna imputernicirea cultica si civila a femeii. Cine nu avea un zeu sau o zeita pe care sa jure nu putea face contracte, nu putea depune marturie in tribunal, si nu avea o instanta suprema la care sa apeleze pentru dreptate sau protectie. Patriarhalismul radical al lui Yahweh a impins femeia la periferia societatii. Cum era de asteptat, femeile s-au unit intr-un cult secret al zeitei. Faimosul episod cu femeia de la coltul strazii din Proverbe face aluzie la un astfel de cult. Raspunsul patriarhal a fost prompt. Daca voiai sa scapi de o sotie nedorita era suficient sa o denunti ca se inchina la Ashtoreth. Socrul si cumnatii, singura instanta la care sotia putea apela in caz de abuz, ar fi fost primii sa ridice piatra in executia publica.

O alta clasa reprezentata de Ashtoreth erau transexualii. Acestia erau barbati carora zeita le poruncise sa devina femei. Nu era vorba despre placere. Ritualul de initiere consta in strivirea testiculelor intre doua pietre. Era o jertfa din dragoste fata de zeita, facuta la porunca ei irezistibila.

Psihanalistul modern va aseza pulsiuni abisale in locul zeitei, dar ma indoiesc ca are o explicatie satisfacatoare. Sunt multe lucruri pe care nu le intelegem cu privire la mintea noastra. Anticii asezau acolo un zeu. Crestinul traditional vede posesie demonica. Omul modern cauta sa inteleaga procesul natural.

Reactia mozaica impotriva transexualilor a fost violenta. Femeia era inferioara dar facea parte din ordinea cosmica. Transexualul era o amenintare la aceasta ordine, insemna intoarcerea la haosul primordial, inainte de despartirea elementelor. Au fost date legi care sa apere ordinea cosmica, cum ar fi interzicera amestecului de seminte, bou si magar la plug, amestecul de textile in haine, evreu si goim, barbat si femeie, vesminte de sex opus. Ashtoreth ajunge divinitatea haosului, zeita infernului si a mortii. Razboiul religios impotriva lui Ashtoreth cerea excludera femeilor, famenilor, si transexualilor din templu, si curatirea societatii de transexuali prin solutii finale.

Trebuie sa repet ca transexualul nu este in mod necesar homosexual, si nici nu isi schimba genul sau sexul de placere. Ceea ce era pus candva pe seama zeitei este acum atribuit unei crize de identitate sexuala pe care nu o intelege decat cel care o are. Un caz cunoscut este Chelsea/Bradley Manning. La capatul opus al spectrului ideologic cunoastem cazul mai putin mediatizat al lui Edgar Hoover, primul director FBI si inventatorul laboratorului forensic modern. La fel ca inchinatorul transexual al lui Inanna in Sumer, sau al lui Ashtoreth in Canaan, transexualul modern este torturat de puteri si impulsuri pe care nu le poate controla.

Legiuitorii din North Carolina au reinventat W.C.-ul public ca templu Yahwist. W.C-ul de barbati este curtea dinlauntru. Lady’s room este curtea din afara templului. Transexualii nu au loc in templu W.C. De fapt nu au dreptul la existenta. Mai ales atunci cand dictonul cartezian este schimbat prin inlocuirea verbului “ Cogito” cu activitati ale sistemului nervos vegetativ.

Exista doua asemenari majore intre politicieni si preoti/invatatorii Legii. Mai intai, ambele clase se ocupa de probleme imaginare pentru a distrage publicul de la incompetenta lor in sfera celor reale. In cazul nostru, idea protejarii femeilor-din-curtea-din-afara-templului de voyeurism, exhibitionism, viol, si tot felul de perversiuni pe care tasatura nu le suporta, este un om de paie. Locul preferat pentru asemenea activitati este curtea dinlauntru. Asta a dovedit-o printre altii senatorul republican Larry Craig, campion al valorilor familiei, care a imbogatit vocabularul anglo-american cu idiomul “to take a wide stance”. Aici trecem la a doua asemanare: la fel ca preotii/invatatorii Legii, politicienii sunt ipocriti.

Nu ca liberalii ar fi mai buni. In viziunea lor, este vorba despre ascutirea luptei de clasa intre opresorul universal, barbatul alb-straight, si piramida minoritatilor oprimate. Pe prima treapta sub barbatul alb-straight se afla femeia alba-straight, oprimata dar si opresoare prin poztia ei privileagiata. Urmeaza “celelalte culturi”, apoi negrii, mexicanii, “comunitatea” GLBT, si, la baza piramidei, victima absoluta, asa zisa religie a pacii, impotriva careia barbatul alb-straight face cruciada pe toate meridianele si paralelele, uneori in alianta cu alte culturi oprimate care nu inteleg cine este adevaratul dusman. Problema bailor publice ar fi problema oprimarii minoritatii GLBT de catre femeia alba-straight in alianta cu stapanul ei care i-a indus Stockholm syndrome.

De fapt, ce avem aici este repetarea hegeliana a istoriei ca comedie. Este razboiul religios dintre Yahweh si Ashtoreth rejucat ca circ politic. Locul templului l-a luat W.C.-ul ca spatiu sacru (Eliade ar fi scris un apendix la Le Sacre et le Profane). Nu este o surpriza. Cu rugaciunea afara din scoala, cele zece porunci scoase din tribunal, si candidatura lui Ted Cruz pusa la vanzare de Planned Parenthood, W,C.-ul a ramas ultima fortareata impotriva secularismului.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Pornografie sfanta

4 mai 2016 de 40 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , , ,

Femeia si Sarpele

1 mai 2016 de 4 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , , ,

A doua venire a mantuitorului cu mustacioara

28 aprilie 2016 de 10 comentarii

Prima surpriza pe care am avut-o vizionand filmul (si citind cartea) Er ist wieder da / Look who is back a fost absenta cliseelor anti-naziste. La fel ca Hannah Arendt in Eichmann in Jerusalem, Timur Vermes, autorul cartii si scenariului, nu exorcizeaza demonii istoriei ci exploreaza banalitatea umana a nazismului. La fel ca ea, Vermes a fost criticat pentru deconstructia mitului care se afla la baza consensului moral-istoric al epocii. In cuvintele unuia dintre critici, cititorul nu rade de Hitler ci impreuna cu el. Este inversul experientei pe care o ai vizionand Dictatorul lui Chaplin.

La fel ca in cazul Hannei Arendt, etnicitatea lui Timur Vermes constituie un cap de acuzare in sine. Intelegerea lui Hitler dinlauntru ar fi un act de tradare a propriului neam. Voi sustine ca, dimpotriva, etnicitatea autorului se afla la baza experimentului de gandire in mintea lui Hitler. Un nazist este, in cuvintele lui Hitler, un german care a infrant evreul dinlauntru. Trebuie sa incepi prin a fi evreul dinlauntru pentru a intelege costul acestei victorii.

Notiunea evreului launtric este folosita de Pavel pentru a desemna omul universal la inceputul Crestinismului. Hitler a inteles bine conceptul. Pentru el evreul launtric reprezinta dimensiunea european-universala a germanului inradacinat in secolul luminilor. Filozofii luminilor s-au declarat cetateni ai universului mai degraba decat membrii ai unui trib. Iluminismul revendica universalitatea ratiunii si a moralei in opozitie cu traditiile culturale. Nazismul revendica tribul si kultura. Daca cineva gaseste aici o asemanare cu hiper-multi-kulturalismul post-modern inseamna ca nu sunt singurul.

Filmul de propaganda Der Ewige Jude (Evreul Etern) arata clar ca in conceptia nazistilor problema evreiasca nu este evreul neasimilat cu caftan si perciuni, ci evreul cosmopolit care intruchipeaza idealul kantian de cetatean al universului. Germanul cosmopolit inca poate fi mantuit prin legatura mistica cu Vaterland, Terra Patris, pamantul unde sunt ingropati parintii, de unde patriotismul. Evreul nu poate fi mantuit pentru ca nu are patrie, nothing to die or to kill for.

Iluminismul german s-a autodefinit in opozitie cu filistinul german. In conceptia lui Goethe, filistinul uraste tot ce nu este la fel ca el. Filistinul german a constituit baza electorala a puterii lui Hitler. Procesul fusese deja anticipat de Marx in Optsprezece brumar al lui Ludovic Bonaparte: filistinul renunta la drepturile politice pentru ca un regim autoritar sa-i protejeze stilul de viata (suna familiar). In cuvintele lui Marx, accepta sabia lui Damocles desupra capului daca aceasta il apara de schimbari sociale nedorite.

Hitler nu a fost filistin. Asemenea lui Goebbels si altora din cercul interior al puterii, Hitler a fost un om de cultura universala. Pentru ei, lectura lui Nietzsche (pe care l-au inteles foarte bine) a fost instrumentala in vederea unei abandonari constiente a valorilor europene in favoarea unei forme moderne de barbarism. Asta se numeste in limbaj codificat epurarea evreului dinlauntru. Totodata, Hitler a dispretuit profund filistinismul german pe care intentiona sa-l anhileze la sfarsitul razboiului. Germanul lui era bestia blonda nu burghezul conformist.

Sa ne intoarcem la film. Timur Vermes pune in scena intalnirea lui Hitler cu filistinul german al anului 2016. De acest public incuiat, hedonist si xenofob, indragostit de showuri vulgare si kitch politic, ne trezim ca radem impreuna cu Hitler. La sfarsitul filmului intelegem ca Hitler va lua iarasi puterea si va conduce Germania daca nu Europa intr-o noua aventura suicidala, dar impartasim cinismul lui. Asa le trebuie daca sunt prosti.

Problema evreiasca nu mai este in prim plan. Acum este problema imigratiei. Nu ca publicul caruia i se adreseaza Hitler ar fi ingrijorat de Islamul politic si erodarea valorilor iluministe. Problema lor este aceiasi ca in 1933: ei sunt altfel. Hitler va rezolva problema: nimeni nu va avea dreptul sa fie deosebit.

Insa motivul adevarat pentru care problema evreiasca nu mai este stringenta pentru Hitler in 2016 este acela ca evreul dinlauntru este oricum pe cale de disparitie. De aceea nici nu mai este nevoie de camere de gazare. Singurul personaj care intelege ce se intampla, un alter-ego al autorului, apare in ultima scena din film izolat intr-o clinica de psihiatrie. Cine mai are nevoie de lagare de exterminare cand avem mass-media pentru prosti si balamucul pentru cei cu mintea intreaga.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Apocalipsa dupa Sorin Petrof

22 aprilie 2016 de 41 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , , ,

Cum a pierdut Dembsky pariul cu Darwin

18 aprilie 2016 de 97 comentarii

Am inteles din articolul lui Sonata ca oamenii de stiinta folosesc argumente teologice, si ca ar trebuii sa invate de la Intelligent Design cum se face stiinta fara argumente teologice. In general, nu ma intereseaza ce spun acesti domni, dar fiindca tot veni vorba, ma voi referi la o predictie pe care William Dembsky a facut-o in 2004 cu privire la prabusirea din lipsa de argumente stiintifice a Talibanului lui Darwin, si victoria stiintei fara agenda teologica care este bineinteles Intelligent Design.

În următorii cinci ani, darwinismul molecular, – ideea ca procesele darwiniste pot produce structuri moleculare complexe la nivel subcelular, – va fi mort. Când acest lucru se va întâmpla, biologia evolutionista va experimenta o criză de încredere, deoarece biologia evolutionista depinde de evoluția moleculelor potrivite. Prin urmare, prevăd un colaps al darwinismului în stil Taliban în următorii zece ani. Design Inteligent va profitai desigur în mare măsură. („Measure of Design: A Conversation About the Past, Present & Future of Darwinism & Design” Touchstone, volume 17, issue 6, pages 60-65, at page 64, July/August 2004).

Au trecut doi ani de la data anticipata pentru prabusirea Talibanului stiintific insa, la fel ca in cazul celuilalt Taliban, s-a dovedit inca o data ca wishing doesn’t make it so. Nu este dealtfel singura predictie si wish list a neoconilor (culoarea politica a lui Dembsky) la inceputul mileniului care nu s-a implinit, insa in acest caz lucrurile au iesit chiar pe dos. TE este astazi mai credibila decat oricand tocmai din cauza a ceea ce Dembsky numeste “darwinismul molecular”.

Afirmatia mea poate sa surprinda pe cei care cunosc doar partea Dembsky/ID a argumentului din evolutia moleculara computationala. De aceea trebuie sa adaug ca argumentul ID – improbabilitatea statistica a evolutie complexitatii si diversitatii – ignora matematica evolutiei moleculare asa cum este studiata de omul de stiinta si construieste in locul ei un om de paie pentru a fi daramat.

ID argumenteaza din ceea ce in teoria probabilitatilor se numeste se numeste probabiltate fizica. Este vorba despre limita calculata a frecventei unui numar de rezultate intr-un numar dat de incercari. Cand dai cu zarul exista o probabilitate de 1/6 pentru fiecare numar, sau 1/36 pentru acelasi numar daca arunci doua zaruri. ID arata la (im)probabilitatea statistica ca diversitatea si complexitatea moleculara a lumii vii sa fie rezultatul unui proces aleatoriu dirijat prin selectia naturala. Ca sa ma intorc la exemplul cu zarul, este foarte putin probabil ca doua zaruri sa cada 6/6 de 10 ori consecutiv.

Ce faci insa daca zarul a nimerit 6/6 de cateva ori consecutiv sub ochii tai? Aici se deosebeste probabilitate evidentiala a urmatorului 6/6 pe baza istoriei jocului de probabilitatea teoretica a frecventei rezultatelor 6/6 la un numar dat de trageri. Posibilitatea a zece 6/6 consecutive devine credibila pe baza rezultatelor obtinute pana acum in acelasi joc. La fel si suspiciunea ca jocul este facut. Suspiciunea este legitima pentru jucatorul care pierde. In cazul TE, cel care pierde jocul este teologul, de unde suspiciunea ca o inteligenta misterioasa dirijeaza zarul evolutiei.

Pentru omul de stiinta intrebarea este alta: exista o cauza naturala care mareste sansele ca 6/6 sa devina mai probabil decat alte rezultate? O explicatie ar fi ca centrul de greutate al zarurilor se afla mai aproape de latura cu 6. Nu conteaza daca zarurile au fost fabricate asa cu intentie (evolutionsim teist), sau daca este un accident de fabricatie (evolutionism a-teist). Omul de stiinta este agnostic metodologic chiar daca crede in Dumnezeu. Importanta este cauza naturala care modifica probabilitatea fizica in directia probabilitatii evidentiale.

Un exemplu familiar este predictia meteorologica. Atunci cand ne spune “astazi sunt 48% sanse de ploaie”, meteorologul calculeaza probabilitatea evidentiala. De cate ori a plouat atunci cand toate celelalte conditii meteorlogice au fost aceleasi? Raspunsul in cazul amintit este: de 48 de ori la suta de cazuri. De unde cele 48% sanse de ploaie.

Stiinta vremii este un bun exemplu si in cazul incalzirii globale. Istoria meteorologica a planetei arata o tendinta de crestere in temperatura globala care a inceput acum cateva decenii. Pe aceasta baza este calculata probabilitatea continuarii incalzirii planetei in viitorul previzibil. Catastrofa ecologica este posibila. In acest context, ne intrebam daca putem reduce probabilitatea. Data fiind relatia intre incalzirea planetei si revolutia industriala, si propietatea moleculei de CO2 de a inmagazina energie termala, corelatia intre emisia industriala de CO2 si incalzirea globala apare probabila. Omul de paie aici este idea ca credinta bazata pe probablilitate evidentiala este dogma. De fapt este vorba despre un pariu cu viitorul pe care nu putem risca sa-l pierdem.

Intorcandu-ne la TE, intrebarea este: pe ce ar paria un jucator indiferent la teologie dupa ce a calculat probabilitatea evidentiala a evolutiei moleculare? Omul de stiinta va raspunde ca toate dovezile arata la probabilitatea extrem de mare de a castiga pariul de partea evolutiei. Notiunea aceasta poate fi usor rastalmacita de cineva care nu intelege ca orice fapt stiintific este un adevar foarte probabil. Mai rau este insa faptul ca matematica pe baza careia se se stabileste probabilitatea evolutiei moleculare si a stramosului comun este ignorata de publicul larg. Asta face loc pentru omul de paie.

Iata cateva intrebari la care ar trebuii sa raspundem inainte de a pune banii jos in pariul cu Darwin:

Exista o schimbare/evolutie naturala in secventa moleculelor in proteine/ADN de la o generatie la alta?

Ce arata analiza comparata a acestor secvente la forme de viata diferite?

Indica ele la probabilitatea stramosului comun?

Corespunde arborele filogenetic dedus din analiza moleculara cu cel dedus din studiul fosilelor?

Care sunt instrumentele computationale pe care le folosesc oamenii de stiinta atunci cand cauta sa raspunda la aceste intrebari?

Voi incerca sa raspund in articolul urmator.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

← Articole mai vechi

Articole mai noi →